încăpusem cu totul într-o formă de lucru decolorat de adevăr
un peduncul de inimă helicoptiera praznicul aerului
așa încet de incert căderea se vădea o morișcă de pliscuri
valuri întregi mușcau din cupa escavatorului de amurg
o blândă istorie edulcora crucea de miel

doamne, m-au mitologizat frunzile și cozile descălecaților
au închis în mine orologii un blestem pentru o imensă
plantație de îngeri încăpusem perfect în limpiditate
mi-au pierdut urma sub lămâiul profund
nu mai speram decât ca orchestrele de creolină

să civilizeze semințele de sub care fugea pământul
în fluturi de carne stearpă carcase cu ochi de vază
nu mai speram la jertfă drept răspuns fețele diamantului
dincolo de debarcader insinuau lumii coconi de lumină absentă elogiul unei liniști fragile precum moartea