Da, e adrevărat, există și așa ceva! Probabil că toți am fost martori cândva la așa ceva. Să ne aducem un pic aminte…Pe vremea când erați la școală și cu ocazia zilei de naștere vă simțeați obligați să vă serviți colegii cu bomboane. Vai ce “plăcere” pe dumneavostră și ce fericire pe chipul colegilor care parcă nu mai mâncaseră bomboane de ani de zile.
Dar este oare bine că se procedează așa? Eu nu cred. Până la urmă este ziua cuiva și prin urmare acel cineva ar trebui să primească cadouri, nu să dea bomboane (parcă din milă câteodată ). În plus acest “ritual” parcă e menit să te pună numai în situații jenante cum ar fi cântarea clasicului “La Mulți Ani” , în timp ce tu împarți bomboane și te pupi cu toți sau mai rău- ești chemat în fața clasei.
Dar mai sunt și alte situații când copiii de bani gata se prezintă cu cea mai scumpă cutie de bomboane pe care o găsesc și apoi se amuză pe seama colegilor care nu au mai mâncat în viața lor așa ceva. Bineînțeles că în momente ca acelea îi încearcă niște sentimente de superioritate ieșite din comun.
Revenind la cazurile penibile: ce se întâmplă dacă scapi bomboanele pe jos? Þi-ai stricat ziua și colegii tăi vor rămâne “bosumflați”(sau le pui înapoi în cutie dacă nu a văzut nimeni incidentul?). Și exemplele pot continua.
Dar de unde acest obicei? Cu siguranță din vremuri de acum zeci de ani, cel mai probabil de pe vremea tovarășilor. Se pare că tot poporul român e nevoit să treacă prin asta…și cu ce scop?
Iată cum se iscă o adevărată “petrecere”, plină de acțiune și culoare, pornită de la o bomboană (“mama tuturor prăjiturilor”). Ea naște pasiuni, conflicte, sentimente de superioritate și de umilință.