Lucesc brazi precum argintul in padurea-nvaluita
De ceturi misterioase
Fantoma noptii geroase
Spre luna cu-a sa tiara de nori ce inviorara
Stelele palide, moarte
Ridic lina mea cantare
Ragusita, aspra voce-a mortii fara de sfarsit…

Diamantele pe muschiul neted tremura-n auzul
Vantului moale
Ce mangaie-n zare
Catifeaua de purpura a maretului rasare
Unde inima de foc
A lumii ce sta-n loc
Pentru mine, arde-n zare dealurile cocosate…

Oglinzi limpezi presarate pe-un pamant livid de frig
Surprind o clipa
Matasea fina
Ce-o duce-n spate Atlas de milenii lungi, trecute
Pietroii tacuti
Ca soldatii cazuti
Intind negre maini de umbra spre franturile de cer

Lupii, ai noptii copii, urla grav spre departari
De frica sa nu-i arda
Inflacarata roata
Ce-si iveste-ncet coroana dup-ale padurii varfuri
Brazii inalti
De miresme furati
Se leagana, trosnind usor, pe serenada lupilor…

Ochii limpezi, doi luceferi printer ierburi verzi sclipesc
Bland, firav, cadavrul ei
Avand ca al marmurei
Palid luciu matasos, parul ei, lung vis nocturn,
O naframa neagra
Ce vrajise o-ntreaga
Padure misela ce-a rapus-o inciudata…

Ea, cu-adancii-I ochi, lumina-n viata mea amara…
Lent, ninsoarea cade
In jurul ei c-o boare
Adus de crivatul indoliat de umbre
Asternute ca trene
Pe ea s-o acopere
Sa mi-o apere de-a mortii inceata putreziciune…

Lacrimi grele, calde curg, incercand sa-nsufleteasca
Trupul ei firav.
Soarele trandav
N-apare, mahnit profound de pacatul de pe prund.
Era zeita noptii,
Acum prada mortii,
A poftei de sange si-a invidiei malefice…

Lucesc ochii bestiali in iarba de smarald subtire
Simt coltii sub piele
Sangele-mi din vene
Se-amesteca cu-al ei in sarutari efemere
O ultima suflare
Langa ea trupu-mi cade
Purtati pe aripi negre vom fi in eternitate…