agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-23 | [This text should be read in romana] | Submited by Enache Nicolae Capitolul 1 TERÞUL ― Am privit prin ochii lui. Am ascultat cu urechile lui È™i-È›i spun: el este! Oricum, unul mai bun nu vom obÈ›ine. ― La fel ai spus È™i despre frate-său. ― A fost considerat incompatibil. Din alte motive. Fără nici o legătură cu aptitudinile lui. ― Și cu soră-sa, la fel. Există îndoieli È™i-n legătură cu el. E prea maleabil. Gata oricând să se lase dominat de voinÈ›a altuia. ― Nu însă dacă respectivul îi este duÈ™man. ― Și-atunci, ce-o să facem? ÃŽl înconjurăm tot timpul cu duÈ™Âmani? ― Dacă va fi nevoie... ― Parcă spuneai că-È›i place puÈ™tiul. ― Dacă gândacii pun mâna pe el eu rămân prietenul lui cel mai bun. ― Bine. La urma urmei, salvăm lumea. Ia-l! Femeia de la monitoare îi zâmbi prietenos, îi ciufuli părul È™i spuse: ― Andrew, cred că deja È›i-e pur È™i simplu scârbă de monitorul ăsta oribil. Ei bine, am o surpriză pentru tine. Azi îl scoatem. O s-o facem chiar acum È™i n-o să te doară deloc! Ender încuviință din cap. BineînÈ›eles, era o minciună că n-avea să-l doară deloc. Dar deoarece adulÈ›ii o repetau întotdeauna, când ceva urma într-adevăr să doară, se putea bizui pe afirmaÈ›ia aceea ca fiind o precizare destul de corectă a viitorului. Uneori, minciunile erau mai sigure decât adevărul. ― Hai încoace, Andrew, È™i aÈ™ază-te aici, pe masa de examinare. Peste câteva clipe vine È™i doctorul. Fără monitor... Ender încercă să-È™i imagineze cum avea să fie fără micuÈ›ul aparat implantat în ceafa. "O să mă întorc pe spate în pat È™i n-o să mă mai apese. N-o să-l simt furnicându-mă È™i absorbind căldura când îmi fac duÈ™. Și Peter n-o să mă mai urască. O să vin acasă È™i-o să-i arăt că nu mai am monitorul, să vadă că nu-l păcălesc. Acum o să fiu un copil normal, ca el. Atunci n-o să mai fie aÈ™a de rău. O să mă ierte că am purtat monitorul cu un an mai mult decât el. O să fim... TotuÈ™i nu cred c-o să fim prieteni. Nu, Peter e prea periculos. Se înfurie mult prea rău. TotuÈ™i, fraÈ›i... Nu duÈ™mani, nu prieteni, ci fraÈ›i... capabili să trăim sub acelaÈ™i acoperiÈ™. N-o să mă urască, o să mă lase-n pace. Și, când o să vrea să se joace de-a gândacii È™i astronauÈ›ii, poate că n-o să fiu obligat să mă joc, poate c-o să pot sta liniÈ™tit să citesc o carte." ÃŽnsă Ender È™tia, chiar în timp ce se gândea, că Peter n-avea să-l lase în pace. Când îl apucau pandaliile, ochii îi sclipeau într-un fel anuÂme È™i, ori de câte ori îi zărea privirea aceea scânteietoare, È™tia că în nici un caz Peter n-avea să-l lase în pace. "Exersez la pian, Ender. Vino È™i-ntoarce-mi partiturile. Ah, băiatul-monitor e prea ocupat ca să-È™i poată ajuta fratele? E prea deÈ™tept? Te duci s-omori niÈ™te gândaci, astronautule? Nu, nu, n-am nevoie de-ajutorul tău! Mă descurc È™i sinÂgur, puÈ™tiule, TerÈ›ule mucos!" ― N-o să dureze mult, Andrew, spuse doctorul. Ender încuviință din cap. ― Monitorul este astfel construit încât să poată fi uÈ™or deconectat. Vei simÈ›i totuÈ™i niÈ™te furnicături. Unii spun că au încercat o senzaÈ›ie de lipsă. S-ar putea să te pomeneÈ™ti căutând ceva, ceva ce nu poÈ›i găsi È™i nici nu-È›i poÈ›i aminti ce anume era. De aceea o să-È›i spun eu: o să cauÈ›i monitorul, care nu mai e acolo. După câteva zile, senzaÈ›ia va disÂpărea. Doctorul răsucea ceva în ceafa lui Ender. Brusc, o durere îl străÂbătu pe băiat precum un ac, din gât până în rărunchi. Ender își simÈ›i spinarea smucindu-se, iar trupul i se arcui violent spre spate; capul îi lovi masa. Picioarele i se zbăteau dezarticulate, iar mâinile i se încleÈ™Âtaseră, strângându-se între ele cu atâta putere, încât îl durură. ― Deedee! răcni doctorul. Am nevoie de tine! Infirmiera apăru în goană È™i icni, văzându-i. Trebuie să relaxez muÈ™chii ăștia! Vino încoaÂce! Ce-aÈ™tepÈ›i? Ender simÈ›i alte mâini atingându-l, însă nu le putu vedea. Se răÂsuci pe o parte È™i căzu de pe masă. ― PrindeÈ›i-l! strigă infirmiera. ― Þine-l nemiÈ™cat... ― TineÈ›i-l dumneavoastră, domnule doctor, e prea puternic pentru mine... ― Nu pe toată! ÃŽi blochează inima! Ender simÈ›i un ac înÈ›epându-l deasupra gulerului cămășii. ÃŽl friÂgea, totuÈ™i acolo unde se răspândea focul, muÈ™chii i se relaxau treptat. Acum putea plânge de spaimă È™i durere. ― Cum te simÈ›i, Andrew? întrebă femeia. Băiatul nu-È™i mai amintea cum se vorbeÈ™te. ÃŽl ridicară pe masă. ÃŽi verificară pulsul; făcură È™i alte lucruri pe care nu le pricepea. Glasul doctorului tremura atunci când vorbi: ― Când laÈ™i câte trei ani chestiile-astea în copii, la ce te poÈ›i aÈ™Âtepta? ÃŽl puteam omorî, îți dai seama? ÃŽi puteam opri funcÈ›iile creieÂrului. ― ÃŽn cât timp trece efectul sedativului? ― Þine-l aici cel puÈ›in o oră. Nu-l scăpa din ochi. Dacă peste cinciÂsprezece minute nu-ncepe să vorbească, mă chemi. "ÃŽl puteam omorî... Eu nu sunt gândac." *** Reveni în clasa domniÈ™oarei Pumphrey cu un sfert de oră înaintea sfârÈ™itului cursului. ÃŽncă se mai clătina. ― Te simÈ›i bine, Andrew? întrebă domniÈ™oara Pumphrey. ÃŽncuviință. ― Ai fost bolnav? Scutură din cap. ― Nu arăți prea bine. ― N-am nimic. ― Ar fi bine să te aÈ™ezi, Andrew. Porni spre locul său, dar se opri. "Ce căutam? Nu mai È›in minte ce căutam..." ― Locul tău este acolo, spuse domniÈ™oara Pumphrey. Se aÈ™eză, dar îi trebuia altceva, ceva ce pierduse. "O să-l găsesc mai târziu..." ― Monitorul tău..., È™opti fata din spatele lui. Andrew înălță din umeri. ― Monitorul, spuse ea către ceilalÈ›i. Băiatul întinse mâna È™i-È™i pipăi ceafa. SimÈ›i un plasture. Monitorul dispăruse. Acum era ca toÈ›i ceilalÈ›i. ― EÈ™ti necăjit, Andy? întrebă un băiat aflat pe celălalt rând, mai în spate. Nu-È™i putea aminti cum îl chema. "Peter... Nu, ăsta era altul." ― LiniÈ™te, domnule Stilson, rosti domniÈ™oara Pumphrey. Stilson pufni. DomniÈ™oara Pumphrey explica înmulÈ›irea numerelor. Ender se juca, desenând contururile unor insule muntoase, È™i comandând pupiÂtrului să le prezinte tridimensional, în rotaÈ›ie. Desigur, profesoara È™tia că nu era atent, dar nu-l deranja. Ender cunoÈ™tea întotdeauna răspunsul, chiar È™i atunci când ea îl credea neatent. ÃŽn colÈ›ul pupitrului apăru un cuvânt, care porni să dea ocol periÂmetrului. La început era răsturnat È™i inversat, totuÈ™i Ender îl citi cu mult înainte să ajungă pe latura de jos a pupitrului, unde căpătă poziÈ›ia norÂmală. TERÞUL Băiatul zâmbi. El descoperise primul cum putea expedia misive umblătoare ― È™i chiar atunci când un duÈ™man necunoscut vorbea urât despre el, metoda prin care o făcea îl favoriza. Nu era vina lui că era un TerÈ›. Ideea fusese a guvernului, ei o autorizaseră ― cum altfel ar fi putut urma È™coala un TerÈ› ca Ender? Iar acum dispăruse È™i monitorul. Experimentul numit Andrew Wiggin nu reuÈ™ise. ÃŽn caz contrar, era siÂgur că le-ar fi plăcut să abroge decretele care-i făcuseră posibilă naÈ™Âterea. A dat greÈ™, atunci opriÈ›i experimentul! Soneria țârâi. ToÈ›i deconectau pupitrele, sau își scriau mesaje perÂsonale. Unii expediau lecÈ›ii sau notiÈ›e în calculatoarele de acasă. Câțiva se adunaseră în jurul imprimantelor, aÈ™teptând hârtiile pe care le coÂmandaseră. Ender își rășchiră degetele peste mini-tastatura de pe marÂginea băncii È™i se întrebă cum oare își simÈ›eau adulÈ›ii mâinile. Probabil că mari È™i stângace, cu degete groase, butucănoase È™i palme grele. BiÂneînÈ›eles, aveau tastaturi mai late ― dar cum ar fi reuÈ™it degetele lor maÂsive să deseneze o linie fină, aÈ™a cum putea Ender; atât de precisă încât o putea încolăci de È™aptezeci È™i nouă de ori într-o spirală ce se întindea din centrul pupitrului până la marginea lui, fără să atingă vreodată spiÂrele între ele. Era un mod de a-È™i trece timpul, în vreme ce profesoara vorbea despre aritmetică. Aritmetică! Valentine îl învăța aritmetica de la trei ani. ― Nu te simÈ›i bine, Andrew? ― Ba da, domniÈ™oară. ― Vezi să nu pierzi autobuzul. Ender încuviință È™i se sculă. CeilalÈ›i copii plecaseră. ÃŽnsă cei răi aveau să-l pândească. Monitorul nu mai exista pe ceafa lui, auzind ceea ce auzea el È™i zărind ceea ce zărea el. Acum îi puteau spune orice doÂreau, îl puteau chiar lovi ― nimeni nu-i mai vedea, È™i nimeni n-ar fi veÂnit să-l salveze pe Ender. Monitorul avusese anumite avantaje È™i urma să simtă din plin lipÂsa lor. BineînÈ›eles, Stilson îl aÈ™tepta. Fără să fie mai voinic decât majoÂritatea copiilor, îl întrecea totuÈ™i pe Ender. ÃŽn plus, era însoÈ›it È™i de alÈ›i băieÈ›i. ÃŽntotdeauna umbla cu ei. ― Hei, TerÈ›ule! "Nu-i răspunde. Nu spune nimic." ― Hei, TerÈ›ule, cu tine vorbim, TerÈ›ule, băi, iubitorule-de-gândaci, cu tine vorbim! "Habar n-am ce să-i răspund. Orice aÈ™ zice, ar agrava È™i mai mult situaÈ›ia. Mai bine, tac." ― Băi, TerÈ›ule, băi, rahatule, ai amuÈ›it? Ziceai că eÈ™ti mai grozav ca noi, da' È›i-ai pierdut papagalul, TerÈ›ule, n-ai decât un plasture pe gât! ― Mă lăsaÈ›i să trec? întrebă Ender. ― Dacă-l lăsăm să treacă? Merită să-l lăsăm să treacă? Râseră cu toÈ›ii. ― Sigur c-o să te lăsăm. Mai întâi o să lăsăm să-È›i treacă o mână, dup-aia fundul, dup-aia o bucată de picior... ― Unde-i papa-ga-lul? Unde-i papa-ga-lul? Stilson îl împinse cu mâna; apoi, altcineva din spate îl îmbrânci îndărăt. ― Ferăstrău, că-i mai rău! chicoti un glas. ― Tenis! ― Ping-pong! Lucrurile n-aveau să se termine cu bine. Ender decise că ar prefera să râdă la urmă. Când Stilson întinse braÈ›ul să-l înghiontească iarăși, băieÈ›elul încercă să-l prindă. Nu reuÈ™i. ― Hopa, vrei să te baÈ›i cu mine, da? Vrei să te baÈ›i cu mine, TerÂÈ›ule? Cei din spatele lui Ender îl înÈ™făcară, È›inându-l nemiÈ™cat. Râse, deÈ™i nu-i ardea deloc de râs: ― AÈ™a mulÈ›i trebuie să fiÈ›i ca să bateÈ›i un TerÈ›? ― Noi suntem oameni, nu TerÈ›i, băi rahatule! Tu n-ai putere nici cât o ceapă degerată. TotuÈ™i, îl eliberară. Imediat, Ender lovi puternic È™i fulgerător cu piciorul, izbindu-l pe Stilson drept în piept. Băiatul căzu. Ender rămase surprins ― nu se aÈ™teptase să-l doboare dintr-o lovitură. Nu se gândise că Stilson nu luase în serios o asemenea luptă, că nu se aÈ™teptase la un atac disperat. Pentru o clipă, ceilalÈ›i se retraseră È™i Stilson rămase inert. Poate că se întrebau dacă nu cumva e mort. Ender însă căuta să găsească o cale de a preîntâmpina orice răzbunare. De a-i opri pe băieÈ›i să-l atace a doua zi în haită. "Trebuie să câștig acum, È™i pentru totdeauna, altfel va trebui să mă bat în fiecare zi, È™i va fi din ce în ce mai rău." DeÈ™i avea numai È™ase ani, Ender cunoÈ™tea legile nerostite ale lupÂtelor dintre oameni. Era interzis să loveÈ™ti adversarul care zace neajuÂtorat; doar un animal putea face aÈ™a ceva. De aceea, se apropie de trupul nemiÈ™cat al lui Stilson È™i-l izbi din nou, cu răutate, în coaste. Stilson gemu È™i se rostogoli, încercând să scape. ÃŽl urmări È™i-l lovi iarăși, în testicule. Băiatul nu mai scoase nici un sunet; se chirci, È™i de sub pleoape îi țâșniră lacrimi. Ender se întoarse È™i-i privi cu răceală pe ceilalÈ›i. ― Poate că vă trece prin minte să săriÈ›i cu toÈ›ii pe mine. Probabil că m-aÈ›i snopi în bătaie. Nu uitaÈ›i însă ce le fac celor care-mi vor răul. Vă veÈ›i întreba mereu când o să vă cad în spate È™i cât de rău o să vă fie. ÃŽl lovi pe Stilson cu piciorul în față. Sângele din nasul acestuia împroÈ™că solul. ― Nu atât de rău, urmă Ender. Mult mai rău. Se întoarse È™i plecă. Nimeni nu veni după el. Coti pe coridorul care ducea la staÈ›ia de autobuz. ÃŽnapoia lui, îi putea auzi pe băieÈ›i vorÂbind: ― Mamă-ă! Ia uite la el! L-a terminat! Ender își lipi fruntea de peretele coridorului È™i plânse, până apăru autobuzul. "Exact ca Peter! Cum mi-au luat monitorul, sunt exact ca Peter." Capitolul 2 PETER ― Bun, e scos. Cum se descurcă? ― Când trăieÈ™ti câțiva ani în trupul cuiva, te obiÈ™nuieÈ™ti cu el. Acum îi privesc chipul. Nu È™tiu ce se întâmplă. Nu sunt obiÈ™nuit să-i văd expresia feÈ›ei. Sunt obiÈ™nuit s-o simt. ― Haide, nu-i vorba de psihanaliză! Suntem soldaÈ›i, nu vraci. L-ai văzut cum l-a rupt în bătaie pe È™eful bandei. ― A fost foarte meticulos. Nu numai că l-a bătut, l-a terminat! Ca Mazer Rackham la... ― ScuteÈ™te-mă! Deci comisia apreciază că a absolvit? ― ÃŽn mare parte. Să vedem ce va face cu fratele său, acum când nu mai are monitorul. ― Fratele... Nu È›i-e teamă ce i-ar putea face lui frate-su? ― Chiar tu mi-ai spus că nu există nici un risc. ― Am mai reluat unele benzi. N-am ce face... ÃŽmi place puÈ™Âtiul. Cred că o să-l nenorocim. ― BineînÈ›eles că asta o să facem. E meseria noastră. Noi suntem vrăjitoarea cea rea. Promitem turtă-dulce, dar îi mâncăm pe copilaÈ™i de vii. ― ÃŽmi pare rău, Ender, È™opti Valentine. ÃŽi privea plasturele de pe gât. Ender atinse peretele È™i uÈ™a se închise înapoia lui. ― Nu-mi pasă. Mă bucur că nu-l mai am. ― Ce nu mai ai? Peter apăru în hol, muÈ™când dintr-un sandviÈ™ cu unt. Ender nu vedea în Peter băiatul frumos de zece ani pe care-l zăÂreau adulÈ›ii, cu păr negru, des È™i rebel È™i un chip ce ar fi putut aparÈ›ine lui Alexandru cel Mare. ÃŽl privea pe fratele său doar pentru a detecta furia sau plictiseala, stările periculoase care aduceau aproape întotdeÂauna suferinÈ›a. Acum, când ochii lui Peter descoperiră plasturele de pe gât, apăru scânteierea rău-prevestitoare. Valentine o zări È™i ea. ― De azi e la fel ca noi, rosti ea încercând să-l liniÈ™tească. Peter nu se lăsă însă domolit. ― La fel ca noi? Și-a È›inut căpuÈ™a până la È™ase ani! Tu când ai pierdut-o pe-a ta? Aveai trei ani. Mie mi-au luat-o la cinci ani. El aproape c-a reuÈ™it, nenorocitul, gândacul naibii! "E bine", își spuse Ender. "Vorbe, È™i iar vorbe. Peter... Vorbăria e minunată..." ― Ei bine, continuă Peter, acum îngerii tăi păzitori nu te mai veÂghează. Nu mai verifică monitoarele să vadă dacă nu simÈ›i durere, s-asculte ce-È›i spun, să vadă ce-È›i fac. Ce zici? Eh, ce zici de chestia asta? Ender strânse din umeri. Brusc, Peter zâmbi È™i bătu din palme cu o falsă veselie. ― Hai să ne jucăm de-a gândacii È™i astronauÈ›ii, spuse el. ― Unde-i mama? întrebă Valentine. ― Afară, răspunse Peter. Eu sunt È™eful. ― Cred c-o să-l chem pe tata. ― N-ai decât, făcu Peter. Știi că nu-i niciodată acasă. ― Bine, hai să ne jucăm, încuviință Ender. ― Tu o să fii gândacul, spuse Peter. ― Lasă-l măcar o dată să fie astronaut, interveni Valentine. ― Ia mai È›ine-È›i pliscul! o repezi Peter. Haide sus È™i alege-È›i armele. N-avea să fie un joc corect, Ender o È™tia. Nu se punea problema învingătorului. Când puÈ™tii se jucau pe coridoare, gândacii nu câștigau niciodată È™i, uneori, jocul devenea violent. ÃŽnsă aici, în apartamentul lor, avea să fie rău de la bun început, iar gândacii nu puteau pur È™i simplu să fugă, aÈ™a cum se întâmplă în războaiele adevărate. Trebuiau să rămână în joc atât cât voia astronautul. Peter trase sertarul cel mai de jos È™i scoase masca de gândac. Mama se supărase pe el atunci când o cumpărase, însă tata fusese de părere că războiul n-avea să ia sfârÈ™it doar pentru că ascunzi măștile È™i le interzici copiilor pistoalele-laser jucării. Mai bine să se joace de-a războiul, È™i să aibă o È™ansă în plus de supravieÈ›uire, când urmau să reÂvină gândacii. "Dacă voi supravieÈ›ui jocurilor," se gândi Ender. ÃŽÈ™i puse masca. Se strânse în jurul feÈ›ei sale precum degetele unei mâini. "Dar nu aÈ™a simte un gândac", își spuse băiatul. "El nu poartă chipul acesta ca pe o mască, este chiar chipul lui. Oare pe planetele lor, gândacii se joacă cu măști de oameni? Și oare cum ne numesc ei? Viermii, pentru că suntem atât de moi È™i lunecoÈ™i în comparaÈ›ie cu ei." ― Ai grijă, Vierme, rosti el. De abia îl putea vedea pe Peter prin găurile pentru ochi. Fratele său rânji: ― Vierme, da? Bine, gândăcel mititel, ia să vedem cum È›i se sparge căpÈ™orul! Ender nu văzu lovitura, ci intui doar o uÈ™oară deplasare a centrului de greutate al lui Peter; masca nu-i permitea vederea periferică. Pe neaÈ™teptate, simÈ›i durerea È™i È™ocul izbiturii în ureche; își pierdu echilibrul È™i căzu. ― Nu vezi prea bine, gândace? chicoti Peter. Ender încercă să-È™i scoată masca. Fratele lui îi atinse testiculele cu vârful piciorului. ― N-o scoate, È™uieră el. Băiatul își coborî mâinile. Peter îl apăsă cu talpa. Durerea fulgeră prin Ender; se chirci. ― Nu te strânge, gândacule! O să te disecăm. ÃŽn sfârÈ™it, am pus laba pe unul viu dintre voi È™i-o să aflăm cum funcÈ›ionaÈ›i. ― Peter, gata..., spuse Ender. ― "Peter, gata". Foarte bine! Deci gândacii ne pot ghici numele. PuteÈ›i vorbi ca niÈ™te copilaÈ™i drăguÈ›i, ca să vă iubim È™i să fim drăguÈ›i cu voi. Dar nu È›ine! Eu îmi dau seama ce sunteÈ›i de fapt. Au vrut să fii om, TerÈ›iÈ™orul, dar de fapt eÈ™ti un gândac, È™i-acum se vede. Ridică piciorul È™i îngenunche pe Ender, apăsându-l pe abdomen, chiar sub stern. Treptat, începu să sporească apăsarea. Ender respira tot mai greu. ― Te-aÈ™ putea ucide-n felul ăsta, È™opti Peter. Să apăs mereu, până mori. Dup-aia aÈ™ zice că n-am È™tiut că te durea, că noi ne jucam..., m-ar crede, È™i totul ar fi în regulă. Iar tu ai fi mort. Totul ar fi în regulă! Ender nu putea răspunde; răsufla tot mai anevoios. S-ar fi putut ca Peter s-o facă. Probabil că nu intenÈ›iona, totuÈ™i s-ar fi putut... ― Vorbesc serios, continuă fratele său. Nu È™tiu ce crezi, dar vorÂbesc serios. Pe tine te-au autorizat doar pentru că eu eram atât de proÂmițător, însă nu le-am împlinit aÈ™teptările. Tu te-ai descurcat mai bine. Ei cred că eÈ™ti mai bun. Dar eu nu vreau un frățior mai bun, Ender. Nu vreau un TerÈ›. ― O să spun totul, zise Valentine. ― N-o să te creadă nimeni. ― Pe mine mă vor crede. ― Atunci o să mori È™i tu, scumpă surioară. ― Vezi să nu! replică Valentine. Cine te va crede când o să spui: "N-am È™tiut că asta o să-l omoare pe Andrew. Iar după ce el a murit, nu am È™tiut c-o s-o omoare È™i pe Valentine". Apăsarea slăbi puÈ›in. ― Bun. Nu azi. Dar într-o bună zi, voi doi n-o să mai fiÈ›i împreună. Și va avea loc un accident. ― Numai gura e de tine, spuse Valentine. N-o să faci nimic din toate astea. ― Nu? ― Și È™tii de ce? întrebă fata. Pentru că vrei s-ajungi în guvern, când o să fii mare. Vrei să fii votat. Și n-or să te voteze, dacă adversarii or să descopere că atât fratele cât È™i sora ta au murit când erau mici, în urma unor accidente ciudate. Și mai ales datorită scrisorii pe care am introdus-o în fiÈ™ierul meu secret, care va fi deschis în caz că voi muri. ― Nu-mi vinde mie gogoÈ™i, pufni Peter. ― Scrie aÈ™a: "N-am murit de moarte naturală. M-a ucis Peter È™i, dacă nu l-a omorât deja pe Andrew, o va face în curând." Nu-i suficient ca să te condamne, dar ajunge ca să nu fii niciodată votat. ― Tu eÈ™ti acum monitorul lui, spuse Peter. Ar fi bine să-l supraÂveghezi, zi È™i noapte. Ar fi bine să stai tot timpul lângă el. ― Ender È™i cu mine nu suntem proÈ™ti. Avem note la fel de bune ca È™i tine. Ba chiar mai bune, la unele materii. Suntem niÈ™te copii teribil de inteligenÈ›i. Nu eÈ™ti cel mai deÈ™tept, Peter. EÈ™ti numai cel mai mare. ― Da, È™tiu. Va veni însă o zi când nu vei fi lângă el, când vei uita. Brusc îți vei aminti È™i vei fugi la el. Și-o să-l găseÈ™ti, viu È™i nevătămat. Iar data următoare n-o să te mai sperii atât de tare È™i nici n-o să mai alergi. Și, de fiecare dată, îl vei găsi nevătămat. Și-o să crezi c-am uitat. Chiar dacă o să-È›i aminteÈ™ti ce-È›i spun acum, o să crezi c-am uitat. AÈ™a vor trece anii. Apoi va avea loc un groaznic accident, iar eu îi voi găsi trupul È™i voi plânge în hohote lîngă el È™i tu o să-È›i aminteÈ™ti conversaÈ›ia asta, Vally, dar îți va fi ruÈ™ine de tine însăți că È›i-ai amintit-o, deoarece o să È™tii că eu m-am schimbat, că într-adevăr a fost un accident, că-i crud din partea ta să-È›i reaminteÈ™ti ce am spus într-o ceartă din copiÂlărie. Numai că va fi adevărat. Eu o să scap, el o să moară È™i tu nu vei face nimic, absolut nimic. ÃŽnsă n-ai decât să crezi în continuare că eu sunt doar cel mai mare. ― Cel mai mare găozar, zise Valentine. Peter sări în picioare È™i se repezi spre ea. Fata se feri. Ender își smulse masca. Peter se trânti pe spate în patul său È™i începu să râdă în hohote, foarte amuzat, până îi dădură lacrimile. ― SunteÈ›i grozavi voi doi, cei mai mari fraieri de pe planeta PăÂmânt! ― Acum ne va zice că totul a fost o glumă, comentă Valentine. ― Nu o glumă, ci un joc. Vă pot face să credeÈ›i orice. Vă pot face să dansaÈ›i ca niÈ™te marionete. ÃŽngroșându-È™i glasul, vorbi amenințător: O să v-omor, È™i-o să vă tai bucățele, È™i-o să v-arunc la gunoi! Izbucni din nou în râs: Cei mai mari fraieri din tot Sistemul Solar! Ender rămase locului, privindu-l cum râde È™i se gândi la Stilson, amintindu-È™i ce simÈ›ise când îi zdrobise nasul. "Lui ar fi trebuit să i-o fac. El ar fi meritat-o." Parcă citindu-i gândurile, Valentine È™opti: ― Nu, Ender! Peter se răsuci brusc pe o parte, sări din pat È™i se ghemui gata de luptă. ― Ba da, Ender, chicoti el. Oricând, Ender. Ender ridică piciorul drept È™i-È™i scoase pantoful. ÃŽl È›inu în sus. ― Vezi, aici pe vârf? E sânge, Peter. ― Vaaai! Vaaai, mor! Mor! Ender a omorât o ploÈ™niță È™i-acum o să m-omoare È™i pe mine! N-aveai cum să-l impresionezi. ÃŽn adâncul sufletului, Peter era un criminal, dar nimeni n-o È™tia, cu excepÈ›ia Valentinei È™i a lui Ender. Mama veni acasă È™i-l consolă pe Ender, când află de monitor. Tata sosi È™i el È™i repetă întruna cât de grozavă era surpriza; aveau copii atât de fantastici, încât guvernul le spusese să facă trei È™i acum guvernul nu mai voia să ia pe nici unul, aÈ™a că rămăseseră cu trei, continuau să-l aibă pe TerÈ›... până când lui Ender îi veni să-i strige: "Știu că-s un TerÈ›, È™tiu, dacă vrei o să plec, ca să nu te mai simÈ›i ruÈ™inat în faÈ›a tuturor, îmi pare rău că nu mai am monitorul È™i acum ai trei copii È™i nici o explicaÈ›ie limpede, e atât de stânjenitor pentru tine, iartă-mă, iarÂtă-mă, iartă-mă!" Stătea în pat, privind în sus prin beznă. ÃŽn patul de deasupra lui îl putea auzi pe Peter, răsucindu-se È™i foindu-se întruna. Apoi fratele său coborî È™i ieÈ™i din odaie. Ender auzi apa curgând la baie; după aceea, silueta lui Peter se contură în cadrul uÈ™ii. "Crede că dorm. O să mă ucidă!" Peter se apropie, dar nu sui în patul său. Veni È™i mai aproape È™i rămase lângă capul lui Ender. TotuÈ™i nu întinse mâna, ca să ia o pernă È™i să-l sufoce. Nu avea nici un fel de armă. ― Ender, È™opti el, iartă-mă... iartă-mă... Știu ce simÈ›i, iartă-mă, sunt fratele tău. Te iubesc! Mult mai târziu, răsuflarea regulată a lui Peter dovedi că băiatul adormise. Ender își scoase plasturele de pe gât. Și, pentru a doua oară în ziua aceea, plânse. Capitolul 3 GRAFF ― Punctul slab e soră-sa. O iubeÈ™te cu adevărat. ― Știu. Ea poate strica totul, de la început. N-o să vrea s-o părăsească. ― Și-atunci ce-o să faci? ― Să-l conving că doreÈ™te să vină cu noi mai mult decât doÂreÈ™te să stea cu ea. ― Cum o să faci asta? ― O să-l mint. ― Și dacă nu reuÈ™eÈ™ti? ― Atunci o să-i spun adevărul. Avem voie să facem asta, în cazuri excepÈ›ionale. Știi bine că nu putem prevedea totul. La dejun, Ender nu avu poftă de mâncare. Se întreba mereu cum avea să fie la È™coală. ÃŽntâlnirea cu Stilson după bătaia de ieri... Ce aveau să facă prietenii acestuia? Probabil nimic, dar nu putea fi sigur. N-ar fi vrut să se ducă la È™coală. ― Nu mănânci, Andrew? îl întrebă maică-sa. ― Bună dimineaÈ›a, Ender, rosti Peter intrând în odaie. Mersi că È›i-ai lăsat mizeria aia de burete în mijlocul băii. ― Special pentru tine, mormăi băiatul. ― Andrew, trebuie să mănânci! Ender își întinse încheieturile, într-un gest ce spunea: "FaceÈ›i-mi perfuzii!" ― Foarte amuzant, comentă mama. ÃŽncerc să fiu grijulie, dar asta nu-i interesează pe genialii mei copii. ― Genele tale ne-au făcut geniali, mamă, spuse Peter. De la tata să È™tii că n-am căpătat nimic. ― Te-am auzit, spuse tatăl, fără să-È™i ridice privirea de pe È™tirile afiÈ™ate pe tăblia mesei, în timp ce mânca. ― Nici n-aÈ™ fi zis-o, dacă È™tiam că nu m-auzi. Masa bâzâi. Aveau musafiri. ― Cine-i? întrebă mama. Tatăl apăsă un buton È™i pe ecranul său apăru un bărbat. Purta sinÂgura uniformă militară care mai însemna ceva, FI: Flota InternaÈ›ională. ― Credeam că s-a terminat, comentă tatăl. Peter își turnă lapte peste fulgii de cereale. "Poate că", se gândi Ender, "într-adevăr, azi nu va trebui să mă duc la È™coală." ― Mă duc să văd despre ce-i vorba, spuse tatăl sculându-se. Voi terminaÈ›i de mâncat. Rămaseră locului, dar nu mâncară. După câteva clipe, tatăl apăru È™i-o chemă pe mamă. ― Ai încurcat-o, zise Peter. Au aflat ce i-ai făcut lui Stilson È™i-o să te trimită la-nchisoare, în Centură. ― N-am decât È™ase ani, prostovane, sunt minor. ― EÈ™ti un TerÈ›, rahatule! N-ai nici un drept. Valentine apăru somnoroasă, cu părul ciufulit. ― Unde-s mami È™i tati? Mi-e rău È™i nu pot să merg la È™coală. ― Ai examen oral, este? pufni Peter. ― Gura, Peter! se răsti fata. ― Ar trebui să te relaxezi È™i să te bucuri. Putea fi È™i mai rău. ― Nu È™tiu cum. ― Putea fi un examen anal. ― Ha, ha, făcu Valentine. Unde-s mama È™i tata? ― Vorbesc cu un tip din FI. Instinctiv, Valentine privi spre Ender. La urma urmei, ani de zile aÈ™teptaseră să vină cineva È™i să le spună că Ender fusese acceptat, că aveau nevoie de el. ― AÈ™a-i, uită-te la el, spuse Peter. Dar să È™tii că poate fi vorba de mine. Poate că È™i-au dat seama că sunt totuÈ™i cel mai bun. Se simÈ›ea frustrat È™i de aceea era răutăcios, ca de obicei. UÈ™a se deschise. ― Ender, rosti tatăl, vino, te rog. ― ÃŽmi pare rău, Peter, chicoti Valentine. ― Nu-i absolut nimic de râs, se încruntă tatăl. Ender îl urmă pe hol. OfiÈ›erul FI se sculă în picioare când îl văzu, dar nu întinse mâna spre băiat. Mama își răsucea verigheta de pe deget. ― Andrew, rosti ea, niciodată n-am crezut că eÈ™ti un bătăuÈ™. ― Stilson e în spital, spuse tatăl. L-ai aranjat destul de rău. Cu piÂcioarele, Ender... n-a fost prea sportiv. Ender clătină din cap. ÃŽn privinÈ›a lui Stilson, se aÈ™teptase să vină cineva de la È™coală, nu un ofiÈ›er al flotei. Era mai serios decât crezuse. Și totuÈ™i nu È™tia ce altceva ar fi putut face. ― Ai vreo explicaÈ›ie pentru purtarea dumitale, tinere? întrebă ofiÈ›erul. Băiatul clătină iarăși din cap. Nu È™tia ce să spună, È™i-i era teamă să nu se prezinte mult mai monstruos decât îl prezentau propriile sale fapte. "O s-accept pedeapsa, oricare ar fi ea", își spuse. "Numai să terminăm odată." ― Eram dispuÈ™i să acordăm circumstanÈ›e atenuante, urmă ofiÈ›erul. Dar trebuie să-È›i spun că raportul n-arată deloc bine. L-ai lovit în tesÂticule, apoi în față È™i pe tot corpul, când era căzut... se pare că È›i-a făcut plăcere. ― Nu, È™opti Ender. ― Atunci de ce-ai făcut-o? ― Era cu banda lui. ― Și? Asta constituie o scuză? ― Nu. ― Spune-mi de ce ai continuat să-l loveÈ™ti? ÃŽl doborâseÈ™i deja. ― Doborându-l, am câștigat prima luptă. Voiam să le câștig È™i pe următoarele, chiar atunci, ca să mă lase-n pace! Ender nu se mai putu stăpâni, era prea înspăimântat, prea ruÈ™inat de propriile sale fapte: deÈ™i se străduise să n-o facă, plânse din nou. Nu-i plăcea să plângă. O făcea rareori; acum, în mai puÈ›in de o zi, plânÂsese de trei ori. Și de fiecare dată, fusese mai rău. Iar să te smiorcăi în faÈ›a mamei, a tatei È™i a ofiÈ›erului, era de-a dreptul ruÈ™inos. ― AÈ›i luat monitorul, spuse el. Trebuia să mă apăr, nu? ― Trebuia să fi cerut ajutorul unui adult, începu tatăl. ÃŽnsă ofiÈ›erul traversă holul către Ender. ÃŽntinse mâna: ― Ender, numele meu este Graff. Colonel Hyrum Graff. Sunt diÂrectorul ciclului de antrenament primar al Școlii de Luptă din Centură. Am venit să-È›i propun să intri la È™coală. ― După toate... ― Dar monitorul... ― Ultima etapă a testării a fost de a vedea ce se va întâmpla în absenÈ›a monitorului. Nu procedăm întotdeauna aÈ™a, însă în cazul tău... ― Și-am absolvit? Mama era neîncrezătoare. ― Pentru că l-a băgat în spital pe băiatul acela? Ce-aÈ›i fi făcut dacă-l omora, îi dădeaÈ›i o medalie? ― Nu contează ce anume a făcut, doamnă Wiggin. Important este motivul. ÃŽi întinse un dosar voluminos: acestea sunt ordonanÈ›ele. Fiul dumneavoastră a primit aprobarea Serviciului de SelecÈ›ie al FI. DeÂsigur, avem deja acceptul dumneavoastră, acordat în momentul confirÂmării conceperii, altfel nu se putea naÈ™te. Din clipa aceea era al nostru, dacă trecea testele. Când vorbi, glasul tatălui tremura: ― N-a fost tocmai elegant din partea dumneavoastră să ne lăsaÈ›i să credem că nu-l doriÈ›i. Și apoi să-l luaÈ›i. ― Iar È™arada aceasta cu Stilson..., începu mama. ― Nu a fost o È™aradă, doamnă Wiggin. Până n-am È™tiut care este motivaÈ›ia lui Ender, nu puteam fi siguri că nu era un alt... trebuia să È™tim ce înÈ›eles avea acÈ›iunea lui. Sau, cel puÈ›in, ce înÈ›eles i-a conferit Ender. ― E neapărat nevoie să folosiÈ›i porecla aceea stupidă? Mama începu să plângă. ― ÃŽmi pare rău, doamnă Wiggin. Dar acesta e numele pe care-l foÂloseÈ™te chiar el. ― Și acum ce veÈ›i face, domnule colonel? întrebă tatăl. O să ieÈ™iÈ›i pur È™i simplu pe ușă, amândoi? ― Depinde. ― De ce anume? ― Dacă Ender doreÈ™te să vină. Mama râse amar. ― Aha, deci totuÈ™i e vorba de voluntariat. Ce drăguÈ›! ― Pentru dumneavoastră doi, alegerea a fost făcută atunci când l-aÈ›i conceput pe Ender. Dar el n-a ales încă. RecruÈ›ii sunt o carne bună de tun, dar pentru ofiÈ›eri ne trebuie voluntari. ― OfiÈ›eri? întrebă Ender. La sunetul vocii sale, ceilalÈ›i amuÈ›iră. ― Da, încuviință Graff. Școala de Luptă pregăteÈ™te viitorii căpitani de nave stelare, comandanÈ›i de flotile È™i amirali. ― HaideÈ›i să nu ne păcălim singuri! rosti furios tatăl. Câți din băieÈ›ii de la Școala de Luptă ajung să comande nave? ― Din păcate, domnule Wiggin, informaÈ›ia respectivă este secretă. Vă pot spune că nici unul dintre băieÈ›ii noÈ™tri care au izbutit să termine primul an n-au absolvit cu grad mai mic decât cel de ofiÈ›er. Și nici unul n-a ocupat o funcÈ›ie inferioară celei de secund pe o navă interÂplanetară. Chiar È™i în cadrul forÈ›elor de apărare locale din propriul nosÂtru sistem planetar, este o cinste deloc neglijabilă. ― Câți izbutesc să termine primul an? întrebă Ender. ― ToÈ›i cei care vor s-o facă. Ender fu gata să rostească: "Eu vreau!" ÃŽÈ™i È›inu însă gura. Ar fi scăpat pentru o vreme de È™coală, deÈ™i drumul dura doar câteva zile. Ar fi scăpat de Peter ― un lucru mult mai important, ce putea fi chiar o chestiune vitală. TotuÈ™i, să-i părăsească pe mama È™i pe tata È™i, în priÂmul rând, să se despartă de Valentine... Și să devină soldat... Lui Ender nu-i plăceau luptele. Nu-i plăcea genul de confruntări preferate de Peter ― cei puternici împotriva celor slabi ― dar nu-i plăcea nici varianta foÂlosită de el: cei inteligenÈ›i împotriva celor proÈ™ti. ― Cred, continuă Graff, că Ender È™i cu mine trebuie să discutăm între patru ochi. ― Nu, spuse tatăl. ― Nu-l voi lua fără să vă las să mai vorbiÈ›i, zise colonelul. DeÈ™i nu m-aÈ›i putea opri s-o fac. Tatăl îl privi îndelung, apoi se sculă È™i părăsi holul. Mama rămase încă o clipă È™i-l strânse uÈ™or de mână pe Ender. Când ieÈ™i, închise uÈ™a după ea. ― Ender, începu Graff, dacă vii cu mine n-o să te mai întorci aici multă vreme. ÃŽn Școala de Luptă nu există vacanÈ›e. Nici vizitatori. Un ciclu complet de instrucÈ›ie durează până la vârsta de È™aisprezece ani ― în anumite circumstanÈ›e, poÈ›i căpăta prima permisie când împlineÈ™ti doisprezece ani. Crede-mă, oamenii se schimbă mult în È™ase ani, sau în zece. Dacă vii cu mine, când îți vei revedea sora, pe Valentine, ea va fi femeie. VeÈ›i fi ca doi străini. Vei continua s-o iubeÈ™ti, dar n-o vei mai cunoaÈ™te. Vezi, nu spun că va fi uÈ™or. ― Mama È™i tata? ― Eu te cunosc, Ender. De mai multă vreme am studiat înregistrăÂrile monitorului. Nu vei simÈ›i lipsa părinÈ›ilor... oricum, nu mult timp. Și nici ei nu-È›i vor duce dorul prea mult. Fără să vrea, lacrimile apărură în ochii băiatului. ÃŽÈ™i feri chipul, dar nu È™i le È™terse. ― Ei te iubesc, Ender. Trebuie totuÈ™i să înÈ›elegi cât i-a costat viaÈ›a ta. Amândoi s-au născut în familii evlavioase, È™tiai? Tatăl tău a fost botezat cu numele de John Paul Wieczorek. Catolic. Al È™aptelea din nouă fraÈ›i. "Nouă copiii E incredibil. Criminal!" ― ÃŽn numele credinÈ›ei religioase, oamenii sunt în stare de acÈ›iuni stranii. CunoÈ™ti pedepsele, Ender ― pe vremuri nu erau atât de aspre, dar nici neglijabile. Doar primii doi copii beneficiau de educaÈ›ie graÂtuită. Impozitele se majorau cu fiecare nou născut. La È™aisprezece ani, tatăl tău a invocat Legea Nesupunerii Familiale pentru a se despărÈ›i de ai săi. Și-a schimbat numele, a renunÈ›at la religia lui È™i a decis să nu aibă mai mult de cei doi copii legali. Era hotărât. ÃŽn copilărie a avut parte de atâtea persecuÈ›ii È™i înjosiri, încât s-ajurat ca nici unul din coÂpiii lui să nu treacă prin aÈ™a ceva. Pricepi? ― Nu m-a dorit... ― De fapt, nimeni nu-È™i doreÈ™te un TerÈ›. Nu te poÈ›i aÈ™tepta să fie fericiÈ›i. TotuÈ™i părinÈ›ii tăi reprezintă cazuri aparte. Amândoi È™i-au abanÂdonat religia ― mama ta a fost mormon ― însă sentimentele lor au răÂmas ambigue. Știi ce înseamnă ambiguu? ― Neclar... ― Se simt ruÈ™inaÈ›i că provin din familii care au recurs la nesupuÂnere. Ascund acest amănunt. Mama ta refuză să admită că s-a născut în Utah, tocmai pentru a nu fi suspectată. Tatăl tău își neagă obârÈ™ia poloneză, deoarece Polonia n-a aderat nici acum la Legea Nesupunerii È™i din acest motiv suferă sancÈ›iuni internaÈ›ionale. Deci, după câte vezi, faptul că au un TerÈ›, chiar È™i în urma instrucÈ›iunilor directe ale guverÂnului, anulează tot ce au încercat să facă. ― Știu asta. ― SituaÈ›ia e însă mult mai complicată. Tatăl tău È›i-a pus numele unui sfânt creÈ™tin. Ba mai mult, el însuÈ™i v-a botezat pe toÈ›i trei, imediat cum v-a adus de la maternitate. Mama ta n-a fost de acord. S-au certat de fiecare dată; ea nu se opunea botezului, ci ritualului catolic. ÃŽn reaÂlitate, ei n-au renunÈ›at la religiile lor. Pe tine te privesc ca pe un simbol al mândriei, deoarece au fost capabili să ocolească legea È™i să aibă un TerÈ›. Dar, în acelÈ™i timp, reprezinÈ›i un simbol al laÈ™ității, deoarece n-au îndrăznit să meargă mai departe È™i să practice nesupunerea pe care conÂtinuă s-o considere corectă. ÃŽn plus, eÈ™ti È™i un simbol al ruÈ™inii publice, pentru că la fiecare pas apari în calea eforturilor lor de-a fi asimilaÈ›i în societatea normală, docilă. ― De unde È™tiÈ›i toate astea? ― Am monitorizat pe fratele È™i pe sora ta, Ender. Vei rămâne surÂprins când vei afla cât de sensibile sunt aceste instrumente. Am fost conectaÈ›i direct la creierul tău. Am auzit tot ce ai auzit È™i tu, indiferent dacă ascultai atent sau nu. Indiferent dacă înÈ›elegeai sau nu. Noi înÈ›eÂlegeam. ― Deci părinÈ›ii mei mă iubesc... È™i nu mă iubesc. ― Te iubesc. ÃŽntrebarea este dacă te doresc aici. PrezenÈ›a ta în această casă este o permanentă sursă de tensiune. ÃŽnÈ›elegi? ― Nu eu sunt cel care provoacă tensiunea. ― Nu-i vorba de ceea ce faci, Ender. Ci de însăși viaÈ›a ta. Fratele tău te urăște deoarece eÈ™ti dovada vie că el n-a fost îndeajuns de bun. PărinÈ›ilor tăi le aminteÈ™ti permanent de trecutul pe care vor să-l uite. ― Valentine mă iubeÈ™te! ― Din toată inima. Complet, fără rezerve, ea îți este devotată È™i tu o adori. Þi-am spus că nu va fi uÈ™or. ― Cum este... acolo? ― Multă muncă. LecÈ›ii, la fel ca È™coala de aici, dar mai multă maÂtematică È™i calculatoare. Istorie militară. Strategie È™i tactică. Și, în priÂmul rând, Sala de Luptă. ― Ce-i asta? ― Jocuri de-a războiul. ToÈ›i băieÈ›ii sunt organizaÈ›i în armate. ÃŽn fiecare zi au loc bătălii în imponderabilitate. Nimeni nu-i rănit, dar vicÂtoriile È™i înfrângerile sunt importante. ToÈ›i pornesc ca soldaÈ›i simpli, executând ordine. BăieÈ›ii mai mari sunt ofiÈ›erii voÈ™tri È™i obligaÈ›ia lor este să vă instruiască È™i să comande în bătălii. Mai multe nu-È›i pot spuÂne. E ca un joc de-a gândacii È™i astronauÈ›ii. DiferenÈ›a e că ai arme care funcÈ›ionează È™i camarazi soldaÈ›i care luptă alături de tine, iar întregul tău viitor È™i viitorul rasei umane atârnă de cât de bine înveÈ›i È™i te lupÈ›i. Este o viață dură È™i n-o să ai o copilărie normală. Desigur, cu mintea ta È™i fiind un TerÈ›, mereu înghiontit, oricum n-ai fi avut o copilărie norÂmală. ― Sunt numai băieÈ›i? ― Și câteva fete. ÃŽn general ele nu absolvă testele de acceptare. Au împotriva lor prea multe veacuri de evoluÈ›ie. ÃŽn nici un caz nu vei găsi una ca Valentine. O să găseÈ™ti însă fraÈ›i. ― Ca Peter? ― Peter n-a fost acceptat tocmai pentru că-l urăști. ― Nu-l urăsc. Doar că... ― Þi-e frică de el. Ei bine, să È™tii că Peter nu-i deloc rău. Fusese cel mai bun pe care îl găsisem după multă vreme. Am cerut părinÈ›ilor tăi să aibă o fiică în continuare ― ar fi făcut-o oricum ― sperând că VaÂlentine va fi un Peter mai blând. Ea a fost însă prea blândă. Atunci te-am cerut pe tine. ― Ca să fiu jumătate Peter È™i jumătate Valentine. ― Dacă totul ieÈ™ea bine. ― Și-a ieÈ™it? ― Din câte ne dăm seama, da. Testele noastre sunt foarte bune, însă ele nu ne spun totul. De fapt, când ajungem la esență, nu ne spun aproape nimic. TotuÈ™i sunt mai bune decât nimic. Graff se întinse È™i apucă mâinile băiatului. ― Ender Wiggin, dacă ar fi fost doar problema alegerii celui mai bun È™i mai fericit viitor pentru tine, È›i-aÈ™ fi spus să stai acasă. Rămâi aici, creÈ™ti, fii fericit. Există lucruri È™i mai rele decât să fii TerÈ›, lucruri mai rele decât un frate mai mare, care nu se poate decide dacă să fie o ființă omenească sau un È™acal. Școala de Luptă este unul dintre acele lucruri. ÃŽnsă noi avem nevoie de tine. Poate că tu consideri gândacii un simplu joc, dar ultima dată aproape că ne-au terminat. Ne-au fost superiori ca număr È™i armament. Ne-a salvat doar faptul că noi l-am avut pe cel mai strălucit comandant militar de până acum. ÃŽi poÈ›i spune soartă sau Dumnezeu, sau noroc orb ― l-am avut pe Mazer Rackham. ÃŽnsă acum nu-l mai avem, Ender. Am strâns absolut tot ce-a putut produce omenirea È™i am construit o flotă pe lângă care cea a gândacilor pare o ceată de copii zburdalnici. Avem È™i arme noi. TotuÈ™i, e posibil să nu fie suficient. La urma urmei, în cei optzeci de ani scurÈ™i de la ultimul război È™i ei au avut timp să se pregătească. Ne trebuie cei mai buni oameni pe care-i putem obÈ›ine, È™i asta cât mai repede. Poate că n-o să lucrezi pentru noi, sau poate că da. Poate că vei ceda sub preÂsiune, poate că-È›i vei distruge viaÈ›a, poate că mă vei urî pentru că am venit astăzi în casa ta. ÃŽnsă dacă există măcar o È™ansă ca datorită preÂzenÈ›ei tale în flotă omenirea să supravieÈ›uiască È™i gândacii să ne lase în pace pentru totdeauna... atunci îți voi cere s-o faci. Să vii cu mine! Lui Ender îi venea greu să se concentreze asupra colonelului. Graff îi părea îndepărtat È™i foarte mărunt; l-ar fi putut prinde cu o penÂsetă È™i băga în buzunar. Să părăsească totul de aici, È™i să meargă într-un loc extrem de dur, fără Valentine, fără mama È™i tata? Se gândi apoi la filmele despre gândaci, pe care toÈ›i erau obligaÈ›i să le vadă cel puÈ›in o dată pe an. Nimicirea Chinei. Bătălia Centurii. Moarte, suferință È™i teroare. Și Mazer Rackham cu manevrele sale scliÂpitoare, distrugând o flotă duÈ™mană de două ori mai numeroasă È™i cu o putere de foc dublă, utilizând micuÈ›ele nave pământene, care păreau atât de fragile È™i nevolnice. Aidoma unor copii, luptându-se cu adulÈ›ii. "Și am învins!" ― Mă tem, È™opti Ender. Dar o să vin cu tine. ― Spune-o încă o dată, îi ceru Graff. ― Pentru asta am fost născut, nu? Dacă nu merg, de ce mai sunt viu? ― Nu-i îndeajuns de bine. ― Nu vreau să merg, spuse Ender, dar o voi face. Graff încuviință. ― Te poÈ›i răzgândi. Te poÈ›i răzgândi până în clipa când te sui în maÈ™ină alături de mine. După aceea, eÈ™ti la dispoziÈ›ia Flotei InternaÈ›Âionale. Ai înÈ›eles? Ender încuviință. ― Bine. Atunci să le spunem. Mama începu să plângă. Tatăl îl strânse puternic în braÈ›e pe EnÂder. Peter dădu mâna cu el È™i-i spuse: ― Băftosul naibii de căcăcios fără creier! Valentine îl sărută È™i-È™i lăsă lacrimile pe obrajii lui. Nu avea nimic de împachetat. Nici un obiect personal pe care să-l ia. ― Școala îți va pune la dispoziÈ›ie tot ce vei avea nevoie, de la uniÂformă la rechizite. Iar în privinÈ›a jucăriilor... acolo există un singur joc. ― La revedere, rosti Ender către familia sa. ÃŽl prinse de mână pe colonelul Graff È™i porniră spre ușă. ― Omoară niÈ™te gândaci È™i pentru mine! strigă Peter. ― Te iubesc, Andrew! hohoti mama. ― O să-È›i scriem! spuse tatăl. Iar când sui în vehiculul silenÈ›ios de pe coridor, băiatul auzi plânsetul îndurerat al Valentinei: ― ÃŽntoarce-te la mine! O să te iubesc toată viaÈ›a! Capitolul 4 CÃLÃTORIA ― Cu Ender va trebui să menÈ›inem o balanță delicată. Să-l izolăm suficient ca să rămână creativ, altfel se va adapta sisteÂmului de aici È™i-l vom pierde. ÃŽn acelaÈ™i timp, trebuie să ne asigurăm că-È™i va dezvolta din plin capacitățile de conducere. ― Va conduce, dacă va merita să fie avansat. ― Nu-i atât de simplu. Mazer Rackham È™i-a putut conduce micuÈ›a flotă la victorie. Până la declanÈ™area următorului război, se vor aduna prea multe, chiar È™i pentru un geniu. Prea multe nave. Trebuie să-È™i conducă subordonaÈ›ii cu mână sigură. ― Ce grozav! Să fii geniu È™i amabil. ― Nu amabil. Dacă va fi amabil, gândacii ne vor termina. ― Deci îl vei izola. ― Până ajungem la Școală, voi avea grijă să fie complet seÂparat de restul băieÈ›ilor. ― Nu mă îndoiesc. Abia aÈ™tept să ajungeÈ›i aici. Am vizionat înregistrarea conflictului cu Stilson. Nu vii cu un băieÈ›el drăgălaÈ™... ― GreÈ™eÈ™ti. E foarte drăgălaÈ™. Dar nu-È›i face griji. Vom rezolva problema cât ai bate din palme. ― Uneori mă gândesc că-È›i face plăcere să faci bucăți geÂniile astea mititele. ― E È™i asta o artă, iar eu sunt foarte, foarte priceput. Dar chiar să-mi facă plăcere? Mda, poate. Mai ales atunci când bucățeÂlele se remontează È™i iese altceva mai bun. ― EÈ™ti un monstru. ― MulÈ›umesc. Asta înseamnă È™i-o gradaÈ›ie? ― Doar o medalie. Bugetul nu-i infinit. Se spune că imponderabilitatea poate provoca dezorientare, mai ales la copii, care nu stăpânesc încă sensul direcÈ›iei. ÃŽnsă Ender era deÂzorientat chiar înainte de a părăsi gravitaÈ›ia Pământului. Chiar înainte de lansarea navetei. Erau cu toÈ›ii nouăsprezece băieÈ›i. Umpluseră mai întâi autobuzul, apoi ascensorul. Vorbeau, glumeau, se lăudau È™i râdeau. Ender rămăÂsese tăcut. Văzuse cum îi observau Graff È™i ceilalÈ›i ofiÈ›eri. ÃŽi analizau. "Tot ceea ce facem înseamnă ceva", pricepu Ender. "Faptul că ei râd. Faptul că eu nu râd." Se jucă puÈ›in cu ideea de a încerca să se comporte la fel cu restul băieÈ›ilor. Nu-i venea însă în minte nici o glumă È™i nici una de-a lor nu i se părea amuzantă. Indiferent de sursa veseliei lor, Ender nu putea găsi o stare aidoma înăuntrul său. Era speriat È™i teama îl făcea serios. ÃŽl echipaseră într-o uniformă-combinezon; era straniu să nu porÈ›i o centură în jurul mijlocului. Astfel îmbrăcat, se simÈ›ea parcă în pielea goală. Peste tot se vedeau camere TV, cocoÈ›ate de parcă ar fi fost niÈ™te animale pe umerii unor bărbaÈ›i care se plimbau peste tot. Indivizii se miÈ™cau lent È™i felini, ca imaginile să fie cât mai bune. Ender își dădu seama că È™i el începuse să umble ca ei. Se închipui acordând un interviu televiziunii. Prezentatorul întrebându-l: "Cum vă simÈ›iÈ›i, domnule Wiggin?" "Destul de bine, doar flămând." "Flămând?" "Ah, da, nu ai voie să mănânci timp de douăÂzeci de ore înainte de lansare." "Ce interesant, nu È™tiam acest amăÂnunt." "De fapt, toÈ›i suntem destul de înfometaÈ›i." Iar în tot acest timp, pe durata interviului, Ender È™i reporterul aveau să umble înainte È™i înapoi prin faÈ›a operatorului, cu paÈ™i lenÈ›i È™i felini. Pentru prima dată, băiatului îi veni să râdă. Zâmbi. Cei de lângă el râdeau chiar atunci, din alt motiv. "Au crezut că râd de gluma lor", își spuse Ender. "ÃŽnsă eu mă amuz de ceva mult mai caraghios." ― UrcaÈ›i pe scară unul câte unul, vorbi un ofiÈ›er. Când ajungeÈ›i la un rând cu locuri goale, ocupaÈ›i-l. Nu există locuri la geam. Era o glumă. CeilalÈ›i băieÈ›i râseră. Ender era printre ultimii, deÈ™i nu chiar ultimul. Camerele TV continuau să transmită. "Oare Valentine mă va vedea dispărând în naÂvetă?" Se gândi să fluture braÈ›ul, să alerge la camera mare È™i să-l înÂtrebe: "Pot spune Valentinei «La revedere»?" Nu È™tia că, dacă ar fi făcut aÈ™a ceva, episodul urma să fie cenzurat, deoarece se presupunea că toÈ›i băieÈ›ii ce aspirau la Școala de Luptă erau niÈ™te eroi. Nu duceau dorul nimănui. Ender nu avea habar de cenzură, totuÈ™i È™tia că ar fi fost o greÈ™eală să fugă spre camera TV. Traversă pasarela scurtă până la uÈ™a navetei. Observă că peretele din dreapta lui era mochetat, aidoma unei podele. Acolo începu dezoÂrientarea, în clipa când se gândi la perete ca fiind o duÈ™umea, avu senÂzaÈ›ia că el mergea pe un perete. Ajunse la scăriță È™i văzu că suprafaÈ›a verticală dinapoia ei era, de asemenea, mochetată. "Urc în susul poÂdelei. Mână cu mână, pas cu pas." Apoi, ca amuzament, își imagină că de fapt cobora în josul peÂretelui. O făcu aproape instantaneu, mental, autoconvingându-se de inexistenÈ›a gravitaÈ›iei. Se pomeni strângând cu palmele scaunul, deÈ™i gravitaÈ›ia îl apăsa cu fermitate în el. CeilalÈ›i băieÈ›i mai È›opăiră o vreme pe scaunele lor, împingându-se, trăgându-se È™i È›ipând. Ender examină atent centurile È™i-È™i dădu seama cum trebuiau aÈ™ezate ca să-l fixeze de umeri, de mijloc È™i printre piÂcioare. ÃŽÈ™i închipui nava atârnând cu susul în jos, de curbura inferioară a Pământului, È›inută cu fermitate de degetele uriaÈ™e ale forÈ›ei graviÂtaÈ›ionale. "Dar vom scăpa din ele", se gândi. "Vom cădea de pe această planetă." Nu înÈ›elese atunci semnificaÈ›ia ideii. Mai târziu însă, avea să-È™i amintească cum, chiar înainte de-a părăsi Pământul, se gândise pentru prima dată la acesta ca la o planetă oarecare, nu neapărat lumea lui natală. ― Aha, le-ai dat deja de capăt, remarcă Graff. Stătea pe scăriță. ― Nu veniÈ›i cu noi? întrebă Ender. ― De obicei nu cobor pe planete pentru recrutări, răspunse coloÂnelul. Sunt un fel de È™ef pe acolo. Administratorul Școlii. Ca un diÂrector. Mi-au atras atenÈ›ia că trebuie să mă întorc, altfel îmi pierd slujÂba. Zâmbi. Ender surâse È™i el. Se simÈ›ea bine în prezenÈ›a lui Graff. Era un om bun. Și era directorul Școlii de Luptă. Se relaxă puÈ›in. Avea să aibă un prieten acolo. BăieÈ›ii care încă nu-È™i puseseră centurile erau acum fixaÈ›i cu ele. Rămăseseră aÈ™a o oră, în timp ce un monitor le prezentă traiectoria naÂvetei, istoria zborurilor spaÈ›iale È™i posibilul lor viitor cu marile nave FI. Extrem de plictisitor. Ender mai văzuse asemenea filme. Numai că atunci nu fusese fixat într-un scaun al navetei. Atârnând cu capul în jos sub globul pământesc. Lansarea n-a fost rea. Se speriase puÈ›in. Câteva zgâlțâituri, câteva clipe de panică la gândul că putea fi È™i prima lansare eÈ™uată din istoria navetei. Din filme nu-È™i dăduse seama câtă violență puteai simÈ›i, întins pe spate într-un fotoliu moale. Apoi totul se liniÈ™ti, È™i într-adevăr atârna în ceruri, lipsit de orice greutate. Dar deoarece se reorientase deja, nu fu surprins când Graff apăru pe scăriță cu spatele, de parcă ar fi coborât spre botul navetei. Nici nu se simÈ›i È™ocat, când colonelul își strecură picioarele sub o treaptă È™i se împinse cu braÈ›ele, aÈ™a încât se balansă în poziÈ›ie verticală, ca înÂtr-un avion obiÈ™nuit. Pentru unii, reorientarea însemna prea mult. Un băiat icni, Ender înÈ›elese de ce nu avuseseră voie să mănânce absolut nimic cu douăzeci de ore înainte de lansare. Voma n-ar fi fost prea amuzantă în imponÂderabilitate. ÃŽnsă pentru el, jocul cu gravitaÈ›ia al lui Graff era distractiv. ÃŽl îmÂpinse chiar mai departe, imaginându-È™i că bărbatul atârna cu capul în jos de pe culoarul central, apoi că stătea perpendicular pe un perete lateral. GravitaÈ›ia putea funcÈ›iona în orice direcÈ›ie. "ÃŽn orice direcÈ›ie doresc eu. L-aÈ™ putea face pe Graff să stea în cap, fără ca el s-o È™tie." ― Ce È›i se pare aÈ™a caraghios, Wiggin? Glasul colonelului era răstit. "Oare ce-am greÈ™it?" se întrebă EnÂder. "Am râs prea tare?" ― Þi-am pus o întrebare, soldat! lătră Graff. "Ah, da! Acesta e începutul instrucÈ›iei." Ender văzuse câteva filme militare, È™i întotdeauna se răcnea din plin la începutul instrucÈ›iei, înainte ca soldatul È™i ofiÈ›erul să devină prieteni buni. ― Da, domnule, rosti el. ― Atunci, răspunde! ― M-am gândit cum aÈ›i atârna cu capul în jos. Mi s-a părut caraÂghios. Acum i se părea o imbecilitate, sub privirile reci ale lui Graff. ― Pentru tine o fi caraghios. Mai gândeÈ™te cineva la fel? Murmure negative. ― Și de ce, mă rog, nu este? Graff îi privi dispreÈ›uitor. Cretini, asta avem în navetă! Imbecili cu mintea cât bobul de mazăre. Unul singur dintre voi a avut inteligenÈ›a să-È™i dea seama că, în imponderabilitate, direcÈ›iile sunt acolo unde doreÈ™ti tu să fie? Pricepi asta, Shafts? Băiatul încuviință. ― Ba n-ai priceput nimic. BineînÈ›eles că nu. Nu numai că eÈ™ti prost, dar È™i mincinos! ÃŽn naveta asta există un singur băiat cu creier, È™i acela este Ender Wiggin. UitaÈ›i-vă bine la el, gogomanilor! El va ajunge comandant atunci când voi abia veÈ›i ieÈ™i din scutece. Pentru că el È™tie cum să gândească în imponderabilitate, pe când voi de-abia vă abÈ›ineÈ›i să nu vomitaÈ›i. TotuÈ™i nu aÈ™a trebuia să continue filmul. Graff ar fi trebuit să-l muÈ™truluiască, nu să-l numească cel mai bun. La început, ei doi trebuiau să fie duÈ™mani, pentru a deveni prieteni mai târziu. ― Cei mai mulÈ›i dintre voi or să dea chix. ObiÈ™nuiÈ›i-vă cu ideea, picilor! Cei mai mulÈ›i vor sfârÈ™i în Școala de Front, pentru că n-aveÈ›i creieri pentru pilotajul în spaÈ›iu. Cei mai mulÈ›i nu meritaÈ›i nici măcar costul transportului la Școala de Luptă, pentru că n-aveÈ›i valoarea neÂcesară. Unii dintre voi s-ar putea să reuÈ™ească. Unii dintre voi s-ar puÂtea să aibă oarecare valoare pentru omenire. Dar nu vă bizuiÈ›i pe asta! Eu fac prinsoare pe unul singur dintre voi. Brusc, Graff făcu un salt pe spate È™i prinse scara cu mâinile, apoi își desprinse picioarele de pe treaptă. Stătea în mâini, dacă podeaua era jos. Atârna în braÈ›e, dacă podeaua era sus. Deplasându-È™i palmele pe trepte, parcurse rapid culoarul până la locul său. ― Se pare că ai dat lovitura, È™opti un băiat de lângă Ender. Ender clătină din cap. ― Oho, nici măcar nu-mi răspunzi? ― Nu i-am cerut eu să spună toate astea, È™opti Ender. SimÈ›i o durere neaÈ™teptată în moalele capului. Apoi încă una. CâÂteva chicoteli înapoia lui. Probabil că băiatul din spatele său își desÂfăcuse centurile. Din nou o lovitură. "Lasă-mă!", se gândi Ender. "Eu nu È›i-am făcut nimic." ÃŽncă o lovitură. Râsete dinspre băieÈ›i. Graff nu vedea ce se înÂtâmplă? N-avea de gând să-l oprească? Altă lovitură. Mai tare. ÃŽl duru cu adevărat. Unde era Graff? ÃŽn clipa aceea, pricepu. Colonelul provocase totul în mod delibeÂrat. Era mai rău decât È™motrul din filme. Când sergentul te chinuia, ceilalÈ›i te simpatizau. Dar când eÈ™ti preferatul ofiÈ›erului, eÈ™ti urât de toÈ›i. ― Hei, căcăciosule, se auzi o È™oaptă dindărăt. RecepÈ›ionă o nouă lovitură. Asta-È›i place? Băi, super-creier, asta-i caraghios? O altă lovitură, atât de puternică încât Ender icni de durere. Dacă totul fusese premeditat de Graff, n-avea să primească nici un ajutor din exterior. AÈ™teptă, până când crezu că avea să urmeze altă lovitură. "Acum!", își spuse. ÃŽntr-adevăr, lovitura sosi. ÃŽl duru, însă Ender încerca de acum să aprecieze momentul următoarei. "Acum!" Exact aÈ™a cum bănuise. "Te-am prins", se gândi el. ÃŽn clipa următoarei lovituri, Ender ridică ambele braÈ›e, prinse înÂcheietura celui din spate È™i o smuci cu toată puterea. ÃŽn condiÈ›ii de gravitaÈ›ie, băiatul ar fi fost izbit de spătarul fotoÂliului lui Ender, strivindu-È™i pieptul. ÃŽn imponderabilitate, zbură însă complet peste locul din faÈ›a lui, ridicându-se către plafon. Ender nu se aÈ™tepta la aÈ™a ceva. Nu-È™i dăduse seama că imponderabilitatea amÂplifica forÈ›a unui copil. Băiatul pluti prin aer, ricoșă din tavan È™i se lovi de un alt pasager, după care zbură pe culoar, rotindu-È™i braÈ›ele până ce răcni, atunci când se izbi de batardoul din față, cu braÈ›ul stâng răsucit sub el. Durase numai câteva secunde. Graff ajunsese deja acolo, culegând băiatul din aer. ÃŽl purtă cu dexteritate pe culoar, spre celălalt ofiÈ›er. ― BraÈ›ul stâng. Cred că-i rupt, spuse el. Peste o clipă, rănitul primi un sedativ È™i rămase liniÈ™tit în aer, în vreme ce ofiÈ›erul îi strânse o atelă în jurul braÈ›ului. Ender simÈ›i că i se face rău. Vrusese doar să-i prindă braÈ›ul agresorului. Ba nu! Ba nu; dorise să-i facă rău È™i smucise cu toată forÈ›a. Nu intenÈ›ionase un asemenea deznodământ, dar acum celălalt simÈ›ea exact durerea pe care Ender dorise să-l facă s-o simtă. ImponderabiÂlitatea îl păcălise, asta fusese totul. "Sunt Peter. Sunt exact ca el." Și Ender se detestă pentru asta. Graff veni în faÈ›a cabinei. ― Ce-i cu voi, nu-nvățaÈ›i chiar nimic? ÃŽn amărâtele alea de creiere nu v-a intrat măcar un singur lucru? AÈ›i venit aici ca să deveniÈ›i soldaÈ›i. ÃŽn vechile voastre È™coli, în vechile voastre familii, poate că eraÈ›i răsÂfățaÈ›i, poate că eraÈ›i duri, poate că eraÈ›i deÈ™tepÈ›i. ÃŽnsă noi alegem doar pe cei mai buni dintre cei mai buni È™i de-acum încolo numai astfel de puÈ™ti veÈ›i întâlni. Și când vă zic că Ender Wiggin e cel mai bun din naveta asta, băgaÈ›i-v-o bine în cap! Nu vă puneÈ›i cu el! Să È™tiÈ›i că în Școala de Luptă au murit destui băieÈ›aÈ™i. E limpede? Tot restul drumului a fost tăcere. Băiatul de lângă Ender fu extrem de atent să nu-l atingă. "Nu sunt un ucigaÈ™", își repetă întruna Ender. "Nu sunt Peter! Indiferent ce ar zice el, nu sunt aÈ™a. Nu! M-am apărat doar. Rezistasem mult timp. Am fost răbdător. Nu sunt ceea ce zice el!" Difuzoarele îi anunÈ›ară că se apropiau de È™coală; în următoarele douăzeci de minute, frânară È™i acostară. Ender rămase înapoia celorÂlalÈ›i. Nimeni nu se opuse să-l lase să fie ultimul care părăsea naveta, urcând în direcÈ›ia care fusese "jos" când se îmbarcaseră. Graff aÈ™tepta la capătul tubului strâmt ce lega naveta de Școala de Luptă. ― Ai călătorit bine, Ender? întrebă vesel colonelul. ― Credeam că-mi sunteÈ›i prieten. Fără să vrea, glasul băiatului treÂmură. ― Ce te-a făcut să crezi asta, Ender? păru surprins bărbatul. ― Pentru că... "Pentru că mi-ai vorbit cu blândeÈ›e È™i sincer." N-aÈ›i minÈ›it. ― Nu voi minÈ›i nici acum. Meseria mea nu este să-È›i fiu prieten. Meseria mea este să produc cei mai buni soldaÈ›i din lume. Din întreaga istorie a lumii. Avem nevoie de un Napoleon. De un Alexandru. Numai că Napoleon a fost învins în cele din urmă, iar Alexandru a ars repede È™i a murit tânăr. Ne trebuie un Iuliu Cezar, atât că el s-a transformat în dictator È™i a murit din cauza asta. Meseria mea este să produc o a-semenea personalitate, precum È™i toÈ›i