Dacă ajuns'acasă, tristă, într-o seară
de toamnă 'nbătrânită a iarnă , nu de vară
vei lua în mâini cu mijlocul perfect
de-a ne minți vorbind și viața-mi cu (a/de)fect
ți-oi spune , după clasicul "alo"
că ești, ca sunt , că nu mai vreau "solo"...
ÃŽnchide tu ; te chem 'napoi imediat...
"pe barba mea"...aiurea ...ce barbaR barbaT !?!

Știi numărul , nu l-am ținut secret
migrând din sfere nnalte spre concret
ți-am spus , (deja) că-mi place cum gândești
să te-aflu, contra-pusa mie, ce femeie ești
că vreau mai mult; IUBIRE vieții cer
(ori cerului departe'n care CRED???), și sper
ținând în palmele întinse inima, s-o dăruiesc
spunându-ți Þie , (devenită lumea mea)
banalul
"Te iubesc!"