Înstrăinare



Nu te mai vreau, nu te mai vreau
Demult ești moartă pentru mine,
Azi, ochii mari ce străluceau
Sunt cioburi sparte-ntre ruine;


Când trupul tău era cetate,
Iar ochii tăi erau străjeri,
Nu era zi, nu era noapte,
Nu era azi, nu era ieri,


Nu erau clipe trădătoare
Și nici distanță ucigașă,
Moartea ce azi mi-e alinare
O spânzuraserăm în fașă.


Un tren însă gonea-nspăimântător
Din depărtări urla spre tine,
În loc să fugi, fulgerător
Te-ai aruncat râzând spre șine;


Astăzi, scârbit sunt de ruine,
Prefer în alt oraș să stau
Demult ești moartă pentru mine
Nu te mai vreau, nu te mai vreau.