Nimic
Nu vrea s-asculte
Păgânul meu stăpân;
Măcar de l-aș cunoaște
Cu el în șoapte să mă-ngân.

Nimic
Nimic nu vrea să știe
Cunoașterea-mi păgână;
Aș vrea… cât aș vrea să fie
În cuviinț-a mea stăpână,
În sunete ascunse necuvântării,
Să pot păși pe căile iertării…

Nimic-
Nimic nu-mi prisosește-n viață.
Chiar de la clipa ceea minusculă
Și pân’la clipa cea măreață
Ce fața și creierul îmi spală –
Mă-mbăt cu ele în frageda-mi beție,
mi-s cunoscute mie, dar și ție…