Pusca soldatului Schmidt,
Scutul ienicerului Abdel,
Sandaua centurionului Demetrius,
Vibreaza toate precum un mit,
Ei s-au amestecat in el,
Precum un fulger in mana lui Zeus.

Cascheta din metal,
Iataganul si coiful semilunii,
Lancea si insemnul legiunii,
Ruginesc acum toate banal,
Isi duc somnul lor cu strabunii,
Sub talpile mele, in arsita lunii.

Iar eu tot nu stiu, acei oameni,
Ce vrut-au oare de la noi,
Mai mult pamant si sclavie ?
Mai mult tribut si galbeni ?
Mai multa, paine, circ si nevoi ?
Ca aici gasit-au doar saracie !

Dar ei nu mai stiu sa-mi raspunda,
Nici Șmit alu' Neamtu',
Nici Bădel alu' Turcu',
Dar mai ales,
Nu stie sa-mi raspunda,
Alu' Dumitru.