prea multe de spus despre acum nu. zilele mele se împart în zile care se tîrăsc pe asfalt ca niște rîme uriașe și zile în care n-am timp să simt absolut nimic și nici să văd ce se mai întîmplă prin mine. în zilele care se tîrăsc pun noaptea capul în pernă și-mi aud inima mărșăluind ca un pluton de răcani.
restul zilelor sînt ca niște bule carbogazoase. îmi ies pe nas conferințele de presă declarațiile politice mirosul de la secția medicală combinat cu mîncarea de la cazan operații de schimbare de sex liste de anl-uri pe care n-am figurat niciodată din lașitate.

*

în 2 club o regulă se respecta cu sfințenie. fără borît pe pereți și fără șosete puse la uscat iarna pe calorifer. asta căuta de fiecare dată pedagogoul. caloriferele frigeau atît de tare că dimineața șosetele flaușate erau carbonizate. vara cînd se descălțau șase inși te sufocai. uneori glumeam. le ziceam șoarecilor să facem concurs. aruncam cu șosetele în tavan și cel care reușea s-o lipească mergea primul la duș.
cu dușurile comune era o problemă. șase dușuri într-o încăpere fără să fie separate între ele. cam ca într-o cameră de gazare. primii intrau ăia mai bătrîni apoi ceilalți ortocși iar la urmă noi catolicii. șoarecii de la mine din cameră n-aveau probleme dar ăia din primul an făceau baie cu chiloții pe ei.

prima dată cînd era să fiu dat afară din cămin a fost tot din cauza dușului. aveam apă caldă marțea și joia. uneori mai mergeam cu sorin pe palier la fete. la agățat. stăteam cu ele la fumat la dușuri pentru că n-aveau voie să fumeze. nici noi n-aveam dar am învățat să fumăm de la seminariști așa că dacă vreun preot ne întreba de sănătate dădeam vina pe seminariști. în sala dușurilor de la fete era o masă acoperită pînă jos cu o mușama. într-o zi cînd se dădea apă caldă m-am ascuns cu sorin sub masă. au venit fetele la duș. de rușine catolicele făceau duș în sutien și chiloți. la un moment dat una a scăpat săpunul sub masă și a dat cu ochii de noi. am izbucnit în rîs ea a început să urle.
seara pedagogul ne-a dus ca pe niște pușcăriași în biroul preotului director. ne-a dat cîte un avertisment. cică la trei avertismente ne transfera la alt liceu. eu am avut zece într-o singură săptămînă și n-a făcut nici o brînză.
eu eram carnea de tun pentru profesori. unde era vreo olimpiadă acolo mă înscriau toți.

*

de fapt mi se rupea mie de olimpiade. mă înscriam mai mult automat. cei care mergeau la olimpiade erau liberi două săptămîni să învețe. în săptămînile alea dormeam cel mai bine.
eram abonat permanent la română istorie apoi logică psihologie. am ajuns pînă și la sesiunea națională de comunicări științifice la geografie. într-a doișpea cînd m-am prins de formula chimică a glucozei alcoolului benzenului mi-a trecut prin cap să mă duc și la olimpiada de chimie. ce dracu îmi ziceam e mișto lanțul atomilor de carbon.

*

în noul cămin de la i.r.a.v unde ne mutaserăm țigările erau cea mai mare durere. că tot învățasem să fumez m-am hotărît s-o fac cît mai bine. de la cleopatra dunhill sau chesterfield de ăla original trecusem la altele mai ieftine. deh de la noblesse oblige am trecut la le poche oblige. cînd cumpăram cîte un pachet de țigări nu știu cum dracu se făcea că miroseau toți din cămin. veneau la mine cu cerșitul și eu băiat de treabă nu puteam să refuz. de la intrarea în cămin și pînă la etajul doi mai rămîneam cu jumate din el. așa că m-am enervat și am trecut pe carpați. un an de zile am fumat numai carpați și am scăpat de clienți. doar sîmbăta cînd toți rămîneam fără un chior în buzunar mai venea cîte un rătăcit spășit și cerea un carpați. de regulă îl făceam poștă la dușuri ca să mă țină un pachet pînă se întorceau șoarecii de-acasă.

*

cu cartela de la cantină era altă problemă. ceream bani de la maică-mea pentru toată luna inclusiv sîmbăta și duminica. numai că noi plăteam juma de lună iar cealaltă făceam foamea. în schimb marțea făceam o funie din cearșafuri și coboram pe geam de la etajul doi. apoi ne buluceam în discotecă la universitate. atunci fetele din alecsandri sau de la pedagogic aveau intrarea gratis.

dimineața îți venea să borăști cînd vedeai zoaia din cana de tablă care se chema ceai. mîncam cu icnete două felii sleite de salam iar în timpul orelor dacă rîgîia cineva profesorii știau clar ce am avut dimineața la masă. zilele cele mai nasoale erau cînd trebuia să faci de serviciu la cantină. dimineața spălat șase sute de tăvi șase sute de căni șase sute de cuțite. la prînz șase sute de tăvi șase sute de farfurii adînci șase sute de farfurii plate șase sute de cuțite șase sute de furculițe șase sute de lingurițe. seara la fel și toate astea pentru o jumate de pîine în plus. seminariștii mîncau cu noi dar nu făceau niciodată de serviciu la cantină.

de lăsata secului ni se dădea cîte un pui fript cu piure și suc. zilele în care ni se dădea musaca erau așteptate mai ceva ca vacanța. ca să facem rost de mai multe porții mă așezam la masa fetelor cu sorin și nirvana apoi făceam tot felul de lucruri scîrboase. scuipam în tavan și încercam să prindem flegma cu farfuria de ciorbă. fetele renunțau imediat la porția de musaca.

mai era și coșmarul macaroanelor cu brînză. ne erau servite vinerea cînd n-aveam voie carne. făceam concursuri cu băieții să vedem cine găsește cele mai multe gărgărițe în macaroane apoi ne duceam cu porțiile la bucătărese și le spuneam că nu putem mînca pentru că vinerea nu avem voie carne.

*

pentru mine acest acum nu are sens. adică ce pot să spun despre acum ca să nu devină a fost. sîmbătă a fost internat un boschetar în șoc hipotermic. l-au tratat l-au trimis acasă l-au internat din nou luni la ati unde a dat ortul popii. aseară patul lui a fost ocupat de un alt boschetar tot în șoc hipotermic. am impresia că prezentul e un desen stîngaci cu un copac și un om trasați doar din linii. nu-mi place să fiu. sînt mulțumit că am fost.