Domnule Cristian Tudor Popescu,
după ce v-ați dat cu pumnul în cap în prime time, v-a scăpat o prostie mare (din cap), adică o prostie mai mare decât vă puteți închipui - n-ar fi o tragedie, însă vorbeați într-o emisiune cu o audiență foarte mare!
Altă tragedie ar fi că, din câte știu eu, sunteți absolventul unui institut pe unde se făceau și matematici. Am dreptate? Dacă am, atunci e încă o dată grav!
Vă invit să analizați, înainte de-a călca-n a treia treaptă a crizei personale, următoarele:
a) o categorie specială de jocuri o constituie jocurile de sumă nulă;
b) matematicienii, în cazul acestor jocuri, denumite de ei “i”, spun cam așa:
suma câștigurilor este zero, ∑ ui ( s ) = 0 , ∈ × ∀ , adică “pierderea” jucătorilor reprezintă s S i, unde i = 1
c) jocul de sumă nulă, prin urmare, este acel joc în care suma câștigurilor este zero.
Tipul acesta de joc (sau tip de miză!?) e trecut cam pe aici, prin toate cărțile ce studiază așa ceva:
e. în raport cu structura câștigurilor:
- jocuri de sumă nulă
- jocuri de sumă nenulă.

* Notă:
nu știu de ce în toate cărțile “jocul” ăsta e trecut la litera “e”!

Așa să știți, domnia voastră C.T.P., că după mintea mea “jocul de sumă nulă” este acel joc în care oamenii joacă de plăcere. Pur și simplu! Asta dacă nu este jocul ăla despre care urlați în gura mare, și cu capul spart de pumnul, dar și de propria dumneavoastră gură:
“e jocu-n care unu’ ia tot!”