Am vrut sa nu las copacii de bambus
Sa creasca prin tine,
Intr-o inefabila logodna
Cu eternitatea;
Desi ar fi fost
Atat de sublim
Sa-ti simt, sa-ti vezi viscerele
Inalțandu-se, odata cu frunza;
Putrezind, odata cu acumularea de clorofila.
N-am facut-o, n-am ajuns
La cea mai inalta forma de ucidere.
Si-mi pare rau, caci ochii tai au înca
Acele accente sintetice
Pe care le urasc atat de mult,
Incat le ador.