bărbaÈ›ii È™i femeile de care va avea nevoie să o ajute. Nicăieri nu spune că trebuie să mă împrietenesc cu copiii. ― I-aÈ›i făcut să mă urască. ― Și? Ce-o să faci? O să te-ascunzi într-un colÈ›? O să-ncepi să-i pupi în fund, ca să te iubească din nou? Există un singur lucru care-i va face să nu te mai urască: să fii atât de bun în tot ceea ce faci, încât să nu te poată ignora. Le-am spus că eÈ™ti cel mai bun. Acum ai face bine să fii cu adevărat aÈ™a. ― Și dacă nu pot? ― Ghinionul tău. Uite ce-i, îmi pare rău dacă te simÈ›i singur È™i speÂriat, însă gândacii sunt acolo, în spaÈ›iu. Zece miliarde, o sută de miÂliarde, un milion de miliarde, habar n-avem. Nici măcar nu È™tim câte nave au. Au arme pe care nu le putem înÈ›elege, È™i hotărârea de-a le folosi pentru a ne distruge. Nu-i vorba numai de Pământ, Ender. E vorÂba de noi! De omenire. Din punctul de vedere al restului Pământului, noi putem fi nimiciÈ›i, deoarece planeta ar continua cu următorul pas evolutiv. Dar omenirea nu vrea să moară. Ca specie, am evoluat pentru a supravieÈ›ui. Iar modul în care o facem este să selectăm È™i iar să seÂlectăm, È™i, în sfârÈ™it, la câteva generaÈ›ii o dată, să obÈ›inem geniul. InÂventatorul roÈ›ii. Al focului. Al zborului. ÃŽntemeietorul de oraÈ™e, de naÈ›iuni, de imperii. Ai înÈ›eles ceva din toate astea? Ender crezu că înÈ›elesese, dar nu era sigur, aÈ™a încât tăcu. ― Nu. BineînÈ›eles că nu. De aceea, o să È›i-o spun în mod direct. Oamenii sunt liberi, cu excepÈ›ia cazurilor când omenirea are nevoie de ei. Poate că omenirea are nevoie de tine. Ca să faci ceva. Eu cred că omenirea are nevoie de mine ― ca să aflu la ce te pricepi. Este posibil ca amândoi să facem niÈ™te lucruri condamnabile; însă dacă omenirea supravieÈ›uieÈ™te, atunci am fost niÈ™te unelte bune. ― Doar atât? Simple unelte? ― Oamenii, priviÈ›i ca indivizi, sunt cu toÈ›ii unelte, pe care ceilalÈ›i le folosesc pentru a ne ajuta pe noi toÈ›i să supravieÈ›uim. ― Asta-i o minciună! ― Nu. Este doar o jumătate de adevăr. ÃŽÈ›i poÈ›i face griji despre ceaÂlaltă jumătate după ce vom câștiga acest război. ― Se va termina înainte ca eu să cresc, spuse Ender. ― Sper că greÈ™eÈ™ti, replică Graff. Apropo, nu-È›i e de nici un folos faptul că discuÈ›i cu mine. Fără îndoială, băieÈ›ii le spun acum celorlalÈ›i că Ender Wiggin stă ca să-l lingă pe Graff. Dacă merge vorba că eÈ™ti omul profesorilor, te-ai ars. Cu alte cuvinte: "pleacă È™i lasă-mă-n pace." ― La revedere, spuse Ender. Se târî în braÈ›e de-a lungul tubului pe unde dispăruseră ceilalÈ›i băieÈ›i. Graff privi după el. ― El e? întrebă un ofiÈ›er de alături. ― Dumnezeu È™tie, răspunse colonelul. Dacă nu-i el, atunci ar fi bine s-apară cât mai repede. ― Poate că nu-i nimeni, zise ofiÈ›erul. ― Poate. ÃŽn cazul ăsta, cred că Dumnezeu e un gândac. O poÈ›i spune È™i altora. ― O s-o fac. Rămaseră tăcuÈ›i o vreme. ― Anderson? ― Da? ― PuÈ™tiul greÈ™eÈ™te. ÃŽi sunt cu adevărat prieten. ― Știu. ― El e curat. E bun până-n adâncul inimii. ― Am citit rapoartele. ― Anderson, gândeÈ™te-te ce-i vom face. ― ÃŽl vom face cel mai celebru comandant militar din istorie. ― Și după aceea îi vom arunca destinul lumii pe umeri. Pentru biÂnele lui, sper să nu fie el. Vorbesc serios. ― LiniÈ™teÈ™te-te. S-ar putea ca gândacii să ne omoare pe toÈ›i, înainte ca el să absolve. Graff zâmbi. ― Ai dreptate. Deja mă simt mai bine. Capitolul 5 JOCURILE ― Ai toată admiraÈ›ia mea. Un braÈ› rupt... a fost o lovitură de maestru. ― A fost un accident. ― VorbeÈ™ti serios? Eu te-am lăudat deja în raportul oficial. ― E prea mult. ÃŽl transformă pe puÈ™tiul ăla afurisit într-un erou. Ar putea strica instrucÈ›ia multora. Eram sigur că o să strige după ajutor. ― Să strige după ajutor? Crezusem că asta apreciai cel mai mult la el ― faptul că-È™i rezolvă singur problemele personale. Când va fi în spaÈ›iu, înconjurat de o flotă duÈ™mană, nu va sări nimeni să-l ajute, oricât ar striga. ― Cine s-ar fi gândit că fraierul de puÈ™ti o să-È™i desfacă cenÂturile? Și c-o să se izbească aÈ™a rău de batardou? ― ÃŽncă un exemplu al imbecilității militare. Dacă ai fi avut un dram de minte, ai fi urmat o carieră profitabilă ― de pildă, să vinzi asigurări pe viață. ― E valabil È™i pentru tine, minte diabolică! ― Trebuie să ne obiÈ™nuim cu realitatea că suntem doar perÂsonaje secundare. Cu destinul omenirii în mâinile noastre. ÃŽÈ›i dă un sentiment delicios de putere, nu? Iar dacă de data aceasta vom fi învinÈ™i, nu va exista nici o critică la adresa noastră. ― N-am gândit niciodată aÈ™a. Și mai bine ar fi să nu fim înÂvinÈ™i. ― Vezi cum se descurcă Ender. Dacă l-am pierdut deja, dacă nu poate rezolva situaÈ›ia, cine-i următorul? ― O să fac o listă. ― ÃŽntre timp, gândeÈ™te-te cum să lucrăm cu el. ― Þi-am spus. Nu poate fi smuls din izolarea lui. ÃŽi este imposibil să creadă că va fi ajutat vreodată. Și dacă va considera, fie nuÂmai È™i o singură dată, că există o cale mal uÈ™oară, e terminat. ― Ai dreptate. Ar fi teribil dacă ar crede că are un prieten. ― Prieteni poate avea. PărinÈ›i însă, nu! Când Ender ajunse în dormitor, ceilalÈ›i băieÈ›i își aleseseră deja paÂturile. Se opri în ușă, căutând cu privirea locul rămas liber. Tavanul era scund ― dacă se ridica pe vârfuri, îl putea atinge cu degetele. O înÂcăpere ca pentru copii, cu patul inferior aÈ™ezat direct pe podea. BăieÈ›ii îl priveau pe furiÈ™. După cum era de aÈ™teptat, singurul pat neocupat era cel de jos, chiar lângă ușă. Pentru o clipă, Ender se gândi că acceptând locul cel mai prost, nu făcea decât să încurajeze ulterioarele încercări de intimidare. Cu toate acestea, n-ar fi putut da jos un alt băiat din patul său. AÈ™a încât, zâmbi larg È™i rosti cu glas tare: ― Hei, mulÈ›umesc! Nu fu deloc sarcastic. O spuse cu atâta sinceritate, de parcă i s-ar fi păstrat poziÈ›ia cea mai bună. Continuă: ― Credeam c-o să fiu nevoit să rog pe cineva să-mi cedeze patul de lângă ușă. Se aÈ™eză È™i privi în dulăpiorul ce stătea deschis la picioarele paÂtului. Pe interiorul uÈ™ii era lipit un anunÈ›: "Pune palma pe scannerul de la căpătâiul patului È™i rosteÈ™te-È›i numele de două ori." Găsi scannerul, o placă de plastic mat. AÈ™eză mâna stângă pe ea È™i pronunță: ― Ender Wiggin. Ender Wiggin. Scannerul străluci verzui. Ender închise uÈ™a dulăpiorului, apoi înÂcercă s-o deschidă. Nu reuÈ™i. Puse palma pe scanner È™i rosti: ― Ender Wiggin. Dulăpiorul se deschise. La fel È™i celelalte trei compartimente. Primul dintre ele conÈ›inea patru salopete asemănătoare celei pe care o purta È™i alta albă. Al doilea avea înăuntru un mini-pupitru, aiÂdoma celor de la È™coală. Deci încă nu terminaseră cu studiile. Compartimentul principal conÈ›inea lozul cel mare. La prima veÂdere părea un costum spaÈ›ial complet, cu cască È™i mănuÈ™i. DeÈ™i lipseau fermoarele de etanÈ™are pneumatică, îi acoperea perfect trupul. Era maÂsiv capitonat, dar puÈ›in cam rigid. Alături se găsea un pistol. Semăna cu o armă laser, deoarece È›eava era din sticlă groasă, transparentă. TotuÈ™i, astfel de arme nu puteau fi lăsate pe mâna copiilor... ― Nu este laser, rosti un glas. Ender ridică privirea. ÃŽn faÈ›a lui se afla un bărbat pe care nu-l mai văzuse până atunci. Tânăr È™i arătos. ― Emite însă un fascicul destul de îngust, continuă necunoscutul. Bine focalizat. De la o sută de metri, poate proiecta un cerculeÈ› de luÂmină de È™apte centimetri diametru. ― La ce foloseÈ™te? întrebă Ender. ― La jocurile pe care o să le jucăm. Toată lumea È™i-a deschis duÂlapul? Bărbatul privi în jur: aÈ›i urmat instrucÈ›iunile È™i aÈ›i introdus amprenta palmară È™i vocală? Până n-o veÈ›i face, nu puteÈ›i deschide dulaÂpurile. Dormitorul acesta e casa voastră pentru primul an... sau cam aÈ™a ceva, de aceea alegeÈ›i-vă patul dorit È™i ocupaÈ›i-l. De obicei, vă lăÂsăm să vă alegeÈ›i un È™ef È™i-l instalăm jos lângă ușă, dar se pare că locul respectiv a fost ocupat. Acum nu mai putem anula codurile introduse în dulapurile personale. Deci, gândiÈ›i-vă pe cine vreÈ›i să alegeÈ›i. Cina se serveÈ™te peste È™apte minute. UrmaÈ›i punctele luminoase de pe podea. Pentru voi, codul culorilor este roÈ™u-galben-galben. De câte ori vi se va cere să urmaÈ›i un traseu, va fi roÈ™u-galben-galben, trei puncte alăÂturate... mergeÈ›i acolo unde vă indică luminile respective. Care-i codul culorilor voastre, băieÈ›i? ― RoÈ™u-galben-galben! ― Perfect. Numele meu este Dap. Pentru următoarele luni, eu sunt mămica voastră. BăieÈ›ii râseră. ― RâdeÈ›i cât vreÈ›i, dar nu uitaÈ›i! Dacă vă rătăciÈ›i prin È™coală, ceea ce este foarte posibil, nu începeÈ›i să deschideÈ›i uÈ™i la întâmplare. Unele din ele dau direct în spaÈ›iu. Alte râsete. Este mai bine să spuneÈ›i cuiva că mămica voastră e Dap È™i voi fi anunÈ›at. Sau spuneÈ›i codul culorii, È™i vi se va lumina traseul spre casă. Orice problemă aveÈ›i, veniÈ›i să discutaÈ›i cu mine. Nu uitaÈ›i, eu sunt singura persoană de aici care e plătită să se poarte drăguÈ› cu voi. ÃŽnsă nu prea drăguÈ›. Dacă sunteÈ›i obraznici, vă ating. AÈ›i priceput? Râseră din nou. ToÈ›i băieÈ›ii din dormitor deveniseră prietenii lui Dap. Copiii înspăimântaÈ›i sunt uÈ™or de cucerit. ― Cine-mi zice în ce direcÈ›ie este "jos"? ÃŽi spuseră. ― Corect, aÈ™a-i! De fapt, acest "jos" înseamnă spre exterior. StaÈ›ia se roteÈ™te, È™i din cauza asta aveÈ›i senzaÈ›ia că "jos" e într-acolo. ÃŽn reaÂlitate, podeaua se curbează în sus în direcÈ›ia aceea. Dacă aÈ›i umbla mult încolo, aÈ›i reveni în punctul de pornire. Nu încercaÈ›i însă s-o faÂceÈ›i. Deoarece mergând în "sus", acolo e sectorul profesorilor, iar în partea cealaltă ― cel al băieÈ›ilor mari. Iar băieÈ›ilor mari nu le plac puÈ™tii curioÈ™i. S-ar putea s-o încasaÈ›i. De fapt, o veÈ›i încasa! Iar atunci să nu veniÈ›i bâzâind la mine. AÈ›i înÈ›eles? Aici e Școala de Luptă, nu o grăÂdiniță. ― Și-atunci ce să facem? întrebă un negru, un băieÈ›el extrem de mic, care ocupa un pat de sus, pe lângă Ender. ― Dacă nu vă place s-o încasaÈ›i, gândiÈ›i-vă È™i singuri ce aÈ›i putea face. Dar vă previn: omorul e pedepsit de regulament. La fel È™i orice rănire intenÈ›ionată. Am înÈ›eles că în navetă s-a petrecut un incident. Un braÈ› fracturat... Dacă se mai întâmplă aÈ™a ceva, autorul e congelat. AÈ›i înÈ›eles? ― Ce-nseamnă "congelat"? întrebă cel cu braÈ›ul rupt. ― Congelat? Depozitat în frig. Expediat pe Pământ. S-a terminat cu Școala de Luptă! Nimeni nu se uită spre Ender. ― Deci, băieÈ›i, dacă vreunul dintre voi se gândeÈ™te să fie zurbagiu, cel puÈ›in s-o facă cu cap. AÈ›i înÈ›eles? Dap plecă. BăieÈ›ii continuau să nu-l privească pe Ender. Ender simÈ›i un nod în stomac. Nu simÈ›ea nici o părere de rău penÂtru puÈ™tiul al cărui braÈ› îl rupsese. Era un Stilson. Și ca Stilson, își aduna deja o gaÈ™că. Un grup micuÈ›, câțiva dintre băieÈ›ii mai voinici. RâÂdeau în celălalt capăt al dormitorului È™i, la răstimpuri, unul dintre ei se întorcea È™i privea către el. Ender dorea din tot sufletul să revină acasă. Ce legătură aveau toate astea cu salvarea lumii? Monitorul nu mai exista acum. Era din nou singur împotriva bandei, numai că aceasta se afla chiar în dormiÂtorul lui. Din nou Peter, însă fără Valentine. Teama se menÈ›inu È™i pe durata cinei, deoarece nimeni nu se aÈ™eză lângă el în cantină. CeilalÈ›i băieÈ›i pălăvrăgeau despre fel de fel de suÂbiecte: tabela care acoperea un perete, mâncarea, băieÈ›ii mai mari... EnÂder nu putea decât să privească, singur... Pe tabelă erau afiÈ™ate È™i palmaresuri. Raportul victorii-înfrângeri È™i scorul cel mai recent. Unii dintre băieÈ›ii mari priveau la anumite meciuri. Două echipe, Manticorul È™i Vipera, n-aveau afiÈ™at ultimul scor ― rubrica respectivă clipea luminos. Ender bănui că se înfruntau chiar arunci. Observă că cei mari erau împărÈ›iÈ›i în grupuri, după uniformele pe care le purtau. ÃŽn general discuÈ›iile se purtau între băieÈ›i cu aceleaÈ™i uniforme, dar existau È™i excepÈ›ii. Ciclul întâi ― colegii lui È™i cele două, trei grupuri imediat superiÂoare ca vârstă ― aveau combinezoane albastre, simple. ÃŽnsă ceilalÈ›i, care făceau parte din echipe, purtau uniforme mult mai fistichii. Ender încercă să ghicească din ce echipe făceau parte. Scorpionii È™i Păianjenii erau uÈ™or de identificat. La fel, Flăcările È™i Valurile. Un băiat mare se aÈ™eză lângă el. Era mult mai vârstnic ― părea să aibă doisprezece sau treisprezece ani. Intrase în pubertate. ― Salut, rosti el. ― Salut. ― Eu sunt Mick. ― Ender. ― Ãsta-i un nume? ― De când eram mic de tot. AÈ™a-mi spunea soră-mea. ― Nu-i un nume rău aici. Ender... Terminatorul. Nu? ― AÈ™a sper. ― Tu eÈ™ti gândacul din ciclu-ntâi? Ender înălță din umeri. ― Am văzut că mănânci singur. Fiecare ciclu-ntâi are unul de-asta. Un puÈ™ti pe care nimeni nu-l iubeÈ™te din capul locului. Uneori, mă gânÂdesc că profesorii o fac intenÈ›ionat. Nu-s foarte cumsecade. O să vezi tu. ― Da. ― Deci, tu eÈ™ti gândacul? ― Cred că da. ― Hei! Să È™tii că nu trebuie să plângi. ÃŽi dădu lui Ender chifla sa È™i-i luă desertul: Mănâncă chestiile nutritive. Te È›in în formă. ― Și tu? întrebă Ender. ― Eu? Eu sunt un nimic. Un pârÈ› prin ventilaÈ›ie. Sunt tot timpul aici, dar de cele mai multe ori n-o È™tie nimeni. Ender zâmbi fără chef. ― Da, amuzant, da' nu-i un banc. Aici n-ajung nicăieri. M-am È™i făcut mare... ÃŽn curând o să mă trimită la următoarea È™coală. Nici vorbă să fie Școala de Tactică. Știi, n-am fost niciodată priceput ca È™ef. NuÂmai tipii care ajung È™efi au È™ansa s-ajungă acolo. ― Și cum ajungi È™ef? ― Păi, dacă È™tiam, crezi că mai zăceam aici? Pe câți de vârsta mea vezi în jur? "Nu mulÈ›i", gândi Ender dar tăcu. ― Câțiva. Nu-s singurul jumate-congelat. Mai suntem câțiva. CeiÂlalÈ›i sunt toÈ›i comandanÈ›i. ToÈ›i tipii din ciclul meu au acum echipele lor. Nu È™i eu. Ender încuviință din cap. ― Ascultă, piciule. ÃŽÈ›i fac o favoare. Fă-È›i prieteni. Fii È™ef. Pupă È™i-n fund, dacă-i nevoie, însă dacă ceilalÈ›i te dispreÈ›uiesc... te-ai prins ce vreau să zic? Ender încuviință din nou. ― Nu-u, habar n-ai de nimic! Voi, nou-veniÈ›ii, sunteÈ›i toÈ›i la fel. Habar n-aveÈ›i de nimic. AveÈ›i capul ca spaÈ›iul. Gol! Și dacă v-atinge ceva, cădeÈ›i grămadă. Auzi, când o s-ajungi ca mine, nu uita că cineva te-a prevenit. E ultimul lucru drăguÈ› pe care-o să-l mai facă cineva penÂtru tine. ― Atunci tu de ce mi-ai zis? întrebă Ender. ― EÈ™ti È™mecher, nu? Taci È™i mănâncă! Ender tăcu È™i mânca. Nu-i plăcea Mick. Știa însă că niciodată n-ar fi ajuns ca el. Poate că asta doreau profesorii, dar nu intenÈ›iona să le cânte în strună. "Nu voi fi gândacul clasei mele", se gândi. "Nu i-am părăsit pe Valentine, pe mama È™i pe tata ca să vin aici È™i să fiu congelat." Ducând furculiÈ›a spre gură, își putu simÈ›i familia în jur, aÈ™a cum fusese întotdeauna. Știa în ce parte trebuia să întoarcă privirea, dacă voia s-o vadă pe mama, dăscălind-o pe Valentine să nu mai plescăie. Știa unde era tata, parcurgând È™tirile de pe masă È™i lăsând impresia că participă la conversaÈ›ie. Peter, prefacându-se că scoate un bob de maÂzăre din nas... chiar È™i el putea fi amuzant. Fusese o greÈ™eală să se gândească la ei. SimÈ›i un nod ridicându-i-se în gât È™i-l înghiÈ›i; nu-È™i mai zărea farfuria. Nu putea plânge. Nu exista nici o È™ansă de-a fi tratat cu compaÂsiune. Dap nu era mama. Orice semn de slăbiciune le-ar fi spus Stilson-ilor È™i Peter-ilor că putea fi îngenunchiat. De aceea, Ender făcu ceea ce făcea întotdeauna când îl chinuia Peter. ÃŽncepu să recite puterile lui doi. "Unu, doi, patru, opt, È™aisprezece, treizeci È™i doi, È™aizeci È™i paÂtru." Mai departe, atât cât putea È›ine minte numerele: "l28, 256, 5l2, l 024, 2 048, 4 096, 8 l92, l6 384, 32 768, 65 536, l3l 072, 262 l44." La 67 l08 864 începu să fie nesigur ― uitase o cifră? TreÂbuia să fie la zecile de milioane, la sutele de milioane, sau pur È™i simplu la milioane? încercă să dubleze totul È™i pierdu È™irul cifrelor. "l 342 nu-È™tiu-cum. l6? Sau l7 738?" Nu mai È™tia. "De la început!" Toate puterile lui 2 pe care le putea È›ine minte. Durerea dispăruse. Lacrimile dispăruseră. Nu o să plângă. Nu plânse până când veni noaptea È™i luminile se stinseră. Auzi câțiva băieÈ›i, scâncind după mamele, taÈ›ii sau câinii lor. Nu se putu stăpâni. Buzele sale formară numele Valentinei. ÃŽi putea auzi glasul, râzând undeva pe coridoare. O putea vedea pe mama, deschizând uÈ™a ca să se asigure că totul era în regulă. ÃŽl putea auzi pe tata, hohotind la un film. Totul era perfect clar, È™i n-avea să mai fie niciodată aÈ™a. "O să fiu mare când îi voi revedea, o să am cel puÈ›in doisprezece ani. De ce am zis «da»? De ce am fost atât de prost?" Școala ar fi fost un fleac. ÃŽnfruntarea zilnică cu Stilson. Și cu Peter. Era un pișăcios. Nu-i era teamă de el! "Vreau acasă", È™opti Ender. Dar È™oapta lui era aceeaÈ™i pe care o folosea când striga de durere, chinuit de Peter. Sunetul nu ajunse mai departe de urechile sale, ba chiar nici până acolo. Și lacrimile lui putură să se prelingă nedorite pe cearÈ™af, dar susÂpinele îi erau atât de slabe, încât patul nu se clinti, È™i atât de tăcute, încât nu puteau fi auzite. TotuÈ™i durerea rămase acolo, sufocându-i gâtÂlejul È™i nările, arzându-i pieptul È™i ochii. "Vreau acasă!" ÃŽn noaptea aceea, Dap veni în dormitor È™i trecu neauzit printre paÂturi, atingând ici-colo câte un copil. Acolo unde o făcea, suspinele nu încetau, ci sporeau. ÃŽn locul acesta, un gest de blândeÈ›e era suficient pentru a face un copil să plângă. Nu însă È™i pe Ender. Când intră Dap, lacrimile lui încetaseră È™i faÈ›a îi era uscată. Era faÈ›a neadevărată pe care o arăta mamei È™i tatei, atunci când Peter fusese crud cu el È™i nu înÂdrăznea să se trădeze. "Pentru asta, îți mulÈ›umesc, Peter. Pentru ochii uscaÈ›i È™i plânsul tăcut. M-ai învățat cum să ascund orice aÈ™ simÈ›i. Am nevoie de aÈ™a ceva, mai mult decât oricând." *** Urmă È™coala. Zilnic, lecÈ›ii. Citire. Matematică. Istorie. Video cu bătălii spaÈ›iale sângeroase, cu soldaÈ›i revărsându-È™i măruntaiele prin navele gândacilor. Holofilme ale războaielor "curate" ale flotei, navete transformându-se în noriÈ™ori de lumină, echipaje ucigându-se cu îndeÂmânare prin bezna cosmică. Erau multe lucruri noi. Ender muncea din greu, ca fiecare. Cu toÈ›ii se străduiau din răsputeri pentru prima dată în viaÈ›a lor, È™i pentru prima dată în viaÈ›a lor se întreceau cu colegi cel puÈ›in la fel de inteligenÈ›i. ÃŽnsă jocurile... ele erau totul! Ele umpleau orele dintre deÈ™teptare È™i stingere. Dap îi duse în sala de jocuri chiar a doua zi. Se afla deasupra secÂtorului unde locuiau È™i învățau băieÈ›ii. Urcară scări de-a lungul cărora gravitaÈ›ia scădea treptat, È™i apoi, ca într-o grilă, văzură luminile orbiÂtoare ale jocurilor. Pe unele le cunoÈ™teau; altele le jucaseră chiar acasă la ei. Simple, sau mai complicate. Ender trecu pe lângă jocurile video bidimensionale È™i privi ce jucau cei mari: jocuri holografice cu obiecte deplasându-se prin aer. Era singurul puÈ™ti din partea aceea a sălii È™i, din când în când, unul dintre băieÈ›ii mai mari îi dădea câte un brânci. "Ce cauÈ›i aici? Șterge-o! Zboară!" Și bineînÈ›eles că zbura, în gravitaÈ›ia redusă, ridicându-È™i picioarele È™i plutind până se izbea de ceva, sau de cineva. Dar de fiecare dată se întorcea, poate în alt loc, pentru a studia jocul din alt unghi. Era prea scund ca să vadă comenzile, dar nu erau importante. Prinsese esenÈ›ialul. Felul cum jucătorul săpa tunele prin înÂtuneric, tunele de lumină pe care inamicii le căutau È™i le urmăreau neÂmiloÈ™i, până îi ajungeau nava. Puteai folosi capcane: mine, bombe pluÂtitoare, bucle prin care să-È›i rătăceÈ™ti duÈ™manul, parcurgându-le la inÂfinit. Unii jucători erau inteligenÈ›i. AlÈ›ii pierdeau repede. Cu toate acestea, lui Ender îi plăcea mai mult când se înfruntau doi oameni. Atunci trebuiau să se folosească de tunelele celuilalt È™i în scurt timp era clar care dintre ei înÈ›elesese strategia jocului. După vreo oră, se plictisi. Pricepuse deja regulile. Pricepuse È™i alÂgoritmul calculatorului È™i È™tia că l-ar fi putut păcăli cu regularitate, o dată ce stăpânea comenzile. Spirale când inamicul juca într-un anume fel; bucle, când juca altfel. AÈ™teptând în ambuscadă la o capcană. InsÂtalând È™apte capcane È™i apoi ademenindu-l pas cu pas. Nu era nici o dificultate; jucai până ce calculatorul devenea atât de rapid încât reÂflexele umane nu-l mai puteau depăși. Nu era amuzant. Ar fi preferat să se înfrunte cu ceilalÈ›i băieÈ›i. BăieÈ›i care jucaseră atât de mult cu calÂculatorul, încât chiar È™i atunci când se întreceau între ei, încercau să-l copieze. Gândeau ca o maÈ™ină, nu erau niÈ™te oameni. "I-aÈ™ putea bate! I-aÈ™ putea bate!" ― AÈ™ vrea să fac o partidă cu tine, se adresă ultimului câștigător. ― Vai de mine, ce-i asta? făcu băiatul. E un gând, sau un gândac? ― A sosit ultimul transport de pitici, vorbi un altul. ― Dar vorbeÈ™te... ȘtiaÈ›i că pot vorbi?! ― Am înÈ›eles, făcu Ender. Þi-e frică să te întreci cu mine, două din trei. ― Să te bat pe tine e la fel de uÈ™or ca piÈ™atul sub duÈ™, spuse băiatul. ― Și nici pe jumătate aÈ™a de plăcut, comentă altul. ― Eu sunt Ender Wiggin. ― Ascultă, băi piciule! Tu eÈ™ti un nimeni. Te-ai prins? EÈ™ti un niÂmeni, te-ai prins? EÈ™ti un nimeni până n-ai fript pe cineva. Te-ai prins? Argoul băieÈ›ilor mai mari avea propriul lui ritm. Ender îl înÈ›elese destul de repede. ― Dacă-s un nimeni, atunci de ce È›i-e frică să vedem care câștigă două din trei? Acum ceilalÈ›i băieÈ›i deveniseră nerăbdători. ― Frige-l odată pe căcăcios, că pierdem timpul! Ender trecu în faÈ›a butoanelor nefamiliare. Mâinile lui erau mici, însă comenzile nu erau complicate. ÃŽÈ™i dădu seama destul de repede cum se comandau anumite arme. MiÈ™cările se dirijau cu un joystick clasic. La început, reflexele îi erau încete. Celălalt băiat, al cărui nume nu-l aflase, îl întrecea cu uÈ™urință. TotuÈ™i, Ender învăță multe È™i se descurca mult mai bine când jocul luă sfârÈ™it. ― MulÈ›umit, puÈ™tiu'? ― Două din trei. ― Noi nu jucăm aÈ™a. ― Deci m-ai bătut prima dată când am atins jocul, replică Ender. Dacă n-o poÈ›i face de două ori, n-o poÈ›i face deloc. Jucară din nou È™i de data aceasta Ender fu îndeajuns de abil ca să aplice câteva manevre, pe care adversarul nu le mai întâlnise, în mod sigur, niciodată. Tactica după care juca el nu se putea adapta. Ender nu învinse uÈ™or, dar învinse. BăieÈ›ii mari încetară să mai râdă È™i să glumească. Al treilea joc se desfășură în tăcere absolută. Ender îl câștigă repede È™i categoric. După ce luă sfârÈ™it, unul dintre privitori spuse: ― Era È™i timpul să-nlocuiască rabla asta de maÈ™ină. A ajuns în aÈ™a hal, că orice tăntălău o poate bate. Nici un cuvânt de apreciere. AceeaÈ™i tăcere apăsătoare È™i când EnÂder plecă. Nu ieÈ™i din sală. Se opri ceva mai departe È™i privi cum următorii jucători încercau să folosească trucurile lui. "Orice tăntălău?" surâse el. "Nu mă vor uita." Se simÈ›ea bine. Câștigase împotriva celor mari. Poate că nu fuÂseseră cei mai buni dintre ei, însă scăpase de spaima că Școala de Luptă putea fi prea grea pentru el. N-avea decât să urmărească jocul È™i să-l înÈ›eleagă, iar apoi, utilizând sistemul, putea chiar să exceleze. Cu adevărat grele erau aÈ™teptatul È™i privitul. Trebui să le îndure pe toată perioada ce urmă. Băiatul al cărui braÈ› îl rupsese urmărea să se răzbune. Se numea Bernard. ÃŽÈ™i pronunÈ›a numele cu accent franÈ›uÂzesc, deoarece francezii, cu arogantul lor separatism, insistaseră ca înÂvățarea Standardei să nu înceapă înainte de patru ani, când structurile limbii franceze erau deja fundamentate. Accentul îi conferea un aer exotic, interesant; braÈ›ul rupt făcuse din el un martir, iar sadismul lui era un magnet natural pentru toÈ›i cei cărora le plăcea durerea altora. Ender deveni duÈ™manul lor. Fleacuri... ÃŽi loveau patul cu piciorul de câte ori ieÈ™eau sau intrau în dormitor. ÃŽl îmbrânceau când își ducea tava cu mâncare. ÃŽi puneau piedică pe scări. Ender învăță rapid să nu-È™i lase nici un lucru neîncuiat în dulap; învăță de asemenea să fie iute pe picioare, să-È™i recapete echilibrul. Bernard îi spusese odată "Maladroit", È™i porecla prinsese. Existau momente când Ender clocotea de furie. Desigur, mânia era inutilă în cazul lui Bernard. Pur È™i simplu, băiatul era un torÈ›ionar. Pe Ender îl înfuria cât de supuÈ™i îl urmau ceilalÈ›i. Cu siguranță își dăÂdeau seama că răzbunările se datorau răutății. Cu siguranță, È™tiau că el declanÈ™ase totul în navetă, că Ender nu făcuse decât să replice vioÂlenÈ›ei, însă, dacă È™tiau, se purtau ca È™i cum n-ar fi avut habar; iar dacă nu È™tiau, ar fi trebuit să-È™i dea seama din purtarea lui Bernard că era viclean. Ender nu era unica È›intă. Bernard punea bazele unui regat. De la periferia grupului, Ender privea cum francezul stabilea o ierarhie. Unii băieÈ›i îi erau folositori È™i-i măgulea în mod deschis. AlÈ›ii erau de acord să fie slujitori, făcând orice ar fi dorit el, deÈ™i îi trata cu dispreÈ›. Existau însă È™i câțiva pe care îi irita comportarea lui Bernard. Privindu-i, Ender îi remarcă iute. Shen era micuÈ›, ambiÈ›ios È™i uÈ™or de scos din sărite. Bernard descoperise repede toate acestea È™i începuse să-l numească Râmă. ― Pentru că-i atât de mic, spuse el È™i pentru că È™erpuieÈ™te. Uite cum bâțâie din fund când merge. Shen plecase iritat, dar băieÈ›ii hohotiseră È™i mai tare: ― Ia uitaÈ›i-vă la fundul lui! Pa, Râmă! Ender nu-i spusese nimic lui Shen ― ar fi fost prea evident că-È™i forma propriul grup rival. Stătea cu pupitrul în poală, străduindu-se să pară cufundat în studiu. Nu învăța. ÃŽÈ™i programa pupitrul să trimită un mesaj din treizeci în treizeci de secunde. Mesajul se adresa tuturor băieÈ›ilor, era scurt È™i la obiect. Mai greu fusese să-È™i scoată numele său, aÈ™a cum puteau face profesorii. ÃŽntotdeauna, mesajele trimise de băieÈ›i inserau automat È™i numele autorului. Ender nu spărsese încă sistemul de protecÈ›ie al proÂfesorilor, ca să afle cum anume putea expedia un mesaj neiscălit. Dar putea să înfiinÈ›eze un fiÈ™ier pentru un elev inexistent, pe care îl boteză Dumnezeu. Când mesajul fu gata, încercă să-i atragă atenÈ›ia lui Shen. Precum toÈ›i ceilalÈ›i băieÈ›i, acesta îl privea pe Bernard È™i gaÈ™ca lui râzând È™i gluÂmind, amuzându-se pe seama profesorului de matematică, care se oprea adesea în mijlocul unei fraze È™i se uita în jurul lui de parcă nu È™tia unde se află. ÃŽn cele din urmă, Shen își luă ochii de acolo. Ender îi făcu semn din cap, arătă în jos È™i zâmbi. Shen îl privi nedumerit. Ender ridică propriul pupitru È™i-l indică. Băiatul întinse mâna după pupitrul său È™i în clipa aceea, Ender expedie mesajul. Shen îl zări aproape imediat. ÃŽI citi, apoi râse sonor. Se uită la Ender, parcă întrebând: "Tu ai făcut-o?" dar Ender strânse din umeri, în semn de "habar n-am". Shen râse iarăși È™i câțiva din băieÈ›ii aflaÈ›i mai departe de grupul lui Bernard își priviră pupitrele. La fiecare treizeci de secunde, mesajul apărea pe toate pupitrele, le traversa È™i dispărea. BăieÈ›ii începură să chiÂcotească. ― Care-i poanta? întrebă Bernard. Ender se asigură că nu zâmbea când francezul își plimbă privirea prin încăpere È™i se prefăcu înspăiÂmântat aÈ™a cum erau cei mai mulÈ›i. BineînÈ›eles, Shen rânjea sfidător. După o clipă, Bernard îi ceru unui băiat să aducă un pupitru. ÃŽmpreună, citiră mesajul: ATENÞIE LA FUNDURI. BERNARD E CU OCHII PE ELE. ― DUMNEZEU Bernard se împurpura de furie: ― Cine-a făcut asta! răcni el. ― Dumnezeu, replică Shen. ― ÃŽn nici un caz n-ai fost tu, pufni Bernard. Cerea prea mult creier pentru o râmă! Mesajul lui Ender se opri peste cinci minute. După o vreme, pe pupitrul său apăru: ȘTIU Cà TU AI FÃCUT-O. ― BERNARD Nu ridică privirea, ba chiar se comportă de parcă nu văzuse meÂsajul. "Bernard vrea să mă prindă cu vinovăția pe chip. Nu È™tie cine a făcut-o..." BineînÈ›eles, nu conta dacă È™tia. Francezul avea să-l sâcâie cu atât mai mult, deoarece trebuia să-È™i reconsolideze poziÈ›ia. Singurul lucru pe care nu-l suporta era să se râdă de el. Trebuia să dovedească cine era È™eful. Drept urmare, Ender o încasă la duÈ™. Unul dintre prietenii lui Bernard se prefăcu că se împiedică de el, È™i izbuti să-i bage un geÂnunchi în burtă. Ender nu scoase un sunet. ÃŽn privinÈ›a războiului declarat, el contiÂnua să se menÈ›ină ca observator. Nu intenÈ›iona să facă nimic. ÃŽnsă în celălalt război, cel al pupitrelor, își lansase deja următorul atac. Când reveni de la duÈ™, Bernard era turbat, tovind cu picioarele în paturi È™i răcnind la băieÈ›i: ― Nu l-am scris eu! Gura! Pe perimetrul fiecărui pupitru se plimba mesajul: ÃŽMI PLACE FUNDUL TÃU. LASÃ-Mà SÃ-L SÃRUT. ― BERNARD ― Nu l-am scris eu! urla Bernard. După câteva minute de zbierete, Dap apăru în ușă. ― Ce-i gălăgia asta? întrebă el. ― Cineva trimite mesaje folosindu-se de numele meu, răspunse posac Bernard. ― Ce mesaje? ― Nu contează ce mesaje! ― Pentru mine contează. Dap luă pupitrul cel mai apropiat care, întâmplător, aparÈ›inea băiatului de deasupra lui Ender. Citi, surâse È™i restitui pupitrul. ― Interesant, comentă el. ― Nu vreÈ›i să aflaÈ›i cine a facut-o? întrebă Bernard. ― Știu cine a facut-o. "Da", gândi Ender. "Sistemul a fost spart prea uÈ™or. IntenÈ›ionat l-au lăsat aÈ™a, ca să-l putem sparge. Știe că eu sunt autorul." ― Cine-i?! răcni Bemard. ― Nu cumva strigi la mine, soldat? întrebă încetiÈ™or Dap. Instantaneu, atmosfera din dormitor se schimbă. Atât mânia prieÂtenilor lui Bernard, cât È™i veselia de-abia reÈ›inută a celorlalÈ›i se transÂformară în tăcere. Avea să se facă auzit glasul autorității. ― Nu, domnule, răspunse Bernard. ― Toată lumea È™tie că în mod automat, calculatorul adaugă numele autorului. ― N-am scris eu! ― Ridici glasul? ― Ieri cineva a trimis un mesaj semnat DUMNEZEU, spuse Bernard. ― Chiar aÈ™a? se miră Dap. N-am È™tiut că s-a înrolat. Se întoarse È™i ieÈ™i, iar odaia se umplu de râsete. ÃŽncercarea lui Bernard de-a ajunge È™eful dormitorului dăduse greÈ™ ― acum doar câțiva mai rămăseseră de partea lui. Erau însă cei mai răi. Și Ender È™tia că până nu abandona rolul de observator, n-avea să-i fie uÈ™or. Cu toate acestea, amestecul său în programarea pupitrelor dăduse rezultate. Bernard fusese oprit È™i toÈ›i băieÈ›ii care aveau caracter se eliberaseră de el. Și, cel mai important, Ender o făcuse fără să-l bage în spital. Mult mai bine aÈ™a! Se apucă după aceea să creeze un sistem de protecÈ›ie al propriului său pupitru, deoarece, în mod evident, cele existente erau necorespunÂzătoare. Dacă un puÈ™ti de È™ase ani le putuse sparge, atunci fuseseră puse doar ca divertisment, nu ca sisteme serioase. "Pur È™i simplu, un alt joc oferit de profesori. Și încă unul la care mă pricep." ― Cum ai făcut-o? îl întrebă Shen la micul dejun. Ender constată că era prima dată când un coleg de clasă mânca împreună cu el. ― Ce să fac? ― Să expediezi un mesaj sub un nume fals. Mai ales sub numele lui Bernard! A fost grozav! Acum toÈ›i îi zic Ochi-de-fund. Față de proÂfesori, numai Ochi, însă toÈ›i È™tiu unde-i cu ochiul. ― Sărmanul Bernard, murmură Ender. Și-i atât de sensibil... ― Haide, Ender! Ai intrat în protecÈ›ii. Cum ai făcut-o? Ender scutură din cap È™i zâmbi. ― ÃŽÈ›i mulÈ›umesc că mă crezi aÈ™a inteligent s-o pot face. ÃŽnsă pur È™i simplu eu am văzut primul mesajul, atât. ― Bine, nu eÈ™ti obligat să-mi spui. TotuÈ™i, a fost grozav! Pentru o vreme mâncară în tăcere, apoi Shen întrebă: ― E adevărat că bâțâi din fund când merg? ― Nțț, răspunse Ender. Doar puÈ›in de tot. ÃŽncearcă să nu mai faci paÈ™ii aÈ™a mari, asta-i È™mecheria. Shen încuviință. ― Singurul care a remarcat chestia asta a fost Bernard. ― E un porc! ― PriviÈ›i în ansamblu, ridică din umeri Ender, porcii nu-s chiar atât de răi. ― Ai dreptate, izbucni în râs Shen. I-am jignit! Râseră împreună È™i li se alăturară alÈ›i doi colegi. Izolarea lui Ender luase sfârÈ™it. Războiul de-abia începea. Capitolul 6 POCALUL URIAȘULUI ― ÃŽn trecut am avut destule dezamăgiri. Insistând ani de zile, sperând că vor depăși momentul critic, fără ca s-o facă. Ender însă e hotărât s-o termine în primele È™ase luni. ― De ce? ― Nu vezi ce se-ntâmplă? E blocat pe jocul cu Pocalul UriaÂÈ™ului. Are cumva tendinÈ›e sinucigaÈ™e? N-ai pomenit niciodată de aÈ™a ceva. ― Cu toÈ›ii ajung odată È™i-odată la UriaÈ™. ― ÃŽnsă Ender nu-l mal lasă. E ca Pinual. ― La un moment sau altul, toÈ›i seamănă cu Pinual. TotuÈ™i el e singurul care s-a sinucis. Nu cred că are vreo legătură cu PoÂcalul UriaÈ™ului. ― Pariez pe mâna mea. Uită-te ce-a făcut din grupul lui! ― Să È™tii că vinovatul nu-i el. ― Nu-mi pasă a cui e vina; el este motivul. Ar trebui să fie uniÈ›i, dar exact pe locul lui e o prăpastie lată de kilometri. ― Oricum, nu intenÈ›ionez să-l las prea mult acolo. ― Atunci ar fi mai bine să-È›i refaci planurile. Clasa lui e bolÂnavă È™i el este focarul de infecÈ›ie. Trebuie să rămână până se vindecă. ― Eu am fost focarul de infecÈ›ie. L-am izolat È™i uite ce-a ieÈ™it. ― Lasă-i timp. Să vedem cum îl foloseÈ™te. ― Nu avem timp. ― Nu avem timp să grăbim un puÈ™ti care are tot atâtea È™anse să fie un monstru, sau un geniu militar. ― Ãsta a fost un ordin? ― Convorbirea se înregistrează, e procedura standard. EÈ™ti acoperit, du-te dracului! ― Dacă a fost un ordin, atunci o să... ― A fost un ordin! ÃŽl È›ii pe loc, până vedem cum rezolva siÂtuaÈ›iile din grupul lui. Graff, mă îmbolnăveÈ™ti de ulcer! ― Nu te-ai îmbolnăvi daca ai lăsa È™coala pe seama mea È™i te-ai ocupa de flotă. ― Flota își caută un comandant. N-am de ce mă ocupa, până nu-mi dai aÈ™a ceva! Intrară È™ovăind în sala de luptă, aidoma unor copii pătrunÈ™i întâia dată într-o piscină, agățându-se de mânerele laterale. ImponderabilitaÂtea îi dezorienta puternic; în scurt timp își dădură seama că lucrurile mergeau mult mai bine dacă nu foloseau deloc picioarele. Din nefericire, costumele erau rigide. Era mai dificil să facă miÈ™Âcări precise, deoarece se îndoiau lent în comparaÈ›ie cu veÈ™mintele purÂtate până atunci. Ender strânse mânerul È™i flexă genunchii. Observă că datorită riÂgidității, costumul amplifica miÈ™cările. ÃŽncepea cu greutate un gest, dar după ce muÈ™chii i se opreau, costumul continua miÈ™carea, cu o forță mai mare. Ajungea să dea un impuls È™i dezvolta o forță dublă. "Pentru o vreme voi fi stângaci, dar mai bine să nu pierd timpul." Continuând să se È›ină de mâner, se împinse puternic în tălpi. Imediat descrise un arc larg, cu picioarele deasupra capului È™i se lovi cu spatele de perete. RicoÈ™eul fu violent È™i palmele i se desprinseră de mâner. Zbură de-a curmeziÈ™ul sălii, rostogolindu-se prin văzduh. Vreme de o clipă care i se păru cumplită, încercă să-È™i păstreze vechea orientare "sus-jos", corpul său străduindu-se să se îndrepte, căutând atracÈ›ia gravitaÈ›ională care nu exista în sală. După aceea, se sili să-È™i modifice perspectiva. Se îndrepta către un perete. Acela era "jos". Și imediat își regăsi controlul. Nu zbura, ci cădea. Era un plonÂjon. Putea alege cum anume să coboare pe suprafaÈ›a respectivă. "Viteza e prea mare ca să prind un mâner È™i să mă opresc, însă pot atenua È™ocul. Pot ricoÈ™a sub un unghi, dacă mă rostogolesc când ating suprafaÈ›a È™i-mi folosesc picioarele..." Nu ieÈ™i deloc aÈ™a cum plănuise. Ricoșă, dar nu sub unghiul bănuit È™i nu mai avu timp să analizeze ce se întâmplase. Se izbi de alt perete, de data asta prea rapid ca să fi avut timp să se pregătească. TotuÈ™i, întâmplător, descoperi o modalitate de a-È™i folosi picioarele pentru a controla unghiul de ricoÈ™eu. Acum străbătea din nou sala, plutind spre ceilalÈ›i băieÈ›i care continuau să stea agățaÈ›i de mânere. ÃŽncetinise suÂficient pentru a reuÈ™i să înÈ™face È™i el unul. Se găsea într-o poziÈ›ie relativ ciudată față de băieÈ›i, însă orientarea i se modifică iarăși È™i, din câte își putea da seama, ei nu atârnau pe un perete ci zăceau pe podea, iar el nu stătea cu capul în jos. ― Ce vrei să faci, să te sinucizi? întrebă Shen. ― ÃŽncearcă È™i tu, răspunse Ender. Costumul te protejează de orice răniri, iar ricoÈ™eurile se pot controla cu picioarele, uite aÈ™a! Repetă miÈ™Âcarea pe care o făcuse. Shen scutură din cap ― nu avea de gând să încerce o asemenea cascadorie nebunească. TotuÈ™i un băiat porni, nu atât de repede cât EnÂder, pentru că nu începu printr-un salt, totuÈ™i destul de rapid. Ender nu trebui să-i vadă chipul ca să È™tie că era Bernard. Fu urmat aproape imediat de prietenul lui cel mai bun, Alai. ÃŽi privi traversând sala uriașă. Bernard încerca să se orienteze spre direcÈ›ia pe care o considera "podea", iar Alai se lăsa în voia zborului, pregătindu-se să ricoÈ™eze din perete. "Nu-i de mirare că È™i-a fracturat braÈ›ul în navetă," se gândi Ender. "Se încordează atunci când zboară. Intră în panică." ÃŽnregistră amănuntul È™i-l păstră pentru viitor. Alai nu se împinsese în aceeaÈ™i direcÈ›ie ca Bernard. Þintise spre un colÈ› al sălii. Traiectoriile lor erau divergente tot mai mult È™i, în vreme ce Bernard făcu o aterizare stângace, ghemuită, È™i ricoșă, Alai intră în contact simultan cu cei trei pereÈ›i ce se intersectau în colÈ›. Șocul îi reduse considerabil viteza È™i-l îndreptă într-o direcÈ›ie neaÈ™teptată. Alai È›ipă încântat È™i băieÈ›ii care-l priveau ovaÈ›ionară. Unii dintre ei uiÂtară că se găseau în imponderabilitate È™i începură să aplaude, dând druÂmul la mânere. Acum pluteau lent, agitând braÈ›ele È™i încercând să înoate prin aer. "Asta-i într-adevăr o problemă", se gândi Ender. "Ce faci dacă ajungi să pluteÈ™ti, fără viteză, departe de orice perete? ÃŽn ce te îmÂpingi?" Fu ispitit să încerce pe propria lui piele È™i să găsească răspunsul prin experimentări. Vedea însă eforturile inutile ale celorlalÈ›i È™i habar n-avea ce ar fi putut face el în plus față de strădaniile lor. Þinându-se cu o mână de podea, pipăi neatent pistolul care era fixat pe costum, în față, imediat sub umăr. Atunci își aminti rachetele manuale folosite uneori de puÈ™caÈ™ii marini când atacau o staÈ›ie inamiÂcă. Desprinse arma È™i o cercetă. ÃŽn dormitor, îi apăsase toate butoanele, dar nu se întâmplase nimic. Poate că aici, în sala de luptă, urma să funcÈ›ioneze. Nu avusese instrucÈ›iuni È™i nici diferitele taste nu erau inÂscripÈ›ionate. Trăgaciul era clasic ― avusese È™i el pistoale jucării, aÈ™a cum aveau toÈ›i copiii, aproape din pruncie. Două butoane erau uÈ™or accesibile cu degetul mare, dar la alte câteva, situate sub pat, nu putea ajunge decât dacă se folosea de ambele mâini. ÃŽn mod clar, butoanele de lângă degetul mare erau cele pentru folosință imediată. ÃŽndreptă È›eava către podea È™i apăsă pe trăgaci. SimÈ›i arma încălzindu-se imediat; când depresă trăgaciul, redeveni rece. De asemenea, pe podea apăruse un cerculeÈ› luminos. Cu degetul mare apăsă butonul roÈ™u de pe pat, È™i trase din nou. AcelaÈ™i lucru. Apăsă după aceea butonul alb. Emise un fulger strălucitor care lumină o zonă largă, deÈ™i nu cu aceeaÈ™i intensitate. Arma rămase rece. "Butonul roÈ™u o face să funcÈ›ioneze ca un laser ― deÈ™i Dap a zis că nu-i un laser ― iar cel alb o transformă în lanternă." Amândouă funcÈ›iile erau inutile pentru deplasările prin spaÈ›iu. "Deci totul depinde cum te lansezi, de traiectoria pe care porneÈ™ti. Asta înseamnă că va trebui să devenim experÈ›i în decolări È™i ricoÈ™euri, altfel vom rămâne plutind pasivi." Privi în sală. Câțiva băieÈ›i începuÂseră să se apropie de pereÈ›i È™i-È™i agitau braÈ›ele căutând să prindă un mâner. Cei mai mulÈ›i se ciocneau între ei È™i râdeau; alÈ›ii se È›ineau de mâini È™i descriau cercuri. Doar puÈ›ini procedau ca Ender, stând lângă pereÈ›i È™i privind. Unul dintre aceÈ™tia era Alai. Se oprise pe un perete apropiat. MâÂnat de un impuls, Ender se împinse către el. Când începu să zboare, se întrebă cum avea să reacÈ›ioneze celălalt. Alai era prietenul lui Bernard. Ce i-ar fi putut spune Ender? Acum însă nu-È™i mai putea modifica traiectoria. De aceea, privi drept înainte È™i exersă, făcând mici gesturi din mâini È™i din picioare, pentru a controla direcÈ›ia în care se deplasa. Cu întârziere își dădu seaÂma că È›intise prea bine. N-avea să aterizeze lângă Alai... ci pe acesta. ― Prinde-mă de mână! strigă Alai. ÃŽntinse braÈ›ul. Alai amortiză È™ocul contactului È™i-l ajută să poÂposească destul de lin pe perete. ― Excelent, spuse Ender. Ar trebui să exersăm chestiile astea. ― AÈ™a m-am gândit È™i eu, încuviință băiatul, dar s-au înmuiat cu toÈ›ii. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am lansa împreună? Ar trebui să ne puÂtem împinge unul pe altul, în direcÈ›ii opuse. ― Da. ― Ar fi bine? ÃŽntrebarea subînÈ›elegea că relaÈ›iile dintre ei nu erau prea grozave... "Ar fi bine pentru noi să facem ceva împreună?" Ender nu-i răspunse, ci-l apucă de braÈ› È™i se pregăti de lansare. ― Gata? făcu Alai. Hai! Deoarece se propulsaseră cu forÈ›e diferite, începură să se rotească unul în jurul celuilalt. Ender făcu câteva miÈ™cări din palmă, apoi întinse un picior. ÃŽncetiniră. Repetă gestul. Rotirea încetă. Acum înaintau recÂtiliniu. ― Ai căpățână, Ender, făcu Alai. Era cea mai mare laudă. Hai, acum să ne despărÈ›im, până nu ne ciocnim de grupul ăla. ― Și după aia, ne-ntâlnim în colÈ›ul de-acolo! Ender nu voia să piarÂdă acest cap de pod în teritoriul inamic. ― Ultimul care-ajunge e cel mai mare bășinos! Se miÈ™cară lent, până ajunseră față în față, È›inându-se de mâini È™i sprijinindu-se reciproc în genunchi. ― Si-acum, ne facem vânt? întrebă Alai. ― ÃŽÈ›i dai seama că nici eu nu È™tiu mai multe. Se împinseră în acelaÈ™i timp. Viteza fu mai mare decât se aÈ™tepÂtaseră. Ender se ciocni de doi băieÈ›i È™i nu poposi pe peretele dorit. Avu nevoie de câteva clipe să se reorienteze È™i să găsească colÈ›ul unde treÂbuia să ajungă. Alai se îndrepta deja într-acolo. Ender alese o traiecÂtorie ce includea două ricoÈ™euri, pentru a evita grupurile mari de băieÈ›i. Când ajunse în colÈ›, Alai își vârâse braÈ›ele prin două mânere alăÂturate È™i se prefăcea că doarme. ― Ai câștigat. ― Ia să-È›i văd colecÈ›ia de bășini, zise Alai. ― Am băgat-o în dulapul tău. Nu È›i-ai dat seama? ― Credeam că-s ciorapii mei. ― Nu mai purtăm ciorapi. ― Ah, da! Amândoi își reamintiseră că erau departe de casă. Le mai reduse puÈ›in din satisfacÈ›ia că deprinseseră câte ceva din tehnica deplasărilor în imponderabilitate. Ender scoase pistolul È™i-i arătă ce descoperise. ― Dar dacă È›inteÈ™ti în cineva? întrebă Alai. ― Nu È™tiu ce se-ntâmplă. ― Hai să vedem. Ender clătină din cap. ― Să nu facem vreun rău... ― Voiam să zic să ne împuÈ™căm noi doi, în picior, sau în mână. Ce naiba, nu-s Bernard! Eu n-am chinuit mâțe ca să mă distrez. ― Ah... ― Nu poate fi ceva periculos, altfel nu ne-ar fi dat pistoalele. ― Acum suntem soldaÈ›i. ― ÃŽmpuÈ™că-mă-n picior. ― Nu, împuÈ™că-mă tu. ― Hai s-o facem în acelaÈ™i timp. Traseră amândoi. Imediat, Ender simÈ›i cum piciorul costumului devine rigid, imobil la încheieturile genunchiului È™i gleznei. ― Te-a-ngheÈ›at? întrebă Alai. ― Sunt ca scândura. ― Hai să-nghețăm câțiva, zise Alai. Să-ncepem primul nostru răzÂboi. Noi contra lor! Zâmbiră. Apoi Ender rosti: ― Să-l chemăm È™i pe Bernard. Alai înălță o sprânceană: ― Da? ― Și pe Shen. ― Pe Bâțâilă ăla micu', cu ochii oblici? Ender decise că Alai glumea. ― Hei, nu putem să fim toÈ›i negri! Alai zâmbi larg. ― Bunicu-meu È›i-ar fi luat gâtu' pentru asta. ― Stră-străbunicu' meu l-ar fi vândut mai înainte. ― Hai să-i luăm pe Bernard È™i Shen È™i să-i înghețăm pe iubitorii ăștia de gândaci! Peste douăzeci de minute, toÈ›i băieÈ›ii din sală erau încremeniÈ›i, cu excepÈ›ia lui Ender, Alai, Bernard È™i Shen. Cei patru începură să fluiere È™i să hohotească până apăru Dap. ― Văd că aÈ›i învățat să folosiÈ›i echipamentul, rosti el. AcÈ›ionă apoi telecomanda pe care o È›inea în mână. ToÈ›i fură atraÈ™i lent spre peretele pe care stătea el. Dap trecu printre băieÈ›ii îngheÈ›aÈ›i, atingându-i È™i dezghețând costumele. MulÈ›i începură să se lamenteze că nu fusese cinstit ca Bernard È™i Alai să-i împuÈ™te când nu erau preÂgătiÈ›i. ― De ce nu eraÈ›i pregătiÈ›i? întrebă Dap. Toată lumea s-a îmbrăcat în costume în acelaÈ™i timp. Dar voi aÈ›i pierdut timpul, jucându-vă ca niÈ™te copii. TerminaÈ›i cu văicărelile È™i să-ncepem! Ender observă că toÈ›i considerau că Bernard È™i Alai erau conduÂcători în sala de luptă. Era perfect. Bernard È™tia că Ender È™i Alai înÂvățaseră împreună cum să folosească armele, apoi deveniseră prieteni. Francezul putea crede că Ender se alăturase grupului său, dar nu era aÈ™a. Ender făcea parte dintr-un nou grup. Grupul lui Alai. Iar Bernard intrase si el acolo. Nu toÈ›i își dădeau seama; Bemard continua să fie răutăcios È™i se folosea de cei mai slabi. Dar acum Alai se deplasa nestingherit printre toÈ›i, iar când pe Bernard îl apucau accesele de furie, el era singurul care-l putea calma. Când veni momentul alegerii unui È™ef al clasei, Alai a fost votat aproape în unanimitate. Bernard rămase morocănos câteva zile, dar apoi îi trecu È™i toÈ›i își găsiră locul în noua ierarhie. Clasa nu mai era împărÈ›ită între gaÈ™ca lui Bernard È™i proscriÈ™ii lui Ender. Alai era puntea. *** Ender stătea pe pat, cu pupitrul pe genunchi. Erau orele de studiu individual È™i intrase la Joc Liber. Era un program trăznit, în permanentă schimbare, în care calculatorul È™colii inova întruna, construind un laÂbirint pe care trebuia să-l explorezi. La început puteai reveni la scene È™i evenimente care-È›i plăcuseră; dacă nu interveneai cu nimic asupra lor, după o vreme dispăreau È™i erau înlocuite de altele. Uneori erau lucruri amuzante. Alteori excitante; trebuia să fie raÂpid ca să rămână în viață. Murise în multe rânduri, dar asta nu conta; aÈ™a erau jocurile, mureai de destule ori până deprindeai toate trucurile. Pe ecran, personajul lui începuse sub chipul unui băieÈ›el. După o vreme se schimbase într-un urs. Acum era un È™oarece cu labe lungi È™i delicate. ÃŽl alergă pe sub mobile. Se jucase cu pisica, însă devenise banal ― acum era uÈ™or s-o păcălească. "De data asta, n-o mai iau prin gaura de È™oarece", își spuse. "M-am săturat de UriaÈ™. E un joc tâmpit È™i nici măcar nu pot învinge. Orice aÈ™ alege, pierd." IeÈ™i totuÈ™i prin gaura È™oarecelui È™i trecu podeÈ›ul din grădină. Ocoli rățuÈ™tele È™i țânÈ›arii ― încercase să se joace cu ei, însă era prea simplu, iar dacă se juca prea mult cu rățuÈ™tele, se transforma în peÈ™te È™i nu-i plăcea deloc. Când devenea peÈ™te își amintea imediat de clipele când era îngheÈ›at în sala de luptă, cu tot corpul rigid, aÈ™teptând sfârÈ™itul anÂtrenamentului, când Dap îl dezgheÈ›a. AÈ™a încât, ca de obicei, se pomeni urcând colinele. Alunecările de teren porniră imediat. La început, fusese prins meÂreu È™i strivit într-o exagerată revărsare de măruntaie scurgându-se de sub un morman de bolovani. Acum stăpânea tehnica de-a fugi în susul pantelor sub un anumit unghi, pentru a evita zdrobirea, urcând întruna. După ce parcurse o distanță, alunecările încetară să mai fie pietre È™i pământ. Panta colinei se desfăcu într-o râpă, dar nu din argilă, ci din pâine albă È™i pufoasă, crescând ca aluatul, cu o crustă sfârâmicioasă. Era moale È™i spongioasă; personajul său înaintă mai încet. Sări jos È™i, ca întotdeauna, ajunse pe o masă. ÃŽnapoia lui se afla un gigantic codru de pâine; È™i un enorm calup de unt. Iar UriaÈ™ul, rezemându-È™i bărbia în mâini, îl privea. Personajul lui Ender era cam cât capul UriaÈ™ului de la bărbie până la sprâncene. ― Cred c-o să te mănânc, spuse UriaÈ™ul, aÈ™a cum făcea mereu. De data aceasta, în loc să fugă sau să rămână nemiÈ™cat, Ender înaintă È™i-l lovi în bărbie cu piciorul. UriaÈ™ul scoase limba È™i Ender fu trântit pe jos. ― Ce-ar fi să ne jucăm de-a ghicitul? întrebă UriaÈ™ul. Deci lovitura fusese inutilă: UriaÈ™ul nu făcea altceva decât să se joace de-a ghicitul. Calculator imbecil! DeÈ›inea milioane de scenarii posibile în memoria lui, dar aici programa acelaÈ™i joc stupid. Ca întotdeauna, UriaÈ™ul aÈ™eză pe masă două pocale, înalte cam până la genunchiul lui Ender. Erau umplute cu lichide diferite. ProÂgramul calculatorului era atât de bun încât lichidele nu se repetau niÂciodată; cel puÈ›in băiatul nu-È™i amintea aÈ™a ceva. De data aceasta un pahar conÈ›inea o licoare cu aspect vâscos, ca o cremă. Celălalt bolboÂrosea È™i spumega. ― ÃŽntr-unu-i otravă, în celălalt nu, spuse UriaÈ™ul. Dacă le ghiceÈ™ti, ajungi în Þara-din-poveÈ™ti. Ghicitul însemna să-È™i bage capul într-unul dintre pocale, ca să bea. Nu ghicise niciodată. Uneori i se dizolva capul. Alteori lua foc. Uneori cădea înăuntru È™i se îneca. Uneori cădea afară, se înverzea È™i putrezea. ÃŽntotdeauna era o moarte oribilă È™i întotdeauna UriaÈ™ul râdea. Ender È™tia că ar fi murit indiferent de alegere. Jocul era măsluit. După prima moarte, personajul său reapărea pe masa UriaÈ™ului, ca să mai încerce o dată. La a doua moarte, revenea la alunecările de teren. Apoi la podeÈ›ul din grădină. Apoi la gaura de È™oarece. Iar după aceea, dacă se întorcea la UriaÈ™ ca să mai joace È™i murea din nou, pupitrul se întuneca, apăreau cuvintele "SfârÈ™itul Jocului Liber", iar Ender se lăsa pe spate în pat È™i tremura până ce, în sfârÈ™it, putea adormi. Jocul era măsluit, totuÈ™i UriaÈ™ul pomenea de Þara-din-poveÈ™ti; probabil vreun basm de adormit copiii de trei ani care avea cine È™tie ce Scufiță RoÈ™ie, sau Pinocchio, sau Peter Pan, încât nici nu merita efortul, cu toate acestea trebuia să găsească o cale de a-l învinge pe UriaÈ™, ca să ajungă acolo. Bău lichidul cu aspect de cremă. Imediat începu să se umfle È™i să se înalÈ›e, ca un balon. UriaÈ™ul hohoti. Era mort. Jucă din nou, iar de această dată lichidul căzu precum un bolovan È™i-l È›inu È›intuit cu faÈ›a în jos în vreme ce UriaÈ™ul îl despică de-a lungul spinării, îl dezosă ca pe un peÈ™te È™i-l mâncă. Reapăru la alunecările de teren È™i decise să nu meargă mai deÂparte. Ba chiar se lăsă o dată acoperit de pământ. DeÈ™i începuse să transpire È™i avea frisoane, la următoarea viață urcă pe coline până se transformară în pâine È™i ajunse pe masa UriaÈ™ului, unde apărură cele două pocale. Privi băuturile. Una spumegând, cealaltă vălurind aidoma unui ocean. ÃŽncercă să ghicească ce fel de moarte ascundea fiecare. "Probabil că din ocean va ieÈ™i un peÈ™te care mă va înghiÈ›i. Iar cea spumegândă mă va asfixia. Urăsc jocul ăsta! Nu-i cinstit! E tâmpit! E un putregai!" Și, în loc să-È™i afunde chipul într-un pocal, răsturnă pe unul, apoi pe celălalt È™i ocoli braÈ›ele UriaÈ™ului, pe când acesta striga: ― TriÈ™ezi! TriÈ™ezi! Sări spre chipul lui, se cocoță pe buză È™i pe nas, apoi începu să-i scobească în ochi. Era moale ca brânza È™i, în vreme ce uriaÈ™ul răcnea, personajul lui Ender săpa în ochi, pătrunzând în el, afundându-se. UriaÈ™ul căzu pe spate. Perspectiva se modifică în timpul căderii, iar când rămase nemiÈ™cat pe sol, de jur-împrejur se zăreau arbori straÂnii, făcuÈ›i parcă din dantele. Un liliac apăru în zbor È™i coborî pe nasul UriaÈ™ului. Ender își scoase personajul spre el. ― Cum ai ajuns aici? întrebă liliacul. Nimeni nu vine aici, nicioÂdată. Desigur, Ender nu-i putea răspunde. Se aplecă, luă un pumn din substanÈ›a ce forma ochiul UriaÈ™ului È™i-o întinse. Liliacul o luă È™i plecă, strigând pe când se îndepărta: ― Bun sosit în Þara-din-poveÈ™ti! ReuÈ™ise! Ar fi trebuit să exploreze. Ar fi trebuit să coboare din ochiul UriaÈ™ului È™i să vadă ce obÈ›inuse în cele din urmă. ÃŽn loc s-o facă, opri jocul, puse pupitrul în dulap, se dezbrăcă È™i-È™i trase pătura peste cap. Nu dorise să-l ucidă pe UriaÈ™. Crezuse că era un joc. Nu o alegere între propria lui moarte oribilă È™i o crimă. "Sunt un ucigaÈ™, chiar când mă joc! Peter ar fi mândru de mine." Capitolul 7 SALAMANDRA ― Nu-i plăcut să È™tii că poate reuÈ™i imposibilul? ― MorÈ›ile jucătorilor au fost întotdeauna groaznice. Mi-am spus mereu că Pocalul UriaÈ™ului era partea cea mai perversă din tot jocul, totuÈ™i să se repeadă aÈ™a la ochi... pe el vrem să-l puÂnem comandantul flotelor noastre? ― Important este că a câștigat un joc ce nu putea fi câștiÂgat. ― Probabil că acum o să-l muÈ›i. ― AÈ™teptam să vedem cum rezolvă cu Bernard. S-a descurÂcat perfect. ― Deci imediat ce poate soluÈ›iona o situaÈ›ie dificilă, îl arunci în alta. Mai are timp să se odihnească? ― Mai rămâne o lună sau două, poate chiar trei, în clasa lui. Asta înseamnă o perioadă destul de lungă în viaÈ›a unui copil. ― Nu È›i s-a părut niciodată că băieÈ›ii ăștia nu sunt copii? Mă uit ce fac ei, cum vorbesc È™i nu mi se par deloc niÈ™te puÈ™ti. ― Sunt cei mai sclipitori copii din lume; fiecare în felul lui. ― TotuÈ™i n-ar trebui să se comporte ca niÈ™te copii? Nu sunt normali. Se poartă ca... în istorie. Napoleon È™i Wellington... Cezar È™i Brutus... ― Noi încercăm să salvăm lumea, nu să vindecăm inimile răÂnite. EÈ™ti prea sentimental. ― Generalul Levy n-are milă pentru nimeni! AÈ™a se spune în toate emisiunile video. TotuÈ™i nu-i face rău băiatului ăstuia. ― GlumeÈ™ti? ― Vreau să zic, nu-i face mai mult rău decât trebuie. La cină, Alai se aÈ™eză vizavi de Ender. ― M-am prins în sfârÈ™it cum ai trimis mesajul ăla. Cum te-ai foÂlosit de numele lui. Bernard... ― Eu? făcu Ender. ― Hai las-o, cine altul? Doar n-a fost Bernard! Iar Shen nu-i prea tare la calculatoare. Eu È™tiu că n-am făcut-o... Altul, cine? Nu contează! Mi-am dat seama cum se poate introduce un elev fals. Pur È™i simplu, creezi un elev cu numele Bernard ― pauză, B-E-R-N-A-R-D ― spaÈ›iu alb, aÈ™a încât calculatorul să nu-l elimine ca fiind repetarea unui elev existent deja. ― Se pare c-ar merge, încuviință Ender. ― Haide, haide. Merge! ÃŽnsă tu ai facut-o practic în prima zi. ― Poate c-a facut-o Dap, ca să nu-i permită lui Bernard să capete o autoritate prea mare. ― Am mai descoperit ceva. Trucul nu merge cu numele tău. ― Da? ― Orice mesaj care conÈ›ine Ender e respins. Nu pot pătrunde nici în fiÈ™ierele tale. Þi-ai făcut un sistem de protecÈ›ie personal. ― Poate. Alai rânji. ― M-am băgat È™i-am È™ters fiÈ™ierele cuiva. Mi-a luat urma È™i-n cuÂrând va sparge sistemul. Am nevoie de protecÈ›ie, Ender. Dă-mi sisteÂmul tău! ― Dacă È›i-l dau, o să-l spargi È™i-o să poÈ›i intra È™i să mă È™tergi pe mine. ― Cine, eu? făcu Alai. Prietenul tău cel mai drag? Ender izbucni în râs. ― O să-È›i aranjez un sistem. ― Acum? ― Pot termina mâncarea? ― Niciodată n-o termini. Era adevărat. ÃŽntotdeauna, pe tava lui Ender rămânea mâncare neatinsă. Băiatul își privi farfuria È™i hotărî că era de ajuns. ― Atunci hai! Când ajunseră în dormitor, Ender se opri lângă patul lui È™i zise: ― Ia-È›i pupitrul È™i vino aici, O să-È›i arăt cum se face. Dar când Alai veni cu pupitrul, îl găsi pe Ender stând înaintea duÂlapului închis. ― Ce s-a întâmplat? Drept răspuns, băiatul puse palma pe scanner. "încercare de desÂchidere neautorizată", anunță ecranul. UÈ™ile rămaseră închise. ― Cineva È›i-a tras-o, tataie, fluieră Alai. Cineva te-a muÈ™cat nasol de tot. ― EÈ™ti sigur că mai vrei sistemul meu de protecÈ›ie? Se sculă È™i porÂni spre ușă. ― Ender! Băiatul se întoarse. Alai È›inea în mână un bilet. ― Ce-i ăla? ― Nu È™tii? Era