Stau uneori si ma gandesc...ma gandesc la multe,la viata, la mine ,la destin, noroc si Dumnezeu,la lucruri care exista si care nu.Ma gandesc la calatorii indepartate si locuri nestiute de posteritate..ma gandesc la minuni si fericiri,la oameni ,la intamplari.
Doamne cate lucruri, cate enigme si intrebari ,Alaric gandea cu voce tare in timp ce amintirele il copleseau,in timp ce trecutul parea in prezent, parea atat de aproape...o naluca...un vis ..defapt o realitate.Acum toate ,trecutul,prezentul si viitorul sunt in el..timpul si spatiul,lumea toata ii pare ,atat de nesimnificativa atunci, atat de importanta acum.Lent si vag isi aduce aminte de copilaria dureroasa si tineretea pierduta...vag dar greu ,greu de suportat si de strabatut...a trecut ,isi zice,a trecut si inca trece ...totul trece.Numai durerea cauzata de cei din jur si-a lasat o amprenta,o marca de "rezistenta" asupra sufletului sau...numai trecutul l-a format.
Azi el e inchis in randul celor mai de jos infometati de trecut.S-a gandit si la moarte,s-a gandit si la nebunie..s-a gandit la toate...dar nu e las,a continuat...sa suporte.Viata,nu?.. intrebandu-se zambind.
Trecura deja 2 ore de cand statea dojenit pe pat uitandu-se printre gratiile ferestrei la cerul inorat.Cu un oftat simplu,molatec...se ridica si uita..uita de tot, de tot ce spuse ,de tot ce gandise mai nainte....rana deschisa.Ce ma face sa traiesc?Ce ma face sa indur toate lucrurile,ce ma facut sa le indur pana acum?..se tot intreba de data asta plimbandu-se prin camera,pornind radioul, deschizand geamurile..orice lucru...numai sa uite...
Deodata parca se destepta auzind melodia la radio..."Ce cauti tu in viata mea" ..asta-mi mai lipsea o romanta...radea in sinea lui.In gand ii sare prima deceptie si prima batjocura sentimentala...cata munca si cata iubire a pus in scrisorile alea de amor...si pentru ce?...pentru niste vorbe strivite,pentru niste priviri intepatoare care-l urmareau de fiecare data cand trecea pragul scolii.Patetic, aveam 13 ani, se gandea Alaric si inca de pe atunci cautam dragostea.
Dupa un timp am ajuns sa Cred ca dragostea e pentru oamenii simpli, ca participand la ea ..ajung ca si ei,ajung orbit de frumuseti si minciuni ,de magii ce se vor stinge odata cu aparitia rutinei,a obisnuintei.Nu credeam in dragoste adevarata,nici la prima vedere...nici macar in dragoste intre semeni..zicea Alaric cu voce tare, poate nici acum nu cred.
Incet isi revenea din starea asta si se tot intreba de unde atata razvratire sentimentala..,de ce se rascoleste atata ca sa-si aduca aminte un trecut banal,chinuitor.Isi lua tigarile si sorbind pana la ultima "picatura" de fum ,isi disfruta tigara intins alene pe balansoar.Suna telefonul si se destepta din starea aceea de amorteala:
-Alo?!?
....la celalalt capat ..un suspin usor...era ea.Din cand in cand Alaric primeste acest telefon anonim...facandu-l sa spere si sa viseze la prezentul trecutului.Era ea...sau asa isi inchiupuia el.
Ea s-a nascut din imaginatia lui,din aspiratia lui spre o dragoste ideala,o dragoste perfecta.
Pentru el ea era un om ce si-a imbratisat durerea si suspina dupa tacere si singuratate.A vazut-o tanjind dupa liniste si bucurie,a vazut-o injosindu-se dupa iubire si umilindu-se pentru fericire,toate astea intr-un singur om.Suferinta,durere,frica,placere,singuratate,nebunie..izolare...
Ea: un om ce tanjea dupa recunoastere si apreciere si suspina dupa iubirea oamenilor simpli si o moarte glorioasa.El:un om simplu dar complex,singur dar inconjurat.Doi oameni pierduti si singuri care se bucura de o solitudine infioratoare care-i fac sa descopere ipocrizia din jurul lor.Naivitatea lor a devenit roasa de ura,prinse gustul malefic al vietii cotidiene,al rutinii,al simplitatii.Totul pare trecut,dar totul poate fi implinit...atins,oare e absolutul?!?Absolutul acestor doua fiinte ce doar exista in lumea care-i va conduce pe drumul lor spre pierzanie sau ascensiune.El a vazut in ea un om infruntandu-si viata o data,de doua ori,de cate ori a trebuit... de atatea ori a durut.A vazut un om plangand.