Rămân doar o ‘mie’ de gânduri …plângând efemere
rescrise pe lumea de-apoi …cu ‘dinți’ de durere
să stingă azi foamea din noi …și focul redus la tăcere
mocnind rătăcită-ntre rânduri …șoptită și moale plăcere

«trăim neîncetat» spuse-n stihuri …uitate în vene de pluș
și-apoi se grăbi ca să plece …în stoluri de gând, ‘rumeguș’
și-n lacrimi pe cer să se-aplece …gonind către același culcuș
«să puneți ‘centura’ pe gânduri …pe ou să lăsați un albuș»

și-același poem răsucit între nopți …aducea dimineți tava de vise
cu luna domnind, bob de strugure, albă …și aripi de păsări promise
cu lumea sortită din umeri spre porți, …văzduhuri de zahăr deschise

cu o singură taină rescrisă și caldă …adormită-ntr-un ochi de cafea
doinită de valuri cu fluturii copți …pe o inimă-n formă de acadea
aceeași iubire cusută în salbă …și-aceeași dorință în formă de stea