pe patul tău. Probabil că te-ai aÈ™ezat pe el. Ender luă biletul. ENDER WIGGIN TRANSFERAT ARMATA SALAMANDRà COMANDANT BONZO MADRID PREZENTARE IMEDIATà COD VERDE VERDE MARO FÃRà OBIECTE PERSONALE ― EÈ™ti tare, Ender, da-n sala de luptă n-o să te descurci mai bine ca mine. Ender clătină din cap. Era lucrul cel mai stupid pe care È™i-l putea imagina: să fie promovat acum. Nimeni nu era promovat înainte de-a împlini opt ani. El nu avea nici măcar È™apte. Iar elevii unei clase intrau toÈ›i în aceeaÈ™i armată. Pe celelalte paturi nu exista nici un alt ordin de transfer. Tocmai când lucrurile începuseră în sfârÈ™it să se îndrepte. Tocmai când Bernard se înÈ›elegea cu toÈ›i, chiar È™i cu Ender. Tocmai când Ender începea să aibă în Alai un prieten adevărat. Tocmai când viaÈ›a lui devenea, în sfârÈ™it, acceptabilă. ― Oricum, Salamandrele sunt acum în bătălie, rosti Alai. Ender era atât de furios din cauza transferului, încât simÈ›i lacrimi în ochi. "Nu trebuie să plâng", își spuse. Alai văzu lacrimile, dar nu zise nimic. ― Sunt niÈ™te perverÈ™i, Ender, nu te lasă nici măcar să-È›i iei lucrurile tale. Ender zâmbi È™i nu mai plânse. ― Crezi c-ar trebui să mă dezbrac È™i să mă duc gol-puÈ™că? Alai râse È™i el. Mânat de un impuls, Ender îl strânse puternic în braÈ›e, aproape ca pe Valentine. Ba chiar se gândi la Valentine în clipa aceea È™i dori să meargă acasă. ― Nu vreau să mă duc, spuse el. Alai îl îmbrățiÈ™a la rândul lui. ― ÃŽi înÈ›eleg, Ender. EÈ™ti cel mai bun dintre noi. Poate că se grăbesc să te înveÈ›e totul. ― Nu vor să mă înveÈ›e totul. Eu voiam să învăț cum e să ai un prieten. Alai încuviință cu seriozitate. ― O să fii întotdeauna prietenul meu; o să fii întotdeauna cel mai bun prieten al meu. Apoi zâmbi: Du-te È™i rade-i pe gândaci! ― Da, surâse Ender. Brusc, Alai îl sărută pe obraz È™i-i È™opti la ureche: ― Salaam! Apoi, roÈ™u la față, se întoarse È™i porni către patul său aflat în funÂdul dormitorului. Ender presupuse că sărutul È™i cuvântul erau cumva interzise. Poate un obicei religios... Sau, poate, cuvântul avea un înÈ›eles profund È™i aparte numai pentru Alai. Iar pentru Ender deveni ceva sfânt; fusese o dezvăluire sufletească, aÈ™a cum făcuse mama sa când Ender era foarte mic, înainte de a-i implanta monitorul. ÃŽÈ™i lăsase palÂmele pe capul lui, când îl crezuse adormit È™i se rugase. Ender nu poÂvestise nimănui despre cele întâmplate, nici chiar mamei, însă păstrase amintirea cu sfinÈ›enie; felul cum mama lui îl iubise când ea crezuse că nimeni, nici chiar el, n-o putea vedea sau auzi. AcelaÈ™i lucru îi ofeÂrise Alai: un dar atât de sacru, încât nici lui Ender nu i se putea permite să înÈ›eleagă ce însemna. După aÈ™a ceva nu se mai putea adăuga nimic. Alai ajunse la patul său È™i se întoarse. Privirile lor se întâlniră pentru o clipă, È™i se susÈ›inură înÈ›elegătoare. Apoi Ender ieÈ™i. ÃŽn partea aceea a Școlii nu exista verde-verde-maro; trebuia să ajungă într-o zonă publică, de unde să urmeze codul. ÃŽn scurt timp, coÂlegii lui urmau să termine cina; nu dorea să se apropie de cantină. Sala de jocuri însă avea să fie aproape pustie. AÈ™a cum se simÈ›ea acum, nici unul dintre jocuri nu-l atrăgea. Se îndreptă către È™irurile de pupitre din spatele sălii È™i intră în jocul său. Ajunse rapid în Þara-din-poveÈ™ti. UriaÈ™ul era mort; trebui să coboare cu grijă de pe masă, să sară pe piciorul scaunului răsturnat È™i de acolo pe pământ. Un timp existaseră È™obolani care rodeau din leÈ™, dar Ender îl ucisese pe unul cu un arc luat din cămaÈ™a zdrenÈ›uită a UriaÈ™ului È™i după aceea îl lăsaseră în pace. Cadavrul își încheiase descompunerea. Șobolanii mâncaseră ce fusese de mâncat, viermii terminaseră organele interne È™i acum era o mumie zbârcită È™i scofâlcită, cu dinÈ›ii dezgoliÈ›i într-un rânjet fix, găÂvanele goale È™i degetele strânse în pumni. Ender își aminti cum îi sfreÂdelise ochiul, atunci când fusese viu, răutăcios È™i inteligent. Furios È™i frustrat cum se simÈ›ea, ar fi dorit să-l omoare încă o dată. ÃŽnsă UriaÈ™ul făcea acum parte din decor È™i nu-È™i mai putea descărca nervii pe el. Până atunci, Ender trecuse podul spre castelul Reginei de Cupă unde-i aÈ™teptau destule jocuri, dar acum nu-l atrăgea nici unul. Ocoli leÈ™ul È™i porni în amontele pârâului, spre pădurea din care izvora acesta. Acolo exista un parc de joacă, cu tobogane, bare, leagăne È™i roÈ›i, cu o duzină de copii care chiuiau È™i râdeau, jucându-se. Ender intră È™i constată că personajul său devenise copil, deÈ™i de obicei era un adult. Ba chiar era mai mic decât ceilalÈ›i. Se aÈ™eză la rând pentru tobogan. CeilalÈ›i îl ignorau. Urcă în vârf È™i-l privi pe băiatul din faÈ›a lui lunecând pe lunga spirală spre sol. Apoi se aÈ™eză È™i se împinse în jos. Nu alunecă absolut deloc, ci trecu prin tobogan È™i căzu pe pământ, sub scară. Toboganul nu-l È›inea. Nici barele de gimnastică. Se putea urca pe ele o vreme dar, la un moment dat, una devenea imaterială È™i se prăbuÈ™ea. Putea sta pe balansoar, până se ridica în vârf; atunci cădea. Când roata se învârtea repede, nu se mai putea È›ine de spiÈ›e È™i forÈ›a centrifugă îl azvârlea jos. Iar ceilalÈ›i copii râdeau cu răutate, agresiv. ÃŽl înconjurară, È™i-l arătară cu degetul È™i râseră mult înainte de a reveni la joaca lor. Ender ar fi vrut să-i lovească, să-i arunce în pârâu. Pătrunse în pădure. Găsi o potecă; aceasta, după un timp, se transformă într-un drum de dale de piatră, năpădit de buruieni, totuÈ™i uÈ™or de urmat. De ambele părÈ›i se întrezăreau posibile jocuri, dar le ignoră. Voia să vadă unde ducea drumul. Ajunse într-o poieniță cu o fântână în mijloc È™i o plăcuță pe care scria: "Bea, călătorule." ÃŽnaintă È™i privi fântâna. Aproape imediat auzi un mârâit. Din pădure ieÈ™iră o duzină de lupi fioroÈ™i cu feÈ›e omeneÈ™ti. Ender îi recunoscu ― erau copiii de la terenul de joacă. ÃŽnsă acum colÈ›ii lor puteau sfâșia; lipsit de arme, Ender fu sfârtecat imediat. Ca de obicei, următoarea viață i se acordă în acelaÈ™i loc È™i fu ucis din nou, deÈ™i încercă să se refugieze în fântână. Următoarea apariÈ›ie fu la terenul de joacă. Copiii râseră iarăși de el. "RâdeÈ›i cât vreÈ›i", se gândi Ender. "Știu ce sunteÈ›i." ÃŽmbrânci o fată. Furioasă, ea îl urmări. Ender o ademeni sus pe tobogan. BineÂînÈ›eles, când se lăsă să lunece, căzu prin tobogan; dar, pentru că ea îl urma atât de aproape, căzu È™i fata. Când lovi pământul, se transformă într-un lup È™i rămase acolo, moartă sau ameÈ›ită. Unul câte unul, Ender îi atrase pe toÈ›i în capcane. Dar înainte de a termina cu ultimul, lupii începură să învie È™i acum nu mai erau copii. Ender fu sfâșiat. De data aceasta, tremurând È™i acoperit de transpiraÈ›ie, căpătă noua viață pe masa UriaÈ™ului. Ar trebui să las jocul", își spuse. "Ar trebui să mă duc la noua mea armată." ÃŽn loc s-o facă, coborî de pe masă È™i ocoli leÈ™ul, spre terenul de joacă. Acum, de fiecare dată când copilul lovea solul È™i se preschimba în lup, Ender îl târa până la pârâu È™i-l împingea în apă. De fiecare dată, trupul sfârâia, parcă cufundat în acid; lupul era distrus, iar din el se înălÈ›a un nor de fam negru care se spulbera în văzduh. Scăpă cu uÈ™uÂrință de toÈ›i, deÈ™i spre final începuseră să-l urmărească în grupuri de câte doi È™i trei. ÃŽn poieniță nu mai apărură alÈ›i lupi È™i Ender coborî pe frânghia cumpenei în fântână. Lumina din grotă era slabă, totuÈ™i putea să zărească mormane de nestemate. Trecu pe lângă ele, observând că înapoia lui, printre pietrele preÈ›ioase, scânteiau ochi. O masă acoperită de bucate nu-l ademeni. Trecu printre mai multe colivii atârnate de plafon, fiecare conÈ›inând o creatură stranie, dar cu aspect prietenos. "O să mă joc mai târziu cu voi", se gândi Ender. ÃŽn cele din urmă, ajunse la o ușă pe care scria cu smaralde strălucitoare: CAPÃTUL LUMII Nu ezită. Deschise uÈ™a È™i trecu pragul. Se afla pe o platformă micuță, sus pe o stâncă deasupra unui È›inut cu păduri dese, smălÈ›uite în culorile toamnei; ici-colo se zăreau petice de È™es, cu ogoare È™i sătucuri, iar în depărtare, pe o colină, se înălÈ›a un castel. Pe sub Ender treceau noriÈ™ori purtaÈ›i de vânt. Deasupra, cerul era plafonul unei peÈ™teri nesfârÈ™ite, de care atârnau cristale, ca stalactite sclipitoare. UÈ™a se închise înapoia lui. Ender cercetă atent peisajul. Era atât de frumos, încât supravieÈ›uirea îl interesa mai puÈ›in acum. Pe moment, nu era curios ce joc îl aÈ™tepta în locul acesta. ÃŽl descoperise È™i simpla lui vedere constituia o recompensă. De aceea, fără să se gândească la consecinÈ›e, sări de pe platformă. Cădea spre un râu ce spumega printre stânci sălbatice, dar un nor apăru sub el, îl prinse din văzduh È™i-l purtă. ÃŽl duse până la turnul casÂtelului, apoi prin fereastra deschisă, înăuntru. Acolo îl lăsă într-o odaie fără uÈ™i, doar cu ferestre deschise de la înălÈ›imi ameÈ›itoare. Cu o clipă mai devreme, sărise nepăsător de pe platformă; acum ezită. CovoraÈ™ul din faÈ›a È™emineului se descolăci într-un È™arpe lung È™i subÈ›ire, cu colÈ›i răi. ― Eu sunt singura ta scăpare, sâsâi È™arpele. Moartea e singura ta scăpare! Ender privi în jur, căutând o armă, când, pe neaÈ™teptate, ecranul se întunecă. Pe pupitru apăru un mesaj: EȘTI ÃŽN ÃŽNTÂRZIERE. VERDE-VERDE-MARO. Furios, Ender deconectă pupitrul È™i se apropie de peretele coduÂrilor, unde găsi banda verde-verde-maro, o atinse È™i o urmă când se aprinse. Verdele întunecat, verdele deschis È™i cafeniul îi reaminteau de toamna regatului pe care-l descoperise în joc. "Trebuie să revin acolo", își spuse. "Șarpele este o frânghie lungă; cu ajutorul ei, pot coborî din turn È™i să cercetez împrejurimile. Poate că se numeÈ™te «capătul lumii» pentru că este È™i capătul jocului, pentru că pot ajunge într-un sătuc, ca să devin unul dintre băieÈ›aÈ™ii care muncesc È™i se joacă acolo, fără să ucid sau să fiu ucis; pur È™i simplu trăind acolo." Și, cu toate că se gândea la asta, nu-È™i putea închipui ce însemna "pur È™i simplu trăind". N-o făcuse niciodată până atunci. ÃŽnsă dorea s-o facă. *** Armatele erau mai mari decât clasele È™i, în mod firesc, dormitorul avea alte dimensiuni. Era lung È™i îngust, cu paturi de ambele părÈ›i; atât de lung, încât se putea zări podeaua curbându-se în sus în capătul înÂdepărtat, ca parte a roÈ›ii gigantice care era Școala de Luptă. Ender rămase în prag. Câțiva băieÈ›i de lângă ușă îl priviră, dar îl ignorară. Continuară cu conversaÈ›iile, întinÈ™i sau rezemaÈ›i de paturi. Discutau despre bătălii, desigur ― aÈ™a cum făceau permanent cei mari. Cu toÈ›ii erau mult mai voinici decât Ender. Cei de zece È™i unsprezece ani păreau uriaÈ™i pe lângă el; nici unul nu avea mai puÈ›in de opt ani, iar Ender nu era înalt pentru vârsta lui. ÃŽncercă să-È™i dea seama care era comandantul, însă majoritatea purtau "uniforma de somn", cum îi spuneau, adică erau goi-puÈ™că. MulÈ›i își scoseseră pupitrele, totuÈ™i câțiva studiau. Ender păși înăuntru. ÃŽn clipa când o făcu, fu interpelat. ― Ce vrei? îl întrebă ocupantul patului de sus, de lângă ușă, un băiat trupeÈ™, pe a cărui bărbie apăruseră primele tuleie. Nu eÈ™ti o SaÂlamandră! ― Cred că voi deveni, răspunse Ender. Verde-verde-maro, nu? Am fost transferat. Arătă ordinul de transfer. Paznicul întinse mâna, dar Ender retrase biletul. ― Trebuie să-l dau lui Bonzo Madrid. Li se alătură un alt băiat, ceva mai scund, totuÈ™i mult mai voinic decât Ender. ― Nu "Bon-zău", pișăciosule! "Bon-so"! Numele-i spaniol. BonÂzo Madrid. Aqui nosotros hablamos espanol, Senor Gran Fedor. ― Tu eÈ™ti Bonzo? întrebă Ender pronunțând numele corect. ― Nu, doar un sclipitor È™i talentat poliglot. Petra Arkanian. Singura fată din Armata Salamandră. Cu mai mult sânge-n... mine, decât oriÂcare altul din dormitor. ― Mamă, Petra ce le mai vorbeÈ™te, făcu unul dintre băieÈ›i, vorÂbeÈ™te, vorbeÈ™te... Altul prelua È™tafeta. ― Vor-bese-beÈ™te, vor-bese-beÈ™te, vor-bese-beÈ™te! Mai mulÈ›i râseră. ― ÃŽntre noi doi fie vorba, spuse Petra, dacă ar face o clismă Școlii de Luptă, ar ieÈ™i verde-verde-maro. Ender era disperat. Avea deja o situaÈ›ie dificilă ― micuÈ›, fără exÂperiență, cu instrucÈ›ia neterminată, poate chiar dispreÈ›uit pentru avanÂsarea timpurie. Iar acum, întâmplător, se împrietenise exact cu cine nu trebuia. ÃŽn ochii celorlalÈ›i băieÈ›i era asociat cu Petra, oaia neagră a SaÂlamandrelor. O zi bună! Pentru o clipă, privind în jur la chipurile hoÂhotind sau strâmbându-se, Ender își imagină trupurile lor îmblănite È™i dinÈ›ii dezgoliÈ›i pentru a sfâșia. "Sunt oare singurul om de aici? ToÈ›i ceilalÈ›i sunt animale, aÈ™teptând doar să devoreze?" Apoi È™i-l aminti pe Alai. Cu siguranță, în fiecare armată există cel puÈ›in un individ pe care merita să-l cunoÈ™ti. Brusc, râsetele încetară È™i băieÈ›ii amuÈ›iră. Ender se răsuci spre ușă. ÃŽn prag stătea un băiat înalt, brunet È™i zvelt, cu ochi negri frumoÈ™i È™i buze senzuale. "AÈ™ fi în stare să-l urmez oriunde", spuse ceva dinăunÂtrul lui Ender. "AÈ™ putea vedea lumea prin ochii lui." ― Cine eÈ™ti? întrebă încet băiatul. ― Ender Wiggin. Transferat din ciclul primar la Armata SalamanÂdra, întinse ordinul. ÃŽi luă biletul cu o miÈ™care rapidă È™i sigură, fără să-i atingă mâna. ― Câți ani ai, Wiggin? ― Aproape È™apte. ― Te-am întrebat câți ani ai, nu câți "aproape" ai? ― Am È™ase ani, nouă luni È™i douăsprezece zile. ― Cât timp te-ai instruit în sala de luptă? ― Câteva luni. Acum È›intesc mai bine. ― Ai executat manevre de bătălie? Ai făcut parte din vreun pluton? Ai participat la exerciÈ›ii combinate? Ender nu auzise niciodată de asemenea lucruri. Clătină din cap. Madrid îl scrută atent. ― Am înÈ›eles. Vei învăța destul de rapid că ofiÈ›erilor comandanÈ›i ai acestei È™coli, în frunte cu maiorul Anderson, care-i È™eful cel mare, le plac farsele. Armata Salamandră de abia începe să iasă dintr-o inÂdecentă obscuritate. Am obÈ›inut victorii în douăsprezece din ultimele douăzeci de întâlniri. I-am surprins pe Șobolani, Scorpioni È™i Ogari, È™i suntem gata să atacăm primul loc. AÈ™a încât e normal, e absolut fiÂresc, să capăt un asemenea specimen inutil, neinstruit È™i subdezvoltat ca tine! ― Nu-i încântat să te cunoască, comentă în È™oaptă Petra. ― Gura, Arkanian! rosti Madrid. Unei dificultăți îi mai adăugăm alta. Dar indiferent ce obstacole hotărăsc ofiÈ›erii să ne ridice în cale, noi rămânem... ― Salamandra! răcniră soldaÈ›ii într-un glas. Instinctiv, percepÈ›ia lui Ender asupra evenimentelor se modifică. Era un ritual. Madrid nu încerca să-l insulte, ci doar prelua controlul asupra unui eveniment neaÈ™teptat È™i-l folosea pentru a-È™i spori autoriÂtatea asupra armatei. ― Noi suntem focul care-i va arde, pântec È™i măruntaie, cap È™i inimă, suntem multe flăcări, dar un singur foc! ― Salamandra! strigară din nou. ― Nimic nu ne-nspăimântă! Pentru o clipă, Ender își permise să spere. ― Voi trage tare È™i voi recupera, zise el. ― Nu È›i-am acordat permisiunea să vorbeÈ™ti, replică Madrid. IntenÂÈ›ionez să te transfer cât mai repede. Probabil că va trebui să renunÈ› È™i la altcineva mai valoros o dată cu tine, dar eÈ™ti atât de mic încât nu poÈ›i fi nici măcar inutil. Nu poÈ›i fi altceva decât un îngheÈ›at, indiferent de bătălie, iar noi am ajuns la stadiul unde fiecare soldat îngheÈ›at contează. N-am nimic personal cu tine, Wiggin, dar sunt sigur că-È›i poÈ›i termina instrucÈ›ia pe socoteala altuia. ― Câtă generozitate! murmură Petra. Madrid se apropie de fată È™i o pălmui cu dosul mâinii. Sunetul fu foarte slab, deoarece o atinse numai cu unghiile. Dar pe obrazul ei apărură patru dâre roÈ™ii, strălucitoare, È™i câteva picături minuscule de sânge marcară locul unde o lovise. ― Wiggin, ascultă care-È›i sunt instrucÈ›iunile! Sper să fie ultima dată când va fi nevoie să-È›i vorbesc. Stai deoparte atunci când ne anÂtrenăm în sală. BineînÈ›eles, o să fii È™i tu acolo, dar nu vei face parte din nici un pluton È™i nu vei participa la manevre. Când suntem chemaÈ›i la luptă, te echipezi rapid È™i te prezinÈ›i la poartă; împreună cu toată armata. Nu vei intra însă decât după patru minute de la începutul joÂcului È™i vei rămâne lângă poartă, fără să scoÈ›i arma È™i fără să tragi. Ender încuviință. Avea să fie un nimic. Spera să fie transferat cât mai curând. ÃŽn acelaÈ™i timp, observă că Petra nu È›ipase de durere È™i nici măcar nu-È™i atinsese obrazul, deÈ™i o picătură de sânge se prelinsese, lăsând o dâră pe pomete. Poate că fata era oaia neagră a Salamandrelor, dar dacă Bonzo Madrid n-avea să fie prietenul lui, mai bine ar fi căutat tovărășia ei. I se repartiză un pat în fundul dormitorului. Patul de sus, aÈ™a încât, atunci când urca în el, nici nu putea zări uÈ™a; era acoperită de curbura tavanului. ÃŽn paturile din jur erau È™i alÈ›i băieÈ›i posaci, părând obosiÈ›i ― cei mai puÈ›in valoroÈ™i. Nu aveau nici un cuvânt de bun venit pentru Ender. Ender încercă să-È™i deschidă dulapul, aÈ™ezând palma pe el, dar nu se întâmplă nimic. Atunci își dădu seama că dulapurile nu erau proÂtejate. Toate compartimentele erau prevăzute cu uÈ™iÈ›e normale, lipsite de încuietori. Deci când făceai parte dintr-o armată, nu mai aveai nimic personal. ÃŽn dulap exista o uniformă. Nu verdele palid al ciclului întâi, ci verdele întunecat tivit cu portocaliu al Armatei Salamandră. ÃŽi era larÂgă. Probabil că nu se gândiseră niciodată să croiască măsuri atât de mici. Se pregătea s-o ia dinăuntru, când o zări pe Petra, venind pe cuÂloar, spre patul lui. Coborî. ― Pe loc repaus, rosti ea. Nu-s ofiÈ›er. ― EÈ™ti È™ef de pluton, nu? Cineva din apropiere pufni. ― Ce te face să crezi asta? ― Ai patul în față. ― Asta pentru că sunt cel mai bun È›intaÈ™ din Armata Salamandră, È™i pentru că lui Bonzo i-e teamă că aÈ™ porni o revoltă, dacă È™efii de plutoane nu mă au sub ochi. De parcă aÈ™ putea porni ceva cu tipi ca ăștia! Arătă spre băieÈ›ii cu chipuri obosite de pe paturile alăturate. "Ce-ncearcă să facă, să agraveze È™i mai mult situaÈ›ia?" ― ToÈ›i sunt mai buni decât mine, zise Ender, străduindu-se să se delimiteze de dispreÈ›ul ei față de cei care, la urma urmei, aveau să-i fie vecini. ― Eu sunt fată, spuse Petra, iar tu eÈ™ti un pișăcios de È™ase ani. Avem multe în comun; de ce să nu fim prieteni? ― N-o să-È›i fac lecÈ›iile, replică Ender. Ea pricepu imediat gluma. ― Ha, ha... Totu-i militărie, când intri în joc. Școala nu-i ca-n ciÂclul întâi. Facem istorie, strategie, tactică, gândaci, mate È™i astronomie, chestii de care o să ai nevoie ca pilot sau comandant. O să vezi! ― Deci eÈ™ti prietenul meu. Capăt vreun premiu? întrebă Ender. Imita modul ei de-a vorbi, agresiv È™i cinic. ― Bonzo n-o să te lase să te antrenezi. O să te pună să-È›i iei puÂpitrul în sală È™i să-È›i faci lecÈ›iile. ÃŽntr-un fel, are dreptate ― nu vrea un pici complet neinstruit, care să-i dea peste cap manevrele lui precise, începu să vorbească în "gird", limbajul argotic ce imita engleza striÂcată a oamenilor simpli: Bonzo, el precis. El atent, el pișă în farfurie È™i nu stropeÈ™te. Ender surâse. ― Sala de luptă e permanent deschisă. Dacă vrei, te duc după proÂgram È™i te-nvăț câte ceva din ce È™tiu. Nu-s mare sculă, dar sunt destul de tare È™i oricum È™tiu mai multe decât tine. ― Dacă vrei, zise Ender. ― ÃŽncepem mâine dimineață după dejun. ― Și dacă-i altcineva înăuntru? Clasa mea avea instrucÈ›ie È™i antreÂnament imediat după dejun. ― Nu-i nici o problemă. De fapt există nouă săli de luptă. ― N-am È™tiut... ― Toate au aceeaÈ™i intrare. Tot centrul Școlii, butucul roÈ›ii, e forÂmat din săli de luptă. Ele nu se rotesc o dată cu restul staÈ›iei. AÈ™a se obÈ›ine impo... imponderabilitate ― pentru că stă pe loc. Fără rotaÈ›ie, nu există un "jos". Le pot însă deplasa până ajung la coridorul de intrare pe care-l folosim toÈ›i. După ce intri, o mută È™i aduc alta la intrare. ― Aha! ― AÈ™a rămâne. După dejun. ― Bine, încuviință Ender. Fata se întoarse să plece. ― Petra, rosti el. Ea întoarse capul. ― MulÈ›umesc. Petra nu-i răspunse, ci porni mai departe. Ender sui înapoi în pat È™i se dezbrăcă. Rămase gol, cercetându-È™i noul pupitru È™i încercând să-È™i dea seama dacă îi modificaseră codurile de acces. BineînÈ›eles, îi È™terseseră sistemul de protecÈ›ie. Aici nu putea deÈ›ine nimic, nici măcar un pupitru personal. Luminile păliră. Se apropia stingerea. Ender nu È™tia unde era cloÂsetul. ― IeÈ™i afară È™i faci la stânga, îi spuse băiatul din patul alăturat. E comun cu Șobolanii, Condorii È™i VeveriÈ›ele. Ender îi mulÈ›umi È™i sări jos. ― Hei, făcu băiatul. Nu poÈ›i merge aÈ™a. Când ieÈ™i din dormitor, uniforma e obligatorie. ― Chiar È™i la toaletă? ― Mai ales. ÃŽn plus, e interzis să discuÈ›i cu cineva din altă armată. La masă, sau la duÈ™. Uneori ai voie s-o faci în sala de jocuri È™i, bineÂînÈ›eles, dacă-È›i spune un profesor. Dar dacă te prinde Bonzo, te-ai ars, ai auzit? ― MulÈ›umesc. ― Și...ăă... pe Bonzo-l apucă dracii dacă treci gol pe lângă Petra. ― Dar ea era dezbrăcată când am venit eu, nu? ― Ea poate să facă orice doreÈ™te, dar tu rămâi îmbrăcat. DispoÂziÈ›iile lui Bonzo... Era o prostie! Deocamdată. Petra arăta ca oricare alt băiat; era o regulă idioată. ÃŽn felul acesta o separa, o diferenÈ›ia, diviza armata. O tâmpenie! Cum ajunsese Bonzo comandant, dacă nu înÈ›elegea atâta luÂcru? Alai ar fi fost un comandant mai bun. Știa cum să păstreze uniÂtatea unui grup. "Și eu È™tiu cum să păstrez un grup laolaltă", se gândi Ender. "Poate că într-o bună zi, voi ajunge comandant." Pe când se spăla pe mâini, cineva i se adresă: ― Hei, au ajuns să bage È™i nou-născuÈ›i la Salamandre? Ender nu răspunse. ÃŽÈ™i usca mâinile. ― Ia uitaÈ›i-vă! Salamandrele au făcut copilaÈ™i! Ia uite-l! Mi-ar puÂtea trece printre picioare fără să-mi atingă coaiele! ― Pentru că nici n-ai, Dirk, chicoti altcineva.. Când părăsi încăperea, Ender auzi un glas: ― E Wiggin. Nu È™tii? Șmecherul din sala de jocuri. Porni pe coridor, zâmbind. Poate că era micuÈ›, dar îi È™tiau numele. Din sala de jocuri, bineînÈ›eles, aÈ™a că nu însemna mai nimic. Dar aveau să vadă! Și el urma să devină un soldat bun. ÃŽn curând, toÈ›i aveau să-i cunoască numele. Poate că nu în Armata Salamandră, dar în curând. *** Petra îl aÈ™tepta în coridorul ce ducea spre sala de luptă. ― Stai puÈ›in, îi spuse ea. Tocmai au intrat Iepurii, È™i mai durează câteva minute până cuplează sala următoare. Ender se aÈ™eză lângă ea. ― Ar fi multe întrebări despre sălile astea, zise el, nu numai refeÂritor la modul de cuplare. De exemplu, de ce înainte de-a intra în sală, există gravitaÈ›ie pe coridorul din afara ei? Fata închise ochii. ― Și dacă sălile se află cu adevărat în imponderabilitate, ce se înÂtâmplă când se cuplează cu coridorul? De ce nu încep să se rotească o dată cu Școala? Ender încuviință din cap. ― Sunt multe asemenea taine, È™opti misterioasă Petra. Nu încerca să le dezlegi. Ultimul soldat care a făcut-o a pățit lucruri îngrozitoare. A fost descoperit în toaletă, spânzurat cu picioarele de tavan È™i cu capul înfundat în closet. ― Deci nu sunt primul care am întrebat... ― Þine minte, băieÈ›aÈ™! Când rostise "băieÈ›aÈ™" o făcuse cu afecÈ›iune, nu cu dispreÈ›. Ei n-or să-È›i spună niciodată mai mult decât e necesar, însă orice puÈ™ti cu creier È™tie că-n È™tiință s-au schimbat destule din ziÂlele lui moÈ™ Mazer Rackham È™i ale Flotei Victorioase. E clar că acum putem controla gravitaÈ›ia. S-o pornim È™i s-o oprim, să-i schimbăm diÂrecÈ›ia, poate chiar s-o reflectăm... m-am gândit la multe chestii ca luÂmea pe care le-ai putea face cu armele gravitaÈ›ionale È™i propulsiile graÂvitaÈ›ionale, închipuieÈ™te-È›i cum s-ar putea deplasa navele pe lângă plaÂnete! Poate smulgând halci mari din ele, reflectând chiar atracÈ›ia unei planete È™i apoi focalizând-o. Dar nu ni se spune nimic... Ender pricepu aluziile Petrei. Manipularea gravitaÈ›iei era un asÂpect; manipulările ofiÈ›erilor ― altul; însă mesajul cel mai important era: DuÈ™manii nu sunt celelalte armate, ci adulÈ›ii. Ei nu spun adevărul. ― Hai, băieÈ›aÈ™, zise fata. Sala-i gata. Mâinile Petrei sunt aÈ™i, inaÂmicii sunt raÈ™i! Chicoti: Mi se zice Petra-poeta. ― Se mai zice că eÈ™ti nebună de legat. ― Și-ar fi bine s-o crezi, poponel de băieÈ›el! Ducea zece mingi-È›intă într-o geantă. Ender se È›inea cu o mână de costumul ei, iar cu cealaltă de perete, ca s-o ancoreze când le arunca, puternic, în diferite direcÈ›ii. ÃŽn imponderabilitate, È›opăiau în toate părÂÈ›ile. ― Dă-mi drumul, zise fata. ÃŽÈ™i făcu vânt, rotindu-se; din câteva miÈ™cări ale braÈ›elor, se opri locului È™i începu să tragă în È›inte. ÃŽn clipa când erau atinse, acestea își modificau culoarea din alb în roÈ™u. Ender È™tia că schimbarea culorilor È›inea mai puÈ›in de două minute. Când lovi È™i ultima È›intă, o singură minge redevenise albă. Ricoșând dintr-un perete, Petra se îndreptă cu viteză spre Ender. Băiatul o prinse, È™i-o frână ― unul din primele procedee pe care-l înÂvățaseră în ciclul întâi. ― EÈ™ti bună, zise el. ― Cea mai bună! Și-o să-nveÈ›i È™i tu. ÃŽi explică să È›ină braÈ›ul perfect întins È™i să ochească pe toată lunÂgimea lui. ― O chestie de care mulÈ›i soldaÈ›i nu-È™i dau seama este că, cu cât È›inta e mai departe, cu atât trebuie să păstrezi mai mult timp raza înÂtr-un cerculeÈ› de vreo doi centimetri. Este diferenÈ›a dintre o zecime de secundă È™i o jumătate de secundă, însă în luptă asta înseamnă mult. Sunt destui care cred că au dat greÈ™, deÈ™i au È›intit perfect, pentru că se deplasează prea repede. Nu poÈ›i folosi pistolul ca pe o sabie: È›ac-pac, bucăți îi fac! Trebuie să ocheÈ™ti. Comandă readucerea È›intelor È™i le lansă din nou, mai lent. Ender trase în ele. Nu nimeri nici una. ― Bravo, zise Petra. N-ai nici o deprindere incorectă. ― Dar n-am nici vreuna ca lumea, sublinie el. ― Pe alea o să È›i le dau eu. ÃŽn acea primă dimineață, n-au făcut mare lucru. Mai mult au disÂcutat. Cum să gândeÈ™ti în timp ce ocheÈ™ti. Trebuie ca, în acelaÈ™i timp, să ai în minte atât miÈ™carea ta, cât È™i pe a adversarului. Trebuie să È›ii braÈ›ul perfect întins È™i să È›inteÈ™ti cu tot corpul, astfel încât dacă braÈ›ul È›i-este îngheÈ›at, să poÈ›i continua să tragi. Să înveÈ›i locul exact unde se declanÈ™ează trăgaciul, ca să nu miÈ™ti degetul prea mult la fiecare îmÂpuÈ™cătură. Să-È›i relaxezi corpul; să nu te încordezi, deoarece asta te face să tremuri. A fost singurul antrenament al lui Ender din ziua aceea. ÃŽn timpul instrucÈ›iei de după-amiaza, i se ordonă să-È™i aducă pupitrul È™i să-È™i facă temele într-un colÈ› al sălii. Bonzo era obligat să aibă tot efectivul în sala de luptă, dar nu să-l È™i utilizeze integral. Ender nu-È™i făcea însă lecÈ›iile. Dacă nu avea voie să participe la instrucÈ›ie, îl putea studia pe Bonzo ca tactician. Armata Salamandră era împărÈ›ită în cele patru plutoane standard de câte zece soldaÈ›i fieÂcare. Unii comandanÈ›i își distribuiau oamenii astfel încât plutonul A îi cuprindea pe cei mai buni soldaÈ›i, iar plutonul D pe cei mai slabi. Bonzo îi amestecase È™i fiecare pluton conÈ›inea soldaÈ›i din toate cateÂgoriile. Atât doar că plutonul B avea numai nouă băieÈ›i. Ender se înÂtrebă cine fusese transferat ca să-i facă loc lui. ÃŽÈ™i dădu seama repede că È™eful plutonului era nou. Nu era de mirare că Bonzo fusese furios ― pierduse un È™ef de pluton în schimbul unui pici. Bonzo avea dreptate È™i în altă privință. Ender nu era pregătit. Toate antrenamentele constau în manevre. Plutoane care nu se puteau vedea între ele exersau operaÈ›iuni perfect sincronizate laolaltă, sau schimbări bruÈ™te de direcÈ›ie fără să destrame formaÈ›ia. ToÈ›i soldaÈ›ii aceia aveau însuÈ™ite perfect tehnici pe care Ender nu le învățase. AbiÂlitatea de-a ateriza lin, amortizând impactul. Zbor precis. Corectări de traiectorie, utilizând soldaÈ›ii îngheÈ›aÈ›i care pluteau răzleÈ›i prin sală. Rostogoliri, rotiri, fente. Alunecare în lungul peretelui ― o manevră exÂtrem de dificilă, dar foarte utilă, deoarece inamicul nu-È›i putea cădea în spate. Chiar în timp ce-È™i dădea seama cât de multe lucruri nu È™tia, Ender văzu È™i altele pe care le-ar fi putut îmbunătăți. FormaÈ›iunile îndelung repetate constituiau o greÈ™eală. Permiteau executarea promptă a coÂmenzilor, însă erau previzibile. De asemenea, soldatului ca individ nu i se acorda dreptul decât la puÈ›ină iniÈ›iativă. O dată ce se stabilea un È™ablon, trebuia urmat până la capăt. Nu te puteai adapta la ripostele adversarului. Ender studie formaÈ›iunile lui Bonzo precum un comanÂdant inamic, găsind modalități de-a le distruge. ÃŽn seara aceea, în decursul perioadei libere, Ender îi ceru Petrei să mai exerseze cu el. ― Nu, răspunse fata. Vreau să ajung comandant într-o bună zi, aÈ™a că trebuie să fac sala jocurilor. Exista o credință unanim împărtășită că profesorii urmăreau joÂcurile È™i acolo îi remarcau pe potenÈ›ialii comandanÈ›i. Cu toate acestea, Ender se îndoia de adevărul unei asemenea ipoteze. Șefii de plutoane aveau È™anse mult mai mari de-a arăta ce pot face în funcÈ›ia de comanÂdant, decât orice jucător pe video. Nu-i spuse însă nimic Petrei. ȘedinÈ›a de după dejun fusese îndeaÂjuns de generoasă. Cu toate acestea, trebuia să se antreneze. Și n-o puÂtea face singur, decât în privinÈ›a câtorva miÈ™cări de bază. Manevrele cu adevărat dificile necesitau parteneri sau echipe. Dacă i-ar fi avut pe Alai sau Shen... De fapt, de ce să nu se antreneze cu ei? Nu mai auzise ca un soldat să se antreneze cu ciclul întâi, dar n-o interzicea nici un regulament. Pur È™i simplu n-o făcea nimeni; elevii din ciclul întâi erau priviÈ›i cu un dispreÈ› total. Ei bine, Ender continua să fie tratat ca un proaspăt recrut. Avea nevoie de parteneri cu care să se antreneze È™i drept răsÂplată îi putea învăța unele lucruri văzute la băieÈ›ii mari. ― Hei, se-ntoarce marele soldat! răcni Bernard. Ender rămase în uÈ™a fostului său dormitor. Nu lipsise decât o zi, dar deja i se părea un loc străin, iar vechii lui colegi niÈ™te necunoscuÈ›i. Dădu să plece. Mai era însă È™i Alai, care conferise un caracter sacru prieteniei lor. Alai nu era un străin. Ender nu făcu nici un efort să ascundă modul cum era tratat în Armata Salamandră. ― Și au dreptate. Sunt la fel de util ca un strănut în casca-nchisă. Alai râse, È™i alÈ›i băieÈ›i începură să se strângă în jurul lor. Ender propuse târgul. Zilnic, în perioada liberă, antrenament în sala de luptă, sub conducerea lui. Ei aveau să înveÈ›e trucuri de la armate, de la băÂtăliile la care asista Ender, iar el urma să capete practica necesară în dezvoltarea aptitudinilor de soldat. ― O să ne perfecÈ›ionăm împreună. Mai mulÈ›i băieÈ›i doreau să vină. ― BineînÈ›eles, încuviință Ender. Dar veniÈ›i să transpiraÈ›i. Dacă doar vă fâțâiÈ›i, nu! N-am timp de pierdut. Nu pierdură timpul. Ender se chinui, încercând să descrie ce văÂzuse, È™i căutând să demonstreze. TotuÈ™i, când timpul liber se încheie, învățaseră câte ceva. Erau obosiÈ›i, însă prinseseră secretul câtorva tehÂnici. ― Unde ai fost? îl întrebă Bonzo. Ender rămase în poziÈ›ie de drepÈ›i lângă patul comandantului său. ― M-am antrenat în sala de luptă. ― Am auzit că ai fost însoÈ›it de foÈ™tii tăi colegi. ― Nu mă puteam antrena singur. ― Nu sunt de acord ca soldaÈ›ii din Armata Salamandră să piardă timpul cu cei din ciclul întâi. Acum eÈ™ti soldat. Ender îl privi în tăcere. ― M-ai auzit, Wiggin? ― Da, domnule. ― S-a terminat cu antrenamentele cu bășinoÈ™ii ăia mici. ― Pot să vă vorbesc între patru ochi? întrebă Ender. Era o solicitare căreia comandanÈ›ii erau obligaÈ›i să-i dea curs. ChiÂpul lui Bonzo se întunecă È™i-l conduse pe Ender afară, pe coridor. ― Uite ce-i, Wiggin! Nu te doresc. ÃŽncerc să scap de tine, dar nu-mi crea probleme, că te lipesc de pereÈ›i! "Un comandant", se gândi Ender, "nu trebuie să profereze ameÂnințări prosteÈ™ti". Bonzo se înfurie din cauza tăcerii sale. ― Tu mi-ai cerut să venim aici; vorbeÈ™te! ― Domnule, aÈ›i avut dreptate să nu mă încadraÈ›i în nici un pluton. Nu È™tiu să fac absolut nimic. ― N-am nevoie să-mi spui tu că am dreptate. ― Dar voi deveni un bun soldat. Nu vă voi deranja instrucÈ›ia, dar voi exersa È™i o voi face cu singurii care vor să se antreneze împreună Cu mine, cei din fosta mea clasă. ― O să faci ce-È›i zic eu, piticanie! ― Exact, domnule. Voi îndeplini toate ordinele pe care sunteÈ›i autorizat să le daÈ›i. Dar în perioada de repaus nu se pot da ordine. Nici unul. De către nimeni. Constată cum îi sporea mânia lui Bonzo. Furia fierbinte nu era bună. Frica lui Ender era rece È™i o putea întrebuinÈ›a. A lui Bonzo era fierbinte È™i-l stăpânea ea pe băiat. ― Domnule, trebuie să mă gândesc la propria mea carieră. Nu voi interveni în decursul antrenamentelor È™i bătăliilor, totuÈ™i trebuie să înÂvăț. N-am cerut să fiu adus în această armată. ÃŽncercaÈ›i să mă transÂferaÈ›i cât mai repede. Dar nimeni nu mă va lua, dacă habar n-am de nimic, e adevărat? LăsaÈ›i-mă să învăț câte ceva È™i după aceea puteÈ›i scăpa iute de mine, căpătând un soldat pe care-l puteÈ›i folosi mai bine. Bonzo nu era lipsit de inteligență, pentru ca mânia să-l împiedice să recunoască o propunere de bun simÈ›. TotuÈ™i, nu se putea calma imediat. ― Atâta timp cât faci parte din Armata Salamandră, o să asculÈ›i ordinele mele! ― Dacă încerci să intri în timpul meu liber, aranjez să te congeleze. Probabil că nu era adevărat. Dar era posibil. Cu siguranță, dacă Ender ar fi reclamat nerespectarea timpului său liber, Bonzo putea fi îndepărtat de la comandă. La aceasta se adăuga È™i faptul că, în mod evident, ofiÈ›erii văzuseră ceva la Ender, deoarece îl avansaseră. Poate că Ender avea într-adevăr influență în rândul lor È™i putea congela pe cineva. ― Ticălosule! È™uieră Bonzo. ― Nu-i vina mea că ai dat ordinul acela de față cu toÈ›i. Dar dacă doreÈ™ti, mă voi preface că ai câștigat runda asta. După aceea, mâine, mă poÈ›i anunÈ›a că te-ai răzgândit. ― N-am nevoie să-mi spui ce să fac! ― Nu doresc ca restul băieÈ›ilor să creadă că ai cedat. N-ai mai avea aceeaÈ™i autoritate. Bonzo îl urî pentru bunăvoință. Ender vorbise de parcă îi acorda funcÈ›ia de conducere ca o favoare. O neobrăzare, însă n-avea de ales. N-avea alternativă. Nu se gândea că vina îi aparÈ›inea numai lui, deoaÂrece dăduse un ordin absurd. Știa doar că Ender îl învinsese, iar apoi îl È™i batjocorise prin mărinimie. ― O să te lichidez într-o bună zi, rosti el. ― Probabil. Sună stingerea. Ender reveni în dormitor, părând descurajat. ÃŽnÂfrânt. Mânios. CeilalÈ›i băieÈ›i traseră concluzia evidentă. Dimineață, când plecă spre sala de mese, Bonzo îl opri È™i rosti cu glas tare: ― M-am răzgândit, puÈ›ulică! Poate că dacă te-antrenezi cu ciclul întâi, o să-nveÈ›i ceva. Și o să te pot schimba mai uÈ™or. Orice, numai să scap rapid de tine. ― MulÈ›umesc, domnule, zise Ender. ― Orice, È™opti Bonzo. Sper să te văd congelat. Ender zâmbi recunoscător È™i părăsi încăperea. După dejun, se anÂtrenă iarăși cu Petra. Toată după-amiaza îl urmări pe Bonzo comanÂdând, È™i-È™i imagină căi prin care îi putea învinge armata. ÃŽn timpul liÂber, el, Alai È™i ceilalÈ›i repetară până la epuizare. "O pot face", gândi seara, întins în patul său, cu muÈ™chii zvâcnindu-i È™i destinzându-se. "Mă pot descurca". *** Peste patru zile, Armata Salamandră avu o bătălie. Ender alergă înapoia soldaÈ›ilor care tropăiau pe coridoare spre sala de luptă. De-a lungul pereÈ›ilor pâlpâiau două benzi: verde-verde-maro a Salamandrei È™i negru-alb-negru a Condorului. Când ajunseră în locul unde fusese întotdeauna sala, coridorul se ramifică, cu verde-verde-maro spre stânÂga È™i negru-alb-negru spre dreapta; urmă un alt colÈ› la dreapta, È™i arÂmata se opri în faÈ›a unui perete. Plutoanele se formară în tăcere. Ender se aÈ™eză îndărătul lor. Bonzo dădea instrucÈ›iunile: ― A sus, B stânga, C dreapta, D jos. AÈ™teptă până ce plutoanele se orientară corespunzător, apoi adăugă: PuÈ›ică, tu aÈ™tepÈ›i patru minute, după care intri È™i te opreÈ™ti lângă ușă. Nu atingi arma! Ender încuviință. Brusc, peretele dinapoia lui Bonzo deveni transÂparent. Deci nu era perete, ci un câmp de forță. Și sala era diferită. Prin ea fuseseră suspendate uriaÈ™e cuburi cafenii, acoperind parÈ›ial câmpul vizual. Deci acestea erau obstacolele pe care soldaÈ›ii le numeau stele. Păreau distribuite aleator. Bonzo părea că le tratează cu indifeÂrență. Era clar că soldaÈ›ii È™tiau deja cum se procedează cu ele. Dar privind bătălia de pe coridor, Ender își dădu seama că n-aveau habar să le folosească eficient. Știau să aterizeze pe ele È™i să le utilizeze drept paravane, È™tiau È™i tacticile de asalt asupra unei stele deÈ›inute de inamic. Nu demonstrau însă că È™tiau care stele erau importante. ContiÂnuau să atace unele ce puteau fi depășite prin simpla alunecare de-a lungul pereÈ›ilor. Celălalt comandant profita de neglijarea strategiei de către Bonzo. Condorii sileau Salamandrele la atacuri riscante. Tot mai puÈ›ine SalaÂmandre rămâneau neîngheÈ›ate pentru următoarele asalturi. După numai cinci-È™ase minute, deveni limpede că Armata Salamandră nu-È™i putea învinge adversarul atacând. Ender trecu prin poartă. Pluti uÈ™or în jos. Sălile în care se antreÂnase avuseseră întotdeauna uÈ™ile la nivelul podelei. ÃŽnsă în bătălii, uÈ™a era situată la mijlocul peretelui, egal depărtată de podea È™i de plafon. Brusc simÈ›i cum se reorientează, aÈ™a cum se întâmplase în navetă. Ceea ce fusese "jos" era acum "sus", iar apoi "lateral". ÃŽn impondeÂrabilitate nu exista nici un motiv să rămâi orientat ca pe coridor. Uitându-te la uÈ™ile perfect pătrate, era imposibil de spus unde fusese "sus". Și nici nu conta. Acum, Ender descoperise orientarea care avea sens. Poarta adversarului era "jos". Scopul jocului era de "a cădea" spre baza inamicului. Făcu miÈ™cările care-l răsuceau în noua direcÈ›ie. ÃŽn loc să stea rășÂchirat, cu tot trupul descoperit duÈ™manului, acum își expunea numai tălpile către acesta. Era o È›intă mult mai mică. Cineva îl zări. La urma urmei, plutea fără scop în loc deschis. InsÂtinctiv, Ender ridică genunchii la piept. ÃŽn acelaÈ™i moment, raza armei îl atinse È™i picioarele costumului îngheÈ›ară. BraÈ›ele îi rămaseră neînÂgheÈ›ate deoarece, dacă fasciculul nu lovea trunchiul, se rigidizau doar membrele atinse. Ender înÈ›elese că dacă n-ar fi fost orientat cu picioaÂrele către adversar ar fi fost nimerit în trup. Ar fi fost complet imobiÂlizat. Deoarece Bonzo îi ordonase să nu-È™i scoată arma, Ender continuă să plutească, fără să miÈ™te capul sau braÈ›ele, de parcă È™i ele ar fi fost îngheÈ›ate. Adversarii îl ignorau, concentrându-È™i tirul asupra soldaÈ›ilor care trăgeau în ei. Era o bătălie aspră. Depășită numeric, Armata SaÂlamandră ceda pas cu pas. Lupta se fărâmiță într-o duzină de confrunÂtări individuale. Acum, disciplina lui Bonzo își dovedea roadele, căci fiecare Salamandră îngheÈ›ată scotea din luptă cel puÈ›in un inamic. NiÂmeni nu dădu bir cu fugiÈ›ii sau nu intră în panică, toÈ›i rămâneau calmi È™i ocheau cu atenÈ›ie. ÃŽn special Petra era teribilă. Condorii o remarcaseră È™i depuneau eforturi considerabile ca s-o îngheÈ›e. Izbutiră să-i lovească întâi braÈ›ul drept, cu care trăgea È™i potopul ei de înjurături fu întrerupt numai atunci când o îngheÈ›ară complet È™i casca o împiedică să mai descleÈ™teze maxiÂlarele. Peste alte câteva minute, totul se termină. Armata Salamandră nu mai opunea rezistență. Ender observă cu satisfacÈ›ie că adversarii rămăseseră doar cu cei cinci soldaÈ›i necesari pentru a deschide poarta, ca să consemneze vicÂtoria. Patru dintre ei își atinseră căștile de punctele luminoase din colÂÈ›urile uÈ™ii Salamandrelor, iar al cincilea trecu prin câmpul de forță. JoÂcul luă sfârÈ™it. Luminile reveniră la intensitatea lor orbitoare È™i AnderÂson își făcu apariÈ›ia prin uÈ™a profesorilor. "Mi-aÈ™ fi putut scoate arma", se gândise Ender când inamicii se apropiaseră de ușă. "Mi-aÈ™ fi putut scoate arma È™i să împuÈ™c pe unul singur dintre ei, È™i atunci ar fi fost prea puÈ›ini. Jocul s-ar fi terminat la egalitate. Fără patru băieÈ›i care să atingă cele patru colÈ›uri È™i un al cincilea care să treacă prin poartă, Condorii n-ar fi obÈ›inut victoria. Bonzo, prostule, te-aÈ™ fi putut salva de la înfrângerea asta! Poate chiar aÈ™ fi putut s-o transform într-o victorie, deoarece erau toÈ›i laolaltă, È›inte uÈ™oare, È™i în primele momente n-ar fi È™tiut cine trage. Þintesc suficient de bine ca să fi reuÈ™it." ÃŽnsă ordinele erau ordine È™i Ender promisese că avea să le resÂpecte. Avu totuÈ™i satisfacÈ›ia că pe fiÈ™a oficială a Armatei Salamandre nu apăreau patruzeci È™i unu de soldaÈ›i eliminaÈ›i sau scoÈ™i din luptă, ci patruzeci eliminaÈ›i È™i unul rănit. Bonzo nu putu înÈ›elege, până nu consultă înregistrarea lui Anderson È™i-È™i dădu seama cine era. "Rănit, Bonzo", își spuse Ender. "Mai puteam trage!" Se aÈ™teptase ca Bonzo să vină la el È™i să-i zică: "Data viitoare, dacă se mai întâmplă aÈ™a ceva, poÈ›i trage". ÃŽnsă acesta nu-i spusese absolut nimic, până a doua zi, după dejun. BineînÈ›eles, el mânca la poÂpota comandanÈ›ilor, dar Ender era absolut sigur că scorul ciudat avea să stârnească È™i acolo tot atâtea nedumeriri câte fuseseră în sala de mese a soldaÈ›ilor. ÃŽn toate celelalte jocuri care nu se încheiaseră la egaÂlitate, toÈ›i membrii armatei învinse fuseseră fie eliminaÈ›i ― complet înÂgheÈ›aÈ›i ― fie scoÈ™i din luptă, ceea ce însemna că aveau unele părÈ›i ale trupului neîngheÈ›ate, dar nu mai puteau trage. Salamandra era singura armată învinsă cu un soldat de categoria Rănit-dar-Activ. Ender nu oferi nici o explicaÈ›ie, însă alte Salamandre făcură cuÂnoscut ce se întâmplase. Iar când fu întrebat de ce nu trăsese, răspunse calm: ― Mă conformez ordinelor. După dejun, Bonzo îl căută: ― Ordinul rămâne valabil, îi spuse, ar fi bine să nu uiÈ›i! "O să te coste, prostule. Poate că nu-s un soldat foarte bun, dar pot fi de folos È™i n-ai nici un motiv să mi-o interzici." Nu comentă deloc. Una dintre urmările interesante ale bătăliei a fost că Ender apăru pe locul întâi în clasamentul eficienÈ›ei individuale. Deoarece nu trăÂsese, avea calificativ maxim ― nici o ratare. Și deoarece nu fusese nici eliminat, nici scos din luptă, procentajul lui era excelent. Restul nu se apropiau nici măcar pe departe de el. MulÈ›i băieÈ›i chicotiră iar alÈ›ii se înfuriară, dar în preÈ›uitul clasament al eficienÈ›ei, Ender devenise lideÂrul. Continuă să asiste la È™edinÈ›ele de instruire ale armatei sale, È™i continuă să se antreneze din răsputeri în paralel, dimineÈ›ile cu Petra, iar serile cu prietenii lui. Li se adăugaseră tot mai mulÈ›i băieÈ›i din ciclul întâi, nu ca distracÈ›ie, ci pentru că rezultatele erau vizibile ― deveneau tot mai buni. SupremaÈ›ia o deÈ›ineau însă Ender È™i Alai. Pe de o parte, datorită faptului că Alai încerca întruna lucruri noi, care-l obligau pe Ender să imagineze alte tactici pentru a-i replica. Pe de altă parte, deoaÂrece continuau să facă erori prosteÈ™ti, ce le sugerau acÈ›iuni pe care nici măcar nu le-ar fi încercat un soldat bine instruit È™i care È›inea la resÂpectul de sine. Multe se dovediră inutile. Dar întotdeauna era plăcut, întotdeauna excitant È™i reuÈ™iră suficiente acÈ›iuni despre care È™tiau că îi ajutau. Serile erau momentele cele mai bune ale zilei. Următoarele două bătălii reprezentară victorii uÈ™oare ale SalamanÂdrelor; de fiecare dată, Ender intră în sală după cinci minute È™i rămase neatins de adversarul înfrânt. Băiatul începu să-È™i dea seama că Armata Condor, care-i bătuse, era excelentă. Salamandrele, deÈ™i sufereau de pe urma strategiei lui Bonzo, reprezentau una din cele mai bune echipe, urcând treptat în clasament, concurând cu Șobolanii pentru locul patru. Ender împlini È™apte ani. ÃŽn Școala de Luptă nu prea existau caÂlendare, dar băiatul aflase cum să afiÈ™eze data pe pupitrul său, È™i-È™i reÂmarcă ziua de naÈ™tere. Școala o observase È™i ea; îi luară măsurile È™i-i confecÈ›ionară o altă uniformă È™i un costum pentru sala de luptă. Reveni în dormitor îmbrăcat cu hainele noi. Le simÈ›ea stranii, largi de parcă însăși pielea lui nu i se potrivea. Ar fi vrut să se oprească la patul Petrei È™i să-i povestească despre acasă, despre cum i se serbau zilele de naÈ™tere: pur È™i simplu să-i spună că era ziua lui È™i ea să-i răspundă ceva convenÈ›ional. ÃŽnsă aici nimeni nu-È™i sărbătorea ziua. Era o copilărie. AÈ™a făceau planetarii. Prăjituri È™i obiceiuri prosteÈ™ti. Când împlinise È™ase ani, Valentine îi făcuse un tort. Nu reuÈ™ise È™i fusese oribil. Nimeni nu mai È™tia cum anume se preÂpara mâncarea; era exact genul de lucruri nebuneÈ™ti pe care le făcea Valentine. ToÈ›i o tachinaseră, dar Ender oprise o felie de tort în dulapul său. După aceea îi scoseseră monitorul, el plecase È™i, din câte È™tia, puÂtea să fie tot acolo, o bucățică galbenă unsuroasă È™i prăfuită. Nimeni printre soldaÈ›i nu vorbea despre "acasă"; înainte de Școala de Luptă nu existase nimic. Nimeni nu primea nici o scrisoare. ToÈ›i se prefăceau că nu le păsa deloc. "Dar mie îmi pasă", își spuse Ender. "Singurul motiv pentru care mă aflu aici este ca nici un gândac să nu tragă în Valentine, să nu-i facă țăndări capul, aÈ™a ca soldaÈ›ilor din benzile video ale primelor băÂtălii. Să nu-i despice capul cu o rază atât de fierbinte încât creierii să-i țâșnească din È›eastă È™i să curgă ca aluatul, cum se întâmplă în coÈ™maÂrurile mele cele mai urâte, în nopÈ›ile cele mai rele, când mă trezesc tremurând, dar tăcut; trebuie să rămân tăcut, altfel vor auzi că-mi lipÂsesc ai mei. Vreau acasă!" DimineÈ›ile era mai bine. Căminul rămânea o durere surdă, undeva în adâncul memoriei. O oboseală în privire. ÃŽn dimineaÈ›a aceea, Bonzo apăru când se îmbrăcau. ― Costumele de luptă! ordonă el. Era o bătălie. Al patrulea joc al lui Ender. Adversarul era Armata Leopard. Avea să fie uÈ™or. Leoparzii erau noi È™i ocupau o poziÈ›ie în ultimul sfert al clasamentului. Fuseseră înÂfiinÈ›aÈ›i cu numai È™ase luni în urmă È™i-l aveau comandant pe Pol Slattery. Ender își îmbrăcă noul costum È™i intră în monom; Bonzo îl smuci violent de acolo È™i-l împinse la coada armatei. "Nu trebuia să faci asta", își spuse Ender. "M-ai fi putut lăsa în È™ir." Privi din coridor. Pol Slattery se număra printre cei mai tineri coÂmandanÈ›i, dar era inteligent È™i avea idei originale. SoldaÈ›ii lui se deÂplasau permanent, țâșnind de la o stea la alta, lunecând în lungul peÂreÈ›ilor pentru a ajunge deasupra sau înapoia Salamandrelor impasibile. Ender zâmbi. Bonzo era complet zăpăcit, È™i la fel È™i soldaÈ›ii lui. LeoÂparzii păreau că răsar din toate direcÈ›iile. Cu toate acestea, bătălia nu era chiar atât de dezechilibrată pe cât părea. Ender observă că adverÂsarii pierdeau mulÈ›i luptători ― tactica lor îi expunea prea mult. Mai imÂportant însă era faptul că Salamandrele se simÈ›eau învinse. Cedaseră complet iniÈ›iativa. DeÈ™i erau, probabil, egali în număr cu inamicii, se adunaseră laolaltă precum ultimii supravieÈ›uitori ai unui masacru, speÂrând parcă să fie trecuÈ›i cu vederea. Ender se strecură uÈ™urel pe poartă, se orientă astfel încât poarta adversă să fie "jos" È™i pluti lent spre est, către un colÈ› unde n-avea cum să fie observat. Ba chiar trase în propriile picioare, ca să le îngheÈ›e în poziÈ›ia îngenuncheată care-i oferea cea mai bună protecÈ›ie. Unui spectator obiÈ™nuit i-ar fi apărut ca orice alt soldat îngheÈ›at, îndepărÂtându-se neajutorat din mijlocul luptei. Cum Armata Salamandră își aÈ™tepta resemnată distrugerea, LeoÂparzii le îndepliniră rapid dorinÈ›a. Când ultima Salamandră încetă să mai tragă, mai rămăseseră nouă Leoparzi. ÃŽÈ™i formară echipa de desÂchidere a porÈ›ii adverse. Ender ochi atent cu braÈ›ul întins, aÈ™a cum îl învățase Petra. ÃŽnainte să înÈ›eleagă cineva ce se petrece, îngheÈ›ase trei dintre soldaÈ›i care erau gata să-È™i apese căștile pe colÈ›urile luminate ale uÈ™ii. Apoi fu reperat È™i traseră în el ― dar la început îi loviră doar picioarele deja îngheÈ›ate. Avu timp să-i È›intească È™i pe ultimii doi băieÈ›i de la poartă. Leoparzilor le mai rămăseseră doar patru soldaÈ›i neîngheÈ›aÈ›i când, în cele din urmă, Ender fu lovit în braÈ› È™i scos din luptă. Jocul se terminase la egalitate, È™i nu fusese atins în corp. Pol Slattery era furios, dar regulamentul nu fusese încălcat. ToÈ›i Leoparzii bănuiau că fusese strategia lui Bonzo, de a păstra un soldat până în ultima clipă. Nu se gândiseră că micuÈ›ul Ender trăsese încălÂcând ordinele. Dar Salamandrele o È™tiau. Bonzo o È™tia È™i Ender își putea da seama, după felul cum îl privea, că-l ura pentru că-l salvase de la înfrângerea totală. "Nu-mi pasă", își spuse Ender. "ÃŽÈ›i va fi cu atât mai uÈ™or să mă schimbi È™i între timp n-o să cobori prea mult în claÂsament. Doar schimbă-mă! Am învățat tot ce era de învățat de la tine. Cum să pierzi cu stil, atâta È™tii tu, Bonzo." "Și de fapt, ce am învățat până acum?" Dezbrăcându-se lângă pat, Ender își recapitulă în gând: "Poarta adversarului e jos. Să-mi folosesc picioarele ca un scut în luptă. O mică rezervă, păstrată până la sfârÈ™itul jocului, poate fi decisivă. Iar uneori soldaÈ›ii pot lua decizii mai inteÂligente decât ordinele primite." Gol-puÈ™că, era gata să urce în pat, când Bonzo se apropie de el, cu faÈ›a împietrită. "L-am mai văzut aÈ™a pe Peter", se gândi Ender, "tăÂcut, È™i cu ochi de ucigaÈ™. Dar Bonzo nu-i Peter. Bonzo È™tie de frică." ― Wiggin, rosti comandantul, în sfârÈ™it, am reuÈ™it să te schimb. Am izbutit să-i conving pe Șobolani că incredibila ta poziÈ›ie în clasaÂment nu-i un simplu accident. De mâine te duci la ei. ― MulÈ›umesc, domnule, rosti Ender. Poate că tonul lui fusese prea recunoscător. Pe neaÈ™teptate Bonzo îl pălmui cu toată puterea. Lovitura îl răsturnă pe băiat în pat. Apoi Bonzo îl izbi cu răutate în stomac. Ender căzu în genunchi. ― Nu mi-ai respectat ordinele, vorbi Bonzo. Tare, ca să audă toÈ›i: Un soldat bun respectă întotdeauna ordinele! DeÈ™i plângea din cauza durerii, Ender nu putu să nu simtă satisÂfacÈ›ie la auzul murmurelor ce se înălÈ›au prin dormitor. "Bonzo, prosÂtule! Nu întăreÈ™ti disciplina, ci o distrugi. Ei È™tiu că datorită mie, înÂfrângerea s-a transformat în egalitate. Iar acum văd cum mă răsplăteÈ™ti. Te-ai dovedit lipsit de minte în faÈ›a tuturor. Ce preÈ› mai are acum disÂciplina ta?" ÃŽn ziua următoare, Ender îi spuse Petrei că pentru binele ei, treÂbuiau să termine cu antrenamentele de dimineață. Bonzo n-avea nevoie de o nouă provocare, aÈ™a încât ar fi fost mai bine ca fata să-l evite o vreme. Ea îl înÈ›elese perfect. ― ÃŽn plus, îi zise, cred că te apropii de capacitățile tale maxime de È›intaÈ™. ÃŽÈ™i lăsă pupitrul È™i costumul în dulap. Putea purta uniforma SalaÂmandrelor până ajungea la magazie, unde s-o schimbe pentru cea neagră-cafenie a Șobolanilor. Nu-È™i adusese nimic cu el; avea să plece cu mâna goală. De altfel nu deÈ›inea nimic ― tot ceea ce era valoros se găÂsea în calculatorul È™colii, ori în capul È™i mâinile sale. Utiliză unul dintre pupitrele publice din sala de jocuri È™i se înÂscrise la un curs personal de autoapărare în condiÈ›ii de gravitate teresÂtră. Nu se gândea să se răzbune pe Bonzo pentru că-l lovise. Dar inÂtenÈ›iona să nu mai permită nimănui s-o facă. Capitolul 8 ȘOBOLANII ― Domnule colonel, până acum jocurile au fost programate cinstit. Cu stelele distribuite fie aleator, fie simetric. ― Cinstea e un atribut minunat, Anderson. N-are nimic de a face cu războiul. ― Jocul va fi compromis. Clasamentele comparative vor fi lipsite de sens. ― Slava Domnului! ― Va dura luni de zile, ani, până să proiectam È™i să testam noile săli de luptă. ― De asta È›i-am cerut-o acum. Ca să începi. Să fii creativ. Să te gândeÈ™ti la toate combinaÈ›iile de stele. Imposibile È™i incoÂrecte. Să te gândeÈ™ti la alte căi de a forÈ›a regulamentul. AnunÈ›uri în ultima clipa. ForÈ›e inegale. După aceea, rulează simulările È™l vezi care sunt cele mai dure È™l cele mai simple. Dorim o progresie inteligentă. Dorim să-l dezvoltăm. ― Când intenÈ›ionaÈ›i să-l faceÈ›i comandant? La opt ani? ― BineînÈ›eles că nu. ÃŽncă nu i-am strâns armata. ― Ah, deci aÈ™a intenÈ›ionaÈ›i să aranjaÈ›i lucrurile? ― Te-ai apropiat prea mult de joc, maiorule. Uiti că nu-i altÂceva decât un exerciÈ›iu de antrenament. ― E în acelaÈ™i timp poziÈ›ie, identitate, scop, nume; tot ceea ce-i modelează pe copiii aceÈ™tia vine din joc. Când se va afla că poate fi manipulat, cântărit, aranjat, Școala nu va mai exista. Nu exagerez. ― Știu. ― De aceea, sper că Ender Wiggin este într-adevăr cel căuÂtat, pentru că veÈ›i distruge eficienÈ›a metodei noastre de instruire pentru mult timp. ― Dacă nu-i Ender, dacă vârful lui de sclipire militară nu coinÂcide cu sosirea flotei noastre la planetele gândacilor, atunci n-o să mai conteze care-i metoda de instruire. ― Sper să mă scuzaÈ›i, domnule Graff, dar consider că trebuie să raportez Strategului È™i Hegemonului ordinele dumneavoastră È™i opinia mea asupra consecinÈ›elor. ― De ce nu dragului nostru Amiral? ― Toată lumea È™tie că-l aveÈ›i în buzunar. ― Câtă ostilitate, maior Anderson! Și crezusem că suntem prieteni. ― Suntem. Și cred că aveÈ›i dreptate în legătură cu Ender. Pur È™i simplu nu sunt de acord ca singur, absolut singur, să hotărâți soarta lumii. ― Nici măcar nu cred că am dreptul să decid soarta lui EnÂder Wiggin. ― Deci nu vă deranjează dacă o să raportez? ― Ba bineînÈ›eles că mă deranjează, tembelule! Asta e ceva ce trebuie decis de oameni care È™tiu ce fac, nu de politicienii ăștia speriaÈ›i, care È™i-au obÈ›inut posturile pentru că, întâmplător, au putere politică în È›ara din care provin. ― Dar înÈ›elegeÈ›i de ce o fac. ― Pentru că eÈ™ti un nenorocit de birocrat atât de miop, încât crezi că trebuie să te acoperi pentru cazul în care lucrurile ies prost. Ei bine, dacă lucrurile ies prost, toÈ›i o să fim hrana gândacilor! Ai încredere în mine, Anderson, È™i nu-mi aduce pe cap toaÂtă blestemata aia de Hegemonie! Ceea ce fac e îndeajuns de greu È™i fără prezenÈ›a lor. ― Nu vi se pare cinstit? Jocurile sunt măsluite împotriva dumÂneavoastră? Lui Ender i-o puteÈ›i face, dar nu vă place să fiÈ›i într-o situaÈ›ie similară, aÈ™a-i? ― Ender Wiggin e de zece ori mai inteligent È™i mai puternic decât mine. Ceea ce-i fac eu îi va scoate la iveală geniul. Dacă aÈ™ fi fost în locul lui, aÈ™ fi fost strivit. Maior Anderson, È™tiu că stric jocul, È™i È™tiu că-l iubeÈ™ti mai mult decât pe oricare dintre băieÈ›ii care-l joacă. Urăște-mă dacă vrei, dar nu mă opri! ― ÃŽmi rezerv dreptul de-a înÈ™tiinÈ›a oricând Hegemonul È™i StraÂtegul. Deocamdată... faceÈ›i ce doriÈ›i. ― ÃŽÈ›i mulÈ›umesc foarte mult. ― Ender Wiggin, micul prostănac care conduce-n clasament, ce plăcere să te-avem printre noi! Comandantul Armatei Șobolan zăcea întins pe un pat, în pielea goală È™i cu pupitrul în braÈ›e. Dacă te-avem pe tine, cum să mai pierdem de acum? Câțiva băieÈ›i din apropiere chiÂcotiră. Nu puteau exista două armate mai diferite decât Salamandrele È™i Șobolanii. Dormitorul era dezordonat È™i gălăgios. După experienÈ›a cu Bonzo, Ender crezuse că absenÈ›a disciplinei urma să fie o bine venită uÈ™urare. ÃŽn loc de aÈ™a ceva, descoperi că se aÈ™teptase la liniÈ™te È™i