După ce a prins-o cu alt bărbat, a omorât-o cu 19 lovituri de cuțit (ziua ei de nastere), după care i-a tăiat capul cu toporul și i l-a aruncat peste gard, ca să vadă toată lumea ce pățește o femeie adulteră. Bărbatul a avut o soartă mai groaznică: a murit îngropat de viu, după ce țeasta îi fusese crăpată de o lopată, iar sângele a ieșit la suprafață înroșind pământul pentru totdeauna. Noaptea l-a ajutat pe fiorosul criminal să fugă în pădurea din apropierea satului, trecând prin fața câtorva foste gospodării ale căror proprietari tocmai ce-și pierduseră agoniseala de o viață în viiturile anuale obișnuite. Aflați în corturi, după o beție cruntă în timpul unui joc de barbut, câțiva dintre ei au auzit tropotele și suflul vinovat al criminalului, ceilalți concentrându-se în continuare la spartul capetelor și împlântarea cuțitelor în carne vie. N-a scăpat nimeni. Tatăl i-a scos ochii fiului, în timp ce fiul își strângea de gât unchiul, care înfipsese furculița în inima mătușii, a cărei fată își înjunghia cu gelozie fratele, prins cu o seară în urmă la o verișoară îndepărtată, venită în sat după iubitul ei, proaspăt ieșit din pușcărie, care se distra cu trei găini, patru rațe și un măgar. Una din rațe n-a supraviețuit, iar măgarul a devenit melancolic și homosexual. N-a rezistat nici el mult timp, iar în urma autopsiei satul a devenit cunoscut în toată lumea pentru că în stomacul măgarului s-a descoperit un măgăruș cu cap de om, rod al iubirii pasagere și neprotejate dintre el și pușcăriaș. Abominabila crimă și întâmplările din sat au avut ecouri și în rândul morților, siderați de aceste terifiante prejudicii aduse ideii de umanitate, strânși pentru a lua o decizie cu privire la viitorul lor în aceste cripte îmbibate de miros de sânge vărsat. Moarta adulteră nu și-a găsit liniștea printre ei, morții nerecunoscând-o ca fiind de-a lor și i-au cerut să părăsească imediat și în liniște cripta ce-i fusese atribuită și să plece oriunde va vedea cu ochii. Trei zile i-au trebuit ca să se prefacă în strigoi și să bântuie casele celor vii, până când bătrânii satului s-au înarmat cu apă sfințită, cruci și țepe unse cu usturoi, au tras lespedea mormântului și au ucis-o pentru a doua oară, definitiv, împlântându-i un țăruș în inimă și trimițând-o fără drept de apel în locuința morților
.

Criminalul a traversat pădurea, lacul, câmpia, fluviul și a ajuns la bulgari. În drumul lui a devastat totul în cale, alergând spre timpul trecut. Ca să evite realitatea crudă a crimelor comise, a înnebunit. În aceeași clipă în care și-a pierdut mințile a devenit invizibil. Pentru cunoștințe, pentru prieteni și pentru urmăritorii lui nu rămăsese decât o amintire. Iar el se plimba nonșalant printr-un necunoscut magmatic, difuz și sumbru, noua locuință pe care conștiința lui vinovată o cumpărase pe loc în căutarea liniștii: iadul.

Peste lume s-a lăsat o plictiseală inefabilă și grea începând din acele zile cu atmosferă incendiară, prezentată de la fața locului. Un sentiment apăsător, o povară uriașă care-i făcea pe barbați să-și petreacă timpul la cârciumă și să se omoare din când în când, poliția să constate, femeile să bârfească și să se tragă de păr, păsările călătoare să nu mai plece în țările calde, urșii să nu mai hiberneze ierni la rând, pământul să se oprească din rotirea lui eterna, încălzirea globală să se transforme într-o eră glacială, iar adolescenții să încerce să scape de această senzație comunicând-o pe internet: „Bună”. „Bună”. „Ce faci?”. „Bine. Mă plictisesc. Tu?”. „Și eu la fel”. „Ok. Salut”. „Pa.”

În cele din urmă, criza financiară mondială a domolit efectele devastatoare ale plictiselii și a pus lumea la treabă, concediind-o. Mii de șomeri s-au adunat în fața palatului Victoria și au protestat împotriva măsurilor impuse de guvern. Pancarte cu „ne e foame” și „jos tiranul” puteau fi văzute din loc în loc în mijlocul celor agitați.
La numai câteva străzi depărtare homosexualii își celebrau ziua, cot la cot cu adepții noului val legionar. Primii, îmbrăcați în roșu, dădeau cu sete cu gura, capul și stomacul în pumnii întinși și bâtele lungi ale legionarilor care defilau disciplinat printre ei, printr-un marcaj om la om.
Mâine va trebui să ne așteptăm la precipitații însoțite de descărcări electrice, vântul va sufla cu putere, câțiva copaci vor cădea grațios peste câteva mașini nou-nouțe, un cutremur mai spre după-amiază va dărâma toate clădirile vechi din oraș si va duce la însemnate pagube materiale și umane și, în cele din urmă, seara se va lăsa peste o lume nebună, agitată, frumoasă, urâtă, plăcută...
Ați urmărit știrile zilnice prezentate de conștiința voastră haotică și însângerată. La revedere.