astăzi am intrat într-o piatră căptușită cu livezi de măslini
nelumea spărgea nuci în palmele umede
origami de nisip cred că erau

măi femeie!
poți să mori aici dacă vrei
pe neașteptate
dansând a liniște când n-ai ce face
licurici îți vor mânca din ochi pe înserate
trăiește-ți bărbații până la jumătate
pune rochia pe tine ca un dulce blestem
și nu uita ninsorile vin pe cale de dispariție
frustrările nu se mai poartă
diminețile pot fi necunoscute
ca utopia fecioarelor mute
în pieptul lor
greierii îmbălsămează oranj după-amieze de veri
poți fi ascunzișul iubirilor îmbrăcate în nuduri
la miezul nopții se face balet
tălpile dezgroapă o teribilă simfonie abandonată de zei
parcă miroase a uleiuri de van gogh
iar bărbații au tagoriene gânduri

nu era nimeni acolo
sufletul meu vindea flori de câmp pe doi bani
ca o țigancă la marginea drumului