Eu! Urla adanc o voce, eu sint viata, eu sunt moarte
Cu vointa mea feroce le infrunt acum pe soarte

Tu? Esti doar o nalucire, o fantoma esti iti spun
Ce pot face-o sa dispara ca pe-o bula de sapun.
Pentru ca doar eu, eu, singur, peste lume sunt stapan
Si in lume numai mie legile mi se supun
Eu sunt cel ce straluceste ca o stea in departare
Cand lumina diminetii printre pleoape ne apare.

Voi gresiti, v-o spun la sigur, in gandirea voastra seaca
Valurile voastre-n viata nici o musca nu inneaca,
Pentru ca in lumea mintii eu sunt cel ce porunceste
Si doar dorul meu, porunca-mi spre viata se porneste.
Acest corp aceasta minte numai mie imi raspund.
Doar cu vocea-mi din visare in viata le cufund.

Ia te uita ce-ngamfare, ce cuvinte, ce aplomb,
Nu ati exista voi visuri, daca eu nu va aprob.
Pentru ca in noaptea mintii, somnul fara de sfarsit
Tot ce misca si graieste, doar de mine e cladit
Acest corp mi se supune, merge unde vreau doar eu
Si va spun e corp de rege, nu cadavru de plebeu.

Lupta asta intre visuri, batalie-nversunata
Se mai tine chiar si astazi, in salonul doi
"Camera Capitonata"