Mă rog pentru voi,
La tatăl ceresc.
Voi m-ați răstignit,
Dar eu vă iubesc.

Păcatul de ieri,
Îl veți face și mâine
Căci toți vă luptați,
Pentru colțul de pâine.

De două milenii,
Mă tot răstigniți
Si n-ați învățat,
Nu știți să iubiți.

ÃŽn numele meu,
Mari păcate aveți.
Să iubiți,să iertați,
Să uitați, nu puteți.

Nu puteți să fiți buni,
Când prea răi alții sunt.
Nu puteți să trăiți,
Toți pe’același pământ.

Plini de patimi și rău,
V’acuzați între voi,
Blestemând păcătos,
Împroșcând cu noroi.

Oameni!hai mai priviți,
Înspre cer cate’odat’
Și’n genunchi vă rugați,
Să scăpați de păcat.

Căci păcat e să știi,
Că greșești și s-o faci
Și păcat e să vezi,
Alt păcat și să taci.

Să regreți c’ai sperat,
C’ai iubit și iertat
Și c’ai plăns uneori ,
Să regreți, e păcat.

Eu de’acolo de sus,
Tot la fel vă iubesc
Și’aș putea pentru voi,
Iar să mă răstignesc.

Dar păcatul de ieri,
Îl veți face și mâine
Fiindcă toți vă luptați,
Pentru colțul de pâine.