ordine, iar dezordinea de aici îl stânjenea. ― Ne descurcăm a-ntâia, Ender Tender. Io-s Rose Năsosu', un evreiaÈ™ clasa unu, iar tu nu eÈ™ti decât o puÈ›ulică de creÈ™tin. Să nu uiÈ›i cheÈ™tia-asta! De la formarea FI, Strategul forÈ›elor militare fusese întotdeauna un evreu. Exista o legendă potrivit căreia generalii evrei nu pierdeau războaie. Și, deocamdată, era adevărat. ÃŽi făcea pe toÈ›i evreii din Școala de Luptă să viseze la funcÈ›ia de Strateg, conferindu-le prestigiu de la început. ÃŽn acelaÈ™i timp, trezea È™i resentimente. Adesea, Armata ȘoboÂlan era poreclită ForÈ›a Cac, parodiind denumirea ForÈ›ei de Atac a lui Mazer Rackham. Multora le plăcea să-È™i amintească faptul că în timpul celei de-a Doua Invazii, deÈ™i un evreu american era Hegemonul alianÂÈ›ei, un alt evreu israelit ocupase funcÈ›ia de Strateg la comanda generală a apărării FI, iar un evreu rus fusese Amiralul flotei, adevăratul erou fusese Mazer Rackham, un neo-zeelandez puÈ›in cunoscut, jumătate Maori, adus de două ori înaintea curÈ›ii marÈ›iale, dar a cărui Forță de Atac alungase, È™i, în cele din urmă zdrobise, flota gândacilor în veciÂnătatea lui Saturn. Dacă Mazer Rackham a putut să salveze lumea, atunci nu conta câtuÈ™i de puÈ›in dacă erai sau nu evreu, ziceau oamenii. Dar de fapt conta, È™i Rose Năsosu' o È™tia. ObiÈ™nuia să glumească pe seama propriei sale persoane, pentru a diminua comentariile batjoÂcoritoare ale antisemiÈ›ilor ― aproape toÈ›i cei pe care îi învingea deveÂneau, cel puÈ›in o vreme, antisemiÈ›i ― dar în acelaÈ™i timp se asigura că toÈ›i îi cunoÈ™teau naÈ›ionalitatea. Armata lui era pe locul al doilea, asÂpirând la primul. ― Te-am luat, creÈ™tine, deoarece nu vreau ca lumea să creadă că eu câștig numai pentru că am soldaÈ›i extraordinari. Vreau să se vadă că până È™i cu un găinaÈ› ca tine, tot pot învinge. Aici avem numai trei reguli. Să faci ce-È›i zic eu È™i să nu te piÈ™i în pat. Ender încuviință. Știa că Rose aÈ™tepta să-l întrebe care era a treia regulă. De aceea îl întrebă. ― Au fost trei reguli. Aici nu prea avem timp de mate. Mesajul era clar. Victoria e mai importantă decât orice. ― Antrenamentele tale cu picii din ciclul întâi s-au terminat, Wiggin. Ter-mi-nat! Acum eÈ™ti într-o armată de băieÈ›i mari. Te-am pus în plutonul Blândului Dink. De-acum încolo, în ceea ce te priveÈ™te, BlânÂdul Dink e Dumnezeu. ― Atunci, tu cine eÈ™ti? ― Șeful de personal care l-a angajat pe Dumnezeu, rânji Rose. ÃŽn plus, nu mai ai voie să te atingi de pupitru până nu îngheÈ›i doi soldaÈ›i inamici în aceeaÈ™i bătălie. Ordinul ăsta e de autoapărare. Am auzit că eÈ™ti bun la programare. N-am chef să-È›i bagi nasul prin pupitrul meu. ToÈ›i izbucniră în râs. După câteva clipe, Ender pricepu motivul. Rose își programase pupitrul să afiÈ™eze o pereche de organe genitale masculine gigantice, care se bălăbăneau. "Ãsta-i exact genul de coÂmandant căruia m-ar fi dat Bonzo", gândi Ender. "Cum poate câștiga bătălii un băiat care-È™i ocupă timpul în felul ăsta?" ÃŽl găsi pe Blândul Dink în sala de jocuri, nu jucând, ci privind. ― Mi te-a arătat cineva, zise Ender. Eu sunt Ender Wiggin. ― Știu. ― Fac parte din plutonul tău. ― Știu. ― N-am prea multă experiență. Dink îl examină atent. ― Uite ce-i, Wiggin, È™tiu toate astea. De ce crezi că i-am cerut lui Rose să mi te aducă? Deci nu fusese azvârlit, fusese solicitat, fusese ales. Blândul îl doÂrise. ― De ce? ― Þi-am urmărit antrenamentele cu ciclul întâi. Cred că eÈ™ti proÂmițător. Bonzo e prost È™i voiam să capeÈ›i o instrucÈ›ie mai bună decât È›i-o putea oferi Petra. Ea se pricepe numai la tir. ― Trebuia să învăț să trag... ― Continui să te miÈ™ti de parcă È›i-ar fi frică să nu te scapi în panÂtaloni. ― Atunci, învață-mă tu! ― N-ai decât să È›ii ochii deschiÈ™i. ― N-o să renunÈ› la antrenamentele mele din timpul liber. ― Nici nu vreau s-o faci. ― Rose aÈ™a mi-a ordonat. ― Nu te poate opri. AÈ™a cum nu te poate opri să-È›i foloseÈ™ti puÂpitrul. ― Crezusem că un comandant poate ordona orice. ― Și eu pot ordona Lunii să dispară, dar nu se va întâmpla. Uite ce-i, Ender, comandanÈ›ii au exact atâta autoritate cât îi laÈ™i tu să aibă. Cu cât îi asculÈ›i mai mult, cu atât au mai multă putere asupra ta. ― Și cum îi pot opri să-mi facă rău? întrebă Ender, amintindu-È™i loviturile lui Bonzo. ― Crezusem că de asta iei cursuri de auto-apărare. ― M-ai urmărit peste tot? Dink nu-i răspunse. ― Nu vreau să-l supăr pe Rose. Vreau să particip la bătălii. M-am săturat să tot privesc. ― Procentajul de eficiență o să-È›i scadă. De data aceasta, Ender fu cel care tăcu. ― Ascultă, Ender, atâta vreme cât faci parte din plutonul meu, parÂticipi la toate bătăliile. ÃŽn curând, Ender avea să afle ce însemna asta. Dink își instruia plutonul separat de restul Șobolanilor; nu se consulta niciodată cu Rose È™i doar rareori toate plutoanele exersau împreună. Aveai impresia că Rose comanda o armată, iar Dink o alta, mult mai mică, aflată întâmÂplător în aceeaÈ™i sală, în acelaÈ™i timp. Dink începu prima È™edință cerându-i lui Ender să demonstreze poÂziÈ›ia sa de atac cu picioarele înainte. CeilalÈ›i băieÈ›i nu erau încântaÈ›i. ― Cum putem ataca, întinÈ™i pe spate? întrebară ei. Spre surprinderea lui Ender, Dink nu-i corectă, nu le spuse: "Nu atacaÈ›i întinÈ™i pe spate, ci cădeÈ›i în jos spre adversari." Văzuse cum proceda Ender, însă nu înÈ›elesese ce implică poziÈ›ia aceea. ÃŽn scurt timp, băiatul își dădu seama că deÈ™i Dink era extrem de capabil, persistenÈ›a lui în a păstra orientarea gravitaÈ›ională de pe coridor, în loc să-È™i imagineze poarta duÈ™mană ca fiind "jos", îi limita gândirea. Exersară atacul unei stele ocupate de inamici. ÃŽnainte de a încerca metoda lui Ender, cu picioarele înainte, o făcuseră întotdeauna în poÂziÈ›ie verticală, cu întregul corp expus ca È›intă. Chiar È™i aÈ™a însă, ajunÂseră la stea È™i apoi atacară adversarul dintr-o singură direcÈ›ie. ― Pe deasupra! strigă Dink È™i ei executară. Dink nu se mulÈ›umi cu atât, ci repetă asaltul, ordonând: ― Din nou, cu capu-n jos! ÃŽnsă datorită permanentei lor referiri la o gravitate care nu exista, băieÈ›ii se miÈ™cau cu stângăcie pe dedesubtul stelei, parcă suferind de ameÈ›eală. Detestau atacul cu picioarele înainte. Dink insista să-l folosească È™i ca urmare îl detestară pe Ender. ― Trebuie să-nvățăm de la un ciclu-ntâi cum să luptăm? mormăi unul dintre ei, asigurându-se că Ender îl putea auzi. ― Da, replică Dink. Continuară să exerseze. Și învățară. La antrenamente începură să-È™i dea seama cât de greu era să loveÈ™ti un inamic care te ataca venind cu tălpile spre tine. De îndată ce se convinseră de acest lucru, practicară manevra cu mai mult entuziasm. ÃŽn seara aceea fu prima dată când Ender veni la o È™edință de anÂtrenament după o întreagă după-amiaza de instrucÈ›ie. Era obosit. ― Acum că eÈ™ti într-o armată adevărată, îi zise Alai, nu mai trebuie să lucrezi cu noi. ― De la voi pot învăța lucruri pe care nu le È™tie nimeni. ― Blândul Dink e cel mai bun. Am auzit că eÈ™ti în plutonul lui. ― Atunci, hai la treabă! Să vă arăt ce-am învățat azi de la el. ÃŽmpreună cu alÈ›i douăzeci de băieÈ›i, repetară toate exerciÈ›iile caÂre-l istoviseră cu câteva ore înainte. Veni însă cu idei noi, făcându-i să încerce manevrele cu un picior îngheÈ›at, cu ambele picioare înÂgheÈ›ate, sau utilizând soldaÈ›i îngheÈ›aÈ›i drept cârme cu care să-È™i moÂdifice direcÈ›ia. Pe la jumătatea È™edinÈ›ei, Ender îi observă pe Dink È™i Petra îmÂpreună, stând în ușă È™i privind. Mai târziu, când se uită iarăși, dispăÂruseră. "Deci mă urmăresc È™i se È™tie ce facem." Nu avea habar dacă Dink îi era prieten; credea că Petra îi era, însă nu putea fi sigur de nimic. Poate că se înfuriaseră pentru că el făcea ceea ce era apanajul comanÂdanÈ›ilor È™i È™efilor de plutoane ― instruirea È™i antrenamentul soldaÈ›ilor. Poate se simÈ›eau ofensaÈ›i că un soldat era atât de apropiat de cei din ciclul întâi. ÃŽl stânjenea să fie observat de alÈ›ii mai mari decât el. ― Credeam că È›i-am zis să nu foloseÈ™ti pupitrul! Rose Năsosu' apăruse lângă patul lui Ender. Băiatul nu ridică privirea. ― ÃŽmi fac tema la trigonometrie pentru mâine. Rose lovi cu genunchiul pupitrul. ― Am zis să nu-l foloseÈ™ti! Ender aÈ™eza pupitrul pe pat È™i se sculă. ― Am nevoie de trigonometrie mai mult decât am nevoie de tine. Năsosu' era cu cel puÈ›in patruzeci de centimetri mai înalt decât Ender. ÃŽnsă băiatul nu-È™i făcea griji. N-avea să se ajungă la violență fizică. Și, chiar dacă se ajungea, credea că putea face față. Rose era leneÈ™ È™i nu se pricepea la lupta corp la corp. ― Ai coborât în clasament, piÈ™pirică, spuse Rose. ― Mă aÈ™teptam. Am fost în frunte numai datorită modului idiot în care mă utilizau Salamandrele. ― Idiot? Strategiile lui Bonzo au câștigat câteva jocuri-cheie. ― Strategiile lui Bonzo n-ar fi câștigat nici măcar o bătaie cu perne. ÃŽi încălcam ordinele, ori de câte ori trăgeam. Rose nu È™tiuse. Se înfurie. ― Deci, Bonzo m-a minÈ›it în legătură cu tine. Nu eÈ™ti numai mic È™i incompetent, ci È™i indisciplinat! ― ÃŽnsă de unul singur am transformat o înfrângere în egalitate. ― O să vedem ce mai faci de unul singur data viitoare, rosti Rose È™i plecă. Un coleg de pluton al lui Ender clătină din cap: ― EÈ™ti idiot ca un coiot. Băiatul privi spre Dink, care desena pe pupitrul său. Dink ridică ochii È™i-i întoarse privirea lui Ender. Nici un semn. Absolut nimic. "Bine", se gândi Ender, "mă pot descurca È™i singur." Bătălia avu loc peste două zile. Era prima dată că Ender lupta în cadrul unui pluton È™i se simÈ›ea nervos. Plutonul lui Dink se înÈ™irui de-a lungul peretelui din dreapta coridorului È™i Ender fu extrem de atent să nu se rezeme, să nu-È™i lase greutatea pe nici un picior. Să rămână în echilibru. ― Wiggin! strigă Rose Năsosu'. Ender simÈ›i cum îl cuprinde groaza din gât È™i până în stomac, un fior care-l străbătu ca un curent electric. Rose îl văzu. ― Tremuri? Vezi să nu te scapi în pantaloni, băieÈ›el! ÃŽl împinse către câmpul de forță care ascundea vederii sala de lupÂtă. O să vedem cât de bine te descurci acum, Ender. Când se deschide uÈ™a, sări È™i porneÈ™ti drept spre poarta adversarului. Sinucidere! Autodistrugere inutilă, lipsită de sens! ÃŽnsă acum treÂbuia să urmeze ordine, aceasta era bătălie, nu È™coală. Pentru o clipă, clocoti în sine, apoi se calmă. ― Excelent, domnule, zise el. DirecÈ›ia în care voi trage este a corÂpului lor principal. ― N-o să ai timp să tragi, puÈ›ulică! chicoti Rose. Peretele dispăru. Ender sări în sus, se prinse de mânerele din tavan È™i se catapultă prin ușă, în jos, spre poarta inamică. Adversarii erau Armata Centipedă, care de abia începuseră să iasă prin poarta lor, când Ender străbătuse deja jumătate din sală. MulÈ›i reuÂÈ™iră să se adăpostească îndărătul stelelor, însă Ender își ghemuise picioarele sub el È™i, È›inând pistolul între ele, trăgea înghețându-i pe mulÈ›i în timp ce ieÈ™eau. ÃŽi loviră picioarele, dar mai avu la îndemână trei secunde preÈ›ioase înainte ca să-i poată atinge corpul, scoțându-l din acÈ›iune. Mâna cu arma rămase îndreptată asupra grosului Centipezilor. Trase încontinuu, până-l îngheÈ›ară. După încă o secundă, se izbi de câmpul de forță al uÈ™ii inamice È™i ricoșă, rotindu-se. Intră într-un grup de soldaÈ›i duÈ™mani dinapoia unei stele; aceÈ™tia îl împinseră È™i se roti È™i mai rapid. Ricoșă lipsit de control prin tot restul bătăliei, deÈ™i frecarea treptată cu aerul îl încetini. N-avea habar câți soldaÈ›i îngheÈ›ase înainte de-a fi scos din luptă, totuÈ™i își putea da seama că Șobolanii câștigaseră, ca de obicei. La sfârÈ™itul bătăliei, Rose nu-i vorbi. Ender cotinua să conducă în clasamentul eficienÈ›ei, deoarece îngheÈ›ase trei, scosese din luptă doi, È™i rănise È™apte. Nu se mai pomeni nimic despre răzvrătire È™i despre inÂterzicerea utilizării pupitrului. Năsosu' rămase în partea lui de dormiÂtor, lăsându-l în pace. Blândul Dink începu să exerseze intrările rapide în sală ― atacul lui Ender asupra adversarului care de abia ieÈ™ea prin poartă fusese deÂvastator. ― Dacă un soldat poate provoca atâtea pierderi, gândiÈ›i-vă ce poate face un pluton! Dink îi ceru maiorului Anderson să deschidă o ușă în mijlocul unui perete È™i la antrenamente, pe lângă uÈ™a de la nivelul podelei, ca să poată exersa lansările în condiÈ›ii de luptă. Știrea se răspândi. De acum nimeni nu-È™i mai putea permite să rămână cinci, zece sau cinciÂsprezece secunde în coridor pentru a aprecia situaÈ›ia. Jocul se modiÂficase. Alte bătălii. De data aceasta, Ender îndeplini rolul cuvenit în caÂdrul unui pluton. Făcu greÈ™eli. Pierdu acÈ›iuni secundare. Coborî pe loÂcul doi în clasamentul eficienÈ›ei, apoi pe patru. După aceea, începu să greÈ™ească mai rar È™i să se integreze în pluton; urcă pe poziÈ›ia a treia, a doua È™i redeveni lider. *** ÃŽntr-o după-amiaza, Ender rămase după instrucÈ›ie în sala de luptă. Observase că Dink obiÈ™nuia să întârzie la cină È™i bănuia că se antrena suplimentar. Lui nu-i era foame È™i dorea să vadă ce făcea Dink în seÂcret. ÃŽnsă băiatul nu făcu nimic. Rămase lângă ușă, privindu-i. Dink se întoarse cu spatele la el, își scoase costumul È™i se împinse uÈ™or cu tălpile în podea. Pluti încet spre mijlocul sălii, tot mai lent, cu trupul relaxându-se aproape complet, aÈ™a încât braÈ›ele È™i palmele îi păÂreau miÈ™cate de curenÈ›ii foarte slabi din sală. După viteza È™i tensiunea instrucÈ›iei, după epuizarea fizică È™i nerÂvoasă, era odihnitor pur È™i simplu să-l vezi plutind. O făcu timp de zece minute, până ajunse la un alt perete. Acolo se împinse puternic cu picioarele, reveni la costum È™i-l îmbrăcă. ― Vino, i se adresă lui Ender. Merseră în dormitor. Era pustiu, deoarece toÈ›i băieÈ›ii plecaseră la masă. Cei doi se îmbrăcară în uniformele obiÈ™nuite. Ender veni apoi lângă patul lui Dink È™i aÈ™teptă până acesta termină de îmbrăcat. ― De ce-ai rămas? îl întrebă È™eful său de pluton. ― Nu mi-era foame. ― Bun, acum È™tii de ce nu sunt un comandant. Ender se întrebase adeseori. ― De fapt, m-au promovat de două ori È™i am refuzat. "Refuzat"? ― Mi-au luat dulapul, patul È™i pupitrul, mi-au dat o cabină de coÂmandant È™i o armată. Eu am rămas în cabină fără să fac nimic, până au cedat È™i m-au pus înapoi, în armata altuia. ― De ce? ― Pentru că n-o să-i las să mă manipuleze. Nu pot crede că încă n-ai văzut ce-i dincolo de tot rahatul ăsta. DeÈ™i, poate că eÈ™ti prea mic. Nu celelalte armate sunt adevăraÈ›ii adversari, ci profesorii! Ei ne pun să ne luptăm între noi, să ne urâm. Jocul e totul. CâștigaÈ›i, câștigaÈ›i, câștigaÈ›i! Și pentru ce? Ne omoram între noi, înnebuniÈ›i, încercând să ne învingem. Și în tot timpul ăsta, ticăloÈ™ii ne privesc, ne studiază, des-coperindu-ne punctele slabe, hotărând dacă suntem sau nu, destul de buni. Destul de buni pentru ce? Când m-au adus aici, aveam È™ase ani. Ce dracu' È™tiam? Ei au decis că eram bun pentru program, dar niciodată nu m-a întrebat nimeni dacă programul era bun pentru mine. ― Atunci de ce nu pleci acasă? Dink rânji. ― Pentru că nu pot renunÈ›a la joc. Ridică costumul de luptă de pe pat. Pentru că iubesc chestia asta. ― Atunci de ce nu vrei să fii comandant? ― Niciodată, clătină din cap băiatul. Uite ce-au făcut din Rose. A înnebunit. Rose Năsosu'! Doarme aici, cu noi, în loc să stea în cabină. De ce? Pentru că-i este frică să rămână singur. ÃŽi e frică de întuneric. ― Lui Rose? ― L-au făcut comandant È™i trebuie să se poarte ca un comandant. Nu È™tie ce face. Câștigă, dar asta-l sperie cel mai rău, pentru că nu È™tie de ce învinge, atât doar că am È™i eu un rol în toată chestia asta. ÃŽn orice clipă, cineva poate afla că Rosen nu-i un sclipitor general israelian, care poate câștiga în orice situaÈ›ie. El nu È™tie de ce învinge sau pierde. NiÂmeni nu È™tie. ― Nu-nseamnă că este nebun. ― Știu. EÈ™ti aici de un an, crezi că oamenii ăștia sunt normali? Ei bine, nu sunt! Nici noi nu suntem. Am căutat în bibliotecă, am solicitat cărÈ›i prin pupitru. CărÈ›i vechi, pentru că nu-È›i permit accesul la nimic nou, totuÈ™i am căpătat o idee destul de clară despre ce sunt copiii ― iar noi nu suntem copii. Copiii mai pot pierde uneori, fără să-i pese cuiva. Copiii nu sunt în armate, ei nu sunt comandanÈ›i, nu conduc alÈ›i patruzeci de copii; e mai mult decât poate suporta cineva fără să n-o ia niÈ›el razna. Ender încercă să-È™i amintească cum erau colegii lui de È™coală de pe Pământ. Nu se putea gândi însă decât la Stilson. ― Am avut un frate. Un tip normal. Nu-l interesau decât fetele. Și zborul. Voia să zboare. ObiÈ™nuia să joace mingea cu prietenii. Un joc amuzant: aruncai mingea printr-un inel, È™i driblai pe coridoare până îți confiscau mingea ofiÈ›erii de ordine. Ne distram grozav. Când m-au luat, mă învăța cum să driblez. Ender se gândi la propriul său frate È™i amintirile nu erau drăgăsÂtoase. Dink îi înÈ›elese expresia feÈ›ei. ― Hei, È™tiu, nimeni nu trebuie să vorbească despre acasă. TotuÈ™i noi am venit de undeva. Să È™tii că nu Școala de Luptă te-a creat. Ea nu creează nimic. Pur È™i simplu distruge. Și toÈ›i ne amintim lucruri de acasă. Poate că nu neapărat lucruri bune, dar ni le amintim, È™i atunci minÈ›im È™i pretindem că... uite ce-i, Ender, de ce nimeni nu vorbeÈ™te niciodată despre acasă? Asta nu-È›i sugerează cât de importantă e proÂblema? Că nimeni nici măcar nu recunoaÈ™te că... oh, la dracu! ― Nu s-a întâmplat nimic rău, îl liniÈ™ti Ender. Mă gândisem la VaÂlentine. Sora mea... ― N-am vrut să te tulbur. ― Nu-i nimic. Nu mă gândesc prea mult la ea, pentru că întotdeauÂna pățesc... aÈ™a. ― Exact, noi nu plângem niciodată. Cristoase, nu m-am gândit până acum! Nimeni nu plânge! încercăm cu adevărat să fim adulÈ›i. AÈ™a, ca taÈ›ii noÈ™tri. Pariez că taică-tău era ca tine. Pariez că era tăcut È™i înghiÈ›ea multe, apoi izbucnea È™i... ― Eu nu semăn cu tata. ― Deci poate că greÈ™esc. Uită-te însă la Bonzo, fostul tău comanÂdant. El are un sindrom avansat de trufie spaniolă. Nu-È™i poate permite să aibă slăbiciuni. Să fii mai bun decât el constituie de-a dreptul o inÂsultă. Să fii mai puternic e ca È™i cum i-ai tăia coaiele. De asta te urăște, pentru că n-ai suferit când a-ncercat să te pedepsească. Pentru asta e-n stare cu adevărat să te ucidă. E nebun! ToÈ›i sunt nebuni. ― Și tu nu eÈ™ti? ― Eu nebun È™i eu, băiatu', dar când eu nebun, eu merge, eu pluÂteÈ™te singur în aer È™i nebunia iese din mine, intră-n pereÈ›i È™i nu mai iese de-acolo decât la bătălie, când băieÈ›ii se loveÈ™te de pereÈ›i È™i-o scoate. Ender zâmbi. ― Și tu nebun curând, urmă Dink. Hai să mâncăm! ― Eu cred că poÈ›i fi comandant fără să fii nebun. Poate că dacă È™tii despre nebunie, o poÈ›i evita. ― N-o să-i las pe ticăloÈ™i să mă-ncalece, Ender. Te-au luat È™i pe tine în colimator È™i nu intenÈ›ionează să te trateze cu bunătate. Uită-te ce È›i-au făcut până acum! ― Nu mi-au făcut nimic altceva decât că m-au promovat. ― Și-asta-È›i face viaÈ›a mai uÈ™oară? Ender râse È™i scutură din cap. ― Poate că ai dreptate. ― Ei cred că te-au prins. Nu-i lăsa! ― Dar de asta am venit, spuse Ender. Ca să fiu transformat într-o unealtă. Ca să salvez lumea. ― Cum poÈ›i să mai crezi în povestea asta? ― Care poveste? ― AmeninÈ›area gândacilor... Salvarea lumii... Uite ce-i, Ender, dacă gândacii ar dori să ne desfiinÈ›eze, ar fi deja aici. Nu ne mai inÂvadează. I-am bătut È™i au fugit. ― Și filmele...? ― Toate sunt din Prima È™i a Doua Invazie. Bunicii tăi nici nu se născuseră când i-a terminat Mazer Rackham. Uită-te cu atenÈ›ie. Totu-i o farsă. Nu există nici un conflict, doar ne înnebunesc pe noi. ― De ce? ― Pentru că atâta vreme cât oamenii se tem de gândaci, FI poate rămâne la putere È™i atâta vreme cât este la putere, anumite țări își pot păstra autoritatea supremă. Mai uită-te la video, Ender. ÃŽn curând, oaÂmenii se vor prinde de jocul ăsta È™i va izbucni un război civil care va însemna sfârÈ™itul total. Asta e ameninÈ›area, nu gândacii. Iar când va izbucni, noi doi n-o să mai fim prieteni. Pentru că tu eÈ™ti american, ca È™i dragii noÈ™tri profesori. Iar eu nu sunt. Merseră în sala de mese È™i mâncară, discutând despre alte lucruri. Cu toate acestea, Ender È›inea minte cuvintele lui Dink. Școala de Luptă era atât de izolată, jocurile atât de importante în minÈ›ile copiilor, încât Ender uitase de lumea din exterior. Onoare spaniolă... Război civil... Politică... Școala de Luptă era într-adevăr un loc foarte mic. TotuÈ™i, Ender nu ajunsese la concluziile lui Dink. Gândacii erau reali. AmeninÈ›area era reală. FI controla o mulÈ›ime de lucruri, însă nu È™i reÈ›elele TV È™i video. Cel puÈ›in nu acolo unde crescuse Ender. ÃŽn locul unde trăise Dink, în Þările de Jos, aflate de trei generaÈ›ii sub hegemoÂnie rusească, poate că totul era controlat, însă Ender È™tia că minciunile nu puteau dura mult în America. AÈ™a încât continua să creadă. Continua să creadă, dar sămânÈ›a îndoielii fusese plantată acum, iar la răstimpuri îi mai încolÈ›ea un firicel de rădăcină. SămânÈ›a aceea schimba totul. ÃŽl făcu pe Ender să asculte mai atent ce vor de fapt oaÂmenii È™i nu ceea ce spun. ÃŽl făcu mai înÈ›elept. *** La antrenamentul din seara aceea nu veniră decât jumătate din băieÈ›i. ― Unde-i Bernard? întrebă Ender. Alai rânji. Shen închise ochii È™i adoptă o mască meditativă. ― N-ai auzit? răspunse un băiat. Umblă vorba că oricine se antreÂnează cu tine n-o să ajungă nimic în nici o armată. Se zice că nici un comandant nu vrea soldaÈ›i stricaÈ›i de instrucÈ›ia ta. Ender încuviință din cap. ― Da' după cum o văd eu, urmă băiatul, dac-o să fiu cel mai tare soldat, orice comandant deÈ™tept o să mă ia. Nu? Continuară È™edinÈ›a. După vreo jumătate de oră, când exersau evitarea coliziunilor cu soldaÈ›i îngheÈ›aÈ›i, în sală intrară câțiva comanÂdanÈ›i în diferite uniforme. ÃŽn mod ostentativ, începură să noteze numele băieÈ›ilor. ― Hei! strigă Alai. VedeÈ›i să mă scrieÈ›i corect! La următorul antrenament veniră È™i mai puÈ›ini băieÈ›i. ÃŽi povestiră lui Ender diferite cazuri: băieÈ›i din ciclul întâi care fuseseră îmbrânciÈ›i la duÈ™, sau avuseseră accidente în sala de mese È™i de jocuri, sau li se È™terseseră fiÈ™ierele de către cei mari care puteau sparge sistemele de protecÈ›ie primitive ale pupitrelor. ― ÃŽn seara asta nu ne mai antrenăm, spuse Ender. ― Pe dracu'! replică Alai. ― Facem o pauză de câteva zile. Nu vreau ca puÈ™tii să pățească ceva. ― Dacă te opreÈ™ti, fie numai pentru o seară, o să-È™i dea seama că au găsit un punct slab. E ca È™i cum ai fi dat înapoi din faÈ›a lui Bernard, când se purta ca un porc. ― ÃŽn plus, interveni Shen, nouă nu ne este teamă È™i nici nu ne pasă, aÈ™a că-i obligaÈ›ia ta morală să continui. Avem nevoie de antrenamente, È™i tu ai tot atâta nevoie. Ender își aminti cuvintele lui Dink. Jocul era un fleac, comparat cu restul lumii. La urma urmei, de ce ar fi trebuit cineva să-È™i piardă toate serile pentru jocul ăsta imbecil? ― Oricum, nu reuÈ™im mare lucru, zise Ender È™i porni spre ieÈ™ire. Alai îl opri. ― Te-au speriat È™i pe tine? Te-au bătut la duÈ™uri? Te-au băgat cu capu-n budă? Þi-a băgat cineva pistolu-n cur? ― Nu. ― Mai eÈ™ti prietenul meu? È™opti Alai. ― Da, răspunse Ender. ― Atunci È™i eu mai sunt prietenul tău È™i rămân aici să mă antrenez cu tine. BăieÈ›ii cei mari veniră È™i acum, dar mai puÈ›ini dintre ei erau coÂmandanÈ›i. Majoritatea erau soldaÈ›i din alte armate. Ender recunoscu uniforma Salamandrelor. Chiar È™i câteva uniforme ale Șobolanilor. De data aceasta, nu notară nici un nume. Dimpotrivă, râseră de ei, batjocorindu-i pe puÈ™tii din ciclul întâi, care încercau să stăpânească tehnici dificile cu muÈ™chii lor neantrenaÈ›i. Câțiva începuseră să se simtă ruÈ™iÂnaÈ›i. ― AscultaÈ›i-i, le zise Ender. ÞineÈ›i minte spusele lor. Dacă vreoÂdată doriÈ›i să vă scoateÈ›i din minÈ›i duÈ™manii, strigaÈ›i-le exact aceleaÈ™i lucruri. ÃŽi vor face să acÈ›ioneze negând, să înnebunească. Dar noi nu înnebunim. Lui Shen îi plăcu atât de mult ideea, încât după fiecare atac verbal, puse un grup de patru puÈ™ti să repete aceleaÈ™i cuvinte, în cor, de cinci-È™ase ori la rând. După câteva asemenea refrene, câțiva dintre băieÈ›ii mari se lansară de pe pereÈ›i ca să-i ia la bătaie. Costumele fuseseră proiectate pentru condiÈ›iile înfruntărilor cu arme care nu răneau; ofereau însă puÈ›ină protecÈ›ie È™i împiedicau serios miÈ™cările atunci când se ajungea la luptă corp la corp în imponderaÂbilitate. Oricum, jumătate din cei veniÈ›i la antrenamente erau îngheÈ›aÈ›i È™i nu se puteau lupta; totuÈ™i rigiditatea costumelor le conferea o utilitate potenÈ›ială. Ender le ordonă rapid să se adune într-unul din colÈ›urile săÂlii. Cei mari râseră È™i mai tare de ei, iar puÈ›inii care rămăseseră lângă pereÈ›i se alăturară acum atacului. Ender È™i Alai deciseră să propulseze un băiat îngheÈ›at în calea unui duÈ™man. Din coliziune, cei doi ricoÈ™ară în direcÈ›ii opuse. AdverÂsarul răcni de durere È™i se prinse cu mâinile de pieptul lovit de casca celuilalt. Gluma luase sfârÈ™it. ToÈ›i soldaÈ›ii mari se lansară ca să intre în lupÂtă. Ender n-avea nici o speranță că vreunul dintre ai lui avea să scape nevătămat. ÃŽnsă adversarii veneau neorganizaÈ›i, lipsiÈ›i de orice tactică; nu mai acÈ›ionaseră niciodată împreună, în timp ce micul grup de anÂtrenament al lui Ender era alcătuit dintr-o duzină de băieÈ›i care se cuÂnoÈ™teau bine între ei È™i È™tiau cum să conlucreze. ― Nova! strigă Ender. Ei râseră. Se adunară în trei grupuri, cu picioarele laolaltă, gheÂmuiÈ›i pe vine È™i È›inându-se de mâini aÈ™a încât formau niÈ™te stele pe fundalul peretelui. ― ÃŽi ocolim È™i ne-ndreptăm spre ușă! Acum! La semnalul lui, cele trei stele explodară, fiecare băiat lansându-se într-o direcÈ›ie diferită, dar sub un asemenea unghi încât să poată ricoÈ™a din perete È™i să se îndrepte către ușă. Deoarece toÈ›i inamicii erau în mijlocul sălii, unde schimbările de traiectorie erau mult mai dificile, scăpară neinterceptaÈ›i. Ender se poziÈ›ionase în aÈ™a fel încât după lansare să facă joncÈ›iuÂnea cu puÈ™tiul îngheÈ›at utilizat drept proiectil. Acum nu mai era înÂgheÈ›at, È™i-l lăsă pe Ender să-l prindă, să-l învârtă È™i să-l împingă spre ușă. Din nefericire, reacÈ›ia îl trimise pe Ender în direcÈ›ia opusă, cu o viteză redusă. Singur din tot grupul său, se îndreptă lent către capătul sălii unde se strânseseră băieÈ›ii cei mari. Rotindu-se, putu să-i zărească pe ai săi, aflaÈ›i în siguranță pe celălalt perete. ÃŽntre timp, adversarii, furioÈ™i È™i dezorganizaÈ›i, îl observaseră. EnÂder calculă cât de repede avea să atingă peretele pentru a se relansa. Nu suficient de rapid. Câțiva inamici se îndreptau deja spre el. Uluit, distinse printre ei chipul lui Stilson. Apoi scutură din cap È™i-È™i dădu seama că se înÈ™elase. TotuÈ™i, situaÈ›ia era similară, dar acum ceilalÈ›i n-aveau să stea deoparte, pentru un duel unul-contra-unul. Din câte își dădea seama, nu exista nici un È™ef, iar băieÈ›ii erau mult mai voinici decât el. La cursul de autoapărare, învățase totuÈ™i câteva lucruri despre deÂplasarea centrului de greutate, precum È™i despre fizica obiectelor în miÈ™care. ÃŽn bătăliile lor, n-ajungeau aproape niciodată la confruntări individuale corp la corp ― nu se loveau de adversari decât dacă aceÈ™tia erau îngheÈ›aÈ›i. De aceea, în puÈ›inele secunde pe care le avea la dispoÂziÈ›ie, Ender încercă să se poziÈ›ioneze cât mai bine pentru a-i primi pe adversari. Din fericire, nici ei nu È™tiau mai multe despre bătaia în imponÂderabilitate, È™i puÈ›inii care încercară să-l atace descoperiră că o lovitură cu pumnul era destul de ineficientă, atunci când trupul È›i se deplasează înapoi aproape cu aceeaÈ™i viteză ca a pumnului. ÃŽn grup existau însă È™i unii care voiau să împingă lucrurile mai departe, să rupă mâini sau picioare. Ender înÈ›elese asta repede È™i nu mai pierdu nici o clipă. Prinse de braÈ› un soldat care voise să-l lovească cu pumnul È™i-l azvârli cu toată puterea. ÃŽn felul acesta, se îndepărtă È™i el din calea priÂmului val de atacatori, deÈ™i nu se apropiase de ușă. ― StaÈ›i pe loc! strigă spre prietenii săi care se grupaseră, pregăÂtindu-se în mod evident să-i vină în ajutor. StaÈ›i acolo! Cineva îl prinse de laba piciorului. Strânsoarea puternică îi oferea lui Ender un sprijin; putu să calce violent pe urechea È™i umărul atacaÂtorului, făcându-l să scoată un strigăt È™i să-i dea drumul. Dacă l-ar fi eliberat din prima clipă, băiatul ar fi suferit mai puÈ›in È™i i-ar fi permis lui Ender să utilizeze manevra ca o lansare. Se agățase însă prea strâns; urechea i se rupse È™i împrăștie picături de sânge prin aer, iar viteza lui Ender se reduse È™i mai mult. "Se-ntâmplă iarăși, la fel", gândi Ender. "Provoc iarăși suferință doar pentru a mă salva pe mine. De ce nu mă lasă-n pace, ca să nu fiu nevoit să-i rănesc?" AlÈ›i trei băieÈ›i se îndreptau acum către el, iar de data aceasta acÂÈ›ionau împreună. Ca să-i poată face ceva, trebuiau însă să-l prindă. EnÂder se aÈ™eză astfel încât doi dintre ei îl puteau prinde imediat de piÂcioare, lăsându-i braÈ›ele libere să se ocupe de al treilea. BineînÈ›eles, înhățară momeala. Ender înÈ™făcă piepÈ›ii cămășii celui de-al treilea È™i-l izbi cu casca în față. Din nou, un răcnet È™i o jerbă de sânge. Cei doi care-i apucaseră picioarele începuseră să i le răsucească. Ender îl propulsă pe cel cu nasul spart într-unul din ei, se ciocniră vioÂlent È™i piciorul său se eliberă. După aceea fu o chestiune destul de simÂplă ca, folosind strânsoarea celuilalt drept reazem, să-l lovească puterÂnic în testicule È™i apoi să se lanseze în direcÈ›ia uÈ™ii. Nu reuÈ™ise să se împingă prea bine È™i viteza era destul de mică, dar nu conta. Nu-l urÂmări nimeni. Ajunse la prietenii săi de lângă ușă. ÃŽl prinseră È™i-l conduseră spre ieÈ™ire. Râdeau È™i-l băteau cu palma pe spate. ― Durule! îi spuneau. ― Spaima! ― Terminatorule! ― Pe ziua de azi gata cu antrenamentele, zise Ender. ― Se vor întoarce mâine, spuse Shen. ― N-o să facă nimic, replică Ender. Dacă vin fără costume or să pățească exact ca azi. Dacă vin cu costume, îi putem îngheÈ›a. ― ÃŽn plus, interveni Alai, n-o să-i lase profesorii. Ender își aminti cuvintele lui Dink È™i se întrebă dacă Alai avea dreptate. ― Hei, Ender! strigă unul dintre băieÈ›ii mai mari, atunci când ieÂÈ™iră. EÈ™ti un nimic, nenică! O să fii un nimic! ― Fostul meu comandant, Bonzo, spuse Ender. Cred că nu mă agreează. ÃŽn seara aceea, Ender ceru pupitrului noutățile din È™coală. Patru băieÈ›i se prezentaseră la infirmerie. Unul cu coaste rupte, altul cu un testicul umflat, unul cu urechea sfâșiată È™i al patrulea cu nasul spart È™i un dinte lipsă. ÃŽn toate cazurile, motivul rănirii era acelaÈ™i: COLIZIUNE ACCIDENTALà ÎN IMPONDERABILITATE Dacă profesorii permiteau aÈ™a ceva în raportul oficial, era evident că nu intenÈ›ionau să pedepsească pe nimeni pentru încăierare. "Nu vor face nimic? Nu le pasă ce se-ntâmplă în È™coala asta?" Deoarece revenise în dormitor mai devreme ca de obicei, Ender testă codul jocului cu Þara-din-poveÈ™ti. Nu-l mai jucase de mult. De aceea, atunci când apăru pe ecran nu porni de acolo de unde îl părăsise, ci de lângă leÈ™ul UriaÈ™ului. Acum nu-È›i mai puteai da seama ce fusese, decât dacă-l priveai din depărtare. Tipul devenise o colină acoperită de iarbă È™i rădăcini. Doar vârful feÈ›ei mai era vizibil, oase albe aidoma unei formaÈ›iuni de calcar înălțându-se dintr-un munte erodat. Ender nu avea chef să se lupte cu copiii-lupi, însă spre surprinÂderea lui nu erau acolo. Poate că odată uciÈ™i, dispăreau pentru totdeauÂna. Se întristă puÈ›in. Coborî spre platforma de stâncă de unde se vedeau pădurile cele frumoase. Din nou sări în gol È™i, din nou, un nor îl prinse È™i-l purtă în odaia din turn. Șarpele începu iarăși să se descolăcească din covoraÈ™, numai că acum Ender nu ezită. Ridică piciorul È™i-i zdrobi capul. Șarpele se zbătu È™i se zvârcoli, dar îl apăsă cu toată puterea pe pardoseala din piatră. ÃŽn cele din urmă, rămase nemiÈ™cat. ÃŽl luă de jos È™i-l scutură, până ce tot covoraÈ™ul se deÈ™iră. Apoi, târându-l după el, începu să caute o ieÈ™ire. Primul obiect găsit a fost o oglindă. Iar în luciul ei zări un chip pe care-l recunoscu cu uÈ™urință. Era Peter; pe bărbie i se prelingea un firiÈ™or de sânge, iar printr-un colÈ› al gurii ieÈ™ea o coadă de È™arpe. Ender scoase un strigăt È™i azvârli pupitrul. PuÈ›inii băieÈ›i din dorÂmitor săriră speriaÈ›i, dar Ender își ceru scuze È™i ei plecară. Privi din nou pupitrul. Personajul lui rămăsese pe loc, uitându-se în oglindă. Căută un obiect cu care s-o spargă, dar nu găsi nimic, iar oglinda nu se putea desprinde din perete. ÃŽn cele din urmă, aruncă cu È™arpele în ea. Se sparse, dezvăluind o gaură. Din ea ieÈ™iră zeci de È™erpi mai mici, care-l muÈ™cară cu repeziciune. ÃŽncercând să È™i-i smulgă de pe el, perÂsonajul se prăbuÈ™i È™i muri. Ecranul se întunecă È™i apărură cuvintele: JOC NOU? Ender deconectă pupitrul. ÃŽn ziua următoare câțiva comandanÈ›i veniră la el sau îi trimiseră soldaÈ›i să-i spună să nu-È™i facă griji; cei mai mulÈ›i dintre ei considerau că antrenamentele suplimentare erau o idee bună È™i nu trebuia s-o abanÂdoneze. Ca să se asigure că nimeni nu avea să-l mai deranjeze trimiteau câțiva soldaÈ›i de-ai lor, care aveau nevoie de antrenamente suplimenÂtare. "Sunt tot atât de voinici cât È™i gândacii care m-au atacat aseară. Dacă au de gând să încerce iarăși, n-o să le fie uÈ™or." ÃŽn seara aceea, în loc de o duzină de băieÈ›i, veniră patruzeci È™i cinci, mai mult decât o armată È™i, fie datorită prezenÈ›ei lor de partea lui Ender, fie datorită înfrângerii suferite cu o zi în urmă, agresorii nu apărură. Băiatul nu mai reveni în Þara-din-poveÈ™ti. ÃŽnsă aceasta îi poÂpula visele. ÃŽÈ™i reamintea întruna ce simÈ›ise când ucisese È™arpele, strivindu-l, aÈ™a cum rupsese urechea băiatului, aÈ™a cum îl bătuse pe Stilson È™i tot aÈ™a cum îi fracturase braÈ›ul lui Bernard. Cum se ridicase după aceea È™i văzuse chipul lui Peter privindu-i din oglindă. "Jocul ăsta È™tie prea multe despre mine. Jocul spune minciuni sfruntate. Eu nu sunt Peter. N-am răul în inimă." Apoi, teama È™i mai mare că era un ucigaÈ™, însă unul mai priceput decât avea să fie Peter vreodată; că tocmai trăsătura aceasta îi încânta pe profesori. "Ei au nevoie de ucigaÈ™i pentru războaiele cu gândacii. De oameni care zdrobesc feÈ›ele duÈ™manilor în țărână È™i le împrăștie sângele în spaÈ›iu." "Ei bine, sunt omul vostru. Sunt nemernicul sângeros pe care l-aÈ›i dorit când mi-aÈ›i ordonat apariÈ›ia pe lume. Sunt unealta voastră, È™i ce mai contează dacă urăsc acea parte a mea de care aveÈ›i cea mai mare nevoie? Ce contează că atunci când È™erpii cei mici m-au ucis în joc, eu am fost de acord cu ei È™i m-am bucurat?" Capitolul 9 LOCKE Șl DEMOSTENE ― Nu te-am chemat aici ca să pierdem timpul. Ce dracu a făcut calculatorul? ― Nu È™tiu. ― Cum a putut lua o fotografie a fratelui lui È™i s-o introducă în grafica jocului ăla? ― Domnule colonel, nu eu sunt programatorul. Știu doar că în jocul acesta nu s-a mai ajuns niciodată până aici. Þara-din-poveÈ™ti era È™i aÈ™a un loc special, dar acum nu mai e tot Þara-din-poveÈ™ti. Este dincolo de Capătul Lumii, È™i... ― Cunosc numele alea. Nu È™tiu însă ce-nseamnă! ― Þara-din-poveÈ™ti era programată. Apare È™i în alte câteva jocuri. Dar despre Capătul Lumii nu È™tim absolut nimic. ― Nu-mi place ca un calculator să-i zăpăcească în felul ăsta mintea. Peter Wiggin este persoana cea mai influentă din viaÈ›a lui, cu excepÈ›ia surorii sale, Valentine. ― Iar jocurile au fost create în scopul de a-i ajuta să se forÂmeze, să găsească lumi în care să se simtă cât mai bine. ― N-ai înÈ›eles, nu-i aÈ™a, maior Imbu? Eu nu vreau ca Ender să se simtă bine la sfârÈ™itul lumii. Misiunea noastră aici nu este de a ne distra la sfârÈ™itul lumii. ― SfârÈ™itul lumii din joc nu înseamnă neapărat sfârÈ™itul omenirii în războiul cu gândacii. Pentru Ender are un înÈ›eles aparte. ― Perfect. Care anume? ― Nu È™tiu, domnule. Nu sunt eu puÈ™tiul. ÃŽntrebaÈ›i-l pe el. ― Maior Imbu, te întreb pe tine! ― Ar putea avea o mie de înÈ›elesuri. ― Zi-mi unul! ― AÈ›i izolat băiatul. Poate că el doreÈ™te sfârÈ™itul acestei lumi, sfârÈ™itul Școlii de Luptă. Sau poate că-i vorba despre sfârÈ™itul lumii în care a crescut ca băieÈ›aÈ™, a căminului său. Sau poate că-i felul lui de-a reacÈ›iona față de băieÈ›ii pe care i-a băgat în spital aici. Ender e un puÈ™ti sensibil, o È™tiÈ›i doar, È™i a făcut niÈ™te lucruri destul de rele asupra altora, de aceea poate că doreÈ™te sfârÈ™itul acelei lumi. ― Sau poate că răspunsul e cu totul altul. ― Jocul acela este o relaÈ›ie între copil È™i calculator. Laolaltă, ei creează poveÈ™ti. PoveÈ™tile respective sunt adevărate, în sensul că reflectă realitatea vieÈ›ii copilului. Asta-i tot ce È™tiu. ― Să-È›i spun È™i ce È™tiu eu, maior Imbu. Imaginea aceea, a lui Peter Wiggin, nu putea fi luată dintr-unul din fiÈ™ierele noastre din È™coală. După venirea lui Ender aici, nu mai avem nimic despre fratele lui. TotuÈ™i, imaginea din oglindă e recentă! ― A trecut doar un an È™i jumătate, domnule, cât de mult se putea schimba băiatul? ― Acum are cu totul altă pieptănătură. Gura i-a fost modiÂficată ortodental. Am solicitat Pământului o fotografie actuală È™i le-am comparat. Singurul fel în care calculatorul È™colii putea obÈ›ine o imagine similară era s-o ceară de la un calculator păÂmântean. Dar unul care să nu fie în reÈ›eaua FI. AÈ™a ceva ar fi necesitat autorizaÈ›ii speciale. Noi nu putem merge pur È™i simplu în Comitatul Guilford din North Caroline ca să luăm o poză din dosarele È™colii de acolo. A autorizat cineva din È™coala noastră o asemenea acÈ›iune? ― Nu înÈ›elegeÈ›i, domnule. Calculatorul Școlii de Luptă este o simplă părticică din reÈ›eaua FI. Dacă noi dorim o fotografie ne trebuie o autorizaÈ›ie, dar dacă programul jocului decide că poza e necesară... ― N-are decât s-o ceară È™i-o capătă. ― Nu în fiecare zi. Doar când e spre binele copilului. ― Perfect, e spre binele lui. Dar de ce ? Fratele lui e periculos, a fost respins de noi pentru că e una dintre cele mai rele fiinÈ›e omeneÈ™ti de care ne-am atins vreodată. De ce-i atât de imporÂtant pentru Ender? De ce, după atâta timp? ― Domnule, vă răspund cu toată sinceritatea că habar n-am. Iar programul jocului este astfel făcut încât nu ne poate spune. Poate că de fapt nu È™tie nici el. Este un teritoriu necuÂnoscut. ― Vrei să spui că programul improvizează pe măsură ce se derulează acÈ›iunea? ― Cam aÈ™a ceva. ― Ei bine, atunci mă simt ceva mai bine. Crezusem că numai eu procedez aÈ™a. Valentine sărbători singură aniversarea celor opt ani ai lui Ender, în păduricea din spatele noii lor case din Greensboro. Curăți un petic de sol, îndepărtând formele È™i acele de brad, apoi zgârie numele lui Ender pe pământ cu o crenguță. După aceea, făcu un rug mititel din cetină È™i rămurele È™i-l aprinse. ÃŽnălțându-se, fumul se împleti cu crenÂgile È™i cetina brazilor de deasupra. "Tot mai sus, în spaÈ›iu", își spuse ea în gând. "Până la Școala de Luptă". Nu primiseră nici o scrisoare È™i, din câte È™tiau, nici scrisorile lor nu ajunseseră la destinaÈ›ie. După plecarea lui Ender, mama È™i tata stăÂteau la masă È™i-i transmiteau scrisori lungi, la fiecare câteva zile. După o vreme, o făcuseră săptămânal iar când nu primiră nici un răspuns, lunar. Acum trecuseră doi ani de când fusese luat È™i nu mai existau scrisori ― absolut nici una ― È™i nici măcar amintirea zilei lui de naÈ™tere. "E mort", se gândi ea cu amărăciune, "pentru că noi l-am uitat." TotuÈ™i, Valentine nu-l uitase. Făcea astfel încât părinÈ›ii ei să nu-È™i dea seama È™i în primul rând nu scăpase nici o vorbă lui Peter despre cât de mult se gândea ea la Ender, cât de adesea îi scria scrisori la care È™tia că n-avea să-i răspundă. Iar când mama È™i tata îi anunÈ›aseră că păÂrăseau oraÈ™ul, pentru a se muta tocmai în North Caroline, Valentine înÈ›elese că ei nu se mai aÈ™teptau să-l revadă vreodată pe Ender. Plecau din singurul loc unde el È™tia să-i caute. Cum avea Ender să-i găsească aici, printre copacii aceÈ™tia, sub cerul greu È™i schimbător? Toată viaÈ›a lui trăise în adâncul coridoarelor, iar dacă se mai afla încă în Școala de Luptă, acolo exista È™i mai puÈ›ină natură. Ce ar fi crezut el despre toate astea? Valentine È™tia de ce se mutaseră aici. Era pentru binele lui Peter; pentru ca viaÈ›a printre copaci È™i mici vieÈ›uitoare, natura în formă priÂmitivă, aÈ™a cum o puteau concepe mama È™i tata, să-l domolească pe ciudatul È™i chiar înfricoșătorul lor fiu. Și, într-un fel, avură succes. PeÂter acceptă imediat natura. Făcea plimbări lungi: sub cerul liber, traÂversând păduri È™i câmpii ― mergând uneori o zi întreagă, doar cu un rucsac în care ducea două-trei sandviÈ™uri, pupitrul său È™i un briceag mic. ÃŽnsă Valentine È™tia. Văzuse o veveriță pe jumătate jupuită, răstigÂnită pe beÈ›e înfipte în pământ. Și-l imaginase pe Peter punând capcana, capturând-o, apoi despicând atent pielea È™i jupuind-o, fără să-i sfârtece abdomenul, privind muÈ™chii zvâcnind È™i încordându-se. Oare după câtă vreme murise veveriÈ›a? Iar în tot timpul acela, Peter stătuse în preajmă, jucându-se pe pupitru, pe când viaÈ›a veveriÈ›ei se scurgea. La început, fata se îngrozise È™i fusese gata să vomite la cină, priÂvindu-l pe fratele ei mâncând cu poftă È™i pălăvrăgind vesel. Mai târziu, gândindu-se, își dăduse seama că probabil pentru Peter reprezenta un soi de magie, aÈ™a cum erau rugurile ei mititele; un sacrificiu menit să domolească zeii întunecaÈ›i ce-i hăituiau sufletul. Mai bine să tortureze veveriÈ›e decât pe copii. Peter fusese dintotdeauna un grădinar al sufeÂrinÈ›ei, sădind-o, îngrijind-o È™i devorând-o nesățios atunci când era pârguită; mai bine aÈ™a, în doze mici È™i concentrate, decât să perpetueze o cruzime surdă față de colegii de È™coală. ― Un elev model, spuneau profesorii lui. Păcat că nu avem o sută ca el în È™coală. Studiază permanent È™i predă toate lucrările la timp. ÃŽi place să înveÈ›e. Valentine È™tia însă că era o înÈ™elătorie. Adevărat, lui Peter îi plăÂcea să înveÈ›e, însă profesorii nu aveau nici un merit. ÃŽnvățase totul acasă, prin intermediul pupitrului, conectându-se la biblioteci È™i baze de date cu Valentine. ÃŽnsă la È™coală se comporta de parcă era fascinat de lecÈ›iile puerile. "Tii! niciodată nu m-am gândit că aÈ™a arată broaÈ™tele pe dinăuntru", zicea el, apoi acasă studia combinările celulelor în orÂganisme prin intermedierea filotică a ADN-ului. Peter era un maestru al disimulării È™i-i păcălea pe toÈ›i profesorii săi. TotuÈ™i, era bine! Nu se mai bătea. Nu mai intimida. Se înÈ›elegea cu toată lumea. Era un nou Peter. ToÈ›i credeau asta. Tata È™i mama o spuneau atât de des, încât VaÂlentinei îi venea să È›ipe la ei: "Nu-i un nou Peter! E vechiul Peter, dar mult mai inteligent!" "Cât de inteligent? Mai inteligent decât tine, tată! Mai inteligent decât tine, mamă! Mai inteligent decât orice persoană pe care o cuÂnoaÈ™teÈ›i." "Dar nu mai inteligent decât mine." ― Mă gândeam, rosti Peter, dacă să te ucid, sau nu. Valentine se rezemă cu spatele de tulpina bradului; din rugul ei mititel rămăseseră doar câțiva tăciuni. ― Și eu te iubesc, Peter. ― Ar fi foarte uÈ™or. Faci mereu focurile astea cretine. Þi-aÈ™ da una în cap, să te-ameÈ›esc È™i-apoi È›i-aÈ™ da foc. ― Eu mă gândisem să te castrez în timpul somnului. ― Nu-i adevărat. Tu te gândeÈ™ti la asemenea lucruri numai când sunt eu prezent. Scot din tine tot ce-ai mai bun. Nu, Valentine, am hoÂtărât să nu te omor. Am hotărât că mă vei ajuta. ― Zău? Cu câțiva ani în urmă, Valentine ar fi fost înspăimântată de ameÂnințările fratelui ei. Acum nu-i mai era frică. Nu pentru că nu-l credea pe Peter capabil s-o ucidă. Nu-È™i putea imagina nimic într-atât de teribil încât Peter să nu fie în stare să-l facă. Știa însă că el nu era nebun; se putea controla. DeÈ›inea un autocontrol superior tuturor oamenilor cunoscuÈ›i de Valentine, exceptând-o, poate, pe ea. Peter își putea amâna o dorință oricât ar fi fost nevoie; își putea masca orice sentiment. De aceea, fata È™tia că nu i-ar fi făcut ei nici un rău, decât dacă câștigul ar fi justificat riscul. Și nu-l justifica. ÃŽntr-un fel, tocmai acesta era moÂtivul pentru care îl prefera pe Peter altora. AcÈ›iona întotdeauna doar mânat de un interes personal, dar o făcea inteligent. De aceea, pentru a rămâne în siguranță, ea nu trebuia decât să se asigure că Peter avea interesul s-o È™tie vie. ― Valentine, lucrurile se precipită. Am urmărit miÈ™cările trupelor din Rusia. ― Ce tot vorbeÈ™ti? ― Vorbesc despre lumea din jur, Val. Ai auzit de Rusia? De maÂrele imperiu? De Tratatul VarÈ™ovia? Sunt stăpânitorii Eurasiei, din ÞăÂrile de Jos până în Pakistan. ― Dar nu-È™i publică miÈ™cările trupelor. ― BineînÈ›eles că nu. ÃŽnsă publică orarele trenurilor de pasageri È™i mărfarelor. Mi-am programat pupitrul să le analizeze È™i să extrapoleze deplasările pe aceleaÈ™i rute ale trupelor secrete. Să facă asta pentru ulÂtimii trei ani. Știi ce-a descoperit? Că de È™ase luni, deplasările s-au înÂmulÈ›it. Se pregătesc de război. ― Și Liga? Și gândacii? Valentine nu înÈ›elegea unde voia Peter să ajungă: o provoca deseÂori la asemenea discuÈ›ii legate de interpretări ale evenimentelor monÂdiale. O folosea pe ea ca să-È™i testeze ideile È™i să le îmbunătățească. Cu ocaziile respective, fata își dezvolta propria gândire. Descoperise că, deÈ™i rareori cădea de acord cu Peter despre felul cum trebuia să fie lumea, aveau aceeaÈ™i părere asupra modului cum era aceasta de fapt. Deveniseră pricepuÈ›i în a cerne informaÈ›iile exacte din articolele ziariÈ™tilor incredibil de ignoranÈ›i È™i naivi. "Turma reporterilor", cum le spunea Peter. ― Amiralul e sus, nu? El È™tie ce se întâmplă cu flota. Ori au aflat că gândacii nu mai reprezintă o ameninÈ›are reală, ori se pregătesc de bătălia finală. Indiferent care-i adevărul, războiul cu gândacii va lua sfârÈ™it. RuÈ™ii au în vedere perioada următoare. ― Dacă deplasează trupe, trebuie să aibă acordul Strategului. ― Este o problemă internă a Tratatului VarÈ™ovia. Era destul de tulburător. Din clipa începerii războiului cu gândaÂcii, faÈ›ada păcii È™i cooperării rămăsese neclintită. Acum, Peter detectase o perturbare majoră a ordinii mondiale. Valentine avea o imagine menÂtală limpede ca o amintire despre cum fusese lumea înainte ca gândacii s-o determine să instaureze pacea. ― Deci revenim la situaÈ›ia dinainte... ― Cu unele schimbări. Datorită câmpurilor de forță, armele nuÂcleare au devenit inutile. Va trebui să ucidem numai cu miile, nu cu milioanele. Peter rânji: Val, trebuie să se întâmple! ÃŽn clipa de față exiÂstă uriaÈ™a Flotă InternaÈ›ională, sub hegemonie americană. Când războÂiul cu gândacii va lua sfîrÈ™it, puterea aceea o să dispară deoarece nu se bazează decât pe spaima comună față de inamici. Brusc, vom privi în jur È™i vom descoperi că nici una din vechile alianÈ›e nu mai există, cu o excepÈ›ie: Tratatul VarÈ™ovia. Adică forÈ›a dolarului împotriva a cinÂci milioane de lasere. Noi vom deÈ›ine centura asteroizilor, însă ei vor avea Pământul, È™i păpica È›i se va termina destul de repede în spaÈ›iu dacă n-ai o planetă pe care să te bazezi. Valentine era mai degrabă tulburată de calmul băiatului. ― Să-nÈ›eleg că aici întrevezi tu marea ocazie a lui Peter Wiggin? ― E vorba de ocazia noastră, Val! ― Peter, tu ai doisprezece ani. Eu, zece. Există un cuvânt pentru persoanele de vârsta noastră. Ni se spune "copii" È™i suntem trataÈ›i ca niÈ™te cățeluÈ™i. ― ÃŽnsă noi nu gândim ca alÈ›i copii, nu-i aÈ™a, Val? Noi nu vorbim ca alÈ›i copii. Și în primul rând, noi nu scriem ca alÈ›i copii. ― Pentru o discuÈ›ie care a început prin amenințări cu moartea, cred că ne-am cam îndepărtat de subiect. Cu toate acestea, Valentine se simÈ›ea extrem de ațâțată. ÃŽn privinÈ›a scrisului îl întrecea pe Peter. O È™tiau amândoi. Odată, el încercase o caracterizare, spunând că el putea să sesiseze ce anume detestă oamenii cel mai mult la propria lor persoană È™i să-i intimideze, în vreme ce Val putea să vadă ce însuÈ™iri își apreciază oamenii cel mai mult È™i astfel să-i măgulească. Era o afirmaÈ›ie cinică, însă adevărată. Valentine avea talentul de a-i convinge pe alÈ›ii asupra punctului ei de vedere ― îi putea convinge că își doreau ceea ce voia ea să-È™i dorească. Pe de altă parte, Peter îi putea doar face să se teamă de ceea ce voia el să se teamă. Când i-o spusese prima dată Valentinei, fata refuzase să-l asculte. Voia să creadă că reuÈ™ea să convingă oamenii pentru că avea dreptate, nu pentru că era inteligentă. ÃŽnsă oricât își repeta că nu dorise niciodată să exploateze pe cineva, aÈ™a cum făcea Peter, se bucura să È™tie că putea, în felul ei, să controleze alÈ›i oameni. Și nu doar să le controleze acÈ›Âiunile, într-un anume mod, le putea manipula dorinÈ›ele. ÃŽi era ruÈ™ine de satisfacÈ›ia pe care o resimÈ›ea datorită acestei puteri, È™i totuÈ™i, uneori se trezea utilizând-o. Pentru ca profesorii să facă ceea ce dorea ea È™i alÈ›i colegi. Pentru ca mama È™i tata să vadă lucrurile în felul ei. Uneori, era capabilă să-l convingă chiar È™i pe Peter. Asta era cel mai înspăiÂmântător ― că-l putea înÈ›elege destul de bine, că avea cu el o empatie care-i permitea să-i pătrundă în suflet. Existau în caracterul Valentinei mai multe trăsături din Peter decât ar fi suportat ea să recunoască, deÈ™i, uneori cuteza să le analizeze. ÃŽn timp ce Peter vorbea, fata se gândea: "Visezi la putere, dar în felul meu sunt mult mai puternică decât tine." ― Am studiat istoria, spuse băiatul. Am învățat despre È™abloanele comportării umane. Există perioade când omenirea se rearanjează È™i în asemenea momente, cuvintele corecte pot schimba lumea. GândeÈ™te-te ce-a făcut Pericle în Atena, sau Demostene... ― Păi... au izbutit să distrugă Atena. ― Pericle, da, însă Demostene n-a greÈ™it în privinÈ›a lui Filip... ― Sau l-a provocat... ― Vezi? Asta fac istoricii: argumentează despre cauză È™i efect. De fapt, există momente când omenirea este în derută, iar glasul potrivit în locul potrivit poate s-o urnească. De pildă, Thomas Paine È™i Ben Franklin. Bismarck... Lenin... ― Nu-s tocmai cazuri similare. ÃŽl contrazicea acum din obiÈ™nuință; pricepuse unde vroia să ajunÂgă, È™i se gândea că putea fi posibil. ― Nici nu mă aÈ™teptam să-nÈ›elegi imediat. Tu continui să crezi că profesorii cunosc lucruri care merită învățate. "ÃŽnÈ›eleg mai multe decât crezi tu, Peter." ― Deci te vezi în rolul lui Bismarck? ― Mă văd ca pe un individ care È™tie cum să infiltreze idei în conÂÈ™tiinÈ›a publică. Nu s-a întâmplat niciodată să faci o observaÈ›ie inteligentă, pentru ca, după câteva săptămâni, s-o auzi în conversaÈ›ia a doi adulÈ›i necunoscuÈ›i È›ie? Sau la video? ― ÃŽntotdeauna mi-am zis c-o auzisem din altă parte, mai demult, È™i doar mi se părea că-i originală. ― GreÈ™eai! Surioară, în toată lumea asta există cel mult două sau trei mii de oameni la fel de inteligenÈ›i ca noi. Iar aceÈ™tia duc o viață obiÈ™nuită. Fie sunt niÈ™te profesori amărâți, fie se ocupă de cercetare. Foarte puÈ›ini ocupă poziÈ›ii de putere. ― Bănuiesc că noi suntem ăia. ― Foarte amuzant! Ca un iepure È™chiop! ― Cred că sunt câțiva prin pădurile din jur. ― Þopăind în cerculeÈ›e... Valentine râse de imaginea aceea grotescă, apoi se urî pentru că o făcuse. ― Val, noi putem introduce genul de idei pe care toÈ›i să le repete după două săptămâni. O putem face! Nu trebuie să aÈ™teptăm până vom fi mari È™i întemniÈ›aÈ›i în obiÈ™nuinÈ›a unei slujbe. ― Peter, ai doisprezece ani! ― Nu, în reÈ›ele n-am vârstă. Pe reÈ›ele pot pune orice nume doresc È™i tu poÈ›i face la fel. ― Pe reÈ›ele suntem identificaÈ›i drept elevi È™i nu putem nici măcar intra în dezbateri, decât ca auditoriu, adică fără să putem spune nimic. ― Am un plan. ― Mereu ai câte un plan. Se prefăcu nepăsătoare, dar ciuli urechile atentă. ― Putem intra în reÈ›ele ca adulÈ›i, sub orice nume dorim, dacă tata ne pune pe codul lui de acces. ― De ce-ar face-o? Avem deja accesul de elevi. Ce o să-i spui: că-È›i trebuie accesul lui de cetățean, ca să poÈ›i cuceri lumea? ― Nu, Val. Eu n-o să-i spun nimic. Tu o să-i spui cât eÈ™ti de înÂgrijorată pentru mine. O să-i spui că eu încerc din răsputeri să mă comÂport cât mai bine la È™coală, dar tu È™tii că mă înnebuneÈ™te faptul că nu pot discuta cu persoane cu adevărat inteligente. ToÈ›i îmi vorbesc de sus pentru că-s tânăr È™i n-ajung niciodată să conversez cu egalii mei. PoÈ›i dovedi că sunt tot mai nefericit. Valentine se gândi la veveriÈ›a ucisă din pădure È™i-È™i dădu seama că până È™i descoperirea aceea făcea parte din planul lui Peter. Sau cel puÈ›in o introdusese ulterior în planul său. ― Convinge-l să ne autorizeze să-i folosim accesul de cetățean. Să accepte să ne tăinuim identitatea, pentru ca oamenii să ne acorde resÂpectul intelectual pe care-l merităm. Fata îl putea contrazice în chestiunile teoretice, dar nu È™i în cele practice. Nu-i putea spune: "Ce te face să crezi că meriÈ›i respect?" CiÂtise despre Adolf Hitler. Se întrebase cum fusese acesta la doisprezece ani. Nu atât de inteligent, nu asemănător lui Peter, dar probabil tânjise la glorie. Și cum ar fi evoluat oare lumea, dacă în copilărie Hitler ar fi suferit de pildă un accident? ― Val, rosti Peter, È™tiu ce crezi despre mine: îți spui că nu sunt un individ cumsecade. Valentine azvârli spre el un ac de brad. ― O săgeată prin inima ta. ― De mai mult timp vroiam să discut cu tine, dar mi-a fost teamă. Ea luă un alt ac între buze È™i-l suflă către fratele ei. Căzu aproape imediat. ― Altă lansare ratată. "De ce se preface că este slab?" ― Val, mă temeam că n-o să mă crezi. Că nu vei crede c-o pot face. ― Peter, sunt convinsă că poÈ›i face orice È™i probabil vei face. ― ÃŽnsă mă temeam È™i mai mult c-o să mă crezi È™i o să-ncerci să mă opreÈ™ti. ― Haide, amenință-mă iarăși că mă ucizi! "Chiar crede că eu pot fi păcălită de masca asta de băiat cuminte?" ― Bun, am un simÈ› al umorului mai sumbru. Iartă-mă! Þi-ai dat seama că te tachinam. Am nevoie de ajutorul tău. ― Tu eÈ™ti exact ceea ce-i trebuie lumii. Un băiat de doisprezece ani care să ne rezolve toate problemele. ― Nu-i vina mea că am doisprezece ani. Și nu-i vina mea că acum mi se oferă ocazia. Acum e momentul când pot modela evenimentele. ÃŽn perioadele de instabilitate, lumea recurge întotdeauna la democraÈ›ie È™i învingător va fi cel cu glasul mai puternic. ToÈ›i cred că Hitler a ajuns la putere datorită trupelor sale, datorită soldaÈ›ilor setoÈ™i de sânge È™i există un adevăr în asta, pentru că în lumea reală, puterea se clădeÈ™te pe ameninÈ›area cu moartea È™i pe dezonoare. Dar de fapt, Hitler a ajuns la putere prin vorbe, prin vorbele potrivite la momentul potrivit. ― Tocmai mă gândeam să-l compar cu tine. ― Eu nu-i urăsc pe evrei, Val. Nu vreau să distrug pe nimeni È™i nu doresc nici un fel de război. Vreau ca lumea să rămână unită. E ceva rău în asta? Nu vreau să revenim la situaÈ›ia dinainte. Ai citit deÂspre războaiele mondiale? ― Da. ― Putem ajunge la aÈ™a ceva. Sau, mai rău. Ne putem trezi