Azi ma resorb din veacul iluziei
cand umbra vietii se-nchina prin lacrimi
starea o simt mai aproape de cruce
iar sufletul meu zboara mocnit
si te intreb de ce albastru straluce
la fel ca iluzia c-ai fi la rascruce
s-astept nemurirea cu pasi in secunda
vorbind cu strajerul ce bate la clopot
ma vrea pentru rai sa traga de mine
cu umbra cu tot si revine.