mi-am pus ultima transfuzie un vis oarecare
de rezerva picură alert mut ca o dorință dar
nu e așa îmi e deajuns de întuneric ca să râd
puțin de mine însumi altfel cum mi-aș întoarce
rădăcinile pe celălalt umăr fără dumnezeu sau
altcineva suficient de plictisit pentru rugăciunea
de seară ca să ostenesc a mai căuta vreun cuvânt
pentru nimeni în afara ecranului care mă doare
foarte puțin neglijabil aș spune acum la rădăcina
ochilor până mâine picurând alert ca o dorință
dar nu e decât un vis de rezervă și eu