prinÈ™i în Tratatul VarÈ™ovia. N-ar fi o ipoteză interesantă? ― Peter, noi suntem copii, nu-nÈ›elegi? Mergem la È™coală, creÈ™Âtem... Dar chiar în timp ce căuta contra-argumente Valentine dorea ca fratele ei s-o convingă. Dorise s-o convingă din capul locului. Băiatul însă nu È™tia că deja câștigase. ― Dacă cred asta, dacă accept asta, atunci ar trebui să stau È™i să privesc cum se pierd ocaziile; dar când voi fi destul de mare, atunci va fi prea târziu. Val, ascultă-mă! Știu ce crezi È™i ce simÈ›i în privinÈ›a mea, È™tiu ce ai crezut dintotdeauna. Am fost un frate rău. Am fost crud cu tine, iar cu Ender ― È™i mai crud. Dar nu v-am urât. V-am iubit pe amândoi. Trebuie însă... trebuie să obÈ›in controlul, mă-nÈ›elegi? E cel mai important lucru pentru mine, e darul meu cel mai de preÈ›; pot veÂdea unde-s punctele slabe, cum pot fi ele atacate È™i folosite. Pur È™i simÂplu, văd toate astea fără efort! AÈ™ fi putut deveni om de afaceri È™i să conduc o supercorporaÈ›ie. M-aÈ™ fi zbătut È™i aÈ™ fi manipulat, până ajunÂgeam în vârf, dar ce aÈ™ fi obÈ›inut? Nimic! Eu voi conduce, Val, eu voi controla. ÃŽnsă vreau să fie ceva care să merite. Vreau să reuÈ™esc ceva important. O Pax Americana în întreaga lume. Pentru ca atunci când va veni altcineva, după ce-i batem pe gândaci, când va apărea altcineva ca să ne cotropească, să constate că noi ne-am extins deja pe o mie de planete, că între noi domneÈ™te pacea È™i suntem imposibil de învins, înÈ›elegi? Vreau să salvez omenirea de la autodistrugere. Valentine nu-l auzise niciodată vorbind cu atâta sinceritate. Fără urmă de ironie, fără undă de minciună în glas. Devenise mult mai iscuÂsit. Sau poate că atingea adevărul. ― Deci un băiat de doisprezece ani È™i surioara lui mai mică vor salva lumea? ― Ce vârstă avea Alexandru? N-o să fac totul peste noapte. Acum abia încep. Dacă o să m-ajuÈ›i... ― Nu cred că ceea ce-ai făcut veveriÈ›elor a fost numai în scopul de-a impresiona. Cred c-ai făcut-o de plăcere. Brusc, Peter izbucni în plâns È™i-È™i ascunse faÈ›a în palme. Val bănui că se prefăcea, totuÈ™i căzu pe gânduri. Era într-adevăr posibil s-o iuÂbească È™i să accepte, în clipa aceea extrem de importantă, să se arate slab în faÈ›a ei pentru a-i câștiga dragostea. "Mă manipulează", își spuse, "dar asta nu înseamnă că nu-i sincer." Obrajii îi erau umezi È™i ochii înroÈ™iÈ›i când își îndepărtă palmele. ― Știu, zise el. De asta mă tem cel mai mult. Că, de fapt, sunt un monstru. Nu vreau să fiu un ucigaÈ™, dar n-am ce-i face... Nu-l văzuse niciodată trădând atâta vulnerabilitate. "Cât de abil eÈ™ti, Peter. Þi-ai păstrat slăbiciunea ca s-o poÈ›i folosi acum È™i să mă impresionezi." Și totuÈ™i o impresionase. Deoarece, dacă era adevărat, chiar pe jumătate, atunci fratele ei nu era un monstru È™i astfel ea își putea satisface dragostea de putere, atât de asemănătoare cu a lui, fără teama de a deveni ea însăși monstruoasă. Știa că Peter calcula chiar È™i acum, însă credea că înapoia tuturor calculelor, spunea adevărul. FuÂsese ascuns sub multe straturi, dar el testase până îi descoperise încreÂderea. ― Val, dacă nu mă ajuÈ›i, nu È™tiu ce voi deveni. ÃŽnsă dacă eÈ™ti lângă mine, dacă eÈ™ti partenerul meu, mă poÈ›i opri să devin... aÈ™a. Ca oamenii răi. Ea încuviință din cap. "Doar pretinzi că împărÈ›i puterea cu mine", se gândi, "dar de fapt eu am putere asupra ta, chiar dacă n-o È™tii." ― Bine. O să te-ajut. *** ÃŽncepură să experimenteze imediat ce intrară pe codul de acces de cetățean al tatălui. Se feriră de reÈ›elele care cereau utilizarea numelui real. Nu era greu, deoarece numele reale contau numai în privinÈ›a baÂnilor. Ei n-aveau nevoie de bani. Lor le trebuia respect È™i pe acesta îl puteau câștiga. Cu nume false, în reÈ›elele cu adevărat importante, puÂteau juca orice rol. Bătrâni, femei de vârstă mijlocie, oricine, atâta vreÂme cât erau atenÈ›i cum scriau. De văzut nu li se vedeau decât cuvintele, ideile. ÃŽn reÈ›ele, toÈ›i cetățenii porneau de pe poziÈ›ii egale. La primele încercări folosiră nume care să poată fi abandonate ulÂterior, nu identitățile plănuite de Peter să ajungă faimoase È™i influente. BineînÈ›eles, nu erau invitaÈ›i să participe la marile forumuri publice naÂÈ›ionale È™i internaÈ›ionale ― puteau asista doar ca spectatori, până să fie invitaÈ›i sau aleÈ™i. Dar luau parte È™i priveau, citind eseurile publicate de numele celebre È™i asistând la discuÈ›iile afiÈ™ate pe pupitrele lor. ÃŽncepură să-È™i insereze comentariile în dezbateri minore, unde oaÂmenii simpli le comentau pe cele importante. La început, Peter insistă să fie în mod deliberat incendiare: "Nu putem afla cum funcÈ›ionează stilul nostru dacă nu avem răspunsuri ― iar dacă suntem banali, n-o să ne răspundă nimeni." Nu erau banali È™i oamenii reacÈ›ionară. Răspunsurile primite puÂblic, prin reÈ›ea, erau caustice; cele expediate prin poÈ™tă, strict persoÂnale, erau vitriolante. ÃŽnsă ei învățară care anume atribute ale textelor erau considerate copilăreÈ™ti È™i imature. ÃŽmbunătățiră stilul. Când Peter aprecie că È™tiau să scrie ca adulÈ›ii, renunță la vechile identități È™i începură să se pregătească pentru a atrage cu adevărat ateÂnÈ›ia. ― Se pare că ne-am separat complet. Vom scrie despre lucruri diÂferite, È™i în momente diferite. Nu ne vom referi niciodată la celălalt. Tu vei publica în special în reÈ›elele de pe coasta vestică, iar eu în sud. Subiectele ― locale. AÈ™a că, mai întâi documentează-te! Se documentară. Uneori părinÈ›ii se îngrijorau văzându-i pe VaÂlentine È™i Peter permanent împreună, cu pupitrele sub braÈ›. Dar nu se puteau plânge ― aveau note bune È™i Valentine exercita o influență poÂzitivă asupra lui Peter. Schimbase complet atitudinea fratelui ei față de lumea înconjurătoare. Erau împreună în păduri, când vremea era fruÂmoasă; sau în cofetării È™i grădini interioare, atunci când ploua, È™i-È™i compuneau comentariile politice. Peter lucrase cu grija ambele persoÂnaje, pentru ca nici unul să n-aibă toate ideile sale; rămăseseră chiar È™i câteva identități suplimentare pe care obiÈ™nuiau să le utilizeze pentru opiniile complet contrare. ― Să-i lăsăm pe amândoi să-È™i găsească singuri calea, spusese băÂiatul. O dată, obosită să mai tot scrie È™i să rescrie până când Peter se arăta mulÈ›umit, Valentine exclamase: ― N-ai decât să scrii È™i singur! ― Nu pot, răspunse el. Nu se poate ca ambele personaje să se conÂfunde. Niciodată! Nu uita că, într-o bună zi, vom fi suficient de celebri pentru a fi analizaÈ›i. Va trebui ca de fiecare dată să ieÈ™im drept indiÂvidualități distincte. Valentine continuă să scrie. Principala ei identitate în reÈ›ele era Demostene; numele îl alesese Peter. El își spunea Locke. Erau în mod evident pseudonime, dar È™i asta făcea parte din plan. ― Cu puÈ›in noroc, treptat vor încerca să ghicească cine suntem. ― Dacă devenim suficient de celebri, guvernul poate oricând să ne afle identitățile reale. ― Când se va întâmpla asta, o să fim prea bine consolidaÈ›i ca să ne afecteze. S-ar putea ca oamenii să fie È™ocaÈ›i, aflând că Demostene È™i Locke sunt doi copii, dar vor fi deja obiÈ™nuiÈ›i să ne asculte. ÃŽncepură să compună dezbateri pentru personajele lor. Valentine pregătea prima intervenÈ›ie, iar Peter îi răspundea sub un nume fals. RăÂspunsul lui era inteligent È™i dezbaterea era animată, cu multe invective rafinate È™i o bună retorică politică. Valentine avea un talent special în privinÈ›a aliteraÈ›iilor, ceea ce făcea frazele ei memorabile. După aceea, introduceau dezbaterea în reÈ›ea, conferindu-i o durată rezonabilă, care să creeze impresia spontaneității. Uneori, alÈ›i participanÈ›i la reÈ›ea triÂmiteau comentariile lor, dar în general cei doi fraÈ›i le ignorau, sau își adaptau replicile. Peter urmărea atent frazele lor cele mai bune È™i, investiga periodic reÈ›eaua verificând dacă nu se reluau în alte părÈ›i. Majoritatea erau reÂpetate ici È™i colo, iar unele apărură chiar în dezbaterile majore din reÂÈ›elele de prestigiu. ― Suntem citiÈ›i, spuse el. Ideile se răspândesc. ― Mai degrabă frazele. ― Ele constituie măsura. Uită-te, avem ceva influență. DeocamÂdată, nimeni nu ne citează nominal, dar discută aspectele pe care le abordăm. Practic, îi ajutăm să-È™i alcătuiască lista de subiecte a dezbaÂterilor. Pătrundem! ― N-ar trebui să încercăm să intrăm în dezbaterile principale? ― Nu. AÈ™teptăm să ne invite. Trecură numai È™apte luni până când una din reÈ›elele de pe coasta vestică trimise un mesaj lui Demostene. I se oferea o rubrică săptăÂmânală într-un program de È™tiri destul de bun. ― Nu pot avea o rubrică săptămânală, zise Valentine. Eu n-am nici măcar ciclul lunar. ― ÃŽntre cele două nu există nici o legătură, replică Peter. ― Pentru mine există. Sunt încă un copil. ― Spune-le că eÈ™ti de acord, dar pentru că nu vrei să-È›i dezvălui adevărata identitate, plata să È›i-o facă sub formă de timp de acces în reÈ›ea. Un nou cod de acces prin identitatea corporaÈ›iei lor. ― Ca atunci când guvernul vrea să mă urmărească... ― Să fii pur È™i simplu o persoană anonimă care poate accede prin intermediul lor. ÃŽn felul ăsta, codul de acces de cetățean al tatei nu mai e implicat. TotuÈ™i, nu pot înÈ›elege de ce-l vor pe Demostene înaintea lui Locke? ― Talentul se ridică la suprafață. Ca joc, era distractiv. Valentinei nu-i plăceau însă unele poziÈ›ii pe care Peter le impunea lui Demostene. Acesta începuse să se dezvolte ca un paranoic anti-VarÈ™ovia. O deranja deoarece Peter era cel care È™tia cum să exploateze teama în scrierile lui ― ea trebuia să-i ceară idei deÂspre cum s-o facă. ÃŽntre timp, Locke al lui urma strategiile moderate, empatice ale fetei. ÃŽntr-un fel, avea sens. Făcând-o pe ea să-l scrie pe Demostene, însemna că È™i băiatul avea o oarecare empatie, tot aÈ™a cum Locke ar fi putut exploata temerile oamenilor. ÃŽnsă efectul principal era că o È›inea legată strâns de Peter. Nu-l putea părăsi, ca să-l foloÂsească pe Demostene în scop personal. N-ar fi È™tiut cum s-o facă. ReÂlaÈ›ia era însă valabilă în ambele direcÈ›ii. El nu-l putea scrie pe Logke, fără ajutorul surorii sale. Sau putea? ― M-am gândit că ideea este de a unifica lumea. Dacă scriu aÈ™a cum zici tu că ar trebui s-o fac, Peter, atunci nu înseamnă că ațâț la război împotriva Tratatului VarÈ™ovia? ― Nu la război, ci la deschiderea reÈ›elelor È™i interzicerea intercepÂtărilor. Schimbul liber de informaÈ›ii. Respectarea regulamentelor Ligii, ce Dumnezeu! Fără să vrea, Valentine începu să vorbească în stilul lui DemoÂstene, deÈ™i în nici un caz nu-i împărtășea opiniile. ― ToÈ›i È™tiu că Tratatul VarÈ™ovia trebuia considerat ca o singură identitate legislativă. Schimbul internaÈ›ional de informaÈ›ii continuă să fie liber. Dar între naÈ›iunile care alcătuiesc Tratatul, toate astea sunt chestiuni de organizare internă. Din acest motiv, ele au fost de acord cu hegemonia americană în Ligă. ― Ai trecut de partea lui Locke, Val. Ai încredere în mine. Trebuie să ceri desfiinÈ›area statutului oficial al Tratatului. Trebuie să inciÈ›i rău de tot cât mai mulÈ›i oameni. Ulterior, când vei începe să recunoÈ™ti neÂcesitatea compromisului... ― Atunci n-o să mă mai asculte È™i o să pornească războiul. ― Val, ai încredere în mine. Știu ce fac! ― De unde È™tii? Nu eÈ™ti mai deÈ™tept ca mine È™i nici n-ai mai făcut aÈ™a ceva până acum. ― Am treisprezece ani, iar tu ai zece. ― Aproape unsprezece. ― Și È™tiu cum funcÈ›ionează lucrurile astea. ― Bine, o să fac cum zici tu. Dar fără chestiile alea cu "libertate sau moarte." ― Ba È™i cu ele. ― Și într-o bună zi, când or să ne prindă È™i-or să se întrebe de ce era atât de războinică surioara ta, sunt sigură că le vei spune că tu ai îndemnat-o. ― EÈ™ti sigură că nu È›i-a venit ciclul, femeiuÈ™co? ― Te urăsc, Peter Wiggin! Pe Valentine o irită cel mai mult atunci când rubrica ei fu reproÂdusă de alte câteva reÈ›ele locale, iar tata începu s-o citească È™i s-o coÂmenteze în timpul mesei. ― ÃŽn sfârÈ™it un om cu capul pe umeri, zise el, apoi reproduse câteva din pasajele pe care Valentine le ura cel mai mult din propria ei operă. E bine să conlucrăm cu hegemoniÈ™tii ăștia ruÈ™i, acum că există gândaci, dar după ce-i vom învinge, eu nu-i văd abandonând jumătate din lumea civilizată, nu, dragă? ― Cred că le iei pe toate prea în serios, replică mama. ― ÃŽmi place acest Demostene. ÃŽmi place cum gândeÈ™te. Mă surÂprinde că nu-i în reÈ›ele importante ― l-am căutat în dezbaterile de relaÈ›ii internaÈ›ionale, dar n-a participat la absolut nici una. Valentinei îi pieri pofta de mâncare È™i părăsi masa. După un răsÂtimp destul de lung, Peter o urmă. ― Bun, zice el, deci nu-È›i place să-l minÈ›i pe tata. Și ce dacă? De fapt, nu-l minÈ›i. El nu È™tie că tu eÈ™ti Demostene, iar Demostene nu spuÂne ceea ce crezi tu în realitate. Cele două se anulează reciproc; rezulÂtanta lor e zero. ― Ãsta-i exact genul de raÈ›ionament care-l face pe Locke atât de imbecil. Dar n-o îngrozea faptul că-È™i minÈ›ea tatăl, ci că el era de acord cu Demostene. Crezuse că doar fraierii aveau să urmeze personajul acela. După câteva zile, Locke fu solicitat pentru un editorial al unei reÂÈ›ele din New England, cu scopul precis de a oferi o replică popularei rubrici a lui Demostene. ― Nu-i rău pentru doi puÈ™ti care, laolaltă, au vreo opt fire de păr pubian, comentă Peter. ― E o cale lungă de la editorialistul unei reÈ›ele la conducătorul luÂmii, îi reaminti Valentine. E o cale atât de lungă, încât n-a facut-o niÂmeni până acum. ― Ba s-a făcut. Cel puÈ›in echivalentul ei moral. ÃŽn primul meu arÂticol, voi spune minciuni despre Demostene. ― Ei bine, Demostene nici măcar nu va observa că Locke există. Niciodată! ― Deocamdată... Cu noile identități asigurate acum prin câștigurile de pe urma ruÂbricilor permanente, foloseau codul de acces al tatei numai pentru personaje secundare, pe care le abandonau. Mama observase că petreceau prea mult timp în reÈ›ele. ― Numai munca, fără joacă, oboseÈ™te puÈ›in, îi reaminti ea lui Peter. Băiatul lăsase mâna să-i tremure o fracÈ›iune de secundă È™i răspunÂse: ― Dacă crezi că ar trebui să mă opresc, bănuiesc că aÈ™ putea să È›in lucrurile sub control acum. Sunt absolut sigur. ― Nu, nu, spuse mama. Nu vreau să te opreÈ™ti. Doar... să fii atent, atât. ― Sunt atent, mamă. *** Nimic nu era diferit, nimic nu se schimbase într-un an. Ender era sigur de asta, deÈ™i parcă totul se acrise. Continua să fie primul în claÂsamentul individual È™i nimeni nu se îndoia că o merita. La vârsta de nouă ani era È™ef de pluton în Armata Phoenix, comandată de Petra Arkanian. Continua cu È™edinÈ›ele de seară, la care participa acum un grup de soldaÈ›i de elită, desemnaÈ›i de comandanÈ›i, deÈ™i puteau veni È™i soldaÈ›i din ciclul întâi. Alai era de asemenea È™ef de pluton, în altă armată, È™i rămăseseră prieteni buni. Shen nu avansase, dar asta nu reprezenta o barieră. Blândul Dink acceptase în sfârÈ™it comanda È™i-i urmase lui Rose Năsosu' la conducerea Șobolanilor. "Totul merge bine, foarte bine, n-aÈ™ fi putut cere ceva mai bun..." "Atunci de ce-mi urăsc viaÈ›a?" Parcurse etapele antrenamentelor È™i jocurilor. ÃŽi plăcea să-i înveÈ›e pe băieÈ›ii din plutonul lui È™i ei îl urmau cu loialitate. Era respectat de toÈ›i È™i tratat cu deferență la antrenamentul de seară. AlÈ›i comandanÈ›i veneau să studieze ce făcea. ÃŽn sala de mese, soldaÈ›ii îi cereau permiÂsiunea de a se aÈ™eza la masa lui. Până È™i profesorii erau politicoÈ™i. Era atât de respectat, încât îi venea să urle. ÃŽi privea pe puÈ™tii din armata lui, de-abia ieÈ™iÈ›i din ciclul întâi, îi urmărea cum se jucau, cum râdeau de È™efii lor atunci când credeau că nu-i vedea nimeni. ÃŽl fascina camaraderia vechilor prieteni, care se È™tiau de mulÈ›i ani în Școala de Luptă, care râdeau È™i povesteau despre vechi bătălii, despre soldaÈ›i È™i comandanÈ›i care absolviseră. ÃŽnsă cu vechii lui prieteni nu existau râsete È™i depanare de amintiri. Doar muncă. Inteligență È™i ațâțare provocate de joc, dar nimic altceva. ÃŽntr-o seară, la un moment dat, făcuseră o pauză în timpul antrenamenÂtului. Ender È™i Alai discutau despre subtilități ale manevrelor în spaÈ›iu deschis, când Shen apăruse lângă ei. ÃŽi ascultase câteva clipe, apoi îl prinse brusc de umeri pe Alai È™i strigase: ― Nova! Nova! Nova! Alai izbucnise în râs È™i pentru o secundă sau două, Ender îi privise rememorând împreună bătălia când manevrele în spaÈ›ii deschise fuseÂseră reale; È™i cum trecuseră pe lângă băieÈ›ii mai mari È™i... După aceea își amintiseră de prezenÈ›a lui. ― Iartă-ne Ender, spusese Shen. "Să-l iert? Pentru ce? Pentru că erau prieteni?" ― Și eu am fost atunci acolo, să È™tiÈ›i, le zisese. Iar ei își ceruseră scuze încă o dată. ÃŽnapoi la treabă. ÃŽnapoi la respect. Ender își dăduse seama că în râsetele lor, în prietenia lor, nu se gândiseră că era inclus È™i el. "De fapt, cum să fi crezut că am fost È™i eu acolo? Am râs? M-am alăturat lor? Stăteam locului È™i-i priveam aidoma unui profesor. AÈ™a mă È™i consideră. Un profesor. Soldatul legendar. Nu unul dinÂtre ei. Nu cineva pe care-l îmbrățiÈ™ezi È™i-i È™opteÈ™ti Salaam la ureche." Asta durase numai atâta vreme cât el păruse o victimă. Cât păruse vulnerabil. Acum era super-soldatul È™i devenise absolut singur. "Plânge-È›i singur soarta, Ender." Stând pe pat, scrise pe pupitrul său: BIETUL ENDER. Apoi râse È™i È™terse cuvintele. "Nu există băiat sau fată din È™coala asta care n-ar dori să schimbe locul cu mine." Ceru pe pupitru jocul cu Þara-din-poveÈ™ti. Trecu, aÈ™a cum făcea ades, prin sătucul ridicat de pitici în deluÈ™orul creat de leÈ™ul UriaÈ™ului. Fusese uÈ™or să construiască pereÈ›i solizi din coastele uÈ™or curbate, între care exista spaÈ›iu suficient pentru ferestre. ÃŽntregul schelet era împărÈ›it în locuinÈ›e ale căror uÈ™i dădeau pe cărarea formată din È™ira spinării. Amfiteatrul public fusese scobit în pelvis, iar turma de ponei a sătucului păștea între picioarele gigantului. Ender habar n-avea cu ce se ocupau piticii, dar îl lăsau în pace când le traversa aÈ™ezarea È™i nici el nu le făcea vreun rău. Sări peste ridicătură de la baza pieÈ›ei publice È™i coborî pe pășune. Poneii fugiră din calea lui. Nu-i urmări. De acum, Ender nu mai înÈ›eÂlegea modul de funcÈ›ionare a jocului. Pe timpuri, înainte de a ajunge prima dată la Capătul Lumii, totul era numai luptă È™i situaÈ›ii ce trebuiau rezolvate ― să ucizi duÈ™manii înainte de-a te ucide ei, sau să-È›i dai seaÂma cum poÈ›i depăși un obstacol. Acum însă nu ataca nimeni, nu apărea nici o luptă È™i oriunde s-ar fi dus, nu existau obstacole. Cu excepÈ›ia, desigur, a camerei din castel. Rămăsese singurul loc periculos. Iar Ender, oricât s-ar fi jurat că n-avea s-o mai facă, revenea mereu acolo, ucidea mereu È™arpele, privea mereu chipul fratelui său È™i mereu, orice ar fi făcut, murea. Acum se întâmplă la fel. ÃŽncercă să folosească cuÈ›itul de pe masă ca să desprindă o piatră din perete. Imediat ce îndepărtă mortarul, prin crăpătură începu să se reverse apă È™i Ender privi cum personajul lui, acum nereacÈ›ionând la comenzi, se străduia cu disperare să rămână în viață, să nu se înece. Ferestrele încăperii dispăruseră, apa crescu È™i perÂsonajul se înecă. ÃŽn tot acest timp, chipul lui Peter Wiggin rămase în oglindă È™i-l privi. "Sunt prins ca într-o capcană aici", se gândi Ender, "captiv la Capătul Lumii, fără nici o ieÈ™ire." Și înÈ›elese atunci, în sfârÈ™it, ce înÂsemna gustul amar ce-l însoÈ›ea în ciuda tuturor succeselor sale din Școala de Luptă. Era gustul disperării. *** Când Valentine ajunse la È™coală, toate căile de acces erau păzite de soldaÈ›i în uniforme. AceÈ™tia nu stăteau nemiÈ™caÈ›i, aidoma unor sanÂtinele, ci se plimbau de colo-colo, parcă aÈ™teptând ca cineva dinăuntru să-È™i termine treburile. Purtau uniformele Marinei FI, aceleaÈ™i care se puteau vedea pe video în lupte sângeroase. Locul căpătase un aer de aventură; toÈ›i elevii comentau ațâțaÈ›i. Nu È™i Valentine. ÃŽn primul rând, o făcu să se gândească la Ender. ÃŽn al doilea rând, o sperie. Recent, cineva publicase un comentariu viÂrulent la adresa antologiei de articole a lui Demostene. Comentariul, È™i implicit articolele ei, fuseseră discutate în conferinÈ›a deschisă de pe reÈ›eaua de relaÈ›ii internaÈ›ionale, cu unii dintre oamenii cei mai imporÂtanÈ›i ai zilei atacând sau apărându-l pe Demostene. Cel mai mult o înÂgrijorase remarca unui englez: "Fie că-i place, fie că nu, Demostene nu poate rămâne veÈ™nic incognito. A revoltat prea mulÈ›i oameni înÈ›eÂlepÈ›i È™i a încântat prea mulÈ›i inconÈ™tienÈ›i pentru a se mai ascunde înaÂpoia pseudonimului său atât de adecvat. Fie că își va dezvălui singur identitatea, pentru a-È™i asuma conducerea forÈ›elor lipsei de raÈ›iune pe care le-a stârnit, fie va fi demascat de către adversarii săi, pentru a înÈ›eÂlege mai bine boala ce a produs o asemenea minte deformată." Peter fusese încântat, ceea ce era de aÈ™teptat. Valentinei îi era teamă că perÂsoane îndeajuns de influente fuseseră deranjate de caracterul lui DeÂmostene È™i aveau să-l pună sub urmărire. FI o putea face, chiar dacă guvernului american i se interzicea, prin ConstituÈ›ie. Iar trupele FI se strânseseră la È™coala medie Western Guilford! Nu era tocmai domeniul obiÈ™nuit de recrutare al Marinei. De aceea, nu fu surprinsă găsind un mesaj clipind pe pupitrul ei, imediat ce-l Conectă: PREZENTARE IMEDIATà LA BIROUL DR. LINEBERRY AÈ™teptă nervoasă în anticamera directoarei, până ce aceasta deÂschise uÈ™a È™i o chemă înăuntru. Ultima ei îndoială dispăru când îl văzu pe bărbatul pântecos în uniformă de colonel FI, care stătea în singurul fotoliu din odaie. ― EÈ™ti Valentine Wiggin, rosti el. ― Da, È™opti fata. ― Eu sunt colonelul Graff. Noi doi ne-am mai întâlnit. "Cum?! Când am avut eu de-a face cu FI?" ― Am venit pentru o discuÈ›ie confidenÈ›ială despre fratele tău. "Deci nu-i vorba numai de mine", se gândi ea. "L-au găsit È™i pe Peter. Sau e altceva? Să fi făcut Peter vreo nebunie? Crezusem că a terminat cu aÈ™a ceva." ― Valentine, pari speriată. Nu e cazul. Ia loc, te rog. Te asigur că fratele tău e perfect sănătos. Nu ne-a înÈ™elat aÈ™teptările, ba dimpotrivă. Și acum, cu un val uriaÈ™ de uÈ™urare interioară, fata înÈ›elese că veÂniseră în legătură cu Ender. Ender! Nu era vorba de nici o pedeapsă, ci de micuÈ›ul Ender, care dispăruse de atâta timp, care acum nu juca nici un rol în planurile lui Peter. "Tu ai fost norocosul, Ender. Tu ai evadat înainte ca Peter să te poată prinde în complotul ăsta." ― Valentine, ce simÈ›i tu în legătură cu fratele tău? ― Ender? ― BineînÈ›eles. ― Ce pot să simt? Nu l-am văzut È™i n-am mai auzit nimic despre el de când avea opt ani. ― Doamnă directoare, ne puteÈ›i lăsa singuri? Lineberry era îngrijorată. ― De fapt cred că Valentine È™i cu mine o să avem o discuÈ›ie mult mai productivă dacă vom face o plimbare. Afară. Departe de aparatele de înregistrat pe care adjunctul dumneavoastră le-a instalat în această cameră. Era prima dată când Valentine o vedea pe directoare rămasă fără grai. Colonelul Graff ridică un tablou de pe perete È™i desprinse o memÂbrană senzitivă sonor, împreună cu minusculul ei transmițător. ― Ieftin, comentă el, dar cu rezultate. Crezusem că È™tiaÈ›i. Lineberry luă aparatul È™i se aÈ™eză sfârÈ™ită înapoia biroului. Graff o conduse pe Valentine afară. IeÈ™iră pe terenul de fotbal. SoldaÈ›ii îi urmau la distanță; formaseră un cerc larg, pentru a-i proteja pe un perimetru cât mai întins. ― Valentine, avem nevoie de ajutorul tău pentru Ender. ― Ce fel de ajutor? ― Nici măcar asta nu È™tim exact. Trebuie să ne ajuÈ›i să ne dăm seama cum ne poÈ›i ajuta. ― Ce s-a întâmplat? ― Asta-i altă problemă. Nu È™tim. Valentine nu se putu stăpâni È™i izbucni în râs. ― Nu l-am văzut de trei ani! L-aÈ›i È›inut acolo sus, cu voi, tot timÂpul! ― Valentine, călătoria mea dus-întors pe Pământ costă mai mulÈ›i bani decât va câștiga tatăl tău toată viaÈ›a. Eu nu mă plimb de plăcere. ― Regele a visat un vis, rosti fata È™i duhul lui s-a tulburat, aÈ™a încât le-a cerut înÈ›elepÈ›ilor săi să-l tâlcuiască, altfel vor fi omorâți. Doar DaÂniel l-a putut tălmăci, deoarece el era un profet. ― CiteÈ™ti Biblia? ― Anul ăsta studiem literatura clasică. Eu nu sunt un profet. ― AÈ™ dori să-È›i pot spune totul despre situaÈ›ia lui Ender. Ar dura însă ore întregi, poate chiar zile È™i după aceea va trebui să te izolez, pentru că multe amănunte sunt strict secrete. Să vedem ce putem face cu niÈ™te informaÈ›ii limitate. Există un joc pe care elevii noÈ™tri îl joacă pe calculator. ÃŽi povesti despre Capătul Lumii, odaia fără ieÈ™ire È™i chipul lui PeÂter din oglindă. ― Chipul e pus pe calculator, nu de Ender. De ce nu întrebaÈ›i calÂculatorul? ― Calculatorul nu È™tie. ― Și eu ar trebui să È™tiu? ― Este a doua oară când Ender a ajuns cu jocul acesta într-o funÂdătură, într-o situaÈ›ie aparent fără soluÈ›ie. ― Prima dată a rezolvat-o singur? ― ÃŽn cele din urmă, da. ― Atunci lăsaÈ›i-l È™i probabil c-o va rezolva È™i pe asta. ― Nu sunt sigur, Valentine, fratele tău e un băieÈ›aÈ™ foarte nefericit. ― De ce? ― Nu È™tiu. ― Se pare că nu È™tiÈ›i prea multe, aÈ™a-i? Pentru o clipă fata crezuse că Graff avea să se înfurie. El însă izÂbucni în râs. ― AÈ™a-i, nu È™tim prea multe. Valentine, oare de ce Ender îl vede întruna în oglindă pe fratele tău, Peter? ― N-ar trebui. E o prostie. ― De ce este o prostie? ― Pentru că dacă vreodată a existat cineva care să fie opusul lui Ender, acela e Peter. ― Cum adică? Valentine nu cunoÈ™tea un răspuns care să nu fi fost periculos. Prea multe întrebări referitoare la Peter puteau duce la necazuri. Ea È™tia desÂtule despre lume ca să înÈ›eleagă că nimeni n-avea să ia în serios plaÂnurile lui Peter asupra dominaÈ›iei mondiale; că n-aveau să fie consiÂderate pericole pentru guvernele existente. Dar se putea ajunge la concluzia că Peter era nebun È™i trebuia internat. ― Te pregăteÈ™ti să mă minÈ›i, spuse Graff. ― Mă pregătesc să nu-È›i mai vorbesc deloc, răspunse Valentine. ― Și È›i-e teamă. De ce anume? ― Nu-mi plac întrebările despre familia mea. LăsaÈ›i-mi familia în pace! ― Valentine, încerc să-È›i las familia în pace. Am venit la tine tocÂmai ca să nu fiu nevoit să-l testez pe Peter, sau să-i întreb pe părinÈ›ii tăi. ÃŽncerc să rezolv această problemă acum, cu persoana pe care Ender o iubeÈ™te cel mai mult È™i în care se încrede cel mai mult; poate chiar singura persoană pe care o iubeÈ™te È™i în care are încredere. Dacă n-o putem rezolva în felul ăsta, atunci îți vom sechestra familia, ca să proÂcedăm altfel. Nu este o chestiune minoră, È™i eu nu mă dau bătut. "Singura persoană pe care Ender o iubeÈ™te È™i în care are încreÂdere." Fata simÈ›i un fior adânc de durere, de regret, de ruÈ™ine pentru că acum era atât de apropiată de Peter, că Peter devenise centrul vieÈ›ii ei. "Pentru tine, Ender, aprind focuri la aniversări. Pe Peter îl ajut să-È™i îndeplinească toate visele." ― Niciodată n-am crezut că sunteÈ›i un om drăguÈ›. Nici când aÈ›i venit să-l luaÈ›i pe Ender È™i nici acum. ― Nu juca rolul de fetiță ignorantă. Þi-am văzut testele când erai mică, iar în clipa de față nu există prea mulÈ›i profesori care să poată È›ine pasul cu tine. ― Ender È™i Peter se urăsc. ― Știam asta. Spuneai că sunt opuÈ™i. De ce? ― Peter... uneori poate fi odios. ― ÃŽn ce mod? ― Rău. Doar rău, atât! ― Valentine, pentru binele lui Ender, spune-mi ce face atunci când erau? ― Amenință deseori cu moartea. N-o face în mod serios. TotuÈ™i, când eram mici, eu È™i Ender ne temeam de el. Zicea c-o să ne omoare. De fapt zicea c-o să-l omoare pe Ender. ― Am urmărit È™i noi asemenea scene prin monitor. ― Tocmai monitorul era cauza. ― Asta-i tot? Mai povesteÈ™te-mi despre Peter. Și astfel, Valentine povesti despre copiii din toate È™colile prin care trecuse Peter. Nu-i bătea niciodată, dar îi tortura în mod subtil. Afla care era pentru ei ruÈ™inea cea mai mare È™i o dezvăluia persoanei după a cărei dragoste tânjeau. Afla de ce anume se temeau cel mai mult È™i avea grijă ca ei să-È™i întâlnească frecvent obsesiile. ― AÈ™a a făcut È™i cu Ender? Valentine clătină din cap. ― EÈ™ti sigură? Ender n-avea nici un punct slab? Ceva de care să se teamă sau de care să-i fie ruÈ™ine? ― Ender n-a făcut niciodată ceva de care să se ruÈ™ineze. Și deodată, copleÈ™ită de propria ei trădare, de faptul că-l uitase pe Ender, începu să plângă. ― De ce plângi? Fata scutură din cap. Nu putea explica cum se simÈ›ea când se gânÂdea la fratele ei mai mic, care era bun È™i pe care ea îl apărase atâta vreme, iar apoi își amintea că acum era aliata lui Peter, ajutorul lui Peter, sclava lui Peter într-o schemă aflată în afara controlului ei. "NiÂciodată Ender n-a cedat în faÈ›a lui Peter, însă eu am fâcut-o, am devenit parte din el, aÈ™a cum Ender n-a fost niciodată." ― Ender n-a cedat niciodată, rosti ea. ― Cui? ― Lui Peter. Posibilității de a fi la fel ca Peter. Merseră în tăcere de-a lungul uneia din tuÈ™ele terenului. ― Cum ar fi putut ajunge Ender ca fratele lui? Valentine se înfioră. ― V-am spus deja. Dar Ender n-a făcut niciodată asemenea lucruri. El nu era decât un băieÈ›aÈ™. ÃŽnsă amândoi voiam... Amândoi voiam să... să-l ucidem pe Peter. ― Aha! ― De fapt, nu-i adevărat. Ender n-a zis niciodată că voia să facă aÈ™a ceva. Eu doar... m-am gândit. Eu, nu Ender. El n-a zis niciodată că voia să-l omoare. ― Dar ce voia? ― Pur È™i simplu nu voia să fie... ― Ce anume? ― Peter torturează veveriÈ›e, le răstigneÈ™te È™i le jupoaie de vii, apoi stă È™i le priveÈ™te până mor. AÈ™a făcea, acum nu mai face. Dar o făcea... dacă Ender ar fi È™tiut, dacă Ender l-ar fi văzut, cred că ar fi... ― Ce anume? Ar fi salvat veveriÈ›ele? Ar fi încercat să le îngrijeasÂcă? ― Nu, pe atunci nu... făcea invers decât Peter. Nu-l contrazicea, însă ar fi fost bun cu veveriÈ›ele. ÃŽnÈ›elegeÈ›i? Le-ar fi hrănit. ― Dacă le-ar fi hrănit, ele se domesticeau È™i Peter le-ar fi prins cu È™i mai mare uÈ™urință. Valentine începu iarăși să plângă. ― Indiferent ce-ai face, întotdeauna e în sprijinul lui Peter. Totul îl ajută, totul, nu poÈ›i scăpa, orice ai face! ― Tu îl ajuÈ›i ? întrebă Graff. Ea nu răspunse. ― Este chiar atât de rău? Fata încuviință din cap. ― Este cea mai rea persoană din lume? ― Din lume? Nu È™tiu... este cea mai rea persoană pe care o cunosc. ― TotuÈ™i, tu È™i Ender sunteÈ›i sora È™i fratele lui. AveÈ›i aceleaÈ™i gene, aceiaÈ™i părinÈ›i; cum poate fi atât de rău dacă... Valentine se răsuci È™i urlă la el; urlă de parcă voia s-o omoare: ― Ender nu-i ca Peter! Nu seamănă deloc cu Peter! Decât că-i inÂteligent, atât... ÃŽn orice alt fel, el nu-i deloc, deloc, deloc ca Peter! DeÂloc! ― ÃŽnÈ›eleg, spuse Graff. ― Știu la ce te gândeÈ™ti, nenorocitule, te gândeÈ™ti că n-am dreptate, că Ender È™i Peter sunt la fel. Poate că eu semăn cu Peter, dar nu Ender, câtuÈ™i de puÈ›in! I-o spuneam când plângea, i-am spus-o de multe ori, "tu nu eÈ™ti ca Peter, È›ie nu-È›i place să le faci rău oamenilor, eÈ™ti bun È™i blând È™i nu semeni deloc cu Peter!" ― Și e adevărat. Se domoli. ― BineînÈ›eles că-i adevărat. E foarte adevărat. ― Valentine, o să-l ajuÈ›i pe Ender? ― Acum nu pot face nimic pentru el. ― Nimic altceva decât ce făceai È™i înainte. VorbeÈ™te-i È™i spune-i că lui nu i-a plăcut niciodată să facă rău oamenilor, că-i bun È™i blând È™i că nu seamănă deloc cu Peter. Ãsta-i lucrul cel mai important. Că nu seamănă absolut deloc cu Peter. ― ÃŽl pot vedea? ― Nu. Vreau să-i scrii o scrisoare. ― La ce bun? Nu mi-a răspuns la nici una dintre scrisorile pe care i le-am trimis. Graff suspină. ― A răspuns la toate scrisorile pe care le-a primit. Fata pricepu într-o singură clipă. ― EÈ™ti cu adevărat un ticălos! ― Izolarea este... mediul optim pentru creativitate. Noi doream ideile lui, nu... nu contează. Nu trebuie să mă justific față de tine. "Atunci de ce o faci"? ― ÃŽnsă el a slăbit ritmul. E în derivă. Vrem să-l împingem mai deÂparte È™i se opune. ― Poate că i-aÈ™ face un bine lui Ender, dacă È›i-aÈ™ spune să te duci dracului. ― M-ai ajutat deja. Mă poÈ›i ajuta È™i mai mult. Scrie-i. ― Promite-mi că nu vei cenzura nimic. ― N-o să promit aÈ™a ceva. ― Atunci las-o baltă! ― Nici o problemă. Voi scrie eu în numele tău. Pentru reconstiÂtuirea stilului, putem folosi celelalte scrisori ale tale. E foarte simplu. ― Vreau să-l văd. ― O să capete prima permisie când împlineÈ™te optsprezece ani. ― I-aÈ›i spus că o capătă la doisprezece ani. ― Am modificat regulamentul. ― De ce te-aÈ™ ajuta? ― Nu mă ajuta pe mine. Ajută-l pe Ender. Ce contează dacă în feÂlul ăsta ne ajuÈ›i È™i pe noi? ― Ce lucruri îngrozitoare îi faceÈ›i acolo? Graff chicoti. ― Valentine, draga mea fetiță, lucrurile îngrozitoare de abia de-aÂcum încep. *** Ender citi patru rânduri până să-È™i dea seama că scrisoarea nu era de la unul din soldaÈ›ii È™colii. Sosise în mod obiÈ™nuit ― un mesaj COÂRESPONDENÞÃ, când conectase pupitrul. Citi patru rânduri, apoi deÂrulă până la sfârÈ™it È™i se uită la numele expeditorului. După aceea reveni la început È™i ghemuindu-se pe pat, citi È™i reciti: ENDER, TICÃLOȘII N-AU VRUT SÃ-ÞI DEA NICI UNA DIN SCRIÂSORILE MELE PÂNà ACUM. CRED Cà ÞI-AM SCRIS DE O SUTà DE ORI ȘI TU POATE AI CREZUT Cà NU ÞI-AM SCRIS NICIODATÃ. BA DA. NU TE-AM UITAT. ÃŽMI AMINTESC ZIUA TA DE NAȘTERE. ÃŽMI AMINTESC TOTUL. UNII AR PUTEA Sà CREADà CÃ, PENTRU Cà EȘTI SOLDAT, EȘTI UN TIP DUR ȘI CRUD CÃRUIA ÃŽI PLACE Sà LE FACà RÃU OAMENILOR, CA PUȘCAȘII DIN VIDEO, DAR EU ȘTIU Cà NU-I ADEVÃRAT. TU NU EȘTI DELOC CA ȘTII-TU-CINE. EL PARE MULT MAI CUMSECADE, DAR PE DINÃUNÂTRU E TOT JOSNICÃLOS. POATE Cà TU PARI RÃU, DAR EU NU Mà LAS PÃCÃÂLITÃ. TOT CANOE, VÂSLIND. CU DRAG, BUZILÃ-VAL. NU-MI RÃSPUNDE. PROBABIL C-O SÃ-ÞI PISICANALIZEZE SCRISOAREA. Evident, fusese scrisă cu aprobarea deplină a profesorilor. Nu înÂcăpea însă îndoială că autoarea era Val. Felul cum scrisese "psihanalizeze", epitetul "josnicălos" pentru Peter, gluma cu canoe, însemna "ca Noe", toate erau lucruri pe care le cunoÈ™tea numai ea. Și totuÈ™i erau cam prea evidente, de parcă cineva dorise să fie absolut sigur că Ender avea să creadă scrisoarea autentică. "De ce atâta insistență, dacă este autentică?" "Oricum, chiar dacă ar fi scris-o ea cu mâna ei, nu-i adevărată pentru că au silit-o s-o scrie. A mai scris È™i până acum, dar n-au lăsat să treacă nici o scrisoare. Poate că acelea au fost autentice, însă asta a fost comandată; face parte din manipularea lor." Și disperarea îl copleÈ™i iarăși. Acum È™tia motivul. Acum È™tia ce anume ura atât de mult. N-avea nici un control asupra propriei sale vieÂÈ›i. Ei conduceau totul. Ei luau toate hotărârile. Lui i se lăsase doar joÂcul, atât; în rest existau numai ei, cu regulile, planurile, lecÈ›iile È™i proÂgramele lor, iar tot ceea ce putea el face era să lupte în bătălii. Singurul lucru real, unicul lucru real È™i pretenÈ›ios, era amintirea lui despre VaÂlentine, persoana care-l iubise înainte de a fi jucat vreun joc, care-l iuÂbise indiferent dacă exista sau nu un război cu gândacii, dar o luase È™i o înrolaseră de partea lor. Acum era una dintre ei. ÃŽi ura pe ei È™i jocurile lor. ÃŽi ura atât de mult, încât plânse recitind scrisoarea aceea scrisă la comandă, fără conÈ›inut. CeilalÈ›i băieÈ›i din ArÂmata Phoenix îl văzuseră È™i-È™i feriră privirile. Ender Wiggin plângea? Era tulburător, se petrecea ceva teribil. Cel mai bun soldat din toate armatele zăcea în patul lui È™i plângea. ÃŽn dormitor se lăsă o tăcere adâncă. Ender È™terse scrisoarea din pupitru, o È™terse din memorie, apoi programă jocul său neterminat. Nu È™tia de ce dorea atât de mult să-l joace, să ajungă la Capătul Lumii, dar nu pierdu nici o clipă. Abia când sui pe nor, trecând peste culorile toamnei din lumea de basm, abia atunÂci pricepu ce anume urâse cel mai mult din scrisoarea lui Val. Nu vorÂbea decât despre Peter. Despre faptul că el nu semăna deloc cu Peter. Cuvinte pe care sora lui i le spusese în atâtea rânduri, È›inându-l în braÈ›e, alintându-l în timp ce el tremura de frică È™i furie È™i ură după ce-l chinuise Peter ― atât conÈ›inea scrisoarea. Asta solicitaseră ei. BlestemaÈ›ii o È™tiau, È™i mai È™tiau despre imaÂginea lui Peter din oglinda din turn; ei È™tiau totul, iar Val nu era decât o altă unealtă prin care îl puteau controla, un alt È™iretlic ce putea fi utilizat. Dink avea dreptate, ei erau duÈ™manul, ei nu iubeau nimic È™i nu le păsa de nimic. ÃŽnsă n-avea să facă ce voiau, în nici un caz, n-avea să facă nimic pentru ei. Avusese o singură amintire ascunsă È™i nepriÂhănită, un singur lucru bun, iar blestemaÈ›ii ăia îl murdăriseră cu restul rahatului ― îl terminaseră pe el È™i n-avea să mai joace niciodată. Ca întotdeauna, È™arpele aÈ™tepta în turn, descolăcindu-se din coÂvoraÈ™ul de pe podea. ÃŽnsă de data asta, Ender nu-l zdrobi sub călcâi. De data aceasta, îl prinse în mâini, înghenunche în faÈ›a lui È™i delicat, cu gingășie, apropie botul căscat al È™arpelui de buzele sale. Și-l sărută. Nu voise să facă asta. Voise să lase È™arpele să-l muÈ™te de gură. Sau poate că voise să-l mănânce de viu aÈ™a cum făcuse Peter din oglinÂdă, cu bărbia mânjită de sânge È™i cu coada È™arpelui atârnându-i dintre buze. ÃŽn loc de toate astea îl sărută. Iar È™arpele crescu È™i se preschimbă în altceva. Se preschimbă înÂtr-un om. Era Valentine, È™i ea îl sărută. Șarpele-om putea fi Valentine! ÃŽl ucisese de prea multe ori ca să fie sora lui. Peter îl devorase de prea multe ori, ca să suporte că tot timpul putuse fi Valentine. Asta plănuiseră când îl lăsaseră să-i citească scrisoarea? Nu-i păsa. Ea se sculă de pe podea È™i se îndreptă către oglindă. Ender își riÂdică personajul È™i-l puse s-o urmeze. Rămăseseră înaintea oglinzii. ÃŽn locul imaginii lui Peter acum se zărea un dragon È™i un unicorn. Ender întinse braÈ›ul È™i atinse suprafaÈ›a lucioasă; zidul se deschise, dezvăluind o scară uriașă ce cobora, acoperită cu un covor È™i mărginită de ambele părÈ›i de o mulÈ›ime de oameni care strigau È™i ovaÈ›ionau. Coborî treptele, È›inând-o de braÈ› pe Valentine. Lacrimile îi umplură ochii, lacrimi de uÈ™urare pentru că, în sfârÈ™it, scăpase din odaia de la Capătul Lumii. Și din cauza lacrimilor, nu observă că toÈ›i oamenii aveau chipul lui Peter. El È™tia doar că oriunde ar fi mers în această lume, Valentine era alături de el. *** Valentine citise scrisoarea pe care i-o dăduse directoarea: "Dragă Valentine. ÃŽÈ›i mulÈ›umim È™i te felicităm pentru contribuÈ›ia ta în sprijinul câștigării războiului. Prin prezenta, te anunțăm că ai fost decorată cu Steaua Ordinului Ligii Omenirii, Clasa întâi, cea mai importantă diÂstincÈ›ie militară ce se poate acorda unui civil. Din păcate, măsurile de securitate FI ne interzic anunÈ›area publică a acestui eveniment până după încheierea cu succes a operaÈ›iunilor curente. ÃŽnsă dorim să È™tii că eforturile au fost încununate de succes. Cu stimă, General Shimon Levy, Strateg." După ce o citise de două ori, directoarea i-o luase din mână. ― Am primit instrucÈ›iuni s-o distrug după ce ai citit-o. Luase apoi o brichetă din sertar È™i dăduse foc scrisorii. Hârtia arse strălucitor în scrumieră. ― VeÈ™ti bune, sau rele? întrebase ea. ― Mi-am vândut fratele, spuse Valentine È™i m-au răsplătit pentru asta. ― Un pic cam melodramatic, nu, Valentine? Fata revenise în clasă fără să-i răspundă. ÃŽn seara aceea, Demostene publică un atac teribil asupra legilor de limitare a natalității. OaÂmenilor trebuie să li se permită să aibă atâția copii câți își doresc, iar surplusul de populaÈ›ie să fie trimis pe alte planete, pentru a răspândi civilizaÈ›ia umană prin galaxie. ÃŽn acest fel, nici un dezastru, nici o inÂvazie nu va mai putea ameninÈ›a vreodată rasa umană cu desfiinÈ›area. "Titlul cel mai nobil pe care-l poate purta vreun copil", scrise Demostene "este TerÈ›ul." "Pentru tine, Ender", își spuse ea, scriind. Peter chicoti încântat când citi. ― Asta o să-i facă să sară-n sus. TerÈ›ul! Un titlu nobil! Valentine, ai în tine un filon de răutate. Capitolul l0 DRAGONUL ― Acum? ― AÈ™a cred. ― Trebuie să fie un ordin, domnule colonel. Armatele nu acÂÈ›ionează pentru că un comandant spune: "Cred că-i momentul să atacăm." ― Eu nu sunt un comandant. Sunt un profesor. ― Domnule colonel, recunosc că v-am agasat, recunosc că am fost enervant, însă a dat roade, totul a ieÈ™it aÈ™a cum aÈ›i dorit. Ba chiar, în ultimele săptămâni, Ender, a fost, a fost... ― Fericit. ― MulÈ›umit. Merge bine. Are o minte ascuÈ›ită È™i joacă exceÂlent. DeÈ™i este atât de tânăr, n-am avut niciodată un băiat mai bine pregătit pentru comandă. De obicei, nivelul optim e atins la unsprezece ani, dar el a atins vârful de formă la nouă ani È™i jumătate. ― Mda. Câteva minute chiar m-am întrebat ce fel de om ar putea lecui un copil, numai pentru a-l azvârli înapoi în luptă. O mică È™i personală dilemă morală. Te rog, treci cu vederea peste ea. Eram obosit. ― Salvarea lumii... È›ineÈ›i minte? ― Cheamă-l. ― Facem ceea ce trebuie făcut, domnule colonel. ― Haide, Anderson, de-abia aÈ™tepÈ›i să vezi cum rezolvă toaÂte jocurile acelea măsluite pe care te-am pus să le pregăteÈ™ti. ― Nu-i tocmai elegant să le spuneÈ›i... ― Deci sunt un tip lipsit de eleganță. Haide, maiorule! AmânÂdoi suntem drojdia Pământului. Și eu mor de curiozitate să văd cum le rezolvă. La urma urmei vieÈ›ile noastre depind de buna lui comportare. Nu? ― AÈ›i început să vorbiÈ›i ca băieÈ›ii? ― Cheamă-l, maiorule! Eu o să-i È™terg corvezile din fiÈ™iere È™i o să-i dau sistemul de protecÈ›ie. Să È™tii că nu-i chiar rău ceea ce facem. ÃŽÈ™i recapătă intimitatea. ― Izolarea vreÈ›i să ziceÈ›i. ― Singurătatea puterii. Du-te È™i adu-l! ― Da, domnule. ÃŽn cincisprezece minute am venit. ― La revedere. Da, domnule, da, domnule, da, domnule. Sper că a fost frumos È™i te-ai simÈ›it bine de tot. Să fii fericit, Ender. S-ar putea să fie pentru ultima oară în viaÈ›a ta. Bun venit, băieÈ›el. Scumpul tău unchi Graff are planuri mari pentru tine. Ender È™tia ce avea să se întâmple din clipa când îl aduseseră. ToÈ›i se aÈ™teptau ca el să ajungă repede comandant. Poate nu chiar atât de repede, dar timp de trei ani ocupase aproape mereu primul loc în claÂsament; nimeni nu se apropiase de punctajul lui, iar antrenamentele de seară constituiau un punct de atracÈ›ie al È™colii. Erau destui care se înÂtrebau de ce profesorii aÈ™teptaseră atâta. Se întreba ce armată aveau să-i dea. ÃŽn curând trebuiau să absolve trei comandanÈ›i, printre care È™i Petra, dar era sigur că n-avea să capete Armata Phoenix ― nimeni nu comandase chiar armata din care făcuse parte în momentul promovării. Anderson îl duse întâi în noua sa cameră. Acum nu mai putea exiÂsta îndoială ― doar comandanÈ›ii aveau camere personale. După aceea i se luară măsurile pentru uniformă È™i costumul de luptă. Se uită pe comanda de croială, ca să vadă numele armatei. Pe comandă scria "Dragon". Dar nu exista nici o armată Dragon! ― N-am auzit niciodată de Armata Dragon, spuse el. ― Pentru că de patru ani, nu mai există. Am abandonat numele, deoarece se înconjurase de superstiÈ›ie. ÃŽn toată istoria Școlii de Luptă, nici una dintre Armatele Dragon n-a izbutit să câștige măcar o treime din jocurile ei. A devenit sinonimul unei glume. ― Atunci de ce a reînviat? ― Avem multe uniforme nefolosite. Graff stătea la biroul său, părând mai gras È™i mai obosit decât la ultima întâlnire. ÃŽi înmână băiatului "cârligul", dispozitivul minuscul cu care comandanÈ›ii se puteau deplasa prin sala de luptă în timpul anÂtrenamentelor. De multe ori, la È™edinÈ›ele lui de seară, Ender își dorise să aibă un cârlig, în loc să ricoÈ™eze din pereÈ›i pentru a ajunge acolo unde dorea. ÃŽl căpătase acum, când deja devenise expert în asemenea manevre. ― FuncÈ›ionează doar în cursul orelor de antrenament planificate, îl anunță Anderson. Ender plănuise să facă ore suplimentare de instrucÈ›ie, deci cârligul n-avea să fie util permanent. Se explica astfel motivul pentru care mulÈ›i comandanÈ›i nu depășeau orele de program: deveniseră dependenÈ›i de cârlig. Dacă ei simÈ›eau că obiectul reprezenta autoritatea lor, puterea asupra celorlalÈ›i băieÈ›i, atunci existau cu atât mai puÈ›ine È™anse să luÂcreze fără el. "E un avantaj pe care-l voi avea asupra unor adversari", se gândi Ender. Discursul de felicitare al lui Graff suna plictisit. Doar spre sfârÈ™it începu să pară interesat de propriile sale cuvinte. ― Cu Armata Dragon încercăm un experiment. Sper că n-o să te deranjeze lucrul ăsta. Am format o armată complet nouă, promovând un întreg ciclu întâi È™i amânând absolvirea mai multor elevi destul de pregătiÈ›i. Cred că vei fi încântat de calitatea soldaÈ›ilor tăi. Sper asta, pentru că-È›i interzicem orice transfer. ― De ce? întrebă Ender. Transferurile reprezentau schimburi reciÂproce prin care comandanÈ›ii își puteau ameliora punctele slabe. ― Conduci de peste trei ani È™edinÈ›ele de antrenament suplimentar. Ai mulÈ›i participanÈ›i. Destui soldaÈ›i buni vor exercita presiuni asupra comandanÈ›ilor lor ca să ajungă sub comanda ta. Þi-am dat o armată care, cu timpul, poate să devină competitivă. Nu avem intenÈ›ia de a te lăsa să domini în mod incorect. ― Și dacă am un soldat cu care, pur È™i simplu, nu mă pot înÈ›elege? ― ÃŽnÈ›elege-te! Graff închise ochii. Anderson se ridică È™i întreveÂderea luă sfârÈ™it. Dragonii aveau culorile gri-portocaliu-gri; Ender își îmbrăcă costumul de luptă È™i urmă indicaÈ›iile benzilor luminoase până ajunse la dormitorul armatei sale. SoldaÈ›ii erau deja acolo, adunaÈ›i în jurul uÈ™ii. Ender își intră imediat în rol. ― Paturile se ocupă conform vechimii. Veteranii în spate, cei noi în față. Era exact opusul aranjamentului obiÈ™nuit È™i Ender o È™tia. Mai È™tia È™i faptul că nu intenÈ›iona să procedeze precum mulÈ›i comandanÈ›i care nici măcar nu-i vedeau vreodată pe băieÈ›ii mai mici pentru că se aflau întotdeauna în fundul dormitorului. Pe când ei se dispuneau în ordinea sosirii în È™coală, Ender se plimÂbă în sus È™i în jos pe culoarul dintre paturi. Aproape treizeci din soldaÈ›ii săi veneau direct din ciclul întâi, complet lipsiÈ›i de experienÈ›a bătăliiÂlor. Unii erau chiar sub vârsta minimă ― cei de lângă ușă erau înduioÂșător de micuÈ›i. Ender se gândi că probabil la fel îi apăruse È™i el lui Bonzo Madrid. ÃŽnsă Bonzo nu avusese pe cap decât un singur soldat aÈ™a mic. Dintre veterani, nici unul nu făcea parte din grupul de elită care participa la antrenamentele sale. Nici unul nu fusese È™ef de pluton. De fapt, nici unul nu era mai mare decât Ender, ceea ce însemna că aveau o experiență de maximum optsprezece luni. Pe unii nici măcar nu-i reÂcunoscu deoarece nu-l impresionaseră deloc. BineînÈ›eles, ei îl recunoscuseră, deoarece era cel mai celebru solÂdat din È™coală. Iar unii, văzu Ender, nu-l agreau. "Cel puÈ›in mi-au făcut o favoare ― nici unul nu-i mai în vârstă decât mine." După ce-È™i luară paturile în primire, le ordonă să-È™i îmbrace coÂstumele. ― SunteÈ›i programaÈ›i dimineaÈ›a, imediat după micul dejun. ÃŽn mod oficial, între masă È™i antrenament aveÈ›i o pauză de o oră. Vom vedea ce se întâmplă după ce aflu cât de buni sunteÈ›i. După trei minute, deÈ™i mulÈ›i dintre ei nu se îmbrăcaseră încă, le ordonă să părăsească dormitorul. ― Dar sunt gol! exclamă un băiat. ― Data viitoare să te-mbraci mai repede. Trei minute din momenÂtul anunÈ›ului până la ieÈ™irea pe ușă ― asta-i regula pe săptămâna în curs. Săptămâna viitoare, coborâm la două minute. MarÈ™! ÃŽn curând în restul È™colii avea să circule gluma că Dragonii erau atât de tâmpiÈ›i, încât trebuiau să facă antrenamente de îmbrăcat. Cinci băieÈ›i erau complet goi È™i alergau pe coridoare cu costumele în braÈ›e; puÈ›ini erau îmbrăcaÈ›i. Atrăseseră destulă atenÈ›ie, trecând pe lângă uÈ™i deschise. Nici unul n-avea să mai întârzie vreodată. ÃŽndreptându-se către sala de luptă, Ender îi puse să execute sprinÂturi înainte È™i înapoi pe unele coridoare, lăsându-le astfel tuturor răgaz să se echipeze. Când ajunseră la sală, erau uÈ™or transpiraÈ›i. ÃŽi purtă la uÈ™a de sus, cea care se deschidea în mijlocul peretelui, exact ca în timÂpul jocului. Apoi le spuse să folosească mânerele din plafon pentru a se propulsa înăuntru. ― Adunarea pe peretele opus, le ordonă. Ca È™i cum aÈ›i ataca poarta inamicului. ÃŽi putu vedea mai bine când săriră, câte patru odată prin ușă. Aproape nici unul nu È™tia să stabilească o linie dreaptă cu È›inta È™i, când ajunseră la destinaÈ›ie, puÈ›ini avură vreo idee cum să aterizeze, sau măÂcar să-È™i controleze ricoÈ™eurile. Ultimul care ieÈ™i fu un băieÈ›el scund, în mod evident sub vârsta minimă. N-avea cum ajunge la mânerul din plafon. ― Dacă doreÈ™ti, poÈ›i să foloseÈ™ti un mâner lateral, îi zise Ender. ― Sictir! replică puÈ™tiul. Sări cât putu, atinse mânerul din tavan cu vârful unui deget È™i trecu prin ușă lipsit de orice control, rotindu-se simultan în trei direcÈ›ii. Ender încercă să se decidă dacă să-l aprecieze pe puÈ™ti deoarece refuzase să facă o concesie, sau să-l îngrijoreze inÂdisciplina lui. ÃŽn cele din urmă, reuÈ™iră să se alinieze toÈ›i la perete. Fără excepÈ›ie, rămăseseră cu capetele în direcÈ›ia care pe coridor fusese "Sus". De aceea, în mod deliberat, Ender se prinse cu mâinile de suprafaÈ›a pe care o considerau podea È™i rămase aÈ™a, cu capul în jos față de ei. ― De ce staÈ›i cu capu-n jos, soldaÈ›i?! răcni el. Unii începură să se întoarcă. ― AtenÈ›ie! ToÈ›i încremeniră. Am întrebat de ce staÈ›i cu capu-n jos? Nu răspunse nimeni. Nu È™tiau ce voia. ― Am întrebat de ce staÈ›i cu picioarele în sus È™i cu capul spre poÂdea? ÃŽn cele din urmă, unul din ei îndrăzni: ― Păi aÈ™a am intrat pe ușă. ― Ce contează?! Ce contează cum aÈ›i venit dinafară uÈ™ii? O să lupÂtăm pe coridor? Aici există gravitaÈ›ie? ― Nu, domnule! Nu, domnule! ― De-acum încolo, uitaÈ›i de gravitaÈ›ie! A dispărut; e anulată, înÈ›eles? Indiferent care ar fi gravitaÈ›ia pe coridor, aici È™tiÈ›i un singur lucru: poarta inamică e jos. Picioarele voastre sunt îndreptate către ea. "Sus" e poarta voastră. Nordul e acolo, sudul acolo, estul acolo, vesÂtul... unde-i? Indicară direcÈ›ia. ― Exact ce mă aÈ™teptam. Singurul procedeu pe care-l stăpâniÈ›i este al eliminării È™i singurul motiv pentru care-l stăpâniÈ›i este pentru c-o puteÈ›i face la toaletă. Ce-a fost circul pe care l-am văzut aici? Asta nuÂmiÈ›i voi adunarea pe plafon? MarÈ™! AÈ™a cum se aÈ™teptase, mulÈ›i se lansaseră instinctiv nu spre peretele cu uÈ™a, ci spre cel pe care Ender îl numise nord, direcÈ›ia "sus" a coÂridorului. BineînÈ›eles, își dădură seama de greÈ™eală, însă prea târziu ― trebuiau să aÈ™tepte până ricoÈ™au din peretele nordic. ÃŽntre timp, Ender îi categorisise: cei ageri È™i cei mai lenÈ›i în gânÂdire. Piciul care-l sfidase sosi primul pe peretele corect È™i se ancoră cu siguranță. Avuseseră dreptate să-l avanseze. Avea să se descurce bine. ÃŽn plus era îndrăzneÈ› È™i probabil furios pentru că fusese unul dinÂtre cei care alergaseră dezbrăcaÈ›i pe coridoare. ― Tu! îl arătă Ender. ÃŽncotro e jos? ― Spre poarta inamică. Răspunsul fusese rapid. ÃŽn acelaÈ™i timp, plictisit, de parcă ar fi zis: "Bine, bine, acum hai să trecem la chestiile importante." ― Cum te numeÈ™ti? ― Soldat Bean, domnule. ― Asta ai în loc de creier? CeilalÈ›i băieÈ›i chicotiră puÈ›in. Ei bine, Bean, eÈ™ti valabil. Acum ascultaÈ›i-mă cu atenÈ›ie, pentru că vă spun ceva important. Oricine iese pe uÈ™a aceea are È™ansa de-a fi lovit. Pe timpuri, aveai la dispoziÈ›ie zece, poate chiar douăzeci de secunde înainte de-a fi nevoit să te miÈ™ti. Acum, dacă nu ai ieÈ™it deja când apare inamicul, te-a îngheÈ›at. Ia spuneÈ›i: ce se întâmplă când eÈ™ti îngheÈ›at? ― Nu te poÈ›i miÈ™ca, răspunse un băiat. ― Asta-i ceea ce înseamnă să fii îngheÈ›at. Ce se întâmplă cu voi? Răspunsul inteligent îl dădu Bean, deloc intimidat: ― Continui să înaintezi în aceeaÈ™i direcÈ›ie. Cu viteza pe care o aveai la momentul respectiv. ― Corect. Voi cinci, din capăt, marÈ™! SurprinÈ™i, băieÈ›ii se priviră între ei. Ender îi îngheță pe toÈ›i. ― Următorii cinci, marÈ™! AceÈ™tia se lansară. ÃŽi îngheță È™i pe ei, dar continuară să înainteze, apropiindu-se de perete. Primii cinci pluteau în derivă lângă restul arÂmatei. ― PriviÈ›i aceÈ™ti aÈ™a-ziÈ™i soldaÈ›i, spuse Ender. Comandantul lor le-a dat un ordin È™i acuma uitaÈ›i-vă la ei. Nu numai că sunt îngheÈ›aÈ›i, ci sunt îngheÈ›aÈ›i aici, unde se pot încurca. Pe când ceilalÈ›i, pentru că au executat ordinul, sunt îngheÈ›aÈ›i acolo, coborând pe traiectoriile inamiÂcului È™i blocându-i câmpul vizual. Bănuiesc că vreo doi-trei dintre voi au priceput deja. Și fără îndoială că Bean e unul dintre ei. AÈ™a-i, Bean? BăieÈ›elul rămase tăcut. Ender îl fixă cu privirea, până când spuse: ― AÈ™a-i, domnule. ― Ce-ai priceput? ― Când È›i se ordonă să te miÈ™ti o faci imediat, aÈ™a încât, dacă eÈ™ti îngheÈ›at, să nu încurci operaÈ›iunile armatei tale. ― Excelent! Am cel puÈ›in un soldat care înÈ›elege ceva. Ender putea să vadă cum sporea nemulÈ›umirea celorlalÈ›i soldaÈ›i după cum își schimbau greutatea de pe un picior pe celălalt, după cum se priveau, sau evitau să se uite spre Bean. "De ce fac asta? Dacă sunt un bun comandant, trebuie să fac din acest băiat o È›intă pentru ceilalÈ›i? Pentru că alÈ›ii au procedat aÈ™a cu mine, de ce trebuie s-o fac È™i eu?" Ar fi dorit să-È™i poată lua înapoi vorbele, să le spună soldaÈ›ilor că piciul avea nevoie de ajutorul È™i prietenia lor mai mult decât oricare altul. Dar, desigur, n-o putea face. Nu în prima zi. ÃŽn prima zi, până È™i greÂÈ™elile lui trebuiau să pară că aparÈ›in unui plan extrem de rafinat. Se apropie de perete È™i-i făcu semn unui soldat. ― Þine corpul drept, îi zise, apoi îl roti, întorcându-l cu picioarele spre ceilalÈ›i. Când băiatul se miÈ™că, Ender îl îngheță. CeilalÈ›i râseră. ― Ce poÈ›i să-i loveÈ™ti? întrebă Ender pe unul dintre cei aflaÈ›i imeÂdiat sub cel îngheÈ›at. ― Picioarele, domnule. Ender se întoarse către vecinul lui. ― Tu? ― ÃŽi pot vedea È™i corpul, domnule. ― Și tu? Răspunse un băiat aflat ceva mai departe: ― Și capul, domnule. ― Picioarele nu-s prea mari. Nu reprezintă o protecÈ›ie grozavă. EnÂder îl împinse la o parte pe soldatul îngheÈ›at. Apoi își strânse gambele sub el, ca È™i cum ar fi îngenuncheat în văzduh È™i trase în ele, înghețându-le. Imediat, picioarele costumului deveniră rigide È™i imobile. Se răsuci în aer, până ajunse deasupra băieÈ›ilor. ― Ce vedeÈ›i? îi întrebă. ÃŽi răspunseră că doar tălpile. Ender își vârî arma printre picioare. ― Eu văd perfect, îi anunță apoi începu să tragă în cei aflaÈ›i chiar sub el. OpriÈ›i-mă! le strigă. ÃŽncercaÈ›i să mă-ngheÈ›aÈ›i! ÃŽn cele din urmă o făcură, dar abia după ce îngheÈ›ase mai mult de o treime din numărul lor. AcÈ›ionă cârligul È™i se dezgheță pe sine È™i pe toÈ›i soldaÈ›ii atinÈ™i. ― Acum, rosti el, unde-i poarta inamicului? ― Jos! ― Și care-i poziÈ›ia noastră de atac? Unii începură să răspundă, dar Bean se împinse cu genunchii înÂdoiÈ›i sub el, drept către peretele opus, trăgând tot timpul printre piÂcioare. Pentru o clipă Ender simÈ›i impulsul de a-l sancÈ›iona, apoi se stăÂpâni È™i-È™i alungă gândul. "De ce mă irită atâta