ÃŽntr-o zi de demult,
În rădăcinile goale,
Dar cu coroana sus și cu zâmbetul pe frunze,
Copacii au vrut să intre în oraș.
Măi, copacilor!, șuieră vântul -‚cityguard’,
Aici ținuta e obligatorie,
N-aveți voie desculți.
Și li s-au dat încălțări de asfalt fierbinte.
Dar, ca la armată,
Unora nu prea li s-au potrivit...
S-au scâlciat înainte de vreme,
S-au deformat de la monturi și bătături...
(Că așa-s picioarele copăcești,
Potrivite doar pentru ciuboțele de pământ)

De-aia nu pot eu să mă dau cu rolele pe trotuar...

... și încă mă mai mir și astăzi,
de câte au putut suporta cetățenii-copaci,
pentru ... un buletin de București...