Cu camera de filmat, pornesc la vânătoare.
Doi ochi se rotesc mereu a vâltoare
și tac și ascult și respir
existența ce se-nvârte ca un răcnet de leu închis între fiare
se izbește libertatea între gratii
financiare, dementiale,
existențiale,
mahmure de vis,
și totuși e viață
deși cerșește pe străzi,
deși e pus de mama lui,
el îmi zâmbește.
Nu merge la grădina zoologică,
dar vede o mulțime de animale
de pradă, de prădat..
Și-mi zâmbește frumos
și mă-ntreabă "ce mai faci?"
eu tac și ascult și respir
cu camera de filmat pe umăr
înregistrând jungla lui
unde eu sunt prădătorul
iar el e prădatul...