puÈ™tiul?" ― Bean e singurul care È™tie cum s-o facă? strigă el. Imediat întreaga armată se propulsă spre peretele din față, îngeÂnuncheaÈ›i în aer, trăgând printre picioare È™i răcnind din răsputeri. "Poate că va veni un moment", gândi Ender, "când exact asta va fi strategia necesară ― patruzeci de băieÈ›i răcnind, într-un atac direct." Când ajunseră toÈ›i, Ender le strigă să-l atace pe el, "Da", își spuse. "Nu-i rău. Mi-au dat o armată neinstruită, lipsită de veterani de elită, dar cel puÈ›in nu-i o adunătură de proÈ™ti. Pot lucra cu ei." După ce reveniră în formaÈ›ie, râzând excitaÈ›i, Ender începu adeÂvărata instrucÈ›ie. ÃŽi puse să-È™i îngheÈ›e singuri picioarele, în poziÈ›ia înÂgenuncheat. ― La ce sunt bune picioarele în luptă? îi întrebă. Unii răspunseră că la nimic. ― Bean e de altă părere, spuse el. ― Să te împingi în pereÈ›i. ― Exact! încuviință Ender. CeilalÈ›i începură să protesteze că împinsul în pereÈ›i era deplasare, nu luptă. ― Nu există luptă fără deplasare, zise Ender. ToÈ›i tăcură È™i-l urâră È™i mai mult pe Bean. Bun, cu picioarele îngheÈ›ate astfel, vă puteÈ›i îmÂpinge în pereÈ›i? Nimeni nu îndrăzni să răspundă, de teamă să nu greÈ™ească. ― Bean? ― N-am încercat niciodată, dar poate dacă aÈ™ sta cu faÈ›a la perete È™i m-aÈ™ îndoi din mijloc... ― Pe aproape, dar greÈ™it. AtenÈ›ie la mine! Sunt cu spatele la perete È™i cu picioarele îngheÈ›ate. Pentru că stau îngenuncheat, tălpile mele sunt lipite de perete. De obicei, când te lansezi trebuie să-mpingi în "jos", astfel încât trupul È›i se întinde ca fasolea pe ață, da? Râsete. ― Cu picioarele îngheÈ›ate, mă folosesc cam de aceeaÈ™i forță, împingându-mă din È™olduri È™i coapse, atât că acum umerii È™i tălpile îmi sunt trase spre înapoi, bazinul iese în față È™i când pornesc, corpul îmi este "pachet", nu întins. PriviÈ›i! Ender împinse din È™olduri înainte, propulsându-se de lângă perete; după o clipă, își corectă poziÈ›ia È™i, cu picioarele în jos, se îndreptă spre peretele opus. Ateriză pe genunchi, făcu o tumbă peste cap È™i se îmÂpinse în altă direcÈ›ie. ― ÃŽmpuÈ™caÈ›i-mă! răcni el, apoi începu să se rotească prin aer înÂtr-un plan aproximativ paralel cu peretele pe care erau băieÈ›ii. Deoarece se rostogolea, nu-l puteau urmări permanent cu razele pistoalelor. Se dezgheță È™i reveni lângă ei. ― Asta vom exersa azi, în prima jumătate de oră. Descoperirea unor muÈ™chi pe care nu È™tiaÈ›i că-i aveÈ›i. ÃŽnvățaÈ›i să vă utilizaÈ›i picioaÂrele drept pavăză È™i controlaÈ›i-vă miÈ™cările pentru a vă roti cum aÈ›i văÂzut. Nu-i un procedeu util în apropiere, însă din depărtare nu puteÈ›i fi loviÈ›i dacă vă rostogoliÈ›i. De la distanță, raza trebuie să rămână fixată în acelaÈ™i punct vreo două secunde, ceea ce nu se poate în cazul rotirii. Acum îngheÈ›aÈ›i-vă È™i începeÈ›i. ― Nu ne repartizaÈ›i culoare? întrebă un băiat. ― Nu, nu vă repartizez culoare. Vreau să vă ciocniÈ›i între voi È™i să învățaÈ›i singuri să rezolvaÈ›i asemenea probleme. Atunci când vom exersa formaÈ›iile, vă voi face eu să vă ciocniÈ›i în mod intenÈ›ionat. Și acum, marÈ™! Când spuse marÈ™, țâșniră toÈ›i. La sfârÈ™itul antrenamentelor, Ender plecă ultimul, după ce insistase cu cei mai neîndemânatici, ajutându-i să-È™i perfecÈ›ioneze tehnica. Avuseseră profesori buni, însă proaspăt ieÂÈ™iÈ›ii din ciclul întâi erau complet neajutoraÈ›i când trebuiau să facă două-trei lucruri simultan. Se descurcau în lansările cu picioarele îngheÈ›ate, n-aveau probleme la manevrele aeriene, dar să se lanseze într-o direcÂÈ›ie, să tragă în alta, să se rotească de două ori în aceeaÈ™i direcÈ›ie ― aÈ™a ceva îi depășea! InstrucÈ›ie, antrenament, instrucÈ›ie ― pentru o vreme, Ender nu putea face altceva cu ei. Strategiile È™i formaÈ›iile erau bune, însă nu însemnau mare lucru dacă băieÈ›ii nu cunoÈ™teau manevrele eleÂmentare. Trebuia să-i pregătească cât mai repede. ÃŽl avansaseră înainte de termen, iar regulamentul fusese modificat, interzicându-i să facă transÂferuri È™i lipsindu-l de veterani de elită. Nu exista nici o garanÈ›ie că aveau să-i lase obiÈ™nuitele trei luni de instruire a armatei înainte de a-i programa prima bătălie. Cel puÈ›in serile, Alai È™i Shen îl puteau ajuta să-i înveÈ›e pe băieÈ›ii cei noi. Se afla încă pe coridorul de acces spre sală, când în faÈ›a lui apăru micul Bean. Părea nervos. Ender nu mai avea chef de probleme. ― Salut, Bean. ― Salut, Ender. Pauză. ― Domnule, rosti încet Ender. ― Știu ce faci, Ender, domnule, È™i te previn! ― Mă previi? ― Pot fi omul cel mai bun pe care l-ai căpătat, dar nu te juca cu mine. ― De ce? ― Pot deveni omul cel mai rău pe care l-ai căpătat. Una, sau alta! ― Și ce vrei: dragoste È™i pupături? Ender începuse să se enerveze. ― Vreau un pluton, răspunse calm Bean. Ender se apropie de el È™i-l privi atent. ― De ce È›i l-aÈ™ da? ― Pentru că eu È™tiu ce să fac cu el. ― E uÈ™or să È™tii ce să faci cu un pluton, spuse Ender. Mai greu e s-o faci cu adevărat. De ce ar asculta un soldat pe un pișăcios ca tine? ― Am auzit că È›ie îți spuneau la fel. Am auzit că Bonzo Madrid continuă să-È›i zică aÈ™a. ― Þi-am pus o întrebare, soldat! ― O să le câștig respectul... dacă nu mă opreÈ™ti. ― Te-am ajutat, rânji Ender. ― Pe dracu'! pufni Bean. ― Nimeni nu te-ar fi băgat în seamă, decât ca să te compătimească pentru cât de mic eÈ™ti, dar eu am făcut ca azi să fii remarcat de toÈ›i. O să-È›i urmărească fiecare miÈ™care. Acum, ca să le câștigi respectul, nu trebuie decât să fii perfect. ― Deci sunt judecat fără să mi se ofere nici măcar È™ansa de-a înÂvăța. ― Bietul copilaÈ™! Nimeni nu-l tratează cinstit! Ender îl împinse uÈ™or pe Bean, lipindu-l de perete. O să-È›i zic cum să obÈ›ii un pluton. DovedeÈ™te-mi că È™tii cum să-i foloseÈ™ti pe ceilalÈ›i soldaÈ›i. Și apoi doÂvedeÈ™te-mi că există cineva gata să te urmeze în bătălie. Atunci o să-È›i capeÈ›i plutonul. ÃŽn nici un caz mai devreme. ― Mi se pare corect, zâmbi Bean. Dacă într-adevăr aÈ™a lucrezi, într-o lună o să fiu È™ef de pluton. Ender se aplecă, îl prinse de pieptul uniformei È™i-l izbi de perete. ― Când eu spun că lucrez într-un anume fel, Bean, atunci aÈ™a fac! Piciul continua să zâmbească. Ender îi dădu drumul È™i plecă. Ajuns în camera lui, se întinse pe pat È™i simÈ›i cum îi tremura tot corpul. "Ce fac? Primul antrenament È™i deja îi ameninÈ› pe soldaÈ›i, aÈ™a cum făcea Bonzo. Și Peter. ÃŽi bruschez. Mă iau de un biet puÈ™ti, pentru ca restul să aibă pe cine urî. Oribil. Fac exact tot ceea ce am detestat la un coÂmandant." "Să fie vorba oare de o lege a firii omeneÈ™ti ca, inevitabil, să devii aidoma primului tău comandant? Dacă-i aÈ™a, pot abandona totul chiar acum." Revăzu iarăși È™i iarăși tot ce făcuse È™i spusese în prima È™edință de instrucÈ›ie cu soldaÈ›ii lui. De ce nu putuse vorbi aÈ™a cum o făcea întotdeauna la antrenamentele de seară? Nici o autoritate, cu excepÈ›ia perfecÈ›iunii. Nu trebuia să dea ordine, ci doar să facă sugestii. DeÈ™i aÈ™a ceva n-ar fi avut succes cu o armată. Colegii lui de antrenamente nu trebuiau să înveÈ›e manevrele ca un singur tot. Nu trebuiau să-È™i dezÂvolte sentimentul acela de apartenență la grup; nu trebuiau să înveÈ›e cum să reziste laolaltă È™i să se încreadă unul în altul în timpul luptei. Nu trebuiau să răspundă instantaneu la comenzi. La urma urmei, ar fi putut cădea în extrema opusă. Ar fi putut să fie moale È™i incompetent ca Rose Năsosu'. Ar fi putut face greÈ™eli stupide la tot pasul. Trebuia să impună disciplină; È™i asta însemna să ceară ― È™i să capete ― ascultare totală, fără ezitări. Trebuia să aibă o armată bine pregătită, adică să facă antrenament È™i instrucÈ›ie, instrucÈ›ie È™i antrenament, chiar È™i mult după ce soldaÈ›ii credeau că stăpâneau o anumită tehnică, până ce le devenea atât de firească, încât puteau acÂÈ›iona în mod instinctiv. Ce se întâmplase totuÈ™i cu Bean? De ce-l luase în vizor pe cel mai mic, cel mai slab È™i, probabil, cel mai inteligent dintre băieÈ›i? De ce-i făcuse puÈ™tiului ceea ce i se făcuse chiar lui de către comandanÈ›ii pe care-i dispreÈ›uise? Apoi își aminti că începutul nu-l făcuseră comandanÈ›ii. ÃŽnainte de Rose È™i Bonzo, el fusese izolat chiar în grupul lui din ciclul întâi. Și nici Bernard nu fusese cel care declanÈ™ase totul. Ci Graff. Profesorii începuseră. Și Ender înÈ›elese acum că nimic nu fusese întâmplător. Fusese o strategie. ÃŽn mod deliberat, Graff manevrase luÂcrurile astfel încât să-l separe de ceilalÈ›i băieÈ›ii, să-i fie imposibil să se apropie de ei. Abia în acest moment începea să bănuiască motivul. Nu pentru a uni grupul, ci pentru a-l diviza. Graff îl izolase ca să-l oblige să lupte. Să-l oblige să-È™i dovedească nu competenÈ›a, ci supeÂrioritatea absolută. Aceea era singura modalitate prin care putea câștiga respect È™i prietenie. Făcuse din el un soldat mult mai bun decât ar fi devenit altfel. ÃŽn acelaÈ™i timp, îl făcuse singuratic, furios, neîncrezător. Și poate că, la rândul lor, aceste trăsături îi sporiseră calitățile de soldat. "Asta-È›i fac, Bean! Te rănesc, ca să devii un soldat mai bun. Ca să-È›i ascut inteligenÈ›a. Ca să-È›i intensific eforturile. Ca să te È›in în alertă fără să È™tii niciodată ce se va întâmpla în clipa următoare, încât să fii permanent pregătit pentru orice, gata să improvizezi, hotărât să invingi, indiferent cum. Și în acelaÈ™i timp, te fac să te simÈ›i neînsemnat. De asta mi te-au adus, Bean. Ca să poÈ›i ajunge ca mine. Ca să poÈ›i creÈ™te exact ca bătrânu'." "Și eu... oare eu trebuie să ajung ca Graff? Obez, înăcrit È™i inÂsensibil, manipulând vieÈ›ile picilor ca să iasă perfecÈ›i din fabrică, geÂnerali È™i amirali gata să conducă flota pentru apărarea căminului? Ai toate satisfacÈ›iile unui păpuÈ™ar. Până când găseÈ™ti un soldat care poate face mai mult decât oricare altul. AÈ™a ceva nu se poate! Strică simetria. Trebuie să-l aliniezi; îl zdroÂbeÈ™ti, îl izolezi, îl baÈ›i până ce intră în È™ir alături de ceilalÈ›i. Ei bine, Bean, ce È›i-am făcut azi rămâne bun făcut. Dar o să te urmăresc cu mai multă afecÈ›iune decât bănuieÈ™ti È™i când va sosi moÂmentul cuvenit, vei constata că sunt prietenul tău, iar tu eÈ™ti soldatul care ai dori să fii." ÃŽn după-amiaza aceea, Ender nu se duse la cursuri. Rămase în caÂmeră È™i-È™i clasifică impresiile despre fiecare soldat al său, lucrurile care-i săriseră în ochi, detaliile ce trebuiau exersate. La antrenamentul de seară, avea să discute cu Alai È™i să se gândească împreună la niÈ™te modalități prin care să explice unor grupuri mici lucrurile ce trebuiau cunoscute. Cel puÈ›in, n-avea să fie singur. Dar în seara aceea, când Ender ajunse la sală, în vreme ce băieÈ›ii erau încă la cină, îl găsi pe maiorul Anderson aÈ™teptându-l. ― Regulamentul s-a modificat, Ender. De acum, antrenamentele în timpul orelor libere sunt permise numai cu soldaÈ›i din aceeaÈ™i armată. De aceea, sălile sunt disponibile doar prin programare. După seara aceasta, rândul Dragonilor vine peste patru zile. ― Nimeni altcineva nu se mai antrenează în timpul liber? ― Ba da. Acum, de când ai o armată, ceilalÈ›i comandanÈ›i nu mai vor să-È›i lase băieÈ›ii să se antreneze cu tine. Sunt convins că înÈ›elegi. Ei își vor conduce propriile lor antrenamente. ― Până acum È™i-au trimis soldaÈ›ii să-i antrenez. ― Pe atunci nu erai comandant. ― Mi-aÈ›i dat o armată lipsită de orice experiență, domnule maior... ― Ai destui veterani. ― Nu sunt dintre cei buni. ― Aici nu ajunge nimeni care nu-i promițător, Ender. Fă-i buni. ― Aveam nevoie de Alai È™i Shen ca să... ― A sosit momentul să-È›i rezolvi singur problemele. N-ai nevoie de alÈ›i băieÈ›i să te È›ină de mână. Acum eÈ™ti comandant. Te rog, comportă-te ca atare! Ender trecu pe lângă Anderson, îndreptându-se către sală. Apoi se opri, se întoarse È™i întrebă: ― Deoarece antrenamentele de seară sunt acum programate, asta înseamnă că pot folosi cârligul? Fusese Anderson gata să zâmbească? Nu. Nici o È™ansă. ― Vom vedea. Băiatul îi întoarse spatele È™i intră în sală. ÃŽn curând apăru armata lui, dar nimeni altcineva; fie că Anderson rămăsese la ușă, întorcându-i din drum, fie că vestea desființării antrenamentelor de seară È›inute de Ender se răspândise deja în toată È™coala. A fost o È™edință bună È™i productivă, dar la sfârÈ™itul ei, Ender era obosit È™i însingurat. Până la stingere mai era o jumătate de oră. Nu se putea duce în dormitorul armatei sale ― învățase demult că un bun coÂmandant nu intra acolo decât dacă avea un motiv clar. SoldaÈ›ii trebuiau să se poată bucura de clipele de relaxare fără să fie ascultaÈ›i de cineva care să-i aprecieze, sau să-i dispreÈ›uiască, în funcÈ›ie de modul cum vorÂbeau, acÈ›ionau È™i gândeau. AÈ™a încât se îndepărtă spre sala de jocuri, unde alÈ›i câțiva băieÈ›i profitau de ultimele minute înaintea stingerii. Nici unul dintre jocuri nu i se părea interesant, totuÈ™i se aÈ™eză în faÈ›a unei animaÈ›ii destinate celor din ciclul întâi. Plictisit, ignoră obiectivele jocului È™i-È™i deplasă personajul, un urs, explorând decorurile. ― AÈ™a n-o să câștigi niciodată. Ender zâmbi. ― Þi-am simÈ›it lipsa în seara asta, Alai. ― Eu am venit, dar te-au izolat. Se pare că ai ajuns în elită, nu te mai joci cu băieÈ›aÈ™ii cei mici. ― EÈ™ti cu un picior mai înalt decât mine. ― Picior! Þi-a cerut Domnul să-i construieÈ™ti vreo arcă? Sau, pur È™i simplu, ai o predispoziÈ›ie arhaică? ― Nu arhaică, ci aramaică. Tainic, subtil, evaziv... ÃŽÈ›i simt deja lipÂsa, câine belit. ― N-ai aflat? Acum suntem adversari. Data viitoare când te-ntâlnesc în bătălie, te fac arÈ™ice. Era o lăudăroÈ™enie, ca întotdeauna, însă de data aceasta înapoia ei exista mult adevăr. Acum, când Ender îl auzi pe Alai vorbind de parcă totul ar fi fost o glumă, simÈ›i durerea pierderii prietenului È™i duÂrerea mai crâncenă a întrebării dacă Alai era cu adevărat atât de neÂpăsător pe cât părea. ― PoÈ›i încerca, spuse Ender. Te-am învățat tot ce È™tii. Dar nu te-am învățat tot ce È™tiu eu. ― Eram sigur că ai secrete. O pauză. Pe ecran, ursul avea probleme. Se cățără într-un copac. ― Nu, Alai. N-am secrete. ― Știu, replică băiatul. Nici eu nu am. ― Salaam, Alai. ― Din păcate, n-o să fac. ― Ce anume? ― Pace. Asta înseamnă Salaam. "Pacea fie cu tine." Cuvintele deÈ™teptară un ecou în memoria lui Ender. Glasul mamei sale, citindu-i încetiÈ™or, când era foarte mic. "Nu credeÈ›i că am sosit să aduc pacea pe Pământ. Nu pacea o aduc, ci tăiÈ™ul spadei." Ender È™i-o închipuise pe maică-sa străpungându-l pe Peter cel Groaznic cu o sabie însângerată, È™i cuvintele îi rămaseră în memorie alături de imaÂgine. ÃŽn tăcerea care urmă, ursul muri. O moarte hazlie, însoÈ›ită de muÂzică veselă. Ender se întoarse. Alai plecase. SimÈ›ea că fusese smulsă o parte din el, un reazem interior ce-i susÈ›inea curajul È™i încrederea. ÃŽntr-o măsură pe care n-o mai întâlnise, Ender ajunsese să se simtă atât de solidar cu Alai încât cuvântul noi îi venea pe buze cu mai multă uÈ™uriță decât eu. TotuÈ™i Alai lăsase ceva în urmă. ÃŽn noaptea aceea, în pat, Ender simÈ›i pe obraz buzele prietenului său, murmurând cuvântul pace. SăÂrutul, cuvântul, pacea, rămăseseră cu el. "Eu sunt doar ceea ce-mi amintesc È™i Alai este prietenul meu din amintire, atât de înrădăcinat, încât nu-l pot smulge. Precum Valentine ― amintirea cea mai puterniÂcă." A doua zi, se întâlni cu Alai pe coridor È™i se salutară, își dădură mâinile, vorbiră, însă amândoi È™tiau că acum exista un zid. Zidul acela putea fi străpuns, cândva, în viitor, dar deocamdată singura lor conÂversaÈ›ie reală o reprezentau rădăcinile ce crescuseră deja adânci, pe sub zid, unde nu puteau fi retezate. Sentimentul cel mai teribil era însă că zidul nu putea fi niciodată străpuns, că, în adâncul inimii sale, Alai se bucura de despărÈ›ire È™i era pregătit să fie inamicul lui Ender. Deocamdată, când nu puteau fi laoÂlaltă, trebuiau să fie infinit separaÈ›i; tot ceea ce fusese sigur È™i de neÂzdruncinat devenise fragil È™i lipsit de substanță. "Din clipa când nu mai suntem împreună, Alai e un străin, pentru că acum viaÈ›a lui nu va mai fi o părticică din a mea, iar asta înseamnă că atunci când ne vom înÂtâlni, nu ne vom mai cunoaÈ™te." Gândul îl întristă, totuÈ™i Ender nu plânse. Terminase cu plânsul. De când o preschimbaseră pe Valentine într-o străină, de când o foloÂsiseră ca pe o unealtă împotriva lui, din ziua aceea nu-l mai puteau răni atât de adânc încât să-l facă să plângă. Ender era sigur de asta. Și hotărî că era îndeajuns de puternic ca să-i înfrângă pe profesori, inamicii lui. Capitolul ll VENI, VIDI, VICI ― Sper că nu vorbeÈ™ti serios cu programările astea de bătălii. ― Ba da. ― Abia au trecut trei săptămâni È™i jumătate. ― V-am spus. Am rulat pe calculator simulările rezultatelor probabile. Asta estimează calculatorul că va face Ender. ― Noi vrem să-l învățăm, nu să-i provocăm un colaps nervos. ― Calculatorul îl cunoaÈ™te mai bine decât noi. ― Calculatorul nu-i faimos pentru milostenia lui. ― Dacă doreaÈ›i să fiÈ›i milostiv, trebuia să vă duceÈ›i la mănăÂstire. ― Vrei să zici că asta nu-i o mănăstire? ― E mai bine È™i pentru Ender, îl aducem la potenÈ›ialul maxim. ― Crezusem că-l lăsăm doi ani comandant. Obiceiul era ca după trei luni să aibă câte o bătălie din două în două săptăÂmâni. Acum mi se pare exagerat. ― Avem doi ani de pierdut? ― Știu. Numai că mi-l imaginez pe Ender peste un an. ComÂplet inutil, uzat, pentru că a fost împins dincolo de limitele la care poate ajunge el, sau orice persoană în viață. ― Am introdus în calculator prioritatea absolută ca subiectul să rămână util la terminarea programului. ― Bun, atâta timp cât e util... ― Domnule colonel, dacă vă amintiÈ›i, dumneavoastră m-aÈ›i pus să pregătesc asta, în ciuda obiecÈ›iilor mele. ― Știu, ai dreptate. N-ar trebui să te împovărez cu mustrările mele de conÈ™tiință. TotuÈ™i, hotărârea mea de-a sacrifica niÈ™te puÈ™ti pentru a salva omenirea a început să se destrame. Amiralul s-a dus să discute cu Hegemonul. Serviciile de informaÈ›ii ruseÈ™ti sunt preocupate de faptul că unii cetățeni activi în reÈ›ele au înÈ›eles deja cum ar trebui americanii să utilizeze FI ca să distrugă Tratatul VarÈ™ovia, imediat după înfrângerea gândacilor. ― Mi se pare prematur. ― Mie mi se pare demență. Libertatea cuvântului este una, dar amestecul în dispute naÈ›ionaliste e cu totul altceva È™i, pentru asemenea indivizi cu vederi înguste È™i tendinÈ›e sinucigaÈ™e, noi îl împingem pe Ender la limitele rezistenÈ›ei umane. ― Cred că-l subestimaÈ›i pe băiat. ― Mă tem însă că subestimez È™i prostia restului omenirii. SunÂtem noi absolut siguri că trebuie să câștigăm acest război? ― Domnule, cuvintele acestea sună a trădare! ― Era un banc macabru. ― N-a fost deloc amuzant. Când e vorba de gândaci, nimic nu-i... ― Nimic nu-i amuzant. Știu. Ender Wiggin stătea întins pe pat È™i privea tavanul. De când deÂvenise comandant, nu dormise mai mult de cinci ore pe noapte. ÃŽnsă luminile se stingeau la 22:00 È™i nu se mai aprindeau până la 6:00. Uneori lucra la pupitru, chinuindu-È™i ochii în lumina slabă a ecranului. De obicei însă, privea spre plafonul invizibil È™i se gândea. Ori profesorii fuseseră totuÈ™i înÈ›elegători cu el, ori era un comanÂdant mai bun decât crezuse. Micul său grup de veterani, lipsiÈ›i de orice glorie în fostele lor armate, se dezvoltase într-un nucleu de conducători capabili. De aceea, în locul celor patru plutoane obiÈ™nuite, el crease cinci, fiecare cu un È™ef È™i un secund; toÈ›i veteranii aveau ranguri. InÂstrucÈ›ia È™i antrenamentele se desfășurau pe plutoane de câte patru oaÂmeni. ÃŽn felul ăsta, la o singură comandă, armata lui putea executa zece manevre diferite È™i simultane. Până atunci, nici o altă armată nu se fragÂmentase într-atât, dar Ender nu intenÈ›ionase să repete ceea ce se mai făcuse È™i înainte. Majoritatea armatelor exersau manevre globale, straÂtegii gândite anterior. Ender nu avea aÈ™a ceva. El își antrena È™efii de plutoane pentru ca să-È™i folosească în modul cel mai eficient micile lor unități, obÈ›inând succese locale. Fără ajutor, singuri, cu propriile lor idei. După prima săptămână, Ender organiză simulacre de bătălii, confruntări reale în sala de antrenament, care îi epuizau pe toÈ›i. Știa însă că după mai puÈ›in de o lună, soldaÈ›ii lui aveau posibilitatea de-a alcătui cel mai bun grup din istoria È™colii. Câte din acestea fuseseră plănuite de profesori? Știuseră că-i dăÂdeau băieÈ›i necunoscuÈ›i, dar excelenÈ›i? Aduseseră treizeci din ciclul înÂtâi, mulÈ›i sub vârsta minimă, tocmai pentru că È™tiau că picii învățau rapid ? Sau aÈ™a putea deveni orice grup similar, sub comanda cuiva care È™tia ce voia să facă armata lui È™i cum s-o înveÈ›e să facă? ÃŽntrebarea îl tulbura, deoarece nu era sigur dacă le înÈ™ela sau le împlinea aÈ™teptările. Singura lui certitudine era că de-abia aÈ™tepta bătălia. Cele mai multe armate aveau nevoie de trei luni, pentru că trebuiau să memoreze zeci de manevre complicate. "Acum suntem gata. BăgaÈ›i-ne în luptă!" ÃŽn întuneric, uÈ™a se deschise. Ender ascultă. Câțiva paÈ™i uÈ™ori. UÈ™a se închise. Coborî din pat È™i, în beznă, bâjbâi cei doi metri până la ușă. Acolo era un petic de hârtie. BineînÈ›eles, nu-l putea citi, însă È™tia despre ce era vorba. "Bătălia! Ce drăguÈ› din partea lor. Eu îmi pun în gând o dorință È™i ei mi-o îndeplinesc". Când se aprinseră luminile, Ender era deja îmbrăcat în costumul de luptă. Porni imediat în fugă pe coridor È™i la 6:0l era în faÈ›a dorÂmitorului Dragonilor. ― La 7:00, avem bătălie cu Iepurii. ÃŽncălzirea în gravitaÈ›ie È™i preÂgătirea. Dezbrăcarea È™i adunarea în sala de gimnastică. LuaÈ›i-vă cosÂtumele de bătălie; plecăm direct acolo. ― Dar micul dejun? ― Nu vreau să-mi vomitaÈ›i prin sală. ― Putem face măcar pipi înainte? ― Nu mai mult de un decalitru. BăieÈ›ii râseră. Cei care nu dormeau goi se dezbrăcară; toÈ›i își luară costumele È™i-l urmară pe Ender alergând spre sala de gimnastică. ÃŽi puse mai întâi să parcurgă de două ori traseul cu obstacole, apoi îi îmÂpărÈ›i în grupe care se schimbau succesiv la trambulină, saltea È™i cal. ― Nu vă extenuaÈ›i; doar să vă treziÈ›i ca lumea. Nu trebuia să-È™i facă griji pentru extenuare. Erau cu toÈ›ii în formă, uÈ™ori È™i agili È™i în primul rând ațâțaÈ›i, gândindu-se la bătălia ce avea să urmeze. Spontan, câțiva dintre ei începură să lupte ― în loc de-a fi plictisitoare, încălzirea devenise amuzantă. ÃŽncrederea lor era încredeÂrea supremă a celor care n-au fost niciodată într-o înfruntare È™i cred că sunt pregătiÈ›i. "Ei bine, de ce să nu creadă aÈ™a? Sunt pregătiÈ›i! Și eu." La 6:40, ordonă echiparea. ÃŽn acest timp vorbi cu È™efii de plutoane È™i cu secunzii lor. ― Iepurii sunt majoritatea veterani, dar Carn Carby a fost numit la comanda lor abia acum cinci luni; n-am luptat niciodată cu ei conÂduÈ™i de Carby. Era un soldat destul de bun È™i Iepurii s-au descurcat frumuÈ™el în clasamente. Mă aÈ™tept însă să văd formaÈ›ii de luptă È™i de asta nu-mi fac griji. La 6:50, îi întinse pe toÈ›i pe saltele, obligându-i să se relaxeze. Apoi, la 6:56, se sculară È™i porniră într-o uÈ™oară alergare spre sala de luptă. Din loc în loc, Ender sărea È™i atingea tavanul cu vârful degetelor. BăieÈ›ii îl imitau È™i încercau să atingă acelaÈ™i punct. Banda cu culorile lor ducea la stânga; Iepurii trecuseră deja spre dreapta. La ora 6:58 a-junseră înaintea porÈ›ii. Plutoanele se aliniară în cinci coloane. A È™i E erau pregătite să se propulseze în părÈ›i, folosind mânerele laterale. B È™i D aveau să se prindă de cele două mânere din plafon, împingându-se în sus în sală. Plutonul C era pregătit ca, utilizând pragul uÈ™ii, să coboare. Sus, jos, stânga, dreapta; Ender stătea în mijloc, între culoare, ca să nu le împiedice; È™i le poziÈ›iona. ― Unde-i poarta inamicului? ― Jos, răspunseră în cor, râzând. Și în momentul acela sus deveni nord, jos deveni sud, iar stânga È™i dreapta deveniseră est È™i vest. Zidul cenuÈ™iu dinaintea lor dispăru È™i putură vedea sala. Nu era un joc pe întuneric, dar nici în lumină puternică ― lămpile erau la juÂmătatea intensității, ca în amurg. ÃŽn depărtare puteau distinge poarta Iepurilor; costumele lor luminoase deja apăreau. Ender încercă un moÂment de satisfacÈ›ie. Din cauza greÈ™itei ei utilizări de către Bonzo, toÈ›i învățaseră o stratagemă incorectă. Năvăleau imediat prin poartă stabiÂlind dinainte formaÈ›iile ce urmau să fie folosite înăuntru. ComandanÈ›ii n-aveau timp să gândească. Ei, bine, Ender nu voia să se pripească; avea să iasă mai târziu, bizuindu-se pe abilitatea solÂdaÈ›ilor săi de a lupta cu picioarele îngheÈ›ate. Privi atent configuraÈ›ia sălii; grila familiară a majorității jocurilor de la început, asemănătoare grătarelor de lemn din parcurile copiilor, cu È™apte sau opt stele risipite prin ea. Erau destule È™i în poziÈ›ii suficient de înaintate, încât să merite să fie ocupate. ― RăspândiÈ›i-vă spre stelele cele mai apropiate, comandă Ender. C încearcă să lunece de-a lungul peretelui. Dacă reuÈ™eÈ™te, îl urmează A È™i E. Dacă nu, o să hotărăsc atunci. O să fiu cu D. PorniÈ›i! ToÈ›i soldaÈ›ii cunoÈ™teau obiectivul, dar deciziile tactice aparÈ›ineau exclusiv È™efilor de plutoane. DeÈ™i întârziaseră pentru a asculta instrucÂÈ›iunile lui Ender, ieÈ™iră cu numai zece secunde în urma inamicului. IeÂpurii făceau deja niÈ™te manevre complicate în capătul lor de sală. Ender È™tia din experiență că acesta era momentul optim când se putea asigura că el È™i plutonul lui ocupau poziÈ›ia corectă din formaÈ›ie. Acum însă, împreună cu toÈ›i soldaÈ›ii săi se gândea numai la modalități de-a ocupa stelele È™i colÈ›urile sălii, pentru ca apoi să fragmenteze formaÈ›iunea adÂversă în grupuri care habar n-aveau ce să facă. DeÈ™i n-aveau nici patru săptămâni de antrenament laolaltă, felul în care luptau deja părea sinÂgurul mod inteligent, singurul posibil. Ender fu aproape surprins că IeÂpurii nu È™tiuseră cât de anacronică era tactica lor. Plutonul C lunecă de-a lungul unui perete, cu genunchii îndoiÈ›i spre inamic. Tom Nebunu', È™eful plutonului, le ordonase băieÈ›ilor săi să-È™i îngheÈ›e singuri picioarele. Era o idee destul de bună în lumina aceea slabă, deoarece costumele luminoase se întunecau în porÈ›iunile îngheÈ›ate. Le făcea mai puÈ›in vizibile. Ender avea să-l felicite pentru asta. Iepurii izbutiră să le respingă atacul, dar abia după ce Tom NeÂbunu' È™i soldaÈ›ii săi îngheÈ›aseră vreo duzină de inamici înainte de-a se retrage la adăpostul unei stele. Era însă situată înapoia formaÈ›iei IeÂpurilor, ceea ce însemna că aveau să fie uÈ™or vânaÈ›i. Comandantul plutonului D era Han Tzu, poreclit Supă Fierbinte. Apăru lunecând rapid pe muchia stelei unde se afla Ender. ― Ce zici să ricoșăm din peretele nord È™i să venim peste ei? ― Fă-o, încuviință Ender. Eu îl iau pe B în sud, să le cad în spate. Apoi răcni: A È™i E, lent pe pereÈ›i! Se împinse de-a lungul stelei, se propulsă cu picioarele în muchia ei È™i se lansă către peretele de deasupra, de unde ricoșă către steaua plutonului B. Peste o clipă îi conducea în jos, spre peretele sud. RiÂcoÈ™ară perfect cu toÈ›ii È™i ajunseră înapoia celor două stele apărate de soldaÈ›ii lui Carn Carby. Cucerirea lor a fost mai mult o joacă; Iepurii erau copleÈ™iÈ›i. Acum rămaseră de distrus numai câteva grupuri mici. Ender diviză plutoanele în jumătăți, ca să inspecteze colÈ›urile după inamici neatinÈ™i, sau parÈ›ial scoÈ™i din luptă. ÃŽn trei minute, È™efii de pluÂtoane raportară sala curată. Doar unul din băieÈ›ii lui Ender era complet îngheÈ›at ― unul dintre soldaÈ›ii plutonului C care dusese greul atacului ― È™i numai cinci erau scoÈ™i din luptă. Cei mai mulÈ›i erau atinÈ™i, însă doar în picioare, iar majoritatea se împuÈ™caseră singuri. Pe ansamblu, ieÈ™ise chiar mai bine decât se aÈ™teptase Ender. ÃŽi puse pe È™efii de plutoane să deschidă poarta inamică ― patru căști la colÈ›uri, iar Tom Nebunu' trecu prin mijloc. De obicei, comandanÈ›ii îi foloseau pe cei rămaÈ™i disponibili. EnÂder ar fi putut alege practic pe oricine. O bătălie bună! Luminile se aprinseră complet È™i însuÈ™i maiorul Anderson apăru prin poarta profesorilor, din peretele sudic. Era foarte solemn, când îi întinse lui Ender cârligul profesoral, acordat în mod ritual învingătoÂrului. Băiatul își dezgheță propriii soldaÈ›i, È™i-i alinie în plutoane înainte de a-i dezgheÈ›a pe inamici. Dorea ca atunci când Carby È™i Iepurii își vor redobândi controlul corpurilor, să vadă imaginea perfectă a unei armate. "N-au decât să ne înjure È™i să răspândească minciuni despre noi, dar nu vor uita că i-am distrus È™i, indiferent ce vor spune ei, alÈ›i soldaÈ›i È™i alÈ›i comandanÈ›i le vor citi adevărul în ochi; acolo ne vor veÂdea perfect aliniaÈ›i, victorioÈ™i È™i aproape neatinÈ™i în prima noastră băÂtălie. Dragonii nu vor rămâne prea mult în umbră." După ce fu dezgheÈ›at, Carn Carby se apropie de Ender. Avea doiÂsprezece ani È™i fusese avansat comandant în ultimul său an de È™coală. De aceea nu era trufaÈ™, precum cei promovaÈ›i la unsprezece ani. "O să-mi amintesc asta", se gândi Ender, "când voi fi învins. Să-mi păsÂtrez demnitatea È™i să-mi respect inamicul arunci când se cuvine, pentru că înfrângerea nu-i dizgraÈ›ie. Și sper că nu va trebui s-o fac prea des." Anderson comandă pe loc repaus Dragonilor, după ce Armata IeÂpurilor părăsise sala. După aceea, Ender își conduse băieÈ›ii prin poarta inamicilor. Lumina de pe pragul inferior al uÈ™ii le reaminti unde era "jos" în gravitaÈ›ie. Cu toÈ›ii aterizară lin în picioare. Se aliniară pe coÂridor. ― Este 7:l5, spuse Ender, ceea ce înseamnă că aveÈ›i cincisprezece minute pentru micul dejun, apoi ne întâlnim la antrenamentul de diÂmineață. ÃŽi putea auzi rostind în gând: "Haide, am învins, lasă-ne să sărÂbătorim." "Bine", încuviință Ender, "aveÈ›i dreptul". ― AveÈ›i permisiunea comandantului, continuă el, să vă bateÈ›i cu mâncare în timpul mesei. Ei râseră, apoi ovaÈ›ionară, iar Ender le ordonă să rupă rândurile, trimițându-i la dormitor. ÃŽi opri pe È™efii de plutoane È™i le spuse că anÂtrenamentul urma să înceapă la 7:45 È™i avea să se termine mai devreme, pentru ca băieÈ›ii să poată face duÈ™. O jumătate de oră pentru micul deÂjun, dar fără duÈ™ după o bătălie ― tot nu era mare lucru, însă părea grozav față de cele cincisprezece minute iniÈ›iale. Iar Ender prefera ca anunÈ›area suplimentului de un sfert de oră să fie făcută de È™efii de pluÂtoane. "SoldaÈ›ii să înveÈ›e că bunătatea vine de la È™efii de plutoane, iar duritatea de la comandant ― în felul acesta, se vor uni È™i mai strâns în nodurile mici ale acestei È›esături care e armata." El nu se duse în sala de mese. Nu-i era foame. Făcu duÈ™ È™i puse costumul de luptă în curățător, ca să fie gata până termina. Se săpuni de două ori; È™i lăsă apa să-i curgă mult peste corp. Oricum avea să fie reciclată. "Astăzi să bea toÈ›i din transpiraÈ›ia mea." ÃŽi dăduseră o armată neantrenată, dar învinsese È™i nu oricum. Avusese doar È™ase îngheÈ›aÈ›i È™i scoÈ™i din luptă. "Să vedem cât timp vor continua ceilalÈ›i comandanÈ›i să se folosească de formaÈ›ii, acum când au văzut ce se poate obÈ›ine cu o strategie flexibilă." Plutea în mijlocul sălii de antrenament, când soldaÈ›ii lui începură să apară. BineînÈ›eles, nimeni nu i se adresă. Știau că el avea să le vorÂbească. După ce veniră toÈ›i, Ender se apropie de ei È™i-i privi pe rând. ― A fost un început bun, spuse el È™i toÈ›i se puseră pe răcnit È™i chiar începură să scandeze: "Dra-gon! Dra-gon!", dar îi opri imediat. Dragonii s-au descurcat bine cu Iepurii, însă inamicul nu va fi întotdeauna aÈ™a de slab. Atacul plutonului C a fost atât de lent, încât orice armată mai bună v-ar fi lovit din flancuri înainte de-a ocupa o poziÈ›ie ca lumea. Trebuia să vă fi împărÈ›it È™i să fi înaintat din două direcÈ›ii, ca să aveÈ›i un flanc protejat. A È™i E, aÈ›i ochit prost. Rezultatele indică media de o lovitură la doi soldaÈ›i. Asta înseamnă că cele mai multe lovituri au fost reuÈ™ite de soldaÈ›ii staÈ›ionari, din apropiere. Nu putem continua aÈ™a ― un inamic competent distruge un grup de asalt care nu are o acoperire bună din partea soldaÈ›ilor aflaÈ›i la distanță. Vreau ca toate plutoanele să exerseze tirul de la distanță pe È›inte fixe È™i mobile. Pe rând, jumăÂtățile de plutoane vor deveni È›inte. O să dezgheÈ› costumele lovite la fiecare trei minute. Executarea! ― Vom avea È™i stele? întrebă Supă Fierbinte. Să avem pe ce ne sprijini braÈ›ul? ― Nu vreau să vă sprijiniÈ›i braÈ›ul cu pistol. Dacă vă tremură mâna, îngheÈ›aÈ›i-vă cotul! Acum, daÈ›i-i drumul! Șefii de plutoane organizară totul rapid È™i Ender trecu de la un grup la altul, oferind sugestii È™i ajutând băieÈ›ii care aveau probleme. SoldaÈ›ii È™tiau de acum că el putea fi dur în felul cum discuta cu gruÂpurile, însă când lucra cu un individ, era întotdeauna răbdător, expliÂcând de câte ori era necesar, făcând cu blândeÈ›e observaÈ›ii, ascultând întrebări, probleme È™i explicaÈ›ii. ÃŽnsă nu râdea niciodată când încercau să glumească cu el È™i în curând încetară s-o mai facă. Era comandant în fiecare moment când lucrau laolaltă. Nu trebuia să le-o reamintească niciodată; pur È™i simplu, era. Munciră toată ziua, cu gustul victoriei încă proaspăt È™i ovaÈ›ionară din nou când li se dădu liber cu o jumătate de oră mai devreme pentru prânz. Ender rămase cu È™efii de plutoane până la ora mesei; discutară despre tacticile pe care le utilizaseră È™i evaluară comportarea fiecărui soldat. După aceea merse în odaia lui È™i se schimbă în uniformă. Avea să intre în popota comandanÈ›ilor cu o întârziere de vreo zece minute. Exact cât dorise. Deoarece era prima lui victorie, nu È™tia cum arăta poÂpota È™i n-avea habar ce trebuia să facă un comandant nou, totuÈ™i voia să intre ultimul, când se afiÈ™aseră deja rezultatele bătăliilor de dimiÂneață. Acum Armata Dragon n-avea să mai fie un nume obscur. Nimeni nu-i remarcă apariÈ›ia. ÃŽnsă după ce câțiva observară cât de mic era È™i-i zăriră dragonii de pe mâneci, îl priviră de-a dreptul cuÂrioÈ™i, iar atunci când își luă tava cu mâncare È™i se aÈ™eză la o masă, în sală se făcu liniÈ™te. Ender începu să mănânce, meticulos È™i concentrat, prefacându-se că nu observă că era centrul atenÈ›iei. Treptat, conversaÈ›ia È™i zgomotele din jur reîncepură È™i se putu relaxa îndeajuns ca să priÂvească prin sală. Un întreg perete era acoperit cu un panou de afiÈ™aj. SoldaÈ›ii cuÂnoÈ™teau palmaresul general al unei armate pe ultimii doi ani; aici însă clasamentele se făceau pentru fiecare comandant în parte. Un nou coÂmandant nu putea moÈ™teni punctajul obÈ›inut de predecesorul lui ― era clasificat numai după propriile reuÈ™ite. Ender avea punctajul cel mai bun. Doar victorii, nici o înfrângere, bineînÈ›eles, dar È™i în celelalte categorii se detaÈ™ase clar. Media soldaÂÈ›ilor proprii scoÈ™i din luptă, media inamicilor scoÈ™i din luptă, media timpului de obÈ›inere a victoriei ― în toate clasamentele era pe primul loc. Aproape terminase de mâncat, când cineva veni din spate È™i-l atinÂse pe umăr. ― Pot să iau loc? Ender nu trebui să întoarcă privirea ca să È™tie că era Blândul Dink. ― Bună, Dink, spuse el. AÈ™ază-te. ― Băftosu' naibii de bășinos, chicoti Dink. ToÈ›i ne chinuim să ne dăm seama dacă rezultatele alea sunt un miracol, sau o eroare. ― Un obicei, zise Ender. ― O victorie nu înseamnă un obicei, replică Dink. Nu fi trufaÈ™. Când eÈ™ti nou, te pun să lupÈ›i cu comandanÈ›i slabi. ― Carn Carby nu-i tocmai coada. Era adevărat. Carby era pe la jumătatea clasamentului. ― E un tip bun, comentă Dink, È›inând cont că de-abia a început. E promițător. Tu nu eÈ™ti promițător. Tu eÈ™ti amenințător. ― Pe cine ameninÈ›? Vă dau mai puÈ›ină mâncare dacă înving eu? Mi se pare că tu mi-ai zis că nu-i decât un joc stupid È™i că nimic nu contează. Lui Dink nu-i plăcu să i se răspundă cu propriile sale cuvinte; nu în condiÈ›iile acelea. ― Tu m-ai adus să joc cu ei. Dar cu tine nu mă joc, Ender. Pe mine n-o să mă baÈ›i. ― Probabil că nu. ― Eu te-am învățat. ― Tot ce È™tiu, spuse Ender. Acum cânt după ureche. ― Felicitări! ― E bine să È™tiu că am un prieten aici. ÃŽnsă nu mai era sigur că Dink îi rămăsese prieten. Tot aÈ™a gândea È™i Dink. După câteva fraze banale, se ridică de la masa lui. Terminând de mâncat, Ender privi în jur. Câțiva comandanÈ›i diÂscutau în grupuleÈ›e. ÃŽl văzu pe Bonzo, care acum era unul dintre cei mai vârstnici. Rose Năsosu' absolvise. Petra era cu un grup într-un colÈ› îndepărtat È™i nu-i arunca nici o privire. Deoarece toÈ›i îl priveau pe furiÈ™ în răstimpuri, inclusiv cei din grupul Petrei, Ender fu sigur că ea îl evita în mod intenÈ›ionat. "Asta-i problema când învingi chiar de la început", se gândi. "ÃŽÈ›i pierzi prietenii. O să-i las câteva săptămâni să se obiÈ™Ânuiască. Până la următoarea mea bătălie, lucrurile se vor potoli." Carn Carby veni să-l felicite înainte de sfârÈ™itul mesei. Era din nou un gest amabil È™i, spre deosebire de Dink, Carby nu părea viclean. ― ÃŽn clipa de față sunt în dizgraÈ›ie, recunoscu el deschis. Nimeni nu mă crede când le spun că ai făcut chestii care nu s-au mai văzut până acum. AÈ™a că sper să baÈ›i următoarea armată de să-i meargă fulgii. Ca să-mi faci o favoare. ― Ca favoare, da, încuviință Ender. ÃŽÈ›i mulÈ›umesc că stai de vorbă cu mine. ― Cred că se comportă urât cu tine. De obicei, noii comandanÈ›i sunt aplaudaÈ›i când intră prima dată în popotă. ÃŽnsă, tot de obicei, un nou comandant a încasat câteva bătăi până să ajungă aici. Eu am făÂcut-o acum o lună. Dacă cineva merită să fie aplaudat, acela eÈ™ti tu. Dar asta-i viaÈ›a. Mătură podeaua cu ei! ― O să încerc. Carn Corby plecă È™i, mental, Ender îl adăugă pe lista lui secretă de persoane care erau È™i fiinÈ›e omeneÈ™ti. ÃŽn noaptea aceea, Ender dormi mai bine ca de obicei. Ba chiar dormi atât de bine, încât se trezi abia după ce se aprinseră luminile. Se deÈ™teptă simÈ›indu-se perfect, făcu o alergare uÈ™oară până la duÈ™ È™i nu observă biletul de pe podea decât când se întoarse È™i începuse să-È™i îmbrace uniforma. ÃŽl zări numai pentru că hârtia fluturase în curentul de aer produs de miÈ™cările lui. Ridică biletul È™i citi: PETRA ARKANIAN, ARMATA PHOENIX, 7:00 Era vechea lui armată, cea pe care o părăsise acum mai puÈ›in de o lună È™i îi cunoÈ™tea formaÈ›iile pe dinafară. ParÈ›ial datorită influenÈ›ei sale, era cea mai flexibilă armată, răspunzând destul de rapid în faÈ›a unor situaÈ›ii noi. Ei aveau să fie cei mai capabili să se adapteze atacului fluid, lipsit de È™abloane al lui Ender. Profesorii erau deciÈ™i să-i facă viaÈ›a palpitantă. Ora 7:00 scria pe bilet È™i era deja 6:30. Probabil că unii băieÈ›i porÂniseră deja spre sala de mese. Ender azvârli uniforma, înhață costumul È™i într-un minut se afla în pragul dormitorului Dragonilor. ― Domnilor, rosti el, sper că aÈ›i învățat ceva ieri, deoarece astăzi o facem iarăși. Abia după câteva clipe, băieÈ›ii își dădură seama că se referea la o bătălie, nu la antrenamente. Trebuie să fie o greÈ™eală, spuseră ei. NiÂmeni, niciodată, n-a avut două bătălii două zile la rând. Ender întinse biletul lui Molo Musca, È™eful plutonului A, care răcÂni imediat: "Costumele de luptă!" È™i începură să-È™i schimbe echipaÂmentul. ― De ce nu ne-ai anunÈ›at mai devreme? întrebă Supă Fierbinte. Băiatul îi punea întrebări pe care nimeni altul nu îndrăznea să le rosÂtească. ― M-am gândit că aveÈ›i nevoie de un duÈ™, răspunse Ender. Ieri, Iepurii au pretins că i-am bătut, numai pentru că i-a dat gata mirosul. SoldaÈ›ii care-l auziră chicotiră. ― N-aÈ›i găsit biletul până nu v-aÈ›i întors de la baie, aÈ™a-i? Ender se uită să vadă cine vorbise. Era Bean, deja îmbrăcat în cosÂtumul de luptă, privindu-i insolent. "A sosit momentul să-È›i plăteÈ™ti veÂchile umilinÈ›e, Bean?" ― BineînÈ›eles, pufni dispreÈ›uitor Ender. Nu-s atât de aproape de podea ca tine. Alte râsete. Bean se înroÈ™i de mânie. ― E clar că nu ne putem bizui pe vechiul regulament, continuă EnÂder. AÈ™a că ar fi bine să vă aÈ™teptaÈ›i la bătălii oricând. Și frecvent. Nu pot spune că mă-ncântă modul cum ne freacă, dar un lucru tot îmi place ― că am o armată care poate face față! După aceea, dacă le-ar fi cerut să-l urmeze pe lună fără costume spaÈ›iale, nici unul n-ar fi stat pe gânduri. Petra nu era Carn Carby; avea o tactică mult mai flexibilă È™i răsÂpundea prompt atacurilor iuÈ›i, imprevizibile ale Dragonilor. Drept urÂmare, la încheierea bătăliei, Ender avea trei băieÈ›i îngheÈ›aÈ›i È™i nouă scoÈ™i din luptă. Petra nu fu amabilă nici la sfârÈ™it, când îi întinse mâna. Fulgerele din ochii ei păreau că spun: "Am fost prieteni È™i mă umileÈ™ti în halul ăsta?" Ender se prefăcu că nu-i observă mânia. După alte câteva bătălii, fata avea să-È™i dea seama că marcase în dreptul lui mai multe lovituri decât avea s-o mai facă vreodată cineva. Iar Ender continua să înveÈ›e de la ea. ÃŽn antrenamentele de azi, urma să-È™i înveÈ›e È™efii de plutoane cum să contracareze capcanele Petrei. ÃŽn curând aveau să redevină prieÂteni. Spera. *** La sfârÈ™itul săptămânii, Armata Dragon luptase È™apte bătălii în È™apte zile. Scorul era 7 victorii È™i 0 înfrângeri. Ender nu înregistrase niciodată mai multe pierderi ca în bătălia cu Armata Phoenix, iar în două bătălii nu avusese nici măcar un singur soldat îngheÈ›at sau scos din luptă. Acum nimeni nu mai credea că ajunsese în fruntea clasaÂmentelor printr-un noroc. ÃŽnvinsese armate din cele mai bune la difeÂrenÈ›e incredibile. CeilalÈ›i comandanÈ›i nu-l mai puteau ignora. Câțiva se aÈ™ezau mereu la masa lui, încercând să afle cum își învinsese ultimii adversari. Ender le spunea absolut totul, încrezător că puÈ›ini dintre ei aveau să È™tie cum să-È™i instruiască soldaÈ›ii È™i È™efii de plutoane ca să imite ceea ce făceau băieÈ›ii lui. ÃŽn timp ce Ender discuta cu aceÈ™tia, grupuri mult mai largi se strângeau în jurul învinÈ™ilor săi, străduindu-se să descopere cum putea fi înfrânt. Erau È™i mulÈ›i care-l urau. ÃŽl urau pentru că era mai mic, era scliÂpitor È™i pentru că victoriile lor păreau acum chinuite È™i lipsite de imÂportanță. Ender le-o citi mai întâi pe chipuri, trecând pe lângă ei pe coridoare; apoi observă că unii băieÈ›i se mutau la altă masă dacă el se aÈ™eza la masa vecină; apoi coate, înghiontindu-l accidental în sala de jocuri, picioare care se împiedicau printre ale lui la intrarea È™i ieÈ™irea din sala de gimnastică, scuipături È™i ghemotoace de hârtie udă lovindu-l în spate, când alerga pe coridoare. Nu-l puteau învinge în sala de luptă È™i o È™tiau ― de aceea îl atacau acolo unde nu mai era un uriaÈ™, ci un băieÈ›el. Ender îi dispreÈ›uia, însă în adâncul inimii, atât de adânc încât n-o È™tia nici el, se temea de ei. Erau exact genul de răutăți pe care le folosise întotdeauna Peter, È™i Ender începuse să se simtă prea mult ca acasă. TotuÈ™i erau neplăceri minore È™i Ender se autoconvinse să le acÂcepte drept o formă de apreciere. Deja, celelalte armate începuseră să imite Dragonii. Acum, majoritatea soldaÈ›ilor atacau cu genunchii strânÈ™i sub ei, formaÈ›iunile nu mai erau rigide È™i tot mai mulÈ›i comanÂdanÈ›i trimiteau plutoane în acÈ›iuni de învăluire de-a lungul pereÈ›ilor. Nimeni nu sesizase încă organizarea în cinci plutoane a Dragonilor ― ceea ce-i oferea lui Ender uÈ™orul avantaj ca, atunci când adversarul se aÈ™tepta la acÈ›iunile a patra unități, să-l poată surprinde cu a cincea. ÃŽÈ™i învăță băieÈ›ii tot ce È™tia despre tacticile din imponderabilitate. De unde însă să înveÈ›e el lucruri noi? ÃŽncepu să frecventeze sala video, plină cu înregistrări despre Mazer Rackham È™i alÈ›i comandanÈ›i ai forÈ›elor pământene din timpul PriÂmei È™i celei de-a Doua Invazii. Ender înceta instrucÈ›ia generală cu o oră mai devreme È™i-i lăsa pe È™efii de plutoane să-È™i conducă propriile lor antrenamente; de obicei, organizau lupte între ei. El rămânea doar câteva minute, apoi pleca să vizioneze vechile bătălii. Majoritatea filmelor erau inutile. Muzică solemnă, prim-planuri de comandanÈ›i È™i soldaÈ›i decoraÈ›i, imagini neclare de luptători ocupând baze ale gândacilor. TotuÈ™i, ici-colo, găsi secvenÈ›e utile: nave, ca niÈ™te puncte luminoase manevrând în bezna spaÈ›iului, sau È™i mai bine, display-urile tactice ale navelor, prezentând întreaga bătălie. Pe video era greu să distingi toate cele trei dimensiuni, iar adesea scenele erau scurte È™i lipsite de explicaÈ›ii. Dar Ender începu să vadă cât de bine utilizau gândacii traiectorii de zbor aparent aleatorii, pentru a crea confuzie È™i cum se foloseau de retragerile false, ca să atragă navele FI în capcane. Unele bătălii fuseseră decupate într-o mulÈ›ime de scene, risipite prin mai multe filme; vizionându-le secvenÈ›ial, băiatul izbuti să reconstituie bătălii întregi. Observă acum amănunte pe care comentatorii oficiali nu le menÈ›ionau niciodată. Ei încercau permanent să trezească mândrie față de realizările oamenilor È™i ură față de gândaci, însă Ender se înÂtreba cum reuÈ™ise omenirea să învingă. Navele pământene erau lente; flotele răspundeau teribil de încet înaintea unor situaÈ›ii noi, în vreme ce gândacii păreau că acÈ›ionează în unitate perfectă, adaptându-se inÂstantaneu oricărei tactici. Desigur, în Prima Invazie navele terestre fuseseră absolut inadecÂvate unor înfruntări rapide, totuÈ™i nici cele ale gândacilor nu păreau mai bune; de abia în a Doua Invazie, navele È™i armele deveniră iuÈ›i È™i neiertătoare. AÈ™a încât, Ender învăță strategia de la gândaci, nu de la oameni. Se simÈ›ea ruÈ™inat È™i în acelaÈ™i timp temător să înveÈ›e de la ei, deoarece erau inamicii cei mai teribili ucigaÈ™i È™i vrednici de tot dispreÈ›ul. Dar în acelaÈ™i timp erau foarte buni în ceea ce făceau. Până la un punct... Se părea că întotdeauna urmează o singură strategie fundamentală: să adune cât mai multe nave în punctul cheie al înfruntării. Niciodată nu făceau nimic surprinzător, nimic care să pară scliÂpirea sau imbecilitatea unui ofiÈ›er subordonat. Disciplina părea foarte strictă. ÃŽn plus, exista o ciudățenie. Se vorbea mult despre Mazer Rackham, însă nu putuse găsi decât extrem de puÈ›ine imagini ale bătăliei sale. Câteva scene de la începutul ei, cu formaÈ›iunea micuță a lui Rackham părând jalnică pe lângă imensa putere a inamicilor. Gândacii înfrânseseră deja principala flotă pământeană, în afara sistemului planeÂtar, în norul de comete, distrugând primele nave È™i ridiculizând încerÂcările strategice ale oamenilor; filmul acela era proiectat deseori pentru a trezi, iarăși È™i iarăși, teroarea È™i groaza stârnite de victoria duÈ™manilor. După aceea, întâlniseră navele lui Mazer Rackham în vecinătatea lui Saturn, È™i atunci.... Doar un cadru, filmat din crucișătorul lui Rackham, cu o navă inamică explodând. Nimic mai mult. Multe imagini cu soldaÈ›i pătrunÂzând în navele gândacilor. Filme întregi cu cadavrele gândacilor diÂnăuntru. Dar nici o scenă de luptă directă, în afara celor din Prima InÂvazie. Ender se simÈ›ea frustrat de cenzurarea atât de evidentă. Elevii din Școala de Luptă puteau învăța multe de la Rackham, însă toate amănuntele victoriei sale lipseau. TendinÈ›a aceasta spre tăinuire nu era de mare ajutor soldaÈ›ilor care trebuiau să repete succesul lui Rackham. BineînÈ›eles, imediat ce se auzi că Ender Wiggin privea la nesfârÈ™it filmele din timpul războiului, sala video începu să se aglomereze. MaÂjoritatea celor care veneau erau comandanÈ›i È™i urmăreau aceleaÈ™i imaÂgini pe care le solicita el, prefăcându-se că înÈ›elegeau de ce le examina È™i ce învăța din ele. Ender nu explica nimic, niciodată. Chiar È™i atunci când rulase È™apte scene ale aceleiaÈ™i bătălii, însă luate din filme diferite, un singur băiat întrebase într-o doară: ― Unele sunt din aceeaÈ™i luptă? Ender se mulÈ›umise să ridice din umeri, aparent nepăsător. ÃŽn ulÂtimul antrenament al celei de-a È™aptea zile, la numai câteva ore după ce Dragonii câștigaseră a È™aptea bătălie, maiorul Anderson intră în sala video. ÃŽntinse o foaie de hârtie unuia dintre comandanÈ›ii de acolo, apoi i se adresă lui Ender: ― Colonelul Graff te aÈ™teaptă la el imediat. Ender se sculă È™i-l urmă pe Anderson prin coridoare. Maiorul desÂchidea uÈ™ile ce opreau accesul elevilor în sectorul ofiÈ›erilor; în cele din urmă ajunseră în camera unde Graff stătea într-un scaun pivotant. PânÂtecele său se revărsa acum peste ambele braÈ›e ale scaunului, chiar când È›inea spatele drept. Ender își răscoli amintirile. Graff nu i se păruse prea gras când îl întâlnise prima dată, cu patru ani în urmă. Timpul È™i tensiunea nervoasă nu-l cruÈ›au pe directorul Școlii de Luptă. ― Au trecut È™apte zile de la prima ta bătălie, Ender, rosti Graff. Băiatul nu răspunse. ― Și ai câștigat È™apte bătălii, câte una pe zi. Ender încuviință din cap. ― Iar scorurile sunt neobiÈ™nuit de mari. Ender clipi. ― Care anume crezi că sunt atributele remarcabilului tău succes? ― Mi-aÈ›i dat o armată care face orice îmi pot imagina. ― Și ce anume È›i-ai imaginat? ― Ne orientăm cu "josul" spre poarta duÈ™mană È™i folosim pulpele drept paveze. Evităm formaÈ›iunile È™i ne păstrăm mobilitatea. Mă ajută È™i faptul că am cinci plutoane de opt, în loc de patru de zece. ÃŽn plus, adversarii n-au găsit încă soluÈ›ii eficiente ca să ne contracareze nouÂtățile, de aceea îi batem cu aceleaÈ™i vicleÈ™uguri. Asta nu va mai È›ine mult. ― Deci nu te aÈ™tepÈ›i să continui cu victoriile. ― Nu cu aceleaÈ™i trucuri. Graff încuviință. ― Ia loc, Ender. Ender È™i Anderson se aÈ™ezară în acelaÈ™i timp. Graff privi spre maior È™i acesta vorbi: ― ÃŽn ce condiÈ›ie se găseÈ™te armata ta, luptând aÈ™a des? ― Acum toÈ›i sunt veterani. ― Dar cum se simt? ObosiÈ›i? ― Dacă sunt obosiÈ›i, n-o vor admite. ― ÃŽÈ™i păstrează agerimea È™i reflexele? ― Voi sunteÈ›i cei cu jocurile pe calculator care testează minÈ›ile oaÂmenilor. Voi ar trebui să-mi spuneÈ›i. ― Știm ceea ce È™tim. Dorim însă să È™tim ce È™tii tu. ― Sunt soldaÈ›i foarte buni, domnule maior. Sunt convins că au È™i ei limite, dar încă nu le-am atins. Unii dintre cei noi se descurcă mai greu, deoarece nu cunoÈ™teau unele tehnici fundamentale, dar se străÂduiesc din răsputeri È™i progresează. Ce vreÈ›i să spun: că au nevoie de odihnă? BineînÈ›eles că au! Le trebuie vreo două săptămâni de pauză. LecÈ›iile au fost abandonate, nimeni dintre noi nu mai ia note bune. Dar asta o È™tiÈ›i È™i se pare că nu vă pasă, aÈ™a că de ce mi-ar păsa mie? Graff È™i Anderson schimbară priviri. ― Ender, de ce studiezi filmele războaielor cu gândacii? ― Ca să învăț strategie, bineînÈ›eles. ― Filmele acelea au fost realizate în scop de propagandă. Toate scenele privind strategia noastră au fost scoase. ― Știu. Cei doi bărbaÈ›i se priviră din nou. Colonelul începu să bată daÂrabana cu degetele pe masă. ― Nu mai joci jocul cu Þara-din-poveÈ™ti, rosti el. Ender nu răspunse. ― De ce nu-l mai joci? ― Pentru că am câștigat. ― ÃŽn jocul acela niciodată nu câștigi totul. ÃŽntotdeauna mai există ceva. ― Eu am câștigat totul. ― Ender, noi dorim să te ajutăm să fii cât mai fericit posibil, dar dacă tu... ― DoriÈ›i să faceÈ›i din mine cel mai bun soldat posibil. UitaÈ›i-vă la rezultate. ComparaÈ›i-le cu cele mai bune rezultate de până acum. Deocamdată faceÈ›i o treabă excelentă cu mine. Felicitări! TotuÈ™i, când mă veÈ›i pune să lupt împotriva unei armate bune? ColÈ›urile buzelor lui Graff se ridicară, È™i bărbatul se zgudui de un râs înăbuÈ™it. Anderson îi întinse lui Ender o bucată de hârtie. ― Acum, rosti el. BONZO MADRID, ARMATA SALAMANDRÃ, l2:00 ― Asta înseamnă peste zece minute, spuse Ender. Armata mea își face duÈ™ul de după antrenament. Graff surâse. ― Atunci ar fi cazul să te grăbeÈ™ti, băiete! *** Ajunse la dormitorul armatei sale după cinci minute. Majoritatea se îmbrăcau după duÈ™; unii plecaseră deja la sala de jocuri sau la sala video, în aÈ™teptarea mesei. Trimise trei băieÈ›i să-i adune pe toÈ›i È™i-i puse să se echipeze cât mai rapid. ― N-avem timp, începu Ender. Pe Bonzo l-au anunÈ›at acum douăÂzeci de minute È™i, până ajungem la poartă, ei vor fi înăuntru de cel puÈ›in cinci minute. BăieÈ›ii erau furioÈ™i È™i protestau vehement în limbajul pe care evitau să-l folosească în prezenÈ›a comandantului. "Ce dracu' ne fac? Au înnebunit, sau ce?" ― Nu vă mai bateÈ›i capul cu motivul; o s-avem timp să ne gândim la noapte despre asta. SunteÈ›i obosiÈ›i? ― Am tras tare de tot la antrenamente, răspunse Molo Musca. Plus cafteala de dimineață, cu Nevăstuicile. ― Nimeni n-a avut două bătălii într-o zi! zise Tom Nebunu'. ― Și nimeni nu i-a bătut încă pe Dragorii, replică Ender pe acelaÈ™i ton. Ãsta să fie marele moment al înfrângerii? ÃŽntrebarea lui fu răspunsul la toate lamentările. Mai întâi să câșÂtigăm È™i după aceea punem È™i întrebările. Reveniseră cu toÈ›ii în dormitor È™i cei mai mulÈ›i erau deja îmbrăÂcaÈ›i. ― MarÈ™! răcni Ender È™i porniră în fugă după el, unii echipându-se pe drum, până ajunseră la coridorul exterior al sălii de luptă. MajoriÂtatea gâfâiau; semn că erau prea obosiÈ›i pentru această bătălie. Poarta era deja dezactivată. ÃŽnăutru nu exista nici o stea. Sala era absolut goală È™i scăldată într-o lumină orbitoare. Nu aveai unde te ascunde, nici măÂcar în umbre. ― Hopa, făcu Tom Nebunu', nici ei n-au ieÈ™it încă. Ender ridică degetul la buze, cerându-le tăcere; poarta fiind desÂchisă, adversarul le putea auzi fiecare cuvânt. Indică apoi perimetrul ieÈ™irii în sală, arătându-le că Salamandrele se aflau, fără îndoială, disÂpuse pe perete în jurul porÈ›ii, unde nu puteau fi zărite, însă puteau înÂgheÈ›a pe oricine apărea. Ender le făcu semn băieÈ›ilor să se retragă pe coridor. După aceea alese câțiva dintre cei mai înalÈ›i, inclusiv pe Tom Nebunu' È™i-i puse să îngenuncheze, nu ghemuiÈ›i cu È™ezutul pe călcâie, ci drepÈ›i, formând un L din trup. ÃŽi îngheță. Armata îl privea în tăcere. ÃŽl luă pe cel mai micuÈ› soldat, Bean, îi dădu È™i arma lui Tom È™i-l aÈ™eză în spatele acesÂtuia, pe picioarele lui îngheÈ›ate. Apoi trase braÈ›ele lui Bean, fiecare È›iÂnând o armă, pe sub umerii lui Tom. BăieÈ›ii înÈ›eleseră. Tom era o pavăză, o navă spaÈ›ială blindată, iar Bean se ascundea înăuntru. Desigur nu era invulnerabil, totuÈ™i avea să câștige timp. Ender numi alÈ›i doi băieÈ›i să-i propulseze pe Tom È™i Bean prin ușă, dar le făcu semn să aÈ™tepte. Parcurse întregul efectiv al armatei, împărÈ›ind-o rapid în grupuri de câte patru ― pavăză, un ochitor È™i doi propulsori. După aceea, când toÈ›i erau îngheÈ›aÈ›i, înarmaÈ›i, sau gata să azvârle, le semnală propulsorilor să împingă cuplurile prin poartă, apoi să iasă È™i ei. ― Acum! răcni el. AcÈ›ionară imediat. Perechile pavăză-ochitor ieÈ™iră două câte două cu spatele, aÈ™a încât pavăza să fie interpusă între ochitor È™i duÈ™man. Salamandrele deschiseră imediat focul, însă în general loviră în băiatul îngheÈ›at din față. ÃŽntre timp, cu două arme È™i cu È›intele expuse pe perete în jurul porÈ›ii, ochitorii Dragoni se distrau. Era aproape imposibil să greÈ™ească. Iar când propulsorii ieÈ™iră È™i ei, se ancorară pe acelaÈ™i perete cu inamicii, deschizând focul, încât adversarii nu mai È™tiau în cine să tragă ― în perechile care-i vânau de sus, sau în cei aflaÈ›i la