nici un zbor nu îndrăznise până acum să îmbrățișeze alt zbor
aripile iluziei se desfășurau ample în spațiile cromatice ale tăcerii
ca un subtil act de creștere spre un cer neprimitor
de la o vreme nu mai cădeau ploi și nu mai cădeau îngeri
umerii tăi mușcați până la alb ascundeau încă fiara în temnița cărnii
nimeni nu știa că un zbor se înfrupta acum din alt zbor
nepricepând nimic, unii aplaudau frenetic arena cerului goală
era care pe care

aveam tot ce ne trebuia pentru a ucide

hămesit în trupul tău lupul plângea de singur
gladiatorii uitau de luptă
noi le înălțam ruguri într-un viitor de nestăpânit
aveam tot ce ne trebuia pentru a decide
nici un alt zbor nu îndrăznise până acum...

dixit !