Un strop de milă îmi străbate fruntea
În profunzimea gândurilor crescute cu doică.
Și-acum îmi amintesc cum te-am crescut copil
De stilou, tu tastatură, fiară...

Descânt în strânsoarea buricele degetelor
Un legănat lejer, ca pana de ușor
Să curgă iară nestigherită fierea, din călimară

Unu, doi, unu, doi, îmi încălzesc neuronii
să fie, oare, aceeași, premeditată sursă
De poezie și de plate stele

Lăsați-mă să cresc în frunza veștejită
ÃŽn umbra nucilor cu fructul aruncat
În zări, nisipuri, la poale de drumuri
În aceleași unde, să mă-ntâlnesc cu ele