nivelul lor. Până când Ender apucă să intre în sală, bătălia luase sfârÈ™it. Nu durase nici măcar un minut Dragonii aveau douăzeci de pierderi, îngheÈ›aÈ›i ori scoÈ™i din luptă, È™i numai doisprezece băieÈ›i erau neatinÈ™i. Era cel mai slab rezultat al lor de până atunci, dar învinseseră. Când maiorul Anderson ieÈ™i È™i-i întinse cârligul, Ender nu-È™i putu ascunde mânia: ― Crezusem că ne veÈ›i opune unei armate de aceeaÈ™i valoare cu noi, într-o luptă cinstită! ― Felicitări pentru victorie, comandante. ― Bean! strigă Ender. Dacă ai fi comandat Salamandrele, ce-ai fi făcut? Scos din luptă, dar nu complet îngheÈ›at, Bean răspunse din locul unde plutea, în preajma porÈ›ii adverse: ― I-aÈ™ fi pus să se deplaseze permanent, aleator, în faÈ›a ieÈ™irii. NiÂciodată nu rămâi nemiÈ™cat atunci când inamicul È™tie cu exactitate unde te afli. ― Dacă tot triÈ™aÈ›i, adăugă Ender, mai bine învățaÈ›i cealaltă armată să triÈ™eze inteligent! ― ÃŽÈ›i sugerez să-È›i aduni soldaÈ›ii, spuse Anderson. Ender apăsă butonul prin care dezgheÈ›a ambele armate. ― Dragonii, liber! strigă el imediat. Nu voia să-i alinieze ca să acÂcepte predarea Salamandrelor. Nu fusese o luptă cinstită, chiar dacă învinseseră ― profesorii intenÈ›ionaseră să piardă, È™i numai prostia lui Bonzo îi salvase. Asta nu reprezenta o glorie. Abia când părăsi sala, își dădu seama că Bonzo n-avea să înÈ›eÂleagă că el se înfuriase pe profesori. Onoarea spaniolă! Bonzo È™tia doar că fusese învins, deÈ™i condiÈ›iile erau de partea lui, că Ender îl pusese pe cel mai mic soldat al lui să declare în public ce ar fi trebuit să facă Salamandrele pentru a câștiga; È™i că Ender nici măcar nu rămăsese să le accepte predarea demnă. Dacă până atunci Ender i-ar fi fost indifeÂrent, acum ar fi început cu siguranță să-l urască; dar pentru că-l urase dinainte, avea să fie scos din minÈ›i de furie. "Bonzo a fost ultimul care m-a lovit", se gândi Ender. "Sunt sigur că n-a uitat asta". Nu uitase nici înfruntarea sângeroasă din sala de antrenament, când băieÈ›ii mai mari încercaseră să pună capăt È™edinÈ›elor lui. Nu era singurul care n-o uitase. Atunci, ceilalÈ›i îi doriseră sângele, acum BonÂzo era însetat după el. Ender cântări ideea de-a urma cursurile avansate de autoapărare; însă È™tia că timpul îi era preÈ›ios acum, când bătăliile puteau avea loc nu numai zilnic, ci de două ori în aceeaÈ™i zi. "Va trebui să-mi asum riscurile. Profesorii m-au împins aici ― tot ei mă pot feri." *** Bean se trânti complet epuizat pe pat; jumătate din băieÈ›i dormeau deja, deÈ™i mai erau cincisprezece minute până la stingere. Fără chef, scoase pupitrul din dulap È™i-l porni. A doua zi avea lucrare la geometrie È™i era jalnic de nepregătit. La cinci ani îl citise pe Euclid È™i reuÈ™ise întotdeauna să rezolve problemele, dacă avea timp suficient la dispoÂziÈ›ie, însă lucrarea de mâine era contra cronometru, deci n-avea vreme să cumpănească. Trebuia să cunoască tema, dar n-o studiase. Probabil că n-avea să reuÈ™ească. ÃŽnsă azi învinseseră de două ori È™i de aceea se simÈ›ea minunat. Uită imediat de geometrie în clipa când cuplă pupitrul. Pe periÂmetrul acestuia circula un mesaj: IMEDIAT LA MINE. ENDER Era 2l:50, zece minute înainte de stingere. Când trimisese Ender mesajul? Era totuÈ™i bine să nu-l ignore. Poate că dimineață avea să urÂmeze altă bătălie ― gândul îi înmuie picioarele ― È™i dacă Ender voia să discute ceva cu el, nu ar fi avut răgaz. Coborî din pat È™i merse fără chef spre cabina comandantului. Ciocăni. ― Intră, rosti Ender. ― Acum È›i-am văzut mesajul. ― Bine. ― E aproape stingerea. ― O să te conduc înapoi, dacă È›i-e frică de întuneric. ― Nu... dar nu È™tiam dacă aveai habar cât e ora... ― Știu întotdeauna cât e ora. Bean suspină în gând. Mereu era aÈ™a! Orice discuÈ›ie dintre el È™i Ender se transforma într-o ceartă. Detesta situaÈ›ia. RecunoÈ™tea geniul comandantului È™i-l stima. TotuÈ™i de ce Ender nu vedea nimic bun È™i în persoana lui? ― Bean, È›ii minte discuÈ›ia de acum patru săptămâni? Când mi-ai cerut să te fac È™ef de pluton? ― Da. ― De atunci, am numit cinci È™efi de pluton È™i cinci secunzi. Nici unul dintre ei n-ai fost tu. Ender ridică sprâncenele. Am fost corect în alegerile respective? ― Da. ― Spune-mi atunci ce-ai făcut în cele opt bătălii. ― Azi a fost prima dată când am fost scos din luptă, dar calculaÂtorul trecuse deja în dreptul meu unsprezece È›inte atinse. Niciodată n-am coborât sub cinci È›inte lovite într-o bătălie. ÃŽn plus, am dus la bun sfârÈ™it toate misiunile primite. ― De ce te-au făcut soldat aÈ™a de tânăr, Bean? ― Nu mai tânăr decât ai fost tu. ― Dar de ce? ― Nu È™tiu. ― Ba È™tii È™i o È™tiu È™i eu. ― Am încercat să ghicesc, dar nu sunt decât ipoteze. Tu eÈ™ti... foarte bun. Ei È™tiau asta È™i te-au împins... ― Spune-mi de ce, Bean! ― Pentru că au nevoie de noi, de-aia. Băiatul se aÈ™eză pe duÈ™umea È™i cu ochii È›intă la picioarele lui Ender. Pentru că au nevoie de cineva care să-i bată pe gândaci. Ãsta-i singurul lucru care-i interesează. ― Este important că È™tii asta, Bean. Majoritatea băieÈ›ilor din È™coală cred că jocul contează în sine, dar nu-i aÈ™a. Singurul lui merit este că ajută la găsirea puÈ™tilor care ar putea deveni comandanÈ›i adevăraÈ›i, în războiul adevărat. Dar în privinÈ›a jocului, îl distrug. Asta fac. Distrug jocul! ― Curios... Eu credeam că noi suntem cei vizaÈ›i. ― Primul joc cu nouă săptămâni mai devreme decât ar fi trebuit... Câte un joc zilnic... Și acum, două într-o zi. Bean, nu È™tiu ce fac proÂfesorii, dar armata mea a obosit, È™i obosesc È™i eu, iar lor nu le pasă câtuÈ™i de puÈ›in de regulament. Am cerut calculatorului toate rezultatele de la înfiinÈ›area È™colii. Până acum n-a mai existat nimeni care să disÂtrugă atâția inamici, păstrându-È™i un număr aÈ™a mare de soldaÈ›i neatinÈ™i. ― Tu eÈ™ti cel mai bun, Ender. Ender clătină din cap. ― Poate... Dar nu întâmplător am căpătat soldaÈ›ii pe care i-am căÂpătat. Din ciclul întâi È™i refuzaÈ›i de alte armate, dar, după ce i-am pus laolaltă, soldatul meu cel mai slab poate fi È™ef de pluton în orice arÂmată. La început m-au ajutat, dar acum au întors armele împotriva mea. Bean, vor să ne înfrângă. ― Pe tine nu te pot înfrânge. ― S-ar putea să ai o surpriză. Ender trase adânc aer în piept, brusc, de parcă simÈ›ise un junghi de durere sau se sufocase. Bean îl privi È™i înÈ›elese că imposibilul se întâmpla. ÃŽn loc să-l ironizeze, Ender Wiggin i se destăinuia. Nu mult. PuÈ›in. Era totuÈ™i uman È™i lui Bean i se permise s-o vadă. ― Poate că tu vei avea o surpriză, replică puÈ™tiul. ― Există o limită în privinÈ›a numărului de idei noi È™i inteligente pe care le pot inventa zilnic. Va apărea cineva care mă va ataca într-un mod la care nu m-am gândit È™i mă va surprinde. ― Și ce se poate întâmpla? O să pierzi un joc... ― Da. Ãsta-i lucrul cel mai rău care se poate întâmpla. Nu-mi pot permite să pierd nici un joc. Deoarece dacă pierd măcar unul... Nu termină propoziÈ›ia, È™i nici Bean nu-i ceru s-o facă. ― Am nevoie să fii isteÈ›, Bean. Am nevoie de tine să te gândeÈ™ti la soluÈ›ii pentru problemele de care nu ne-am ciocnit încă. Vreau să încerci lucruri pe care nu le-a încercat nimeni, niciodată, deoarece sunt absolut prosteÈ™ti. ― De ce tocmai eu? ― Pentru că deÈ™i în Armata Dragon există soldaÈ›i mai buni decât tine ― nu mulÈ›i, dar există ― nimeni nu poate gândi mai repede È™i mai bine decât o faci tu. Bean nu-i răspunse. Amândoi È™tiau că era adevărat. Ender îi arătă pupitrul său. Pe el figurau douăsprezece nume. Două-trei din fiecare pluton. ― Alege cinci nume, zise el. Câte unul din fiecare pluton. Vor forÂma o echipă specială, antrenată de tine. Dar numai în cadrul unor È™eÂdinÈ›e suplimentare. Discută cu mine despre ceea ce vrei să-i înveÈ›i. Nu pierde prea mult timp cu un singur lucru. ÃŽn majoritatea timpului, tu È™i echipa ta veÈ›i face parte din armata obiÈ™nuită, din plutoanele voastre. Cu excepÈ›ia momentelor când am nevoie de voi. Când trebuie făcut ceva ce numai voi puteÈ›i face. ― Nu-i nici un veteran, remarcă Bean. ― După ultima săptămână, toÈ›i sunteÈ›i veterani. ÃŽÈ›i dai seama că în clasamentul realizărilor personale, cei patruzeci de Dragorii sunt în primele cincizeci de locuri? Că primele È™aptesprezece locuri sunt ocuÂpate de soldaÈ›ii noÈ™tri? ― Și dacă nu-mi vine nici o idee? ― Atunci m-am înÈ™elat în privinÈ›a ta. ― Nu te-ai înÈ™elat, rânji Bean. Luminile se stinseră. ― PoÈ›i găsi singur drumul de întoarcere? ― Probabil că nu. ― Atunci rămâi aici. Dacă asculÈ›i foarte atent, o poÈ›i auzi pe zâna cea bună venind noaptea È™i lăsându-ne surpriza pentru mâine. ― Crezi că ne vor da altă bătălie? Ender nu răspunse. Bean îl auzi suind în pat. Se ridică de pe podea È™i făcu la fel. ÃŽnainte de-a adormi, răsuci pe toate părÈ›ile câteva idei noi. Ender ar fi fost încântat ― toate erau absolut prosteÈ™ti. Capitolul l2 BONZO ― Vă rog să luaÈ›i loc, domnule general Pace. Am înÈ›eles că aÈ›i venit la mine cu o chestiune foarte importantă. ― ÃŽn condiÈ›ii obiÈ™nuite, colonele Grafi, nu intenÈ›ionez să mă amestec în organizarea internă a Școlii de Luptă. Autonomia vă este garantată È™i, în ciuda diferenÈ›ei de rang existente între noi, È™tiu că pot doar să ofer sfaturi, nu să-È›i ordon să treci la acÈ›iune. ― AcÈ›iune? ― Nu face pe naivul, colonele! Americanii sunt iscusiÈ›i în a se preface inocenÈ›i, totuÈ™i eu nu mă las înÈ™elat. Știi de ce mă aflu aici. ― Ah! Deci Dap a trimis un raport? ― Dap are o atitudine... paternală față de elevii È™colii. El consideră că ignorarea unei situaÈ›ii potenÈ›ial letale constituie mai mult decât o neglijență ― se apropie de posibilitatea unui complot în scopul de-a provoca moartea sau rănirea gravă a unuia dintre elevi. ― Domnule general, aceasta e o È™coală pentru copii. PretexÂtul mi se pare nefundamentat pentru prezenÈ›a È™efului poliÈ›iei miÂlitare FI. ― Colonele, numele lui Ender Wiggin a ajuns până la statul major. A ajuns chiar È™i la urechile mele. Mi-a fost descris, cu moÂdestie, ca fiind singura noastră speranță de victorie în momentul declanșării invaziei. Dacă viaÈ›a sau integritatea lui corporală sunt în pericol, nu mi se pare exagerat ca poliÈ›ia militară să se preoÂcupe de protecÈ›ia băiatului. Crezi altceva? ― Lua-l-ar dracu' pe Dap È™i pe dumneavoastră, domnule, È™tiu foarte bine ceea ce fac! ― Chiar aÈ™a? ― Mai bine decât oricare altul. ― Asta-i de la sine înÈ›eles, deoarece nimeni altul n-are nici cea mai vagă idee ce faci. CunoÈ™ti faptul că, de opt zile, un grup de "copii" plănuiesc să-l încolÈ›ească pe Ender Wiggin penÂtru a-l pedepsi. Se mai È™tie că unii membri ai acestui grup, în speÂcial Bonito de Madrid, cunoscut sub porecla Bonzo, nu vor ezita să folosească violenÈ›a extremă în această "pedepsire". AÈ™adar Ender Wiggin, o speranță mondială de o inestimabilă valoare, are toate È™ansele de-a sfârÈ™i cu creierii întinÈ™i pe pereÈ›ii È™colii duÂmitale. DeÈ™i avertizat asupra pericolului, intenÈ›ionezi să faci exact... ― Nimic. ― ÃŽnÈ›elegi atunci de ce ne-ai atras atenÈ›ia? ― Ender Wiggin a mai fost în asemenea situaÈ›ii. Pe Pământ, în ziua când i-a fost scos monitorul, apoi ulterior, când un grup de băieÈ›i mal mari... ― N-am venit aici înainte de a cerceta trecutul. Ender Wiggin l-a jignit pe Bonzo Madrid cu mult peste ce poate îndura băiatul. Iar dumneata nu ai o poliÈ›ie militară care să intervină în cazul unui conflict. Este inadmisibil! ― Când Ender Wiggin va conduce flotele noastre, când va trebui să ia decizii care să ne aducă victoria sau distrugerea, va exista o poliÈ›ie militară care să-l salveze dacă situaÈ›ia îi scapă de sub control? ― Nu văd legătura. ― Evident. TotuÈ™i legătura există. Ender Wiggin trebuie să È™tie că indiferent ce s-ar întâmpla, nici un adult nu va interveni, niÂciodată, în ajutorul lui. Trebuie să creadă È™i trebuie să fie convins că poate face doar ceea ce a gândit el, sau ceilalÈ›i copii. Dacă nu crede asta, atunci nu va da niciodată măsura deplină a capacităților sale. ― N-o va da nici dacă va fi mort sau infirm pe viață. ― Nu se va întâmpla aÈ™a ceva. ― De ce nu-l promovezi pe Bonzo în ciclul următor? A împlinit vârsta necesară. ― Pentru că Ender È™tie că Bonzo plănuieÈ™te să-l ucidă. Dacă îl avansăm pe Bonzo înainte de termen, va înÈ›elege că am făÂcut-o ca să-l salvăm. Nu-i nici o noutate că nu-i un comandant atât de bun ca să fie promovat pentru meritele lui. ― Dar ceilalÈ›i băieÈ›i? ÃŽi laÈ™i să-l ajute? ― Vom vedea ce-o să se întâmple. Aceasta e prima, ultima È™i singura mea hotărâre. ― Dumnezeu să te-ajute dacă greÈ™eÈ™ti! ― Dumnezeu să ne-ajute pe toÈ›i dacă greÈ™esc. ― Dacă greÈ™eÈ™ti, te bag în tribunalul militar! O să mă ocup personal de condamnarea ta. ― Mi se pare cinstit. Dar dacă se întâmplă să am dreptate, nu uitaÈ›i să-mi daÈ›i un maldăr de decoraÈ›ii. ― Pentru ce? ― Pentru că v-am oprit să interveniÈ›i. Ender stătea într-un colÈ› al sălii, cu braÈ›ul trecut printr-un inel, priÂvindu-l pe Bean care se antrena cu echipa lui. Cu o zi în urmă, exerÂsaseră atacurile fără arme, dezarmându-i pe inamici cu picioarele. El îi ajutase cu câteva procedee învățate la cursul de autoapărare. Multe detalii trebuiau adaptate, deoarece cursul acela se desfășurase în condiÈ›ii de gravitaÈ›ie, totuÈ™i inerÈ›ia în timpul zborului putea fi utilizată împotriva adversarului È™i în imponderabilitate. Azi însă, Bean avea o jucărie nouă. Era un monofilar, unul din cablurile subÈ›iri, aproape invizibile, folosite în construcÈ›iile spaÈ›iale pentru ancorarea obiectelor. Monofilarele puteau fi lungi de kilometri. Al lui Bean depășea în lungime perimetrul sălii, dar aÈ™a cum îl purta, înfășurat în jurul taliei, era imposibil de văzut. Băiatul È™i-l trase peste cap È™i întinse unul dintre capete unui băiat, instruindu-l: ― Bagă-l printr-un inel È™i înfășoară-l de câteva ori. ÃŽl trase după aceea cu el, oprindu-se pe peretele opus. Aprecie însă că nu era prea util ca obstacol. DeÈ™i aproape invizibil, un singur fir nu constituia o piedică serioasă în calea unui inamic care-l putea depăși pe deasupra, sau pe dedesubt. Apoi avu ideea să-l folosească pentru a-È™i schimba direcÈ›ia deplasării în timpul zborului. ÃŽÈ™i legă un capăt în jurul pieptului, lăsându-l pe celălalt prins de inelul din perete, se înÂdepărtă câțiva metri È™i se lansă. Când monofilarul se desfășură complet, îi schimbă brusc direcÈ›ia, purtându-l într-un arc de cerc care-l izbi vioÂlent de perete. Urlă o dată È™i încă o dată. Abia după câteva clipe, Ender pricepu că nu striga de durere. ― Ai văzut ce rapid m-am dus? Ai văzut cum am schimbat direcÂÈ›ia? ÃŽn curând toÈ›i Dragonii se opriră ca să-l privească pe Bean exerÂsând cu firul. Schimbările de direcÈ›ie erau uluitoare, mai ales când nu È™tiai că există o coardă de legătură. Când folosea monofilarul ca să ocolească o stea, pe măsură ce firul se înfășura în jurul ei, căpăta viteze pe care nimeni nu le crezuse posibile. La 2l:40, Ender opri antrenamentele de seară. ObosiÈ›i, dar încânÂtaÈ›i pentru că asistaseră la ceva nou, soldaÈ›ii plecară la dormitor. Ender mergea printre ei, fără să vorbească, mulÈ›umindu-se să-i asculte. Erau extenuaÈ›i; de peste patru săptămâni susÈ›ineau bătălii zilnice, adesea în situaÈ›ii care îi solicitau la maxim. Dar erau mândri, fericiÈ›i, legaÈ›i suÂfleteÈ™te, nu pierduseră niciodată È™i învățaseră să se bizuie unul pe ceÂlălalt. Se încredeau în camarazii lor, care aveau să lupte bine È™i fără reÈ›ineri; se încredeau în È™efii lor care È™tiau să nu le irosească eforturile. Și nu în ultimul rând, se încredeau în Ender, care avea să-i pregătească pentru orice s-ar fi putut întâmpla. Mergând pe coridoare, Ender observă câțiva băieÈ›i mai mari apaÂrent adânciÈ›i în discuÈ›ii pe holurile laterale; unii treceau chiar pe lângă ei, deplasându-se încet în direcÈ›ia opusă. Treptat, i se păru o coinciÂdență cam mare ca atâția să poarte uniformele Salamandrelor, iar cei cu alte uniforme să aparÈ›ină unor armate ai căror comandanÈ›i îl urau pe el. Câțiva îl priviră, apoi își feriră repede ochii, alÈ›ii erau încordaÈ›i, anormal de nervoÈ™i deÈ™i se prefăceau relaxaÈ›i. "Ce-o să fac dacă ne atacă aici, pe coridor? BăieÈ›ii mei sunt mici È™i complet neinstruiÈ›i în luptă în condiÈ›ii de gravitaÈ›ie. Când vor învăța?" ― Hei, Ender! strigă cineva. Se opri È™i se întoarse. Era Petra. ― Putem sta de vorbă? Băiatul înÈ›elese într-o clipă că dacă se oprea să discute, soldaÈ›ii lui aveau să-l depășească È™i rămânea singur pe coridor. ― Vorbim în timp ce mergem, răspunse el. ― Doar două clipe! Ender se răsuci È™i porni mai departe. O auzi pe Petra alergând ca să-l ajungă. ― Bine, vorbim în timp ce mergem. Când fata se apropie de el, se încordă. Oare făcea parte dintre cei care-l urau îndeajuns pentru a-i face rău? ― Un prieten de-al tău m-a rugat să te previn. NiÈ™te băieÈ›i vor să te ucidă. ― Ce surpriză! făcu Ender. Câțiva dintre soldaÈ›ii săi păruseră că ciulesc urechile. Urzelile împotriva comandantului lor reprezentau noutăți interesante. ― Ender, te avertizez că or s-o facă! Zicea că o plănuiesc încă de când ai devenit comandant. ― Vrei să zici de când am bătut Salamandrele. ― Să È™tii că È™i eu te-am urât după ce m-ai învins. ― N-am zis că dau vina pe cineva. ― AÈ™a-i. Mi-a zis să te iau deoparte È™i să te previn să fii atent mâine, pentru că... ― Petra, dacă într-adevăr m-ai lua deoparte acum, pe coridor, sunt cel puÈ›in zece băieÈ›i care m-ar ataca. Să nu-mi spui că nu i-ai observat! ― N-am observat, se înroÈ™i fata. Cum te poÈ›i gândi la aÈ™a ceva? Nu È™tii care-È›i sunt prietenii? ÃŽÈ™i făcu loc printre Dragoni, se îndepărtă de el È™i dispăru urcând o scăriță către o punte superioară. ― I-adevărat? întrebă Tom Nebunu'. ― Ce să fie adevărat? Ender cercetă cu privirea dormitorul È™i strigă spre doi băieÈ›i care se luaseră la harță. ― Că unii dintre cei mari vor să te-omoare? ― Vorbe, făcu Ender. Știa însă că Petra aflase ceva, iar cele văzute pe drumul de întoarcere de la sală nu fuseseră doar imaginaÈ›ia lui. ― Or fi vorbe, da-n seara asta È™efii de plutoane te escortează până în cameră. ― Complet inutil. ― N-ai decât să râzi de noi. Ne eÈ™ti dator. ― Nu vă datorez nimic! Ar fi fost un prost să-i refuze: FaceÈ›i ce vreÈ›i! Se întoarse È™i plecă. Șefii de plutoane alergară în jurul lui. Unul i-o luă înainte È™i deschise uÈ™a. Inspectară camera, îl siliră pe Ender să le promită că avea să se încuie È™i plecară cu puÈ›in înainte de stingere. Pe pupitrul lui pâpâia un mesaj. NU FI SINGUR. NICIODATÃ. ― DINK Ender surâse. Dink rămăsese prietenul lui. "Nu te teme. N-or să-mi facă nimic. Am armata mea." Dar în întuneric nu mai avea armata. ÃŽn noaptea aceea îl visă pe Stilson È™i văzu cât de mic era la cei numai È™ase ani È™i cât de ridicol în postura de tip dur. Cu toate acestea, în vis, Stilson È™i prietenii săi îl legară fedeleÈ™ È™i-i făcură tot ceea ce-i făcuse el lui Stilson în realitate. Iar după aceea, Ender se zări pe sine, bolborosind ca un cretin, chinuindu-se să-È™i comande armata, însă nici unul din cuvintele lui nu se putea înÈ›elege. Se trezi în beznă È™i se sperie. Apoi se liniÈ™ti, amintindu-È™i că proÂfesorii îl apreciau, altfel n-ar fi exercitat atâta presiune asupra lui; n-ar fi permis să pățească ceva, oricum nimic rău. Probabil că atunci când băieÈ›ii mari îl atacaseră în sala de antrenament, cu ani în urmă, în preajÂmă existaseră profesori, aÈ™teptând să vadă ce urma să se întâmple; dacă situaÈ›ia s-ar fi înrăutățit, ar fi intrat È™i ar fi oprit totul. "Probabil că puteam sta locului, fără să fac nimic È™i ei ar fi avut grijă să scap neÂvătămat. Mă vor cravaÈ™a cât vor putea în joc, dar în afara lui or să mă apere." LiniÈ™tit, adormi la loc, până ce uÈ™a se deschise neauzit È™i războiul de dimineață fu lăsat pe podea, unde avea să-l găsească. *** Câștigară, bineînÈ›eles, dar greu; avură nevoie de patruzeci È™i cinci de minute să-i vâneze pe toÈ›i inamicii printr-o sală plină cu un labirint de stele. I-au avut adversari pe Bursucii lui Pol Slattery, care se bătuÂseră cu disperare. ÃŽn plus, jocul avea un element nou ― când loveai un adversar, sau îl scoteai din luptă, el redevenea activ după cinci minute, aÈ™a cum se întâmpla la antrenamente. Dar dacă era complet îngheÈ›at, înceta sâ mai constituie un pericol. Procesul nu era însă valabil È™i penÂtru Dragoni. Tom Nebunu' pricepuse ce se întâmpla, atunci când fusese atacat din spate de către soldaÈ›i pe care-i crezuse anihilaÈ›i. La sfârÈ™itul bătăliei, Slattery scutură mâna lui Ender È™i-i spuse: ― Mă bucur c-ai învins. Dacă te voi bate vreodată, Ender, vreau s-o fac cinstit. ― Ia tot ce È›i se dă, replicase Ender. Dacă ai un atu cât de mic asupra adversarului, nu sta pe gânduri. ― N-am stat, zâmbise Slattery. Atâta doar că nu-mi pierd mintea nici înainte, nici după bătălii. Jocul durase aÈ™a de mult, încât dejunul se terminase. Ender își priÂvi soldaÈ›ii transpiraÈ›i È™i obosiÈ›i, adunaÈ›i pe coridor È™i le spuse: ― Azi aÈ›i È™tiut totul. Nu mai facem antrenamente. OdihniÈ›i-vă. DistraÈ›i-vă. DaÈ›i vreun examen. Erau atât de vlăguiÈ›i, încât nici măcar nu ovaÈ›ionară, râseră sau zâmbiră; intrară în dormitor È™i se dezbrăcără. S-ar fi antrenat, dacă Ender le-ar fi cerut-o, însă se apropiau de capătul puterilor È™i absenÈ›a unei mese constituia o nedreptate în plus. Ender intenÈ›ionase să meargă direct la duÈ™, dar È™i el era obosit. Se întinse pe pat fără să-È™i scoată costumul È™i se trezi înaintea prânzului. Nu reuÈ™ise să afle mai mult despre gândaci în cursul dimineÈ›ii. ÃŽi mai rămăsese timp să se spele, să mănânce È™i să se ducă la ore. ÃŽÈ™i scoase costumul de luptă, care era îmbibat de transpiraÈ›ie. I se făcu frig È™i simÈ›i o durere în încheieturi. "N-ar fi trebuit să dorm în mijlocul zilei. ÃŽncep să mă-nmoi. Mă ajunge oboseala. Nu-mi pot permite s-o las să mă dărâme!" De aceea porni în alergare până la sala de gimnastică È™i se strădui să escaladeze frânghia de trei ori înainte de-a merge la baie. Nu se gânÂdi că absenÈ›a lui din popotă avea să fie observată È™i că, făcând duÈ™ la amiază, când soldaÈ›ii lui înfulecau prima masă a zilei, avea să rămână absolut singur. Nici când îi auzi intrând în sala de baie, nu-i băgă în seamă. LăÂsase apa să-i È™iroiască pe cap È™i corp; zgomotele înăbuÈ™ite ale paÈ™ilor de-abia se distingeau. "S-a terminat prânzul", își spuse. ÃŽncepu să se săpunească. Poate că cineva terminase antrenamentele mai târziu. Sau poate că nu... Se răsuci. Erau È™apte, rezemaÈ›i de chiuvetele metalice sau stând lângă duÈ™uri, cu ochii la el. Bonzo era cel mai în față. MulÈ›i rânjeau, cu mila dispreÈ›uitoare a vânătorului față de victima încolÈ›ită. Bonzo însă nu zâmbea. ― Salut, făcu Ender. Nu-i răspunse nimeni. Opri duÈ™ul, deÈ™i nu-È™i clătise tot săpunul de pe el È™i se întinse după prosop. Nu se mai afla la locul lui. ÃŽl È›inea unul dintre băieÈ›i. Era Bernard. Mai lipseau Stilson È™i Peter, ca tabloul să fie complet. Ar fi avut nevoie de surâsul lui Peter; ca È™i de imbecilitatea lui Stilson. ÃŽnÈ›elese că dispariÈ›ia prosopului constituia prima farsă. Nimic nu l-ar fi făcut să pară mai vulnerabil decât o goană în pielea goală pentru a-l recupera. Asta doreau: să-l umilească, să-l îngenuncheze. N-avea să le facă jocul. Refuză să se simtă slab, pentru că era ud, înfrigurat È™i gol. Se întoarse să-i privească, cu spatele drept È™i braÈ›ele pe lângă corp. ÃŽl fixa cu privirea pe Bonzo. ― Deschiderea îți aparÈ›ine, rosti el. ― Ãsta nu-i un joc, vorbi Bernard. Ne-am săturat de tine, Ender. Azi închei È™coala. Te congelăm! Ender nu-l privi. DeÈ™i tăcea, Bonzo era cel care îi dorea moartea. CeilalÈ›i veniseră numai pentru distracÈ›ie, neÈ™tiind nici ei până unde să împingă lucrurile. Bonzo însă È™tia foarte bine. ― Bonzo, rosti încet Ender. Tatăl tău ar fi mândru de tine. Băiatul se încordă. ― Ar fi mândru să te vadă acum, însoÈ›it de È™ase prieteni, venind să-l bateÈ›i pe un puÈ™ti mai mic decât tine, dezbrăcat È™i ud leoarcă. "Ce onoare!" ar spune el. ― N-a venit nimeni să se bată cu tine, interveni Bernard. Am venit să te convingem să joci jocurile cinstit. Poate să mai È™i pierzi din când în când... CeilalÈ›i râseră, dar Bonzo nu râse; È™i nici Ender. ― Fii mândru, Bonito, frumosule! Te poÈ›i duce acasă È™i să-i spui tatălui tău: "Da, l-am bătut pe Ender Wiggin, care nici nu împlinise zece ani, iar eu aveam treisprezece. Și n-aveam decât È™ase prieteni care să mă ajute, dar am reuÈ™it în cele din urmă să-l învingem, deÈ™i era gol, ud È™i singur... Ender Wiggin este atât de periculos È™i înspăimântător, încât era cât pe-aci să venim două sute." ― Gura, Wiggin! mormăi unul din băieÈ›i. ― N-am venit aici să-l ascultăm pe pici vorbind, zise altul. ― Ba tăceÈ›i voi, rosti Bonzo. Gura È™i la o parte! ÃŽncepu să-È™i scoată uniforma. Gol, È™i ud, È™i singur, Ender, ca să fim egali. Nu-i vina mea că-s mai solid ca tine. Tu eÈ™ti un asemenea geniu încât o să te gândeÈ™ti la ceva care să egaleze È™ansele. Se întoarse către ceilalÈ›i: PăziÈ›i uÈ™a! Să nu intre nimeni! Sala de baie nu era mare, iar de peste tot răsăreau ajutaje È™i arÂmături. Fusese lansată gata construită, ca un satelit de orbită joasă, ticÂsită cu echipament de circulare È™i reciclare a apei; proiectarea avusese grijă să nu existe nici un spaÈ›iu nefolosit. Tactica celor doi adversari era evidentă. Să-l izbească pe celălalt de È›evile care ieÈ™eau din pereÈ›i, până când îl scotea din luptă. Văzând poziÈ›ia adoptată de Bonzo, Ender simÈ›i un fior. Și Bonzo urmase cursurile de autoapărare. Probabil chiar mai recent decât el. Avea superioritatea alonjei, era mai puternic È™i plin de ură. N-avea să fie milos. "O să-mi caute capul", se gândi Ender. "Va încerca, în priÂmul rând, să-mi afecteze creierul. Și dacă lupta va fi lungă, va câștiga. ForÈ›a lui mă poate învinge. Dacă vreau să ies teafăr de aici, trebuie să câștig rapid È™i definitiv." Putea simÈ›i iarăși felul oribil în care cedaseră oasele lui Stilson. "Acum însă va trosni trupul meu, dacă nu-l zdrobesc eu primul." Se retrase un pas, răsuci duÈ™ul spre plafon È™i deschise apa fierÂbinte. Aproape imediat, aburul începu să se ridice. Porni următorul duÈ™, È™i pe următorul. ― Nu mi-e frică de apa fierbinte, È™opti Bonzo. ÃŽnsă Ender nu voia apa fierbinte, ci căldura. Corpul său era încă acoperit de săpun, iar transpiraÈ›ia îl înmuiase È™i-i făcuse pielea mai luÂnecoasă decât s-ar fi aÈ™teptat Bonzo. Brusc dinspre ușă se auzi o voce: ― OpriÈ›i! Pentru o clipă Ender crezu că era un profesor, dar era doar Blândul Dink. Prietenii lui Bonzo îl prinseră la ușă È™i-l È›inură. ― Termină, Bonzo! răcni Dink. Nu-i face rău! ― De ce? întrebă Bonzo È™i pentru prima dată surâse. "Aha", se gândi Ender, "ÃŽi place ca un altul să recunoască faptul că el e stăpân pe situaÈ›ie, că el deÈ›ine puterea." ― Pentru că-i cel mai bun, de-aia! Care altul îi poate-nvinge pe gândaci? Asta contează, idiotule, gândacii! Bonzo nu mai zâmbi. Acela era lucrul pe care-l ura cel mai mult la Ender, faptul că puÈ™tiul era cu adevărat important pentru alÈ›i oameni, iar el, Bonzo, nu era. "M-ai omorât cu cuvintele astea, Dink! Bonzo nu vrea s-audă că eu aÈ™ putea salva lumea." "Unde sunt profesorii?" se întrebă Ender. "Nu-È™i dau seama că primul contact dintre noi poate însemna sfârÈ™itul luptei? Asta nu-i ca bătaia din sala de antrenamente, unde nu exista posibilitatea unei răniri fatale. Aici există gravitaÈ›ie, iar podeaua È™i pereÈ›ii sunt duri È™i cu exÂcrescenÈ›e metalice. OpriÈ›i-o acum, sau niciodată!" ― Dacă-i atingi, eÈ™ti de partea gândacilor! zbieră Dink. EÈ™ti un trăÂdător dacă-i atingi È™i meriÈ›i să mori! ÃŽl izbiră cu ceafa de ușă. Și Dink amuÈ›i. Aburul duÈ™urilor reducea vizibilitatea È™i sudoarea È™iroia pe trupul lui Ender. "Acum, înainte ca săpunul să se scurgă de pe mine. Acum, cât sunt destul de lunecos ca să nu pot fi apucat." Se retrase încă un pas, lăsând ca frica pe care o simÈ›ea să i se citească pe chip. ― Bonzo, nu mă lovi, spuse el. Te rog! Era ceea ce aÈ™teptase celălalt, recunoaÈ™terea faptului că el era mai puternic. Pentru alÈ›i băieÈ›i ar fi putut să fie suficient că Ender cedase; pentru Bonzo însă era doar un semn că victoria lui era sigură. ÃŽndoi piciorul ca È™i cum ar fi vrut să-l izbească, dar în ultima clipă preschimÂbă lovitura într-un salt. Ender îl văzu deplasându-È™i centrul de greutate È™i se ghemui, pentru ca Bonzo să fie dezechilibrat când avea să încerce să-l înÈ™face È™i să-l împingă. Coastele lui Bonzo se loviră de obrazul său, iar palmele băiatului îi loviră spinarea, încercând să-l prindă. Ender însă se răsuci È™i mâinile lui Bonzo lunecară. ÃŽntr-o clipă, Ender se întorsese complet, deÈ™i se găsea în continuare între braÈ›ele celuilalt. ÃŽn acest moment, miÈ™carea clasică ar fi fost să înalÈ›e călcâiul, lovind testiculele adversarului. PenÂtru a fi eficientă, lovitura trebuia să fie extrem de precisă, iar Bonzo se aÈ™tepta la ea. Se ridica deja pe vârfuri, retrăgând È™oldurile pentru a-È™i proteja regiunea sensibilă dintre picioare. Fără să-l vadă, Ender È™tiu că miÈ™carea avea să-i coboare faÈ›a, apropiind-o de ceafa lui; aÈ™a că, în loc să lovească cu piciorul, țâșni brusc în sus È™i spre spate, cu toată forÈ›a unui soldat propulsându-se de pe perete, È™i izbi cu capul în obraÂzul celuilalt. Se întoarse la timp ca să-l vadă pe Bonzo împleticindu-se cu nasul însângerat, icnind de surpriză È™i de durere. ÃŽn clipa aceea È™tiu că putea părăsi sala, punând capăt luptei. AÈ™a cum scăpase È™i din sala de anÂtrenamente după ce făcuse să curgă sângele. ÃŽnsă asta însemna că bătaia avea să se repete, o dată È™i încă o dată până la epuizarea motivaÈ›iei. Iar unicul mod de a încheia definitiv socotelile era să-l bată pe Bonzo aÈ™a de rău, încât teama acestuia să fie mai puternică decât ura. De aceea, se lăsă pe spate, rezemându-se de peretele dinapoia lui, se împinse cu braÈ›ele È™i sări cu picioarele înainte. Tălpile sale loviră pieptul È™i stomacul lui Bonzo. Făcând o tumbă în aer, Ender ateriză în patru labe; se răsuci pe spate, lunecă pe sub Bonzo, iar de data aceaÂsta lovitura lui în testiculele adversarului fu precisă È™i puternică. Bonzo nu răcni de durere. Nu reacÈ›ionă deloc, doar trupul i se riÂdică puÈ›in în aer. Apoi se prăbuÈ™i, se întoarse pe o parte È™i căzu cu braÈ›ele deschise sub picăturile de apă fierbinte ale unui duÈ™. Nu se clinti câtuÈ™i de puÈ›in că să scape de acolo. ― Dumnezeule! strigă cineva. Prietenii lui Bonzo săriră să oprească apa. Ender se sculă încet în picioare. Cineva îi azvârli prosopul. Era Dink. ― Hai de aici, îi zise acesta. ÃŽl conduse pe Ender afară. ÃŽnapoia lor auziră paÈ™ii grei ai unor adulÈ›i coborând pe o scară. Veneau profesorii... Personalul medical... Ca să îngrijească rănile inamicului lui Ender. Unde fuseseră înainte de luptă, când ar fi putut opri orice suferință? Acum Ender era sigur. Pentru el nu exista ajutor. Indiferent cu ce s-ar fi confruntat, acum È™i-n vecii vecilor, nimeni n-avea să-i sară în ajutor. Poate că, într-adevăr, Peter era o lepădătură, însă avusese dreptate, avusese întotdeauna dreptate; singura putere importantă este puterea de-a provoca suferință, puterea de-a ucide È™i a distruge, pentru că, dacă nu poÈ›i ucide, atunci eÈ™ti permanent atacat de cei care o pot face È™i nimic È™i nimeni nu te va mai salva vreodată. Dink îl însoÈ›i până în camera lui È™i-l obligă să se întindă pe pat. ― Te doare pe undeva? îl întrebă. Ender scutură din cap. ― L-ai făcut praf. Când a sărit pe tine, am crezut c-o să te bată uÈ™or. Dar l-ai făcut praf! Dacă ar mai fi rămas în picioare, l-ai fi omoÂrât. ― El voia să mă omoare cu adevărat. ― Știu. ÃŽl cunosc. Nimeni nu urăște ca Bonzo. Dar n-o s-o mai facă. Dacă nu-l congelează pentru asta, trimițându-l pe Pământ, n-o să te mai privească niciodată în ochi. Nici pe tine È™i nici pe altul. Era cu douăzeci de centimetri mai înalt decât tine È™i l-ai lăsat ca pe un cretin, cu gura căscată È™i saliva curgând. Ender vedea însă doar privirea lui Bonzo când îl lovise între piÂcioare. O privire goală È™i fixă... Era deja terminat atunci. Deja inconÂÈ™tient. Þinea ochii deschiÈ™i, dar nu gândea È™i nici nu se miÈ™ca ― purta expresia aceea inertă È™i imbecilă; o expresie teribilă ― "aÈ™a cum arăta È™i Stilson când l-am terminat." ― ÃŽnsă îl vor congela, continuă Dink. ToÈ›i È™tiu că el a început. I-am văzut ridicându-se È™i plecând din popotă. Mi-au trebuit vreo două seÂcunde să-mi dau seama că nici tu nu erai acolo, apoi încă un minut ca să aflu unde eÈ™ti. Þi-am spus să nu rămâi singur! ― Scuză-mă. ― E clar c-or să-l congeleze. Scandalagiu... Marea lui onoare... Atunci, spre surprinderea lui Dink, Ender începu să plângă. ÃŽntins pe spate, leoarcă de transpiraÈ›ie, căuta să-È™i înăbuÈ™e suspinele, cu laÂcrimile izvorând de sub pleoapele strânse È™i dispărând în picăturile de apă de pe obraji. ― Ce s-a-ntâmplat?! ― N-am vrut să-l rănesc! hohoti Ender. De ce nu m-a lăsat în pace?! *** Auzi uÈ™a deschizându-se lin, apoi închizându-se. Știu imediat că era convocarea la bătălie. Deschise ochii, aÈ™teptându-se să zărească peÂnumbrele dimineÈ›ii, înainte de ora 6:00. Luminile erau însă aprinse. El era gol, iar când se miÈ™că simÈ›i aÈ™ternutul ud. Ochii îi erau umflaÈ›i È™i-l dureau de atâta plâns. Privi ceasul pupitrului. l8:20. "E aceeaÈ™i zi! Azi am purtat deja o bătălie, am avut chiar două ― blestemaÈ›ii È™tiu prin ce am trecut È™i tot nu se lasă!" WILLIAM BEE, ARMATA GRIFON, TALO MOMOE, ARMATA TIGRU, l9:00 Se aÈ™eză pe marginea patului. Biletul îi tremura în mână. "Nu pot s-o fac", rosti în gând. După aceea cu glas tare: ― Nu pot s-o fac! Se sculă, istovit, È™i-È™i căută costumul de luptă. Apoi își aminti... ÃŽl pusese în curățător, când plecase la duÈ™. Era tot acolo. IeÈ™i din cameră cu hârtia în mână. Cina se sfârÈ™ise È™i pe coridor erau puÈ›ini băieÈ›i, însă nu-i vorbi nimeni, doar îl priviră, poate impreÂsionaÈ›i de cele întâmplate la amiază în sala de baie, sau poate din cauza expresiei teribile de pe chipul său. Majoritatea Dragonilor erau în dorÂmitor. ― Salut, Ender! Avem antrenament diseară? ÃŽi întinse hârtia lui Supă Fierbinte. ― BlestemaÈ›ii, mârâi acesta. Două deodată? ― Două armate?! răcni Tom Nebunu'. ― Or să se-mpiedice între ei, zise Bean. ― Trebuie să mă schimb, rosti Ender. AdunaÈ›i-i È™i pregătiÈ›i-i. Ne-ntâlnim acolo, la poartă. IeÈ™i din dormitor. ÃŽnapoia lui se înălță vacarmul glasurilor. ÃŽl auzi pe Tom Nebunu' zbierând: ― Două-armate de căcat! O să-i facem arÈ™ice! Sala de baie era pustie, totul fusese curățat. Nici o picătură din sângele scurs din nasul lui Bonzo. Dispăruse totul. Aici nu se întâmÂplase nimic rău, niciodată. Ender intră sub un duÈ™ È™i se frecă, curățând sudoarea luptei È™i lăÂsând-o să curgă în canal. "A dispărut orice urmă, atât doar că totul e reciclat È™i mâine dimineață vom bea apa-sângele lui Bonzo. Nu mai este aici, însă rămâne sângele lui, sângele lui È™i sudoarea mea, pierdute în prostia lor, sau în cruzimea lor." Se uscă, se îmbrăcă în costumul de luptă È™i porni spre sală. Armata îl aÈ™tepta pe coridor; poarta nu fusese încă deschisă. ÃŽl priviră tăcuÈ›i, apropiindu-se de câmpul de forță cenuÈ™iu È™i opac. Aflaseră desigur deÂspre bătaia de la duÈ™uri; marcaÈ›i de această întâmplare, dar È™i de propria lor epuizare după înfruntarea de dimineață, deveniseră tăcuÈ›i È™i, treptat, mai înspăimântaÈ›i de faptul că urmau să se lupte cu două armate în acelaÈ™i timp. "Sunt în stare de orice numai să mă înfrângă", își spuse Ender. "Nu le pasă chiar dacă modifică regulile, numai să mă-nfrângă. Ei bine, m-am săturat de joc! Nici un joc nu face cât sângele lui Bonzo, înroÈ™ind apa de pe gresia băii. CongelaÈ›i-mă, trimiteÈ›i-mă acasă, nu mai vreau să joc!" Poarta deveni transparentă. La numai trei metri în faÈ›a ei existau patru stele lipite între ele, blocând complet câmpul vizual. Două armate nu erau de-ajuns. Voiau să-l facă să-È™i desfășoare forÈ›ele orbeÈ™te. ― Bean, rosti Ender. Ia-È›i băieÈ›ii È™i spune-mi ce-i dincolo de stele. Bean luă colacul de monofilar, își petrecu un capăt în jurul piepÂtului, întinse celălalt capăt unui băiat din echipa lui, È™i ieÈ™i uÈ™or prin ușă. Echipa îl urmă imediat. Exersaseră de multe ori operaÈ›iunea aceaÂsta È™i avură nevoie de numai câteva secunde ca să se instaleze îndărătul stelelor. Bean se propulsă cu viteză într-o linie aproape paralelă cu peÂretele porÈ›ii; când atinse peretele perpendicular, își făcu vânt din nou È™i țâșni drept spre inamic. Punctele de lumină de pe perete dovedeau că se trăgea în el. Pe măsură ce coarda fu oprită, pe rând, de muchiile formaÈ›iunii stelare, curba descrisă de el deveni tot mai strânsă, iar diÂrecÈ›ia i se schimbă; era o È›intă imposibil de nimerit. Echipa îl prinse imediat ce ocoli stelele prin cealaltă parte. ÃŽÈ™i miÈ™că braÈ›ele È™i picioaÂrele, pentru ca să arate că nu fusese lovit nicăieri. Ender trecu prin poartă. ― E penumbră, raportă Bean, totuÈ™i destulă lumină ca să nu-i poÈ›i depista după fosforescenÈ›a costumelor. Cum nu se poate mai rău! De la stele È™i până la poarta lor nu-i nici un obstacol. ÃŽn jurul porÈ›ii, au un pătrat din opt stele. N-am văzut pe nimeni; toÈ›i erau pitiÈ›i înapoia stelelor. Stau acolo È™i ne aÈ™teaptă. Parcă auzindu-l pe Bean, inamicii începură să strige: ― Hei! ― Ne e foame, veniÈ›i să ne daÈ›i păpică! ― AveÈ›i fundurile late! ― AveÈ›i funduri de Dragoni! Ender își simÈ›ea creierul amorÈ›it. Era stupid! N-avea nici o È™ansă; era obligat să atace un adversar adăpostit È™i de două ori mai numeros. ― ÃŽntr-un război adevărat, orice camarad cu o fărâmă de creier s-ar retrage ca să-È™i salveze armata. ― Ce dracu'! făcu Bean. E doar un joc. ― A-ncetat să mai fie un joc, atunci când au încălcat regulile. ― Atunci încalcă-le È™i tu! ― Bine, rânji Ender. De ce nu? Ia să vedem cum reacÈ›ionează înaintea unei formaÈ›iuni. ― O formaÈ›iune! exclamă Bean nevenindu-i să creadă. Niciodată n-am exersat aÈ™a ceva! ― Mai avem încă o tură până când ar trebui, în condiÈ›ii normale, să se încheie perioada de pregătire. Ar fi timpul să învățăm È™i niÈ™te formaÈ›iuni. Poate fi util... Făcu din degete un A È™i-l ridică spre ușă. Plutonul apăru imediat È™i Ender începu să-i aranjeze înapoia stelelor. Trei metri nu reprezentau suficient spaÈ›iu de manevră È™i băieÈ›ii erau speriaÈ›i È™i derutaÈ›i, de aceea trecură mai mult de cinci minute până să priceapă despre ce era vorba. Tigrii È™i Grifonii se mulÈ›umeau să-i întărâte batjocorindu-i, în vreme ce comandanÈ›ii lor nu se înÈ›elegeau între ei dacă n-ar fi fost mai bine să-i atace pe Dragoni, câtă vreme rămâneau înapoia stelelor. Momoe era pentru atac: "Suntem de două ori mai mulÈ›i". ÃŽn vreme ce Bee argumenta: "Dacă stăm pe loc, nu putem pierde; dacă ieÈ™im, o să inventeze imediat ceva ca să ne bată." Rămaseră locului până ce, în cele din urmă, în lumina slabă, zăriră o formă masivă alunecând dinapoia stelelor adverse. ÃŽÈ™i păstră confiÂguraÈ›ia, deÈ™i se opri brusc din miÈ™carea ei laterală È™i se lansă exact către centrul celor opt stele, unde aÈ™teptau optzeci È™i doi de soldaÈ›i. ― Hopa-hopa! făcu un Grifon. Au o formaÈ›ie! ― Probabil c-au construit-o în astea cinci minute, comentă Momoe. Dacă i-am fi atacat atunci, i-am fi putut distruge. ― Las-o moartă, Momoe! È™opti Bee. Ai văzut cum a zburat tipul ăla! A ocolit fără s-atingă nici un perete. Poate că au toÈ›i cârlige, te-ai gândit la asta? Oricum, e clar c-au ceva nou. FormaÈ›ia era ciudată. Un pătrat din trupuri strâns lipite între ele, în față, alcătuind un zid. ÃŽndărătul lui, un cilindru, lung de doi băieÈ›i È™i cu circumferinÈ›a de È™ase băieÈ›i, cu membrele întinse È™i îngheÈ›ate, aÈ™a încât n-ar fi putut să se È›ină unul de celălalt. TotuÈ™i se menÈ›ineau laoÂlaltă, de parcă ar fi fost legaÈ›i ― aÈ™a cum È™i erau, de fapt. Din interiorul formaÈ›iunii, Dragonii trăgeau cu maximă precizie, obligându-i pe inamici să nu scoată capul dinapoia stelelor. ― Rahatu ăla-i deschis la spate, zise Bee. Putem cădea înapoia lor... ― Lasă vorba È™i fă-o! se răsti Momoe. Apoi se adresă băieÈ›ilor săi, comandându-le să se lanseze către pereÈ›i È™i să ricoÈ™eze înapoia adverÂsarilor. ÃŽn agitaÈ›ia provocată de lansarea lor, în vreme ce Grifonii rămăÂseseră lipiÈ›i de stele, formaÈ›iunea Dragonilor se despică în două, sub apăsarea băieÈ›ilor dinăuntru; aproape imediat, cele două fragmente își inversară sensul zborului, revenind spre poarta Dragonilor. Cei mai mulÈ›i Grifoni traseră în ele È™i în Dragonii ce le însoÈ›eau; Tigrii îi ataÂcară pe supravieÈ›uitori din spate. TotuÈ™i ceva părea în neregulă. William Bee se gândi pentru o clipă È™i înÈ›elese ce anume era. FormaÈ›iunile acelea nu-È™i puteau schimba diÂrecÈ›ia cu l80° în timpul zborului, decât dacă erau împinse de altceva care se deplasa în direcÈ›ie opusă; iar dacă acel altceva reuÈ™ise să îmÂpingă masa a douăzeci de soldaÈ›i, însemna că avea o viteză mare. Atunci îi È™i zări: È™ase Dragoni lângă poarta lui. După luminiÈ›ele de pe costume, se vedea că trei dintre ei erau scoÈ™i din luptă, iar doi atinÈ™i; unul singur era nevătămat. Nici un pericol. Bee È›inti calm înspre ei, apăsă pe trăgaci, È™i... Nu se întâmplă nimic. Luminile se aprinseră. Jocul se terminase! DeÈ™i privea chiar într-acolo, Bee avu nevoie de câteva clipe să priceapă ce se petrecuse. Patru Dragoni apăsau cu căștile pe colÈ›urile porÈ›ii, iar al cincilea tocmai trecuse prin ea. Efectuaseră ritualul învinÂgătorilor. Erau nimiciÈ›i, de-abia reuÈ™iseră să scoată din luptă câțiva inamici, dar avuseseră îndrăzneala să efectueze ritualul È™i să încheie joÂcul chiar sub nasul duÈ™manilor. Abia atunci înÈ›elese Bee că, potrivit regulamentului, Armata DraÂgon nu numai că încheiase jocul, ci îl È™i câștigase. La urma urmei, inÂdiferent ce s-ar fi întâmplat, nu erai confirmat ca învingător dacă nu aveai destui soldaÈ›i neîngheÈ›aÈ›i care să atingă colÈ›urile porÈ›ii È™i să treacă prin ea, în coridorul adversarilor, în felul acesta se putea afirma că riÂtualul final era chiar victoria. Cu siguranță, porÈ›ile sălilor de luptă aÈ™a È™tiau. Poarta profesorilor se deschise È™i în sală intră maiorul Anderson. ― Ender! strigă el privind în jur. Unul dintre Dragonii îngheÈ›aÈ›i încercă să-i răspundă, dar maxilaÂrele îi erau imobilizate de casca devenită rigidă. Anderson se apropie È™i-l dezgheță. Ender zâmbea. ― V-am învins din nou, domnule, rosti el. ― Prostii, Ender, răspunse calm Anderson. Te-ai luptat cu Grifonii È™i cu Tigrii. ― Chiar aÈ™a prost mă credeÈ›i? ― După această manevră, strigă Anderson, regulamentul se modiÂfică. Pentru a deschide poarta, e necesar ca toÈ›i soldaÈ›ii inamicului să fie scoÈ™i din luptă sau îngheÈ›aÈ›i! ― Oricum, nu È›inea decât prima dată, murmură Ender. Maiorul îi întinse cârligul. Ender dezgheță toÈ›i soldaÈ›ii din sală. La dracu' cu protocolul! La dracu' cu toate! ― Hei! strigă el când Anderson se îndepărtă. Ce va fi data viitoare? Armata mea într-o cuÈ™că, fără arme, împotriva tuturor armatelor din È™coală? Ce-ar fi să egalăm niÈ›el È™ansele? Se auzi un murmur de încuviinÈ›are din partea celorlalÈ›i băieÈ›i, È™i nu numai dinspre Dragoni. Maiorul nici măcar nu se întoarse. ― Ender, dacă tu eÈ™ti de cealaltă parte, È™ansele n-or să fie egale indiferent care ar fi condiÈ›iile! ― AÈ™a-i! răcniră băieÈ›ii. MulÈ›i râseră. Talo Momoe începu să bată din palme. ― En-der Wig-gin! răcni el. ToÈ›i începură să aplaude È™i să scanÂdeze. Ender trecu prin poarta inamică. SoldaÈ›ii lui îl urmară. Scandările lor îl însoÈ›iră pe coridoare. ― Diseară facem antrenament? întrebă Tom Nebunu'. Ender clătină din cap. ― Mâine dimineață? ― Nu. ― Arunci când? ― ÃŽn ce mă priveÈ™te, niciodată. Auzi murmurele dinapoia lui. ― Hei, asta nu-i cinstit! zise un băiat. Nu-i vina noastră că profeÂsorii strică jocul. Nu te poÈ›i opri să ne-nveÈ›i pentru că... ― Nu-mi mai pasă de joc! răcni Ender È™i izbi cu palma în perete. Vocea lui răsună pe coridoare. BăieÈ›i din alte armate ieÈ™iră la uÈ™i. ― ÃŽnÈ›elegeÈ›i? vorbi el încet în tăcerea care se lăsase. Și È™opti: Jocul s-a terminat. Porni singur spre camera lui. Ar fi vrut să se întindă, dar nu putu, deoarece era ud. ÃŽi amintea tot ce se întâmplase azi È™i în furia lui smulse păturile, salteaua È™i le azvârli pe coridor. După aceea mototoli o uniÂformă ca să-i slujească drept pernă È™i se trânti pe plasa din sârmă întinsă pe cadrul metalic al patului. Nu era deloc confortabil, însă lui Ender nu-i păsa într-atât încât să se scoale. Se aÈ™ezase de numai câteva minute, când cineva ciocăni la ușă. ― Pleacă, rosti el încet. Cel care bătea nu-l auzi, sau îl ignoră. ÃŽn cele din urmă, îi spuse să intre. Era Bean. ― Șterge-o, Bean! Băiatul încuviință din cap, dar rămase locului. ÃŽÈ™i privea bocancii. Ender fu gata să urle la el, să-l înjure, să-l facă să plece. Văzu însă cât de istovit arăta piciul, cocârjat de epuizare È™i cu ochii încercănaÈ›i de nesomn; cu toate acestea pielea îi era moale È™i strălucitoare, pielea unui copil, obrajii rotunzi È™i membrele subÈ›iri. ÃŽncă nu împlinise opt ani. Nu conta, era excepÈ›ional, È™i pasionat, È™i bun. Era un copil. Era tânăr. "Nu, nu-i aÈ™a", își spuse Ender. "Mic, da. ÃŽnsă a trecut printr-o bătălie cu o întreagă armată depinzând de el È™i de soldaÈ›ii pe care i-a condus, s-a comportat minunat È™i am învins. Aici nu mai e vorba de tinereÈ›e. Nici de copilărie." Considerând tăcerea drept o aprobare de-a rămâne, Bean înaintă un pas. Abia atunci, Ender îi observă hârtia din mână. ― EÈ™ti transferat? întrebă el. Era uluit, dar glasul i se auzi plat, lipÂsit de interes. ― La Iepuri. Ender încuviință. "BineînÈ›eles. Era evident. Dacă nu pot fi învins, îmi iau armata." ― Carn Carby e un tip bun, zise el. Sper c-o să-È›i recunoască vaÂloarea. ― Cam Carby a absolvit azi. A primit ordinul în timpul bătăliei noastre. ― Și acum cine-i comandantul Iepurilor? ― Eu, desfăcu braÈ›ele, neajutorat, puÈ™tiul. Ender privi tavanul È™i încuviință iarăși. ― BineînÈ›eles. La urma urmei, n-ai decât cu patru ani sub vârsta regulamentară. ― Nu-i de râs. Nu È™tiu ce se-ntâmplă aici. Toate schimbările din joc... Și-acum, asta! Nu sunt singurul avansat, să È™tii. Au absolvit juÂmătate din comandanÈ›i È™i au promovat o mulÈ›ime dintre ai noÈ™tri să comande armatele alea. ― Pe cine-au mai transferat? ― Păi... pe toÈ›i È™efii de plutoane È™i secunzii lor. ― Sigur că da. Dacă au decis să-mi distrugă armata, mi-o decimeaÂză. Sunt foarte meticuloÈ™i în tot ceea ce fac. ― Tot tu o să-nvingi, Ender. O È™tim cu toÈ›ii. Tom Nebunu' a zis: "Adică trebuie să mă gândesc cum să-i bat pe Dragoni?" ToÈ›i È™tiu că eÈ™ti cel mai bun! Nu te pot dărâma, indiferent ce-ar... ― Au făcut-o deja. ― Nu, Ender, nu te pot... ― Bean, nu-mi mai pasă de jocul lor. N-o să-l mai joc niciodată. S-a terminat cu antrenamentele. S-a terminat cu bătăliile. N-au decât să-È™i lase bileÈ›elele pe podea; eu nu mă mai duc! Am decis asta înainte de-a intra în sală, azi. De aceea v-am pus s-atacaÈ›i poarta. Nu credeam că voi reuÈ™i, dar nu-mi păsa. Voiam o ieÈ™ire spectaculoasă. ― Să-l fi văzut pe Bee. Pur È™i simplu nu reuÈ™ea să priceapă cum pierduse, deÈ™i mai aveai numai È™apte băieÈ›i care-È™i puteau miÈ™ca deÂgetele de la picioare, iar el avea doar trei care n-o puteau face. ― De ce să vreau să-l văd pe Bee? De ce să vreau să bat pe cineva? Ender își apăsă palmele pe ochi: Bean, azi i-am făcut rău lui Bonzo. L-am lovit rău de tot. ― O merita! ― L-am lovit È™i l-am pus jos. Parcă era mort, aÈ™a rămăsese. Și tot l-am mai lovit. Bean nu spuse nimic. ― Voiam doar să fiu sigur că n-o să-mi mai facă niciodată vreun rău. ― N-o să-È›i facă. L-au trimis acasă. ― Deja? ― Profesorii nu spun multe; n-au spus niciodată. ÃŽnÈ™tiinÈ›area ofiÂcială spune că a absolvit, dar în dreptul destinaÈ›iei ― È™tii tu, È™coala tacÂtică, auxiliar, precomandă, navigaÈ›ie ― scrie numai Cartagena, Spania. Acolo locuieÈ™te el. ― Mă bucur că l-au absolvit. ― Ce dracu', Ender, noi ne bucurăm c-a dispărut! Dacă am fi È™tiut ce-È›i face, l-am fi mierlit pe loc. E adevărat c-a sărit cu toată gaÈ™ca pe tine? ― Nu. A fost doar el È™i cu mine. A luptat cu onoare. "Dacă n-ar fi fost onoarea lui, m-ar fi bătut cu toÈ›ii. Atunci m-ar fi putut omorî. SimÈ›ul onoarei lui mi-a salvat viaÈ›a." Eu n-am luptat cinstit, adăugă Ender. M-am bătut ca să câștig. PuÈ™tiul râse. ― Și-ai făcut-o! L-ai È™utat de pe orbită. O ciocănitură la ușă. ÃŽnainte ca Ender să poată răspunde, uÈ™a se deschise. Băiatul se aÈ™teptase la alÈ›i soldaÈ›i de-ai săi. Era însă maiorul Anderson. ÃŽn urma lui intră colonelul Graff. ― Ender Wiggin, rosti Graff. ― Da, domnule. ― Comportamentul tău azi în sală a reprezentat un act de indisciÂplină care nu dorim să se repete. ― Da, domnule. Bean se simÈ›i furios; nu considera că Ender merita muÈ™truluit. ― Sosise momentul să se spună unui profesor ce simÈ›im noi despre ceea ce faceÈ›i! AdulÈ›ii îl ignorară. Anderson îi întinse lui Ender o hârtie. O coală de dimensiuni normale, nu unul din bileÈ›elele folosite pentru ordinele interne în Școala de Luptă; era un întreg set de dispoziÈ›ii. Bean È™tiu ce însemna. Un ordin de transfer. ― Absolvirea? întrebă el. Ender încuviință. De ce-au întârziat atâta? N-ai decât doi-trei ani sub vârsta minimă. Știi deja să umbli, să vorbeÈ™ti È™i să te-mbraci singur. Ce le-a mai rămas să te-nveÈ›e? Ender clătină din cap. ― Știi doar că jocul a luat sfârÈ™it. ÃŽmpături coala: Nu-i deloc deÂvreme, îmi pot anunÈ›a armata? ― Nu mai e timp, răspunse Graff. Naveta pleacă peste douăzeci de minute. ÃŽn plus, e preferabil să nu mai vorbeÈ™ti cu nimeni după priÂmirea ordinului de transfer. DespărÈ›irea este mai uÈ™oară. ― Pentru ei sau pentru voi? întrebă Ender. Nu aÈ™teptă răspuns. Se răsuci iute spre Bean, îl prinse de mână pentru o clipă, apoi porni către ușă. ― Stai aÈ™a, strigă puÈ™tiul. Unde te duci? La Tactică? NavigaÈ›ie? Auxiliare? ― La Școala de Comandă, răspunse Ender. ― Pre-comandă? ― Comandă, repetă băiatul È™i ieÈ™i. Anderson îl urmă îndeaproape. Bean îl prinse de mânecă pe Graff: ― Dar nimeni n-ajunge la Școala de Comandă înainte de È™aispreÂzece ani! Colonelul îi îndepărtă mâna È™i ieÈ™i, închizând uÈ™a. Bean rămase singur în cameră, încercând să înÈ›eleagă ce însemnau toate astea. Nimeni nu intra în Școala de Comandă fără trei ani de pre-comandă în Școala Tactică sau Auxiliară. De fapt, nimeni nu părăsea Scoală de Luptă fără un stagiu de cel puÈ›in È™ase ani È™i Ender făcuse doar patru. "Sistemul se năruie. Clar! Fie că cineva de sus a luat-o razna, fie că s-a întâmplat ceva rău cu războiul, cu adevăratul război, cel cu gânÂdacii. De ce altfel ar fi de acord să distrugă sistemul de antrenamente, să distrugă jocul, aÈ™a cum o fac? De ce altfel ar pune un pici ca mine la comanda unei armate?" Bean se gândi la toate astea în timp ce mergea pe coridoare, spre patul său. Luminile se stinseră exact când ajunse. Se dezbrăcă pe înÂtuneric, bâjbâind ca să-È™i pună hainele într-un dulap pe care nu-l putea zări. Se simÈ›ea îngrozitor. La început, crezu că-i era teamă să conducă o armată, dar nu acesta era motivul. Știa că avea să fie un comandant bun. SimÈ›ea că ar fi vrut să plângă. Nu mai plânsese din primele zile de la venirea aici, când îl copleÈ™ise dorul de casă. ÃŽncercă să definească senzaÈ›ia aceea care-i punea un nod în gât È™i-l făcea să suspine înăbuÈ™it, indiferent cât s-ar fi străduit s-o alunge. Se muÈ™că de palmă ca s-o oprească, ca s-o înlocuiască cu durere. Nu reuÈ™i. N-avea să-l mai revadă niciodată pe Ender. Odată identificată cauza, senzaÈ›ia putea fi controÂlată. Se întinse pe spate È™i se sili să parcurgă rutina relaxării, până simÈ›i că-i trece plânsul. Apoi alunecă în somn. Mâna lui era în apropierea gurii. Zăcea pe pernă, ezitantă, de parcă Bean nu se putea decide ca să-È™i roadă unghiile, sau să-È™i sugă degetul. Fruntea îi era încruntată È™i asudată. Respira uÈ™or È™i întretăiat. Era un soldat È™i dacă cineva l-ar fi întrebat ce dorea să fie când o să ajungă mare, n-ar fi È™tiut ce însemna asta. *** Când intră în navetă, Ender observă pentru prima oară că gradele de pe uniforma maiorului Anderson se schimbaseră. ― Da, rosti Graff, acum e colonel. De fapt, din această după-amiaÂză, maiorul Anderson a devenit È™eful Școlii de Luptă. Eu am căpătat alte însărcinări. Ender nu întrebă care anume. Graff se aÈ™eză într-un fotoliu în faÈ›a lui È™i-È™i prinse centura. Mai era un singur pasager: un individ tăcut, în haine civile, care fusese preÂzentat drept generalul Pace. Avea doar o geantă, la fel ca Ender. CumÂva, băiatul se simÈ›ea liniÈ™tit È™i mulÈ›umit că nici Graff nu avea bagaje. ÃŽn timpul călătoriei, Ender vorbi o singură dată: ― De ce mergem pe Pământ? întrebase el. Credeam că Școala de Comandă e în centura de asteroizi. ― AÈ™a-i, încuviinÈ›ase Graff. ÃŽnsă Școala de Luptă n-are docuri penÂtru nave interplanetare. AÈ™a încât ai căpătat o scurtă permisie. Băiatul voi să întrebe dacă asta însemna că-È™i putea vizita familia. Dar deodată, gândul că ar fi fost posibil îl sperie, È™i nu mai întrebă. ÃŽnchise ochii È™i încercă să doarmă. ÃŽn spatele lui, generalul Pace îl stuÂdia; în ce scop, nu putea bănui. Când aterizară în Florida, era o după-amiază toridă de vară. Ender fusese atâta vreme lipsit de soare, încât lumina aproape îl orbi. Miji ochii, strănută È™i își dori să revină într-o incintă. Totul era îndepărtat È™i plat; solul, lipsit de curba ascendentă a podelelor din Școala de LupÂtă, părea gata să se prăbuÈ™ească. Ender avea permanent senzaÈ›ia că se află în vârful unui pisc. Reala forță gravitaÈ›ională se simÈ›ea altfel; își târșâia picioarele când umbla. Ura Pământul. Vroia să se întoarcă acasă, înapoi la Școala de Luptă, singurul loc din univers căruia îi aparÈ›inea. ― Arestat?! ― Este un act firesc, nu? Generalul Pace este È™eful poliÈ›iei miÂlitare, iar în Școala de Luptă a avut loc un deces. ― N-am fost înÈ™tiinÈ›at dacă colonelul Graff a fost avansat, ori trimis înaintea tribunalului militar. Doar că e transferat È™i trebuie să raporteze Amiralului. ― E un semn bun sau rău? ― Cine È™tie? Pe de o parte, Ender Wiggin a supravieÈ›uit È™i a depășit un prag; a absolvit într-o manieră excepÈ›ională ― în priÂvinÈ›a asta trebuie să recunoÈ™ti meritul bătrânului Graff. Pe de altă parte, se pune problema celui de-al patrulea pasager din naÂvetă. Cel din sicriu. ― Al doilea deces din istoria È™colii. Cel puÈ›in de data asta n-a fost o sinucidere. ― Prin ce-i mai bună o crimă, maior Imbu? ― N-a fost o crimă, domnule colonel. Avem înregistrări video din nouă unghiuri. Nimeni nu-l poate învinui pe Ender. ― Dar poate fi învinuit Graff. Oricum, s-a terminat; civilii pot răscoli arhivele È™i pot hotărî cum ar fi fost mai bine. Să ne decoÂreze dacă cred că am procedat corect, să ne ia pensiile È™i să ne bage la-nchisoare dacă vor decide că am greÈ™it. Cel puÈ›in au avut bunul simÈ› să nu-i spună lui Ender că băiatul a murit... ― Nu-i prima oară... ― Mda, nici despre Stilson nu i-au zis. ― PuÈ™tiul mă sperie. ― Ender Wiggin nu-i un ucigaÈ™! Pur È™i simplu, el învinge... total. Dacă-i