Ma doare exisența ta
în dimineața mea pagână
Cu aburi de beție șuie
Și soare care stă-ntr-o rână
Deasupra visurilor sparte
Măcar de-ar bate dor de moarte
Peste copacii dimprejur
Și cerul de s-ar sparge-n vaier
Dar tac cu toate
Și se-ncaier'
Doar câinii-n fața unui cort
De căldărari care de mult
Au adormit în lut și-așteaptă
Un meșter prost să-i facă oale
Să-i vânda-n piață
Ori pe cale
Să strălucească
Strâmb în lună
In dimineața mea păgână