Vise si credinte

Am putut crede in vise atat timp cat ele nu erau
noaptea.Atatea vise m-au abandonat mie insumi...Atatea
credinte si vise s-au prabusit in fata privirilor mele
disperate...Atatea idealuri s-au dovedit a fi doar un
univers din sticla sortit unui tipat ucigator
extatic...Totul m-a tradat intr-un mod ce nici insasi
tradarea nu cred ca l-a cunoscut vreodata.Am crezut in
iubire,dar iubirea a sfarsit in genunchi imporandu-ma
sa-i dau crezare,am crezut in poezie insa poezia nu
s-a dovedit a fi decat niste ganduri intrerupte de la
mijloc cu jumatate de incheiere in cuvinte frumoase si
pline de rime ce mai mult pe ele decat pe mine ma
purtau in pantec,am crezut in incredere,dar despre ea
am aflat ca nu poate fi acordata decat aceluia care se
dovedeste a fi tu insuti,am crezut in mine pana am
ajuns ca in lumina sa intrevad doar contrariul,am
crezut in bine si in rau pana m-am trezit din
convalescenta somnului omenirii si am putut trage cu
ochiul peste zidul moralitatii si irealitatii,am
crezut si in extaz insa numai pana cand mi-am dat
seama ca nu voi putea niciodata bate la portile
agoniei...
Am aflat ca totul tradeaza mai putin sau mai mult,
in felul sau specific.Soarele tradeaza stelele,florile
isi tradeaza seva bruta,omul isi tradeaza
fratele,gandul isi tradeaza ideea,esentele sunt
tradate de aparente.Am ajuns la concluzia ca nimic nu
este mai curat ca lacrima si ca nimic nu sufera mai
mult decat lacrima de puritate in lumea asta.Daca este
ceva de admirat aici pe acest pamant printre crengi de
copaci dezgolite si munti acoperiti in zapada,ceva de
admirat care sa apartina omului care sa-si merite
atentia si osteneala simturilor,aceea ar fi lacrima.Ea
nu tradeaza niciodata nimic ce nu isi merita
tradarea.Este tot ceea ce poate fi mai inocent si mai
pur printre meleagurile simturilor noastre de
cristal.O lacrima varsata pentru un adevar,apropie cu
un pas mai mult adevarul de suprem.Fiecare lacrima in
plus varsata apropie de sublim,si fiecare lacrima este
nu pas in sine pentru acea puritate ce transcende omul
si-l ridica deasupra mediocritatilor sale.Este ultima
mea credinta si visul caruia ma abandonez
noptii...Totul paleste si sufera de putreziciune si
decadere,dar momentul in care lacrima va inceta sa mai
fie,ori va incepe sa sufere la fel ca totul,atunci
acela va fi inceputul sfarsitului pentru noi toti.Caci
intre vise,credinte si sperante,lacrimile sunt cele
care zboara libere cautand un ochi liber care sa le
merite si sa le verse.