agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3209 .



Casa de cărămidă
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [tincuta ]

2009-11-19  | [This text should be read in romana]    | 




La 20 de ani trebuia să mă mărit cu o casă de cărămidă. Casa era solidă, avea încăperi luminoase, soarele intra ca la el acasă, prin spațiile lăsate pentru geamuri. Aveam mână liberă să îmi pun visele prin colțuri, să le desprăfuiesc din când în când, în nenumăratele camere de cărămidă roșie, să îmi plimb inocența pe aleea pietruită, până la poarta de fier, atât de forjat, că-ți dădeau lacrimile.
Pe lângă alee, puteam planta tufe de bujori roz și albi, care aveau cea mai frumoasă și mai înnebunitoare aromă din lume. Puteau fi și câteva fire de regina-nopții. La asta urma să mă gândesc mai târziu.
Casa de cărămidă era foarte liniștită. Adică putea fi un partener de încredere. Respira prin zidurile groase numai spre seară, nu râdea niciodată de nimic, nu-și propusese nicicum să-și îmbunătățească aspectul.
Când vorbea, monosilabic, pentru că altfel i-ar fi fost greu cu toate cărămizile din ea să spună propoziții prea lungi, aveam senzația că centrul seismic al lumii e chiar acolo, sub picioarele mele.
Dar asta se întâmpla rar, doar în diminețile când tinerețea mea prea zgomotoasă coșcovea câte o bucățică din zid, să descopere ce culoare are pe dinăuntru.
Aveam la brâu 99 de chei pentru cele 99 de camere. Dar casa nu și-a deschis ultima ușă pentru mine niciodată. Camera aceea nu avea cheie. Trebuia să rămână încuiată pentru totdeauna, iar eu nu aveam voie să întreb vreodată despre ea.
După ce-au înflorit primii bujori, am rupt o floare și am atins ușa misterioasă. Camera în care nu trebuia să intru mi s-a deschis nedumerită. Aici, o inimă singură bătea mai repede când eu râdeam bucuroasă. Casa aceea avea totuși o inimă care își purta tic-tac-ul repezit pe la ferestre.
M-am înfășurat ca un cocon într-o rază subțire ca un foșnet de frunză și am părăsit încăperile, aleea cu bujori înfloriți și poarta de fier forjat. Am intrat într-o lume în care fetele de 20 de ani se măritau cu Feți-Frumoși și trăiau fericiți până la adânci bătrâneți.
În urma mea, casa transpira prin toate cărămizile sale roșii, încercând să mă transforme într-o fată din cărămidă.


.  |








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!