agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-09 | [This text should be read in romana] |
***
la urechea lui dumnezeu nu mai ajung de ceva timp să delirez nimic ; sunt straturi și straturi de guri - ecou, dinți, limbi, aburi, salivă – risc până ajung să-mi pierd orice simț al umorului și n-ar mai avea nici un farmec jocul. în mine înfundat ca-ntr-o sticlă băută repede, la plictiseală, mimez viața sexuală a lui immanuel kant și sper să-mi revin; cei câțiva prieteni și-au închis telefoanele – ei nu mai au guri să respundă, le-au aruncat pe toate-n învălmășeala vulgară de acolo Andrei Velea, Jurnal liric, septembrie – octombrie 2004, «psalmii recenți» sau «poemele cu dumnezeu» *** for quite a while I haven’t been able to fantasize anything at god’s ear there are levels over levels of mouths – echoes, teeth, vapours, saliva – until I reach it, I risk loosing all my sense of humour and this way the game wouldn’t be funnier anymore. in me, caught like in a quickly drunk bottle, bored, I mime the sex life of immanuel kant hoping to be all right; my few friends closed their phones – they don’t have mouths to answer anymore, they’ve thrown all of them in that vulgar chaos from out there.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy