mai încerc o dată
să-ți scriu despre dragoste
cuvinte noi și vechi
deși nu putem înțelege deplin
spirala ecoului
din noi
treptat va deveni tot mai neclară
ciudată
poate chiar inutilă
această dragoste explicată
prea mult
la început a fost
absurd de frumos
aveam o inimă
albă
rotundă
visam stereoscopic un vis învățat
pe de rost
în cercuri concentrice de dor
coșmar banal predictibil
anost
dar ușor de-nțeles
apoi am descoperit
durerea mușcăturii de măr
jocul oglinzilor atîrnate
în gol
chipul ridat al copilăriei
gonite
sufletul desfăcut în bucăți
risipit
dar
aglutinată în aceleași semne
mereu nevăzută
amăgitoarea cărare spre infinit
dublu fără ecou
aripi desperecheate
creșteau pe umerii culorilor
ne duceam palmele la ochi
anapoda uneori
dureros
retina învăța conturul nopților
amputate
în locul lor se nășteau rahitic
dimineți aseptice
înfrigurate
definiții ale tăcerii
de atunci se numesc zilele
după urmele atingerilor noastre
lunile după degetele tale
iar anii
au nume ascunse
uneori uitate