Pe Sena, curge apa lina
Ce de istorie e plinà.
Pe malurile ei se'nalltà,
A Frantei glorie màreatà.

Din l'Île de la Cité plecând,
Pe firul apei încet urcând,
Auzi venind din orice piatrà
Glasuri de mult, din vechea vatrà
A Parisului ce-a résistat
La tot ce timpul i-a tot dat.
Ràzboaiele s-au perindat,
Regi si-mpàrati sau tot schimbat,
Iar el di jar s-a ridicat
Si frumusetea si-a pàstrat,
Ca pasàrea màiastrà.

De mânà te-as lua, si-apoi,
Plimbându-ne numai noi doi,
Ti-as aràta tot ce iubesc,
In acest Paradis lumesc.

Cu vorbe pline d-enteles
Ti-as explica mai pe ales,
Ce tainà ascunde orice stradà,
Orice gràdinà sau arcadà,
Iar fiecare monument
L-as transforma pentru moment
Într-un decor de operetà
Und'se danseazà-n piruetà :
"Le french Cancan".

Impresionistii l-au pictat.
Compozitorii l-au cântat.
Turistii vin, îl viziteazà
Si-n fata lui se minuneazà
Fotografiind orice miscare,
Orice clàdire sau chiar floare,
Orice pe unde poti pàtrunde,
Orice Parisul poate ascunde.

Cum soarele a ràsàrit
Si pânà seara-n asfintit,
Pasii ne poartà la Tour Eiffel,
La Luvru sau la Carrrousel,
Spre Obelisque, la Tuillerie,
Pont Neuf sau Concièrgerie,
Sau Notre-Dame.

Când seara-ncet, încet se lasà,
Sà ne-asezàm la o terasà,
Setea din zi s-o potolim;
Champs Elysées sà îl privim
În toatà majestatea lui
Sub bolta clarà a cerului.

Viata de noapte abia începe,
Si nu-i greu ca sà poti pricepe
Ce farmec vei gàsi într-un bar,
Un cabaret sau restaurant.
Când vei vedea sub reflectoare
Sâni goi de fete dansatoare,
Cu mii de pene colorate,
Cu strasuri, pietre minunate,
Cu ochii de un copil uimit
Vei privi totul ca pe un mit
Ce-n noapte va dispare.

Si obositi, de-atât umblat,
De-atât vàzut si de plimbat,
Mânà în mânà sà pornim
Spre cuibul nostru ce-l iubim.
Dar înainte de culcare
Privind soarele cum ràsare
Si în lumina diminetii
Ce dà un altfel farmec vietii,
Sà ne iubim ca-n miez de noapte
Cu lungi suspine, tandre soapte,
S-alin al inimii tumult
Si nu cer altceva mai mult,
Decât sà fiu cu tine.