Dacă unu plus unu fac iarăși doi
și astăzi e tot azi,
nevoie am de-un unghi să văd prin noi,
adevărul împărțindu-l la unu, la necaz.

Și “tu” sunt tot “eu” când avem ce simți
și mâine e mâine,
nu știu unde și pentru ce vom fi,
număratul zilelor reluându-l spre mai bine.

Cine suie pe cer două ruine
și timpul pălit,
să schimbe același azi și mâine,
acum, când adevărul matematic ne-a rănit.