1. Seara

Pielea catifelată a miresei de jucărie emană din când în când miros de lapte. De parcă ar plănui să aibă un copil în curând.

Stingând lumânarea, m-am apropiat de ea și, ca și cum aș fi certat-o, i-am șoptit la ureche : Dragă, miroși ca un nou născut…

Pe întuneric, mireasa de jucărie se supără și-mi răspunde : M-am dus până la fabrica de lapte si-napoi…

Oare mireasa de jucărie s-a întors din memorarea multor culori ale decorului de peste zi? Îmi arde în piept precum carnețelul cu adrese. Pentru că numai așa pot trage pe nas nutrimente sunt din ce în ce mai sleit de puteri.



2. Seara

De fiecare dată când îi dau miresei de jucărie un ac de cusut începe să împungă la nimereală tot ce e prin preajmă. Calendarul. Cartea de poezii. Ceasul. Chiar și locul atât de important pentru trupul meu, pentru ca experiența acumulată să pătrundă și să rămână.

Asta dovedește prezența țepilor care cresc în inima miresei de jucărie. Adică, la fel ca un trandafir…

Sângele se scurge din armura mea subțire. Mănânc o mandarină pe întuneric pentru a-mi trata rănile.

Cu nimic vizibil pe trupul ei, în afară de inelul care deschide întunericul ca pe o cortină, mireasa de jucărie mă caută. Sunt repede descoperit. Când inelul îmi atinge pielea îl confund din greșeală cu un ac de cusut și mă închistez de durere. Mireasa de jucărie aprinde lumânarea și caută mandarina. Mă prefac că nu sunt rănit și că nu știu ce se întâmplă.