De ieri privesc
orașul
prin ochiul de jăratec
care se stinge
din mâna unui orb
pitit în locul unde voi
nu mă puteți
atinge.

Ar trebui să vă dedic
orgolioasă și contrariată
idealul meu
în chip de pasăre moartă
neajunsă la maturitate
și să nu vreau să-nțeleg
durerea misteriosului Eu.

Totuși, cineva are împuternicire
să astupe găurile
prin care
ideile ies cu aripile strânse
și fug să depună ouă
în roua de pe picioare.