Odă Femeii "Urîte"

După cum se știe sunt care cred că doamnele sunt de două categorii:
frumoase și urîte.
Dar eu cred că toate sunt frumoase. Unele la chip, altele la suflet sau amîndouă.
Cele considerate frumoase, pe drept sau pe nedrept, primesc anumite priviri și se comportă ca atare.
În primul rînd ele au mereu nevoie de asigurări că mai sunt cum mai erau sau nu erau.
În acest scop ele dezvoltă simțul văzului și cred că pot controla fără ca noi, bărbatii, să băgăm de seamă. Bineînțeles ele gresesc. Dacă văd o doamnă asa mai trecută, dar cu fustiță scurtuță, caut să-mi lipesc pe mutră un zîmbet de apreciere. Chestie de umanism, sau de politețe. Doamnele trebuie să-și susțină frumusețea și bieții soți lucrează ore suplimentare pentru bijuteriile, garderoba proaspătă, coafeze, operații estetice, etc.
Cu o doamnă dîn aceasta prima categorie nu prea ai ce să vorbești. Asta decît dacă subiectul este frumusețea ei și chestii ca: "vai, draga! Am văzut-o pe Apodiloaiei și m-am cutremurat. Arată de parcă e mama ta".

A doua categorie este preferata mea. Mai toate sunt femei cu suflet mare. Ele nu se consideră frumoase, dar multe greșesc. Sunt a cărei frumusețe nu este imediat evidentă, dar Robinson Crusoe de eram, cu una din ele aș fi vrut să fiu.

Cam asta.
Am încercat să mai scriu ceva despre a II-a categorie, dar am văzut că am spus deja totul.