n-am știut

că neliniștile tale

își pierd culoarea

în umbra

cuvintelor...

dezgolindu-mi privirea

am crezut

că tu ești lumină...

"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude... "

n-am știut că-n frunze,

că-n ochii de lemn ai copacilor

ești tu.

P.S. Tot ceea ce scriu e, de fapt, proiecția imperfectă a gândurilor mele...