Când mă flatezi,surâd și-mi este bine,
Mecanică gestantă a puterii.
Mă umilești și-n mine trec puzderii
De robi pierzând încrederea în sine.

Insult, dacă insulți, dedat plăcerii,
Rănesc de sunt rănit, fără rușine.
Mereu flămând și neștiind la cine
Să cer un măr din pomul învierii.

Mă simt furat de gânduri și mișcare,
Robot căzut din țarcul de copii,
Mânat spre vis, dar și spre disperare.

Crezând că sunt un om ce va iubi,
M-am transformat în flautul din care
Se-nalță mut un fluture de-o zi.