vorba de speriat, să se sperie gândacii! ― Aproape că È›i-e milă de ei, când È™tii că-l vor înfrunta. ― Singurul pentru care mi-e milă este chiar Ender. Dar nu înÂdeajuns ca să le sugerez s-o lase mai moale. Am căpătat acces la rapoartele primite de Graff. Chestiile legate de miÈ™cările floÂtei... până acum dormisem fără vise. ― Am intrat în criză de timp? ― N-ar fi trebuit s-aduc vorba despre asta. Sunt date secrete. ― Știu. ― Să zicem doar atât: nu l-au adus deloc devreme la Școala de Comandă. Poate chiar cu doi ani prea târziu. Capitolul l3 VALENTINE ― Copii? ― Frate È™l soră. S-au ascuns în reÈ›ea sub cinci identități sucÂcesive... scriind pentru companii care le plăteau timpii de acces, chestii de-astea... A durat al dracului de mult până i-am descoÂperit. ― Ce ascund? ― Pot fi mai multe lucruri. Secretul cel mai important este însă vârsta lor. Băiatul are paisprezece ani, fata doisprezece. ― Care este Demostene? ― Fata. Cea de doisprezece ani. ― Scuză-mă! Nu cred că-i amuzant, dar nu m-am putut abÈ›ine să nu râd. Când mă gândesc câte griji ne făceam, cum ne-am chinuit să-i convingem pe ruÈ™i să nu-l ia pe Demostene în serios, pentru că-l avem pe Locke drept dovadă că nu toÈ›i americanii sunt demenÈ›i iubitori de război. Frate È™i soră, la puberÂtate... ― Iar numele lor de familie este Wiggin. ― Ah! O coincidență? ― Acel Wiggin e un terÈ›. Ei sunt unu È™i doi. ― Excelent! RuÈ™ii n-o vor crede niciodată... ― Că Demostene È™i Locke nu se găsesc sub controlul nostru ca Wiggin. ― Să fie oare o conspiraÈ›ie? ÃŽi manipulează cineva? ― N-am reuÈ™it să depistăm nici un contact între ei È™i un adult care să-i dirijeze. ― Asta nu înseamnă că cineva n-ar fi putut inventa o metoÂdă pe care să n-o poÈ›i depista. E greu de crezut că doi copii... ― Am discutat È™i cu colonelul Graff, când a sosit de la Școala de Luptă. El consideră că nimic din ce-au făcut aceÈ™ti copii nu le depășeÈ™te posibilitățile. Practic, capacitățile lor sunt identice cu ale lui... Wiggin. Numai temperamentele diferă. L-a surprins însă orientarea celor două personaje. ÃŽn mod clar, Demostene e fata, însă Graff spunea că ea a fost respinsă de la Școala de Luptă pentru că era prea paÈ™nică, prea conciliantă, È™i mai ales prea empatică. ― N-aduce deloc cu Demostene... ― Pe când băiatul are sufletul, unui È™acal. ― Nu cumva tocmai Locke a fost recent apreciat drept "sinÂgura minte cu adevărat deschisă a Americii"? ― E greu de înÈ›eles ce se întâmplă de fapt. TotuÈ™i Graff a reÂcomandat, È™i sunt de acord cu el, să-i lăsăm în pace. Să nu-i deÂmascăm. Să nu raportăm nimic oficial, doar că s-a constatat că Locke È™i Demostene nu au legături cu străinătatea È™i nici cu vreo grupare din interior, exceptându-le pe cele recunoscute public în reÈ›ele. ― Altfel zis, să-i declarăm curaÈ›i. ― Știu că Demostene pare periculos, parÈ›ial tocmai pentru că el ― sau ea ― are un număr aÈ™a mare de admiratori. Mie însă mi se pare semnificativ faptul că cel mai ambiÈ›ios dintre ei a ales personajul moderat È™i înÈ›elept. Nu uita că ei nu fac altceva deÂcât să scrie. Au influență, dar n-au putere. ― ExperienÈ›a mea mă învață că influenÈ›a înseamnă putere. ― Dacă vreodată vor depăși măsura, îi putem demasca exÂtrem de uÈ™or. ― Numai în următorii câțiva ani. Cu cât aÈ™teptăm mai mult, ei vor înainta în vârstă È™i va fi mai puÈ›in È™ocant când se va afla cine sunt de fapt. ― Știi care au fost manevrele trupelor ruseÈ™ti. Există posibilitatea ca Demostene să aibă dreptate. Și atunci... ― Ar fi bine să-l avem la îndemână. Bine! Deocamdată îi lăÂsăm în pace. Dar urmăreÈ™te-i. BineînÈ›eles, eu va trebui să găsesc modalități de a-i calma pe ruÈ™i. ÃŽn ciuda îndoielilor personale, Valentine găsea amuzant să fie DeÂmostene. Acum rubrica ei era preluată de aproape toate reÈ›elele info din È›ară È™i era plăcut să vezi cum banii se adunau în conturi. Din când în când, Demostene dona o sumă, atent calculată, unui candidat sau unei cauze; suficient pentru ca donaÈ›ia să fie remarcată, totuÈ™i nu atât de mult încât respectivul să aibă impresia că se încerca influenÈ›area lui. Valentine primea atât de multe scrisori, încât reÈ›eaua îi angajase o secretară să răspundă unor subiecte comune. Scrisorile din partea unor lideri naÈ›ionali È™i internaÈ›ionali, uneori ostili, alteori prietenoÈ™i, întotdeauna le citea împreună cu Peter, râzând deseori încântaÈ›i că asemenea oameni scriau unor copii, fără să aibă habar care era adevărul. Alteori însă, fata se simÈ›ea ruÈ™inată. Tatăl ei îl citea cu regularitate pe Demostene; pe Locke nu-l citea niciodată sau, dacă o făcea, nu vorÂbea nimic despre asta. La cină, obiÈ™nuia să repete una din argumenÂtaÈ›iile făcute de Demostene în articolul din ziua respectivă. Peter era încântat ― "Vezi, se dovedeÈ™te că oamenii obiÈ™nuiÈ›i sunt interesaÈ›i" ― dar Valentine se simÈ›ea ruÈ™inată pentru tatăl ei. "Dacă va afla vreodată că eu scriam articolele despre care ne povestea È™i că nu credeam nici măcar jumătate din lucrurile pe care le spuneam, ar fi mânios È™i umiÂlit." La È™coală fusese cât pe-aci să-i demaÈ™te pe amândoi, când profeÂsorul ei de istorie le dăduse să facă o comparaÈ›ie între două articole mai vechi ale lui Locke È™i Demostene. Din neatenÈ›ie, Valentine făcuse o analiză excepÈ›ională. După aceea, se străduise din răsputeri s-o convingă pe directoare să nu-i publice eseul în aceeaÈ™i reÈ›ea care avea rubrica lui Demostene. Peter fusese necruțător: "Este prea în stilul lui ca să apară. Dacă nu te poÈ›i controla, o să fiu nevoit să anunÈ› moartea lui Demostene." Cu toată explozia de atunci, Peter o înfricoÈ™a mai mult când tăcea. AÈ™a se întâmplase când Demostene primise invitaÈ›ia de-a se alătura CoÂmitetului PrezidenÈ›ial "EducaÈ›ia Viitorului", o organizaÈ›ie de elită care avea scopul de-a nu face nimic, dar în modul cel mai grandios cu puÂtință. Valentine crezuse că Peter avea s-o considere un triumf, însă nu se întâmplase aÈ™a. ― Refuză, îi spusese el. ― De ce? Nu voi avea absolut nimic de făcut È™i chiar au anunÈ›at că, respectând bine cunoscuta dorință de anonimat a lui Demostene, toate È™edinÈ›ele se vor desfășura prin reÈ›ea. ÃŽn felul ăsta capătă statutul unei persoane respectabile, È™i... ― Și eÈ™ti mulÈ›umită că mi-ai luat-o înainte. ― Peter, nu-i vorba de tine È™i de mine, e vorba de Locke È™i DeÂmostene. Noi i-am creat. Ei nu sunt reali. ÃŽn plus, solicitarea asta nu înseamnă că-l apreciază pe Demostene mai mult decât pe Locke, ci doar că el are o bază de susÈ›inere mai largă. Știai că aÈ™a va fi. Numirea lui mulÈ›umeÈ™te pe toÈ›i È™ovinii È™i rusofobii. ― Nu trebuia să se-ntâmple aÈ™a! Locke trebuia să fie cel respectat. ― Păi este! Respectul real se instalează mai încet decât respectul oficial. Peter, nu te supăra pe mine pentru că am făcut bine ceea ce mi-ai zis tu să fac! ÃŽnsă băiatul rămăsese furios zile întregi È™i de atunci o lăsase pe ea să-È™i conceapă singură articolele, în loc să-i spună ce anume să scrie. Crezuse probabil că în felul acesta calitatea textelor lui Demostene avea să scadă, dar dacă într-adevăr aÈ™a se întâmplă, nimeni n-o sesiză. Poate că-l mâniase È™i mai mult faptul că Valentine nu venise la el plânÂgând, să-i ceară ajutorul. Fata fusese prea multă vreme Demostene ca să mai aibă nevoie de cineva care să-i spună ce ar fi crezut acesta desÂpre diferite subiecte. Și pe măsură ce corespondenÈ›a ei cu alÈ›i cetățeni activi politic crescu, începu să afle lucruri, informaÈ›ii care pur È™i simplu nu erau acÂcesibile marelui public. Fără să vrea, unii ofiÈ›eri cu care coresponda scăpau anumite amănunte, iar ea È™i Peter le puseră cap la cap, construind un tablou fascinant È™i înspăimântător al activităților TrataÂtului VarÈ™ovia. ÃŽntr-adevăr, se pregătea de război, un război planetar È™i sângeros. Demostene nu greÈ™ise, suspectând Tratatul că nu respecta prevederile Ligii. Treptat, personajul ei începu să capete o viață proprie. Uneori, la sfârÈ™itul unei È™edinÈ›e de redactare, Valentine se trezea gândind ca DeÂmostene, aprobând idei ce nu trebuiau să fie decât afirmaÈ›ii precis calÂculate. Iar alteori, citea eseurile lui Locke, scrise de Peter, È™i se simÈ›ea exasperată de evidenta lui orbire față de ceea ce se întâmpla. Poate că-i imposibil să îmbraci o identitate fără să devii ceea ce pretinzi că eÈ™ti. Se gândi la acest lucra, îl întoarse pe toate feÈ›ele pentru câteva zile, apoi scrise un articol pornind chiar de la premisa respecÂtivă, arătând că politicienii care se prosternau înaintea ruÈ™ilor în scopul menÈ›inerii păcii aveau, în cele din urmă, să ajungă să-i susÈ›ină în orice întreprindere. Era un act incisiv la adresa partidului aflat la putere È™i primi o sumedenie de scrisori pe tema aceea. ÃŽn acelaÈ™i timp, încetase s-o mai sperie ideea că se transformă, într-o anumită măsură, în DeÂmostene. "El e mai inteligent decât Peter, È™i chiar mai inteligent decât l-am crezut eu", își spunea. Graff o aÈ™teptă după încheierea orelor de È™coală. Stătea rezemat de maÈ™ină. Purta haine civile È™i se îngrășase, aÈ™a încât fata nu-l recunoscu imediat. ÃŽnsă el îi făcu semn cu mâna È™i chiar înainte de-a se prezenta, Valentine își reaminti cum îl chema. ― Nu mai scriu nici o scrisoare, îi zise. Nici pe aceea n-ar fi trebuit s-o scriu! ― Deci bănuiesc că nu-È›i plac medaliile. ― Nu prea. ― Hai să facem o plimbare împreună, Valentine. ― Nu mă plimb cu străinii. Bărbatul îi întinse o hârtie. Era un acord semnat de ambii ei păÂrinÈ›i. ― ÃŽnÈ›eleg că nu eÈ™ti un străin. Unde mergem? ― Să vizităm un tânăr soldat, venit în permisie în Greensboro. Fata sui în automobil. ― Ender n-are decât zece ani, spuse ea. Mi s-a părut că ne-ai zis că prima lui permisie va fi la doisprezece ani. ― A absolvit mai multe clase într-un an. ― Deci e bine? ― ÃŽntreabă-l când o să-l vezi. ― De ce tocmai eu? De ce nu toată familia? Graff suspină. ― Ender vede lumea în felul lui personal. A trebuit să-l convingem să se întâlnească cu tine. Nu l-au interesat nici Peter, nici părinÈ›ii tăi. ViaÈ›a din Școala de Luptă a fost... intensă. ― Ce vrei să zici? C-a înnebunit? ― Dimpotrivă, este persoana cea mai întreagă la minte pe care o cunosc. E suficient de lucid ca să înÈ›eleagă că părinÈ›ii lui n-ar fi înÂcântaÈ›i să redeschidă o casetă afectivă, închisă atât de ermetic cu patru ani în urmă. Iar în privinÈ›a lui Peter... nici măcar n-am sugerat vreo întâlnire, de aceea n-a avut ocazia să ne dea dracului. IeÈ™iră pe Lake Brandt Road È™i ocoliră lacul, urmând un drum È™erÂpuitor până ajunseră înaintea unei vile mari din cherestea albă, care acoperea o întreagă colină. De o parte se întindea lacul Brandt, iar de cealaltă un heleÈ™teu cu suprafaÈ›a de peste două hectare. ― Casa a fost construită de "Medly Mist-E-Rub", explică Graff. FI a cumpărat-o acum vreo douăzeci de ani. Ender a insistat ca discuÈ›ia voastră să nu fie înregistrată. I-am promis-o È™i pentru a vă asigura de asta, veÈ›i fi pe o plută construită chiar de el. Te previn totuÈ™i că după ce veÈ›i termina, intenÈ›ionez să te întreb ce s-a petrecut. Nu eÈ™ti obligată să-mi răspunzi, însă sper c-o vei face. ― Nu mi-am adus un costum de baie. ― ÃŽÈ›i putem oferi noi unul? ― Care să n-aibă microfoane? ― Trebuie să existe È™i un anumit grad de încredere. De pildă, eu cunosc adevărata identitate a lui Demostene. Valentine se simÈ›i străbătută de un fior de teamă, dar nu spuse nimic. ― Am aflat-o după ce am părăsit Școala de Luptă. ÃŽn toată lumea suntem poate vreo È™ase care-i cunoaÈ™tem numele adevărat. Fără să-i punem la socoteală pe ruÈ™i ― numai Dumnezeu È™tie ce informaÈ›ii au ei. TotuÈ™i Demostene nu trebuie să se teamă. Se poate încrede în discreÈ›ia noastră. Tot aÈ™a cum eu mă încred că el nu-i va spune lui Locke ce s-a petrecut azi, aici. ÃŽncredere reciprocă. Ne spunem unii altora anuÂmite lucruri. Fata nu se putea decide dacă ei erau de acord cu Demostene sau cu Valentine Wiggin. ÃŽn prima variantă, n-ar fi avut încredere în ei; în a doua, poate că da. Faptul că nu voiau să-i povestească lui Peter cele întâmplate sugera că erau conÈ™tienÈ›i de diferenÈ›a dintre ei. Nu mai pierdu timpul să se întrebe dacă ea însăși mai È™tia care era diferenÈ›a aceea. ― Spuneai că el a construit pluta. De când e aici? ― De două luni. IntenÈ›ionasem ca permisia să dureze doar câteva zile. Dar, vezi tu, nu mai pare interesat să-È™i continue instruirea. ― Aha! Deci voi fi iarăși factorul terapeutic. ― De data asta nu te putem cenzura. Pur È™i simplu, riscăm. Avem mare nevoie de fratele tău. Omenirea se găseÈ™te la răspântie. Val crescuse îndeajuns ca să È™tie exact în ce pericol se afla lumea. Și fusese de suficientă vreme în pielea lui Demostene ca să nu ezite să-È™i îndeplinească datoria. ― Unde este? ― Jos, la debarcader. ― Unde-i costumul de baie? Ender nu flutură braÈ›ul, văzând-o cum cobora colina È™i nici nu zâmbi când Valentine păși pe pontonul plutitor. ÃŽnsă fata È™tiu că se buÂcura s-o vadă, È™tiu din felul în care ochii lui îi priveau întruna faÈ›a. ― EÈ™ti mai înalt decât È›ineam minte, rosti ea prosteÈ™te. ― Și tu, răspunse băiatul. Eu îmi aminteam că erai frumoasă. ― Memoria îți poate juca feste. ― Nu! Chipul È›i-a rămas la fel, dar eu nu mai È›in minte ce înseamnă frumos. Haide! Hai să ieÈ™im pe lac. Valentine privi neîncrezătoare pluta micuță. ― Numai să nu stai în picioare pe ea, zise Ender. Urcă pe plută în patru labe: E primul lucru pe care l-am construit cu mâinile mele, de când ne jucam cu cuburile. Clădirile anti-Peter. Ea râse. ObiÈ™nuiau să construiască clădiri care să rămână în piÂcioare, chiar È™i după ce se îndepărtau multe din suporturile vizibile. La rândul lui, Peter scotea câte un cub dintr-un loc sau altul, pentru ca structura să rămână fragilă È™i să se năruie la prima atingere întâmplăÂtoare. Era un ticălos, totuÈ™i constituia un fel de focar al copilăriei lor. ― Peter s-a schimbat, spuse fata. ― Hai să nu discutăm despre el. ― Bine. Sui È™i ea pe plută, nu cu aceeaÈ™i dexteritate. Ender luă o vâslă È™i înaintară încet spre mijlocul apei. Valentine observă cu glas tare că era bronzat È™i musculos. ― MuÈ™chii se datorează Școlii de Luptă. Bronzul este de aici. Stau mult pe lac. Când înot, parcă n-aÈ™ mai avea greutate. Duc dorul imÂponderabilității. Și-n plus, de aici, de pe lac, terenul se ridică de jur-împrejur. ― Ca È™i cum te-ai afla pe fundul unui castron. ― Am trăit patru ani într-un asemenea loc. ― Deci acum suntem străini? ― Nu-i aÈ™a, Valentine? ― Nu, răspunse ea. ÃŽntinse mâna È™i-l atinse pe picior. Apoi, brusc, îl strânse de genunchi, în locul unde Ender se gâdilase întotdeauna. Dar aproape în acelaÈ™i moment, băiatul îi prinse încheietura mâiÂnii. Strânsoarea lui era foarte puternică, deÈ™i palmele îi erau mai mici decât ale ei, iar braÈ›ele subÈ›iri. Pentru o clipă, păru amenințător; apoi se relaxă. ― Ah, da, rosti el. ObiÈ™nuiai să mă gâdili. ― N-o mai fac, își retrase mâna Valentine. ― Vrei să-noÈ›i? ÃŽn loc de răspuns, ea se lăsă în apă, peste marginea plutei. Apa era limpede È™i curată, È™i nu avea clor. ÃŽnotă o vreme, după aceea reveni la plută È™i se întinse sub razele soarelui. O viespe îi dădu târcoale, apoi ateriza lângă capul ei. Știa că era acolo È™i, în mod obiÈ™nuit, i-ar fi fost frică. Nu însă È™i azi. "Las-o să se plimbe, las-o să se încălzească la soare ca È™i mine." Apoi pluta se legănă È™i, întorcându-se, îl văzu pe Ender strivind calm viespea cu vârful unui deget. ― Sunt rele, rosti el. Te-nÈ›eapă fără să aÈ™tepte să fie mai întâi inÂsultate. Zâmbi: Am învățat despre strategia de prevenire. Sunt foarte bun. Nu m-a bătut nimeni, niciodată. Sunt cel mai bun soldat pe care l-au avut vreodată. ― Cine s-ar fi aÈ™teptat la altceva? replică Valentine. EÈ™ti un Wiggin. ― Indiferent ce-ar putea însemna asta. ― ÃŽnseamnă că vei face o schimbare în lume. Și-i povesti cu ce se ocupau ei. ― Câți ani are Peter, paisprezece? Deja plănuieÈ™te să cucerească lumea? ― Se crede Alexandru cel Mare. Și de ce n-ar fi? De fapt, de ce n-ai fi È™i tu? ― Nu putem fi doi Alexandru. ― Două feÈ›e ale aceleiaÈ™i monede. Iar eu sunt metalul dintre ele. ÃŽn timp ce vorbea, se întreba dacă era adevărat. ÃŽmpărÈ›ise atâtea cu Peter în aceÈ™ti ultimi ani, încât chiar atunci când se gândise că-l disÂpreÈ›uia, ea îl înÈ›elegea. ÃŽn vreme ce Ender fusese până acum doar o amintire. Un băiat micuÈ› È™i fragil, care avea nevoie de protecÈ›ia ei. Nu acest bărbat în miniatură, cu ochi reci È™i piele întunecată, care ucidea viespile cu mâna goală. "Poate că el, È™i Peter È™i eu suntem la fel È™i am fost aÈ™a de la început. Poate că doar gelozia ne-a făcut să ne credem diferiÈ›i."' ― Necazul cu monedele este că atunci când o față e-n sus, cealaltă e-n jos. "Iar acum crezi că eÈ™ti jos." ― Vor să te încurajez să continui studiile. ― Nu sunt studii, ci jocuri. Jocuri de la început până la sfârÈ™it; nuÂmai că ei schimbă regulile de câte ori au chef. Ridică un braÈ› moale: Vezi firele marionetei? ― Dar È™i tu te poÈ›i folosi de ei. ― Numai dacă vor să fie folosiÈ›i. Numai dacă cred că ei te maÂnipulează. Nu, e prea greu, m-am săturat. ÃŽn clipa când încep să fiu fericit, în clipa când cred că mă pot descurca, vâră în mine alt cuÈ›it. Am coÈ™maruri È™i aici. Visez că-s în gravitaÈ›ie. Iar ei schimbă permanent direcÈ›ia gravitaÈ›iei. De aceea, nu pot ateriza pe peretele spre care m-am lansat. N-ajung niciodată acolo unde voiam. Și-i rog mereu să mă lase să plec, dar ei nu vor È™i mă trag înapoi. ÃŽi sesiză mânia din voce È™i bănui că era îndreptată împotriva ei. ― Cred că pentru asta mă aflu aici. Ca să te trag înapoi. ― Eu n-am vrut să te întâlnesc. ― Mi-au spus. ― Mă temeam că te mai iubesc. ― Și eu speram. ― Teama mea È™i speranÈ›a ta... s-au îndeplinit amândouă. ― Ender, e adevărul adevărat. Poate că suntem copii, dar nu sunÂtem lipsiÈ›i de putere. Am jucat destul după regulile lor È™i a devenit jocul nostru. Chicoti: Acum fac parte dintr-o comisie prezidenÈ›ială. Peter e tare furios. ― Pe mine nu mă lasă să folosesc reÈ›elele. Nu există nici un calÂculator, exceptând programele casnice care monitorizează sistemul de securitate È™i luminile. Chestii vechi, instalate acum o sută de ani, când construiau calculatoare care nu se cuplau cu nimic altceva. Mi-au luat armata, mi-au luat pupitrul È™i È™tii ceva? Chiar că nu-mi pasă! ― Probabil că eÈ™ti propriul tău prieten. ― Eu, nu. Amintirile mele. ― Atunci asta eÈ™ti tu ― ceea ce-È›i aminteÈ™ti. ― Nu. Amintirile mele despre străini. Amintirile mele despre gânÂdaci. Valentine se cutremură, parcă străbătută de un neaÈ™teptat fior rece. ― Refuz să mă mai uit la filmele cu gândaci! Sunt întotdeauna la fel. ― Eu le-am studiat ore întregi. Felul cum se miÈ™că navele lor prin spaÈ›iu... Și încă ceva, de care mi-am dat seama abia aici, pe lac. Toate imaginile în care gândacii È™i oamenii se înfruntă direct provin din PriÂma Invazie. ÃŽn cadrele din a Doua Invazie, unde soldaÈ›ii noÈ™tri poartă uniforme FI, gândacii sunt întotdeauna deja morÈ›i. Zac peste tot, prăÂbuÈ™iÈ›i peste comenzi. Nici un semn de luptă, nimic. Iar din bătălia lui Mazer Rackham... nu mi s-a arătat nici măcar o fotografie. ― Poate că-i vorba de o armă secretă. ― Nu, nu, nu mă interesează felul cum au murit. E vorba de gânÂdacii înÈ™iÈ™i. Nu È™tiu nimic despre ei È™i totuÈ™i într-o bună zi se pare că va trebui să-i înfrunt. Am disputat multe bătălii în viaÈ›a mea, uneori jocuri, alteori... nu. De fiecare dată am învins pentru că am înÈ›eles felul în care gândea inamicul meu. L-am înÈ›eles după cum se comporta. ÃŽmi puteam da seama ce credea c-o să fac eu È™i cum ar fi vrut să se desÂfășoare lupta. Și mă adaptam. Mă pricep bine la asta. Să înÈ›eleg cum gândesc alÈ›ii. ― Blestemul copiilor Wiggin... Valentine glumea, totuÈ™i o înfricoÈ™a gândul că Ender ar fi putut s-o cunoască la fel de bine ca È™i pe inamicii lui. Peter o înÈ›elesese dinÂtotdeauna, sau cel puÈ›in aÈ™a credea el; era însă o asemenea lepădătură morală, încât fata nu se simÈ›ise niciodată stânjenită când îi ghicise chiar È™i gândurile cele mai urâte. Dar Ender... n-ar fi dorit s-o "citească". S-ar fi simÈ›it dezbrăcată în faÈ›a lui. S-ar fi ruÈ™inat. ― Crezi că nu-i poÈ›i bate pe gândaci dacă nu-i cunoÈ™ti. ― Nu-i doar atât. Stând singur aici È™i neavând ce face, m-am gândit È™i la mine. Am încercat să-nÈ›eleg de ce mă detest atât de mult. ― Nu-i adevărat, Ender... ― Nu-mi spune: "Nu-i adevărat, Ender." Mi-a trebuit mult timp să-mi dau seama de lucrul ăsta dar, crede-mă, aÈ™a-i! Mă urăsc pe mine însumi. Și am ajuns la următoarea concluzie: în clipa când îmi înÈ›eleg cu adevărat inamicul, când îl înÈ›eleg îndeajuns de bine ca să-l pot înÂvinge, în acel moment eu îl È™i iubesc. Cred că-i imposibil să înÈ›elegi cu adevărat pe cineva, ce vrea el, ce crede el È™i să nu-l iubeÈ™ti aÈ™a cum se iubeÈ™te el pe sine. Și atunci, în clipa aceea, când îl iubesc... ― ÃŽl înfrângi. Pentru o clipă, Valentinei nu-i mai fu teamă că Ender avea s-o înÈ›eleagă È™i pe ea. ― Nu, n-ai înÈ›eles. ÃŽl distrug! Fac în aÈ™a fel încât să-i fie imposibil să-mi mai facă rău vreodată. ÃŽl strivesc È™i-l zdrobesc, până nu mai exisÂtă. ― Ba nu-i adevărat. Iar acum frica reveni, mai puternică decât înainte. "Peter s-a cuÂminÈ›it, însă tu... pe tine te-au transformat într-un ucigaÈ™. Două feÈ›e ale aceleiaÈ™i monede, dar ce-nseamnă fiecare?" ― Val, eu am făcut cu adevărat rău unor persoane. Nu inventez nimic. ― Știu, Ender. "Cum îmi vei face mie rău?" ― Vezi în ce mă transform, Val? întrebă el încetiÈ™or. Până È™i tu te temi de mine. Și-i atinse obrazul, atât de uÈ™or, încât fata fu gata să izbucnească în plâns. AÈ™a cum o atingea mânuÈ›a lui de prunc. ÃŽÈ™i amintea gestul acesta, atingerea mâinii moi È™i nevinovate, pe obrazul ei. ― Nu-i aÈ™a, răspunse ea È™i în clipa aceea era adevărat. ― Ar trebui să te temi. "Nu, n-ar trebui să mă tem." ― O să È›i se umfle pielea, dacă stai atâta în apă. Și s-ar putea să te atace È™i rechinii. Ender surâse. ― Rechinii au învățat de mult să mă lase-n pace. Se cațără totuÈ™i pe plută, care se înclină È™i fu inundată de apă. VaÂlentine o simÈ›i rece pe piele. ― Să È™tii că Peter va reuÈ™i. E suficient de inteligent ca să nu grăÂbească lucrurile, dar va izbuti să-È™i croiască drum în sânul puterii dacă nu imediat, atunci mai târziu. ÃŽncă nu sunt sigură dacă asta o să fie bine sau rău. Peter poate fi crud, dar el È™tie cum poate obÈ›ine È™i păstra puterea È™i există semne că după ce se termină războiul cu gândacii, sau poate chiar mai devreme, lumea se va prăbuÈ™i înapoi în haos. Tratatul VarÈ™ovia se îndrepta spre hegemonie încă înainte de Prima Invazie. Dacă o vor face È™i după... ― Deci până È™i Peter poate reprezenta o alternativă mai bună. ― Ai descoperit în tine semnele unui distrugător, da? AcelaÈ™i lucru este valabil È™i pentru mine. Peter n-are un monopol asupra răului, inÂdiferent ce consideră cei care i-au interpretat testele. Are însă calități de constructor: nu-i blând, dar nu mai distruge orice lucru bun pe care-l întâlneÈ™te. Odată ce-È›i dai seama că puterea va ajunge întotdeauna la cei care tânjesc după ea, cred că vei fi de acord că ar putea-o deÈ›ine oameni mult mai răi decât Peter. ― Cu aÈ™a o recomandare, mai că l-aÈ™ vota È™i eu. ― Uneori pare absolut prostesc. Un băiat de paisprezece ani È™i suÂrioara lui mai mică plănuind să cucerească lumea... ÃŽncercă să râdă. Nu era nimic amuzant. Dar noi nu suntem copii obiÈ™nuiÈ›i! Valentine încercă să se imagineze aidoma celorlalte fete de la È™coală. ÃŽncercă să-È™i închipuie o viață lipsită de responsabilități pentru viitorul lumii. ― Eu nu cred la fel. Se întinse pe plută, de parcă putea rămâne veÈ™nic pe loc. Era adevărat. Indiferent ce-i făcuseră lui Ender în Școala de LupÂtă, îi distruseseră ambiÈ›ia. Pur È™i simplu nu mai dorea să părăsească apele încălzite de soare. "Nu", înÈ›elese ea. "Nu, el crede că nu vrea să plece de aici, totuÈ™i are prea mult din Peter. Sau prea mult din mine. Nici unul dintre noi n-ar putea să fie fericit mult timp ― fără să facă nimic. Sau poate că de fapt, noi n-am putea fi fericiÈ›i trăind fără altcineva". AÈ™a încât, începu să iscodească din nou: ― Care-i persoana cea mai cunoscută din întreaga lume? ― Mazer Rackham. ― Și dacă tu vei câștiga următorul război, aÈ™a cum a făcut Mazer? ― Rackham a reprezentat un noroc chior. O baftă... Nimeni nu creÂdea în el. S-a întâmplat să se găsească în locul cuvenit, la momentul cuvenit. ― Dar să zicem că aÈ™a va fi È™i cu tine. Să zicem că-i înfrângi pe gândaci È™i numele tău va fi cunoscut aÈ™a cum e cunoscut al lui. ― ÃŽl las pe altul să fie faimos. Peter vrea să fie faimos. ÃŽl las pe el să salveze lumea. ― Nu vorbesc despre glorie, Ender. Nu vorbesc nici despre putere. Vorbesc despre accidente, aÈ™a cum a fost accidentul prin care Mazer Rackham a ajuns să fie acolo, atunci când cineva trebuia să-i oprească pe gândaci. ― Dacă eu sunt aici, spuse Ender, atunci nu voi mai fi acolo. Va fi altcineva. Să aibă altcineva accidentul. Tonul lui de nepăsare plictisită o înfurie pe fată: ― Eu vorbesc despre viaÈ›a mea, egoistul naibii ce eÈ™ti! Dacă cuvintele ei îl deranjaseră, Ender nu se trăda în nici un fel. Rămase locului, cu ochii închiÈ™i. ― Când erai mic È™i Peter te tortura, a fost bine că n-am rămas înÂtinsă în pat, aÈ™teptând ca mama È™i tata să te salveze. Ei n-au înÈ›eles niciodată cât de periculos era Peter. Știam că ai monitorul, dar n-am stat să-i aÈ™tept. Știi ce-mi făcea Peter pentru că-l opream să te chinuie? ― Taci, È™opti Ender. Și pentru că Valentine văzu că pieptul îi tremura, pentru că È™tia că într-adevăr îi făcuse rău, pentru că, precum Peter, îi găsise punctul vulnerabil È™i-l lovise acolo, ea tăcu. ― Nu-i pot bate, rosti încet băiatul... ÃŽntr-o bună zi, voi fi în spaÈ›iu, ca Mazer Rackham, È™i toÈ›i vor depinde de mine, iar eu nu voi putea s-o fac. ― Dacă tu nu poÈ›i, Ender, atunci nimeni nu poate. Dacă tu nu poÈ›i să-i învingi, atunci merită să câștige, pentru că sunt mai puternici È™i mai buni decât noi. Nu va fi vina ta. ― Spune asta celor morÈ›i. ― Dacă nu tu, atunci cine? ― Oricine. ― Nimeni, Ender. Vreau să-È›i spun ceva: Dacă încerci È™i pierzi, atunci nu-i vina ta. Dar dacă nu-ncerci È™i noi pierdem, atunci e numai vina ta. Tu ne-ai omorât pe toÈ›i. ― Indiferent ce-ar fi, nu sunt un ucigaÈ™. ― Dar ce altceva ar trebui să fii? Creierul oamenilor n-a evoluat pentru ca ei să stea tolăniÈ›i lângă lacuri. Primul lucru pe care l-am învățat a fost să ucidem. Și-a fost bine că l-am învățat, altfel am fi morÈ›i È™i tigrii ar stăpâni Pământul. ― Niciodată nu l-am putut învinge pe Peter. Indiferent ce am zis, sau am făcut. Niciodată! Deci totul revenea la Peter. ― Era mai mare decât tine. Și mai puternic. ― AÈ™a sunt È™i gândacii. Valentine îi înÈ›elegea logica. Sau mai degrabă, lipsa de logică. EnÂder putea învinge oricând, dar în adâncul inimii sale È™tia că întotdeauna exista cineva capabil să-l distrugă. Știa că nu putea câștiga cu adevărat, deoarece mai exista È™i Peter, invincibilul campion. ― Vrei să-l învingi pe Peter? întrebă fata. ― Nu. ― ÃŽnvinge-i pe gândaci! După aceea, revino acasă È™i vezi cine-l mai bagă în seamă pe Peter Wiggin. PriveÈ™te-l în ochi, când toată luÂmea te va iubi È™i adula. ÃŽn ochii lui vei citi înfrângerea, Ender. AÈ™a vei învinge! ― Nu înÈ›elegi, spuse el. ― Ba da. ― Nu, nu-nÈ›elegi. Nu vreau să-l înving pe Peter. ― Atunci ce vrei? ― Vreau ca el să mă iubească. Valentine nu avea ce să răspundă. Din câte È™tia, Peter nu iubise pe nimeni. Ender nu mai adăugă nimic. Tăcu È™i rămase întins, fără să se miÈ™Âte. ÃŽn cele din urmă, transpirată È™i ciupită de țânÈ›arii care apăruseră odată cu amurgul, fata făcu o baie, apoi începu să împingă pluta spre țărm. Ender continua să stea nemiÈ™cat, totuÈ™i răsuflarea lui neregulată dovedea că nu dormea. Când ajunseră la mal, Valentine sui pe ponton È™i spuse: ― Eu te iubesc, Ender. Mai mult ca oricând. Indiferent ce vei hoÂtărî. Băiatul nu răspunse. Ea se îndoi că fusese crezută. Urcă dealul, clocotind de mânie împotriva celor care o determinaseră să vină aici. La urma urmei, făcuse exact ce doriseră ei. ÃŽl convinsese pe Ender să revină la È™coală È™i el n-avea s-o ierte prea curând pentru asta. Băiatul intră pe ușă încă ud după ultima baie. Afară era întuneric, iar în odaia unde-i aÈ™tepta Graff, lumina era stinsă. ― Plecăm? întrebă Ender. ― Dacă tu vrei... ― Când? ― Când eÈ™ti gata. Ender făcu duÈ™ È™i se îmbrăcă. ÃŽn cele din urmă se obiÈ™nuise cu hainele civile, totuÈ™i, parcă nu se simÈ›ea în largul său fără uniformă sau costum de luptă. "N-o să mai port niciodată un costum", se gândi. "Acela era jocul Școlii de Luptă, È™i am terminat cu el." Auzea greierii cântând în pădure; mult mai aproape, pietriÈ™ul scrâșni sub roÈ›ile unei maÈ™ini care se apropia. Ce altceva să ia cu el? Citise câteva cărÈ›i din bibliotecă, dar nu erau ale lui È™i nu le putea lua. Singurul obiect ce-i aparÈ›inea era pluta, pe care o construise singur, dar ea urma să rămână aici. Acum lumina se aprinsese în camera lui Graff. Bărbatul își schimÂbase hainele. Revenise la uniformă. Au luat loc amândoi pe bancheta din spate a maÈ™inii, care merse pe drumuri de È›ară, apropiindu-se de o poartă secundară a aeroportului. ― Pe vremuri, rosti Graff, când populaÈ›ia era în creÈ™tere, aici exiÂstau ferme È™i păduri. A fost un È›inut al apelor; ploile formau o mulÈ›ime de pâraie È™i există multe ape subterane. Pământul este adânc, Ender, È™i e viu. Noi, oamenii, trăim doar la suprafață, ca insectele de pe guÂnoaiele care se strâng la malul bălÈ›ilor. Băiatul nu spuse nimic. ― ÃŽi antrenăm, aÈ™a cum o facem, pe viitorii comandanÈ›i pentru că aÈ™a trebuie ― trebuie să gândească în anumite feluri, să nu se lase diÂstraÈ™i de altele ― de aceea îi izolăm. Pe ei, È™i pe tine. Vă È›inem izolaÈ›i. Și dă rezultate. Dar când nu întâlneÈ™ti niciodată oameni, când nu cuÂnoÈ™ti Pământul în sine, când trăieÈ™ti între pereÈ›i de metal care te apără de frigul spaÈ›iului, e foarte uÈ™or să uiÈ›i de ce merită salvat Pământul. De ce lumea oamenilor s-ar putea să merite preÈ›ul care-l plăteÈ™ti tu. "Deci de-asta m-aÈ›i adus aici!", gândi Ender. "DeÈ™i vă grăbeaÈ›i atât de tare, de asta aÈ›i sacrificat trei luni: ca să mă faceÈ›i să iubesc Pământul. Ei bine, aÈ›i reuÈ™it! Toate trucurile au reuÈ™it. Și Valentine; ea era alt atu al vostru, care să-mi amintească faptul că nu mă duc la È™coală pentru binele meu personal. Ei bine, n-o să uit!" ― Poate că m-am folosit de Valentine, continuă Graff, È™i poÈ›i să mă urăști pentru asta, dar nu uita că a venit doar datorită relaÈ›iei dintre voi; ea este adevărată È™i doar ea contează. ÃŽntre oameni există miliarde de asemenea legături. Iar tu lupÈ›i ca să nu fie distruse. Ender își întoarse chipul spre geam È™i urmări elicopterele È™i diriÂjabilele, ridicându-se È™i coborând. Luară un elicopter până la spaÈ›ioportul FI de la Stumpy Point. ÃŽn mod oficial purta numele unui fost Hegemon, însă toată lumea îi spuÂnea Stumpy Point; aÈ™a se numise orășelul care fusese complet acoperit cu asfalt atunci când începuseră să construiască insulele uriaÈ™e din oÈ›el È™i beton ce presărau strâmtoarea Pamlico. Existau încă păsări acvatice, pășind agale prin apa sărată, unde copacii acoperiÈ›i cu muÈ™chi își pleÂcau ramurile parcă adăpându-se. ÃŽncepuse să plouă uÈ™or, È™i betonul era negru È™i lucios; era greu de spus unde anume se termina asfaltul È™i unde începea strâmtoarea. Graff îl conduse printr-un labirint de uÈ™i. Autoritatea era repreÂzentată de o sferă micuță din plastic. Colonelul o introducea în fante, uÈ™ile se deschideau, oamenii se ridicau în picioare È™i salutau, iar ei treÂceau mai departe. Băiatul observă că la început toÈ›i îl urmăreau cu priÂvirile pe Graff, însă pe măsură ce pătrundeau mai adânc în spaÈ›ioport, oamenii începură să-l privească pe el. IniÈ›ial remarcaseră purtătorul autorității, dar apoi, în locurile unde toÈ›i deÈ›ineau autoritate, îi interesa necunoscutul. Abia când Graff își fixă centurile pe scaunul de lângă el, Ender înÈ›elese că bărbatul avea să-l însoÈ›ească. ― Până unde? întrebă el. Până unde o să vii cu mine? Graff surâse scurt: ― Până la capăt. ― Te-au făcut directorul Școlii de Comandă? ― Nu. Deci îl scoseseră de la Școala de Luptă doar pentru a-l însoÈ›i pe el la următoarea destinaÈ›ie. "Cât de important sunt?" se întrebă băiatul. Și aidoma unei È™oapte a lui Peter înăuntrul minÈ›ii sale, auzi întrebarea: "Cum să mă pot folosi de acest lucru?" Se înfioră È™i încercă să se gândească la altceva. Poate că Peter visa să conducă lumea, dar Ender nu avea asemenea vise. TotuÈ™i, revăzându-È™i anii din Școala de Luptă, își dădu seama că deÈ™i nu căutase niÂciodată puterea, o deÈ›inuse mereu. Considera însă că era o putere năsÂcută din calități, nu obÈ›inută prin manipulare. Nu avea nici un motiv să se ruÈ™ineze de ea. Niciodată, exceptând poate cazul lui Bean, n-o folosise ca să facă rău cuiva. Iar cu Bean lucrurile sfârÈ™iseră bine. ÃŽn cele din urmă, îi devenise prieten, luând locul pierdutului Alai, care, la rândul său, o înlocuise pe Valentine. Valentine, care îl ajuta pe Peter în planurile sale. Valentine, care continua să-l iubească pe Ender, inÂdiferent ce se petrecuse. Și urmând asociaÈ›iile acelea de gânduri, reveni la Pământ, la ceasurile liniÈ™tite petrecute în mijlocul lacului limpede, înconjurat de colinele împădurite. "Acesta e Pământul", își spuse. Nu un glob cu diametrul de mii de kilometri, ci o pădure cu un iaz scânÂteietor, o căsuță ascunsă printre copaci, sus, pe creasta dealului, o pantă acoperită cu iarbă urcând de pe mal, peÈ™ti sărind È™i păsări plonjând după insectele care trăiau la graniÈ›a dintre apă È™i cer. Pământul era zgoÂmotul permanent al greierilor, vânturilor È™i păsărilor. Și glasul unei fete, care-i vorbea din copilăria sa îndepărtată. AcelaÈ™i glas care, odată, îl apărase de teroare. AcelaÈ™i glas pentru care ar fi făcut orice să-l păsÂtreze în viață, pentru care s-ar fi întors la È™coală, pentru care era gata să lase până È™i Pământul pentru alÈ›i patru, patruzeci sau patru mii de ani. Chiar dacă ea îl iubea pe Peter mai mult. Þinea ochii strâns închiÈ™i È™i nu scoase nici un sunet; cu toate acestea, Graff se întinse de pe scaunul său È™i-i atinse mâna. Ender se încordă surprins È™i după scurt timp colonelul își retrase braÈ›ul; dar penÂtru o clipă, băiatul se gândi uluit că, poate, Graff simÈ›ea o afecÈ›iune pentru el. Era însă imposibil; nu fusese decât un alt gest bine calculat. Graff crea un comandant dintr-un băieÈ›el. Fără îndoială, în manualul de pedagogie se recomanda un gest de afecÈ›iune din partea profesoruÂlui. Naveta ajunse în numai câteva ore la satelitul LIP. Lansarea Inter-Planetară era locuită de trei mii de oameni, care respirau oxigenul produs de plantele ce le furnizau È™i hrana, È™i beau apa care trecuse deja de zece mii de ori prin corpurile lor. Se aflau acolo ca să repare È™i să întreÈ›ină remorcherele ce executau toate operaÈ›iunile grele din Sistemul Solar, precum È™i navetele care-È™i purtau încărcăturile È™i pasagerii pe PăÂmânt sau Lună. Era o lume unde, pentru scurt timp, Ender se simÈ›i în largul său, deoarece podelele se curbau în sus, la fel ca în Școala de Luptă. Remorcherul lor era destul de nou; FI renunÈ›a periodic la navele vechi, înlocuindu-le cu cele mai recente modele. Tocmai descărcase oÈ›el laminat provenit de la o navă-uzină ce consuma asteroizii mai măÂrunÈ›i din Centură. Laminatele aveau să fie trimise pe Lună, È™i se forÂmase deja un convoi de paisprezece È™lepuri. Colonelul introduse însă bila din plastic în altă fantă È™i È™lepurile fură decuplate. Remorcherul urma să facă o cursă rapidă, spre o destinaÈ›ie È›inută în secret de Graff, până după ce părăseau LIP. ― Nu-i nici un mister, zise căpitanul remorcherului. Când destiÂnaÈ›ia nu se comunică, înseamnă că-i LIS. Prin analogie cu LIP, Ender bănui că literele însemnau Lansare Inter-Stelară. ― Nu È™i acum, răspunse Graff. ― Atunci încotro? ― Comandamentul FI. ― N-am nici o autorizaÈ›ie de securitate ca să cunosc destinaÈ›ia asta, domnule! ― O cunoaÈ™te nava ta, spuse Graff. Rulează programul acesta È™i urmează ruta afiÈ™ată. ÃŽi întinse bila din plastic. ― Și eu ce-o să fac, o să-nchid ochii în timpul călătoriei, ca să nu-mi dau seama unde suntem? ― Ah, nu, bineînÈ›eles că nu! Comandamentul FI se află pe Eros, care se găseÈ™te cam la trei luni de aici, mergând cu viteză maximă. Desigur aceasta va fi viteza utilizată de navă. ― Eros? Crezusem că gândacii l-au ars cu radiaÈ›ii până... ah! Când am primit autorizaÈ›ia de securitate ca să È™tiu toate astea? ― N-ai primit-o. De aceea, la sosirea pe Eros vei căpăta probabil o slujbă permanentă acolo. Căpitanul pricepu imediat È™i nu-i plăcu câtuÈ™i de puÈ›in. ― Sunt un pilot, blestematule, È™i n-ai nici un drept să mă legi de-un bolovan! ― Deocamdată ignor limbajul folosit cu un ofiÈ›er superior. ÃŽmi pare rău, dar am primit ordin să rechiziÈ›ionez cel mai rapid remorcher militar disponibil. La momentul sosirii mele, nu exista altul. Fruntea sus! Războiul se poate termina peste vreo cincisprezece ani, È™i-atunci poziÈ›ia Comandamentului FI n-o să mai fie un secret. Apropo, în cazul când eÈ™ti unul dintre tipii care preferă manevrele manuale, ar trebui să È™tii că Eros a fost întunecat. Albedo-ul lui e doar cu puÈ›in mai străluÂcitor decât o gaură neagră. N-o să-l vezi. ― Mersi! făcu căpitanul. Abia după o lună de drum, reuÈ™i să i se adreseze politicos lui Graff. Calculatorul remorcherului avea o bibliotecă limitată ― orientată în principal spre destindere, nu spre educaÈ›ie. AÈ™a încât pe durata căÂlătoriei, după micul dejun È™i exerciÈ›iile matinale, Ender È™i Graff stăteau de vorbă. Despre Școala de Comandă. Despre Pământ. Despre astroÂnomie È™i fizică, È™i despre orice dorea băiatul să afle. Și în primul rând, dorea să afle despre gândaci. ― Nu È™tim prea multe, îi spuse Graff. Niciodată n-am avut un priÂzonier viu. Dacă prindeam unul viu È™i neînarmat, murea în clipa când își dădea seama că a fost capturat. Chiar È™i acel "unul" este nesigur ― de fapt, majoritatea gândacilor soldaÈ›i sunt femele, dar cu organe seÂxuale atrofiate sau rudimentare. Nu putem fi siguri. Þie È›i-ar fi de cel mai mare folos psihologia lor, însă n-am avut nici o ocazie să-i interogăm. ― Spune-mi ce È™tiÈ›i È™i poate c-o să aflu ceva util. Și Graff îi spuse. Gândacii erau fiinÈ›e care ar fi putut evolua È™i pe Pământ, dacă în urmă cu un miliard de ani lucrurile s-ar fi petrecut altfel. La nivel molecular nu existau surprize. Până È™i materialul geÂnetic era acelaÈ™i. De aceea nu era de mirare că pentru oameni aduceau cu niÈ™te insecte. DeÈ™i organele lor interne erau mult mai complexe È™i specializate decât ale oricărei insecte, È™i dezvoltaseră un schelet intern, exoscheletul dispărând aproape în totalitate, structura fizică semăna cu a strămoÈ™ilor lor, comparabili cu furnicile pământene. ― Să nu te laÈ™i însă păcălit, spuse Graff. Te ajută în aceeaÈ™i măsură în care È›i-aÈ™ spune că strămoÈ™ii noÈ™tri semănau foarte mult cu veveÂriÈ›ele. ― Dacă altceva n-avem, tot e ceva, zise Ender. ― VeveriÈ›ele n-au construit niciodată nave interstelare. De obicei apar unele transformări pe drumul de la culesul alunelor È™i seminÈ›elor la exploatarea asteroizilor È™i instalarea de baze È™tiinÈ›ifice permanente pe sateliÈ›ii lui Saturn. Se presupunea că gândacii vedeau cam în acelaÈ™i spectru ca È™i oaÂmenii; navele È™i bazele planetare erau iluminate artificial, totuÈ™i anteÂnele lor păreau aproape rudimentare. Autopsiile nu oferiseră date asuÂpra existenÈ›ei mirosului, gustului sau auzului. ― BineînÈ›eles, nu putem fi siguri. Dar n-am găsit nici o dovadă că folosesc sunetele pentru comunicaÈ›ii. Mai ciudat este că pe navele lor nu exista nici un fel de aparatură de transmisii. Nici radiouri, nici altceva care ar fi putut emite sau recepÈ›iona semnale. ― Navele comunicau între ele. Am văzut filmele; discutau între ele. ― Adevărat. ÃŽnsă direct, de la minte la minte. Ãsta-i lucrul cel mai important pe care l-am aflat. ComunicaÈ›iile dintre ei, indiferent care le-ar fi natura, sunt instantanee. Viteza luminii nu constituie o barieră. Când Mazer Rackham i-a învins, au tras obloanele. Instantaneu! N-a existat timp pentru nici un semnal. Totul s-a oprit... pur È™i simplu. Ender își aminti imaginile cu gândaci lipsiÈ›i de răni vizibile, morÈ›i la posturile lor. ― Atunci s-a înÈ›eles că era posibilă. Mă refer la comunicarea cu viteză superluminică. Asta s-a întâmplat acum È™aptezeci de ani È™i, o dată ce-am È™tiut că se poate, am făcut-o. Nu eu, desigur, nici măcar nu mă născusem... ― Cum e posibilă? ― Nu-È›i pot explica fizica filotică. De fapt, cred că nimeni nu priÂcepe nici jumătate din ea. Important e că am construit ansiblul. Numele oficial este Comunicatorul Instantaneu prin Paralaxă Filotică, dar ciÂneva a descoperit numele de ansiblu într-o carte veche È™i denumirea a prins. Majoritatea oamenilor nici nu È™tiu că există un asemenea aparat. ― Deci navele pot comunica între ele chiar dacă se găsesc în caÂpete opuse ale Sistemului Solar, rosti Ender. ― Mai mult: pot comunica între ele din colÈ›uri opuse ale galaxiei. Iar gândacii o fac fără să recurgă la aparate. ― AÈ™adar au aflat instantaneu că au fost învinÈ™i. Până acum, creÂzusem că... de fapt toÈ›i spuneau că abia cu douăzeci È™i cinci de ani în urmă au aflat că au fost înfrânÈ›i. ― S-a evitat o panică generală. Apropo, îți spun lucruri pe care n-ar trebui să le È™tii dacă vei părăsi vreodată Comandamentul FI înainte de sfârÈ™itul războiului. Ender se înfurie. ― Dacă m-ai cunoaÈ™te cât de cât, ai È™ti că pot păstra un secret. ― Asta-i regulă. Se consideră că persoanele sub douăzeci È™i cinci de ani constituie un risc de securitate. Este injust pentru mulÈ›i copii responsabili, totuÈ™i reduce numărul celor care ar putea scăpa ceva. ― La urma urmei, de ce atâta mister? ― Pentru că ne-am asumat niÈ™te riscuri teribile, Ender, È™i nu vrem ca orice reÈ›ea pământeană să ne ghicească deciziile. Vezi tu, imediat ce am construit ansiblul, l-am instalat pe cele mai bune nave ale noastre È™i le-am trimis să atace sistemul planetar de origine al gândacilor. ― Știm unde este? ― Da. ― Deci nu aÈ™teptăm a Treia Invazie. ― Noi suntem a Treia Invazie. ― ÃŽi atacăm... Nimeni nu spune asta. ToÈ›i cred că avem o flotă uriașă de apărare, aÈ™teptând în norul de comete... ― N-avem nici măcar o navă acolo. Sistemul Solar e aproape comÂplet lipsit de apărare. ― Și dacă ei au trimis o flotă împotriva Pământului? ― Atunci suntem ca È™i morÈ›i: TotuÈ™i navele noastre n-au văzut niÂmic, nici o urmă. ― Poate c-au renunÈ›at È™i vor să ne lase în pace. ― Poate. Ai văzut filmele. Ai fi în stare să pui zălog omenirea pe È™ansa ca ei să renunÈ›e È™i să ne lase în pace? Ender încercă să calculeze anii scurÈ™i. ― Deci navele noastre călătoresc de È™aptezeci de ani... ― Unele. Altele de treizeci de ani, iar altele de douăzeci. Acum construim nave mai bune. Descoperim permanent amănunte noi despre proprietățile spaÈ›iului. ÃŽnsă toate navele stelare ieÈ™ite din È™antiere se înÂdreaptă către o planetă sau un avanpost al gândacilor. Absolut toate, transportând crucișătoare È™i bombardiere, se apropie de gândaci. Sunt foarte aproape; au început deja frânarea. Primele au fost trimise spre obiectivele îndepărtate, iar cele recente către È›inte mai apropiate. Aproximările noastre au fost destul de corecte. Toate vor sosi la desÂtinaÈ›ie într-un interval de câteva luni. Din nefericire, planeta-capitală a gândacilor va fi atacată de navele noastre cele mai învechite, aproape primitive. Sunt însă bine dotate ― avem unele arme pe care gândacii nu le-au mai văzut. ― Când vor ajunge la È›intă? ― ÃŽn următorii cinci ani, Ender. Totul e pregătit la Comandamentul FI. Principalul ansiblu se află acolo, în contact cu întreaga flotă; navele sunt în perfectă stare, gata de luptă. Ne lipseÈ™te doar comandantul băÂtăliilor. Cineva care să È™tie ce dracu' să facă cu navele alea când ajung acolo. ― Și dacă nimeni nu È™tie? ― Ne vom strădui să facem tot ce putem, cu cel mai bun comanÂdant pe care-l vom avea. "Eu", se gândi Ender. "Vor să fiu gata în cinci ani." ― Colonele, nu există nici măcar unu la sută È™anse să pot comanda o flotă în timp util. ― Asta-i! înălță din umeri Graff. Fă tot ce poÈ›i. Dacă n-o să fii gata, o să ne descurcăm cu ce avem. Ender se simÈ›i mai uÈ™urat. ÃŽnsă numai pentru un moment. ― Trebuie să È™tii că deocamdată n-avem chiar nimic. Băiatul înÈ›elese că era altă manevră de-a lui Graff. "Fă-mă să cred că totul depinde de mine, ca să nu mă relaxez, ca să trag de mine cât mai tare." Manevră sau nu, putea totuÈ™i să fie adevărat. De aceea, n-avea să precupeÈ›ească nici un efort. Era ceea ce dorise Val de la el. "Cinci ani. Doar cinci ani până la sosirea flotei, iar eu nu È™tiu aproape nimic." ― Peste cinci ani, voi avea abia cincisprezece ani, spuse Ender. ― Pe cale de-a împlini È™aisprezece, adăugă Graff. Totul depinde de ceea ce vei È™ti. ― Colonele, zise băiatul, aÈ™ vrea să mă-ntorc È™i să înot în lac. ― După ce câștigăm războiul. Sau după ce-l pierdem... O să mai avem la dispoziÈ›ie câteva decenii până vor ajunge aici, ca să ne terÂmine. Casa va fi tot acolo, È™i-È›i promit că vei putea înota după pofta inimii. ― TotuÈ™i sunt prea tânăr pentru autorizaÈ›ia de securitate. ― O să te È›inem tot timpul sub pază militară... Armata È™tie cum să procedeze în asemenea cazuri. Amândoi râseră È™i Ender trebui să-È™i reamintească faptul că Graff doar se prefăcea prietenos; toate acestea nu erau decât minciuni sau vicleÈ™uguri, menite să-l transforme pe băiat într-o maÈ™ină de luptă eficientă. "Voi deveni exact unealta pe care o doriÈ›i", se gândi Ender, "dar cel puÈ›in nu mă voi lăsa păcălit. O s-o fac, pentru că aÈ™a vreau eu, nu pentru că m-ai păcălit tu, ticălosule!" Remorcherul ajunse lângă Eros fără ca asteroidul să apară pe ecrane È™i căpitanul trecu scannerul pe infraroÈ™u. Se aflau la numai patru mii de kilometri de È›inta călătoriei, dar Eros, lung de douăzeci È™i patru de kilometri, era invizibil, de parcă n-ar fi reflectat razele soarelui. Acostară la una dintre cele trei platforme-docuri de pe orbită. Nu puteau asoliza direct, deoarece gravitaÈ›ia asteroidului fusese mărită, iar remorcherul, destinat doar transportului interplanetar, n-ar fi putut evada din fundul puÈ›ului gravitaÈ›ional. Căpitanul își luă rămas bun pe un ton iritat; Ender È™i Graff plini de voioÈ™ie. Bărbatul era nemulÈ›umit pentru că avea să-È™i părăsească nava; Ender È™i Graff se simÈ›eau ca niÈ™te prizonieri eliberaÈ›i, în sfârÈ™it, din temniță. Când suiră la bordul navetei care urma să-i coboare pe Eros, parafrazau replici din filmele urmărite non-stop de căpitan È™i hohoteau ca niÈ™te nebuni. Căpitanul se mohorî la chip È™i se retrase, prefăcându-se că merge la culcare. Atunci, aproape ca un gând ivit în ultima clipă, Ender îl întrebă pe colonel: ― De ce ne războim cu gândacii? ― Am auzit mai multe motive, răspunse Graff. Că sistemul lor e suprapopulat È™i trebuie să se extindă. Că ei nu pot suporta ideea altei forme de viață inteligentă în univers. Că nu cred că noi suntem viață inteligentă. Că au cine È™tie ce religie stranie. Că au urmărit emisiunile noastre TV È™i au decis că suntem prea violenÈ›i. Tot felul de ipoteze. ― Tu ce crezi? ― Nu contează ce cred eu. ― Oricum vreau să È™tiu. ― Probabil că ei discută direct, de la minte la minte. Ceea ce gânÂdeÈ™te unul gândeÈ™te È™i altul; ceea ce-È™i aminteÈ™te unul, își poate aminti È™i altul. De ce să-È™i fi dezvoltat un limbaj? De ce să fi învățat vreodată să citească È™i să scrie? De unde să È™tie ce înseamnă cititul È™i scrisul, dacă le-ar vedea? Sau semnalele? Sau numerele? Sau orice altceva foÂlosim noi pentru a comunica? Nu-i vorba doar de-a traduce dintr-un grai în altul. Ei n-au nici un fel de grai. Am folosit toate mijloacele de comunicare pe care ni le-am putut imagina, dar n-au nici măcar echipamentele cu care să-È™i dea seama că le transmitem semnale. Și poate că ei au încercat să gândească spre noi È™i nu înÈ›eleg de ce nu le răspundem. ― Deci întregul război se datorează imposibilității de comunicare între două rase. ― Dacă cel din faÈ›a ta nu-È›i poate spune istoria lui, niciodată nu poÈ›i fi sigur că nu-ncearcă să te omoare. ― Și dacă i-am lăsa-n pace? ― Ender, ei au venit primii. Dacă voiau să ne lase-n pace, ar fi putut s-o facă acum o sută de ani, înainte de Prima Invazie. ― Poate că n-au È™tiut că suntem forme de viață inteligente. Poate... ― Crede-mă, pe tema asta se discută de un secol. Nimeni nu cuÂnoaÈ™te răspunsul. Dar când se ajunge la luarea unei decizii, concluzia e aceeaÈ™i: dacă una din rase trebuie să piară, să fim siguri că noi vom supravieÈ›ui. Genele noastre nu ne lasă să hotărâm altfel. Natura nu poate accepta o specie lipsită de instinctul supravieÈ›uirii. Indivizii pot fi convinÈ™i să se auto-sacrifice, însă niciodată o rasă ca un întreg nu poate hotărî să-È™i înceteze existenÈ›a. Deci dacă putem, vom ucide gânÂdacii până la ultimul, iar ei, dacă pot, vor face la fel. ― ÃŽn privinÈ›a mea, spuse băiatul, eu sunt pentru supravieÈ›uire. ― Știu, încuviință Graff. De asta te afli aici. Capitolul l4 PROFESORUL ― Nu te-ai prea grăbit, Graff, aÈ™a-i? Nu-i un drum scurt, totuÈ™i o vacanță de trei luni mi se pare exagerată. ― Prefer să nu aduc marfa stricată. ― Există oameni care pur È™i simplu n-au simÈ›ul timpului. Eh, asta-i, la urma urmei nu-i în joc decât soarta lumii! ÃŽn sfârÈ™it... CauÂtă să ne înÈ›elegi tensiunea. Ansiblul primeÈ™te permanent raÂpoarte despre înaintarea flotei. ÃŽn fiecare zi poate începe răzÂboiul... dacă mai putem vorbi de zile. E un băiat foarte mic. ― Există măreÈ›ie în el. O dimensiune sufletească. ― Sper că È™i un instinct de vânător. ― Da. ― I-am stabilit o programă de studii. BineînÈ›eles, totul trebuie aprobat de tine. ― O să mă uit peste ea. Nu mă pricep la toate materiile acelea, comandore Chamrajnagar. Mă aflu aici doar pentru că-l cunosc pe Ender. AÈ™a că nu te teme că voi încerca să schimb ceva în conÈ›inutul programei. Viteza va creÈ™te însă. ― Câte îi putem spune? ― Nu-i irosi timpul cu fizica zborului interstelar. ― Ansiblul? ― I-am pomenit deja despre el È™i despre flote. I-am spus că vor ajunge la destinaÈ›ie în următorii cinci ani. ― Se pare că nu ne-au mai rămas prea multe de dezvăluit. ― ÃŽi puteÈ›i spune despre sistemele de armament. Trebuie să cunoască îndeajuns ca să ia decizii inteligente. ― Aha! Deci putem fi utili; ce drăguÈ›! Am blocat unul din cele cinci simulatoare exclusiv pentru el. ― Și restul? ― Celelalte simulatoare? ― CeilalÈ›i copii... ― Ai fost adus aici ca să ai grijă de Ender Wiggin. ― Eram doar curios. Nu uita, toÈ›i mi-au fost elevi. ― Iar acum sunt elevii mei. Vor pătrunde în tainele flotei, care dumitale, colonele, nu È›i-au fost dezvăluite. ― După cum vorbeÈ™ti, parcă ar fi o frăție mistică. ― Și o zeitate. Și o religie. Până È™i aceia dintre noi care coÂmandă prin ansiblu cunosc măreÈ›ia zborului interstelar. Văd că nu-È›i plac efuziunile mele. Te asigur că dispreÈ›ul îți dovedeÈ™te igÂnoranÈ›a. ÃŽn curând, Ender Wiggin va È™ti ceea ce È™tiu eu; va dansa graÈ›iosul balet spectral printre stele È™i orice putere există în el va fi descătuÈ™ată, dezvăluită, adusă înaintea universului ca să fie văzută de toÈ›i. Ai sufletul de piatră, colonele, însă eu cânt unei pietre la fel de uÈ™or ca È™i altui cântăreÈ›. Te poÈ›i retrage în cabina ta, să-È›i aranjezi lucrurile. ― N-am de aranjat decât hainele de pe mine. ― N-ai nici un bagaj? ― Salariul mi se depune într-un cont de pe Pământ. Nu l-am folosit niciodată. Doar ca să-mi cumpăr haine civile... în vacanță. ― Un non-materialist! TotuÈ™i eÈ™ti neplăcut de gras. Un ascet gurmand? Interesantă contradicÈ›ie. ― Când sunt nervos, mănânc. Tu când eÈ™ti nervos, împroÈ™ti deÈ™euri solide. ― ÃŽmi placi, colonele. Cred c-o să ne-nÈ›elegem. ― Nu-mi prea pasă, comandorule. Am venit aici pentru Ender. Și nici unul dintre noi n-a venit pentru tine. Ender detestă asteroidul din primul moment. Se simÈ›ise destul de stânjenit pe Pământ, unde podelele erau drepte; Eros era mai îngrozitor. Semăna cu un cartof, având diametrul de numai È™ase kilometri È™i juÂmătate. Deoarece suprafaÈ›a îi fusese complet modificată pentru a conÂverti lumina soarelui în energie, oamenii trăiau în încăperile legate prin tunele ce dantelau interiorul asteroidului. SpaÈ›iile închise nu reprezenÂtau o problemă pentru băiat ― mai degrabă îl deranjau podelele coriÂdoarelor, care aveau o pronunÈ›ată curbură în jos. De la început, el suÂferise de ameÈ›eli când umbla prin tuneluri, mai ales prin cele care înÂconjurau circumferinÈ›a mică a lui Eros. Nu-l ajuta cu nimic faptul că atracÈ›ia gravitaÈ›ională era de două ori mai mică decât pe Pământ ― senÂzaÈ›ia unei căderi iminente era extrem de tulburătoare. ÃŽn acelaÈ™i timp proporÈ›iile păreau stranii ― plafoanele erau prea joase pentru mărimea camerelor, iar coridoarele prea înguste. Pe anÂsamblu, nu era un loc plăcut. Lucrul cel mai iritant însă îl constituia prezenÈ›a celorlalÈ›i oameni. Ender n-avea amintiri clare despre oraÈ™ele Pământului. Ideea lui despre un număr acceptabil de persoane îl constituia Școala de Luptă, unde îi cunoscuse din vedere pe toÈ›i băieÈ›ii. Aici trăiau zece mii de persoane. Nu era înghesuială, în ciuda spaÈ›iului mare ocupat de instalaÈ›iile de suÂpravieÈ›uire; dar Ender nu suporta să fie permanent înconjurat de străini. Nu-l lăsau niciodată să lege cunoÈ™tinÈ›e. Zărea deseori alÈ›i elevi ai Școlii de Comandă, însă pentru că el nu urma nici un curs obiÈ™nuit, aceÈ™tia rămâneau simple chipuri. Participa doar ocazional la câte o lecÂÈ›ie comună; de obicei, era singur cu profesorul. Alteori, în rezolvarea unei anumite teme îl ajuta un elev mai mare, pe care nu-l mai revedea după aceea. Mânca singur sau cu colonelul Graff. ObiÈ™nuia să se recreeze în sala de gimnastică, dar rareori se înÂtâlnea acolo de două ori la rând cu aceleaÈ™i persoane. ÃŽnÈ›elegea că îl izolau iarăși, de data aceasta fără să-i ridice pe ceiÂlalÈ›i elevi împotriva lui ca să-l urască, ci limitând relaÈ›iile între ei. OriÂcum i-ar fi fost greu să lege prietenii ― cu excepÈ›ia lui, toÈ›i erau trecuÈ›i de adolescență. De aceea, Ender se retrase în studiile sale È™i învăță repede È™i bine. AstronavigaÈ›ia È™i istoria militară le asimilă cu uÈ™urință. Matematicile abstracte erau mai dificile; constată însă că dacă primea o problemă ce implica deplasări prin spaÈ›iu È™i prin timp, se putea bizui mai degrabă pe intuiÈ›ie decât pe calcule ― adesea găsea instantaneu o soluÈ›ie pe care o putea demonstra abia după minute bune, sau chiar după ore de calÂcule. Iar pentru destindere exista simulatorul: cel mai perfect joc video pe care-l văzuse vreodată. Profesorii È™i elevii îl învățară să-l utilizeze, pas cu pas. La început, necunoscând uriaÈ™a putere a jocului, îl abordase doar la nivel tactic, cu un singur luptător care manevra continuu pentru a găsi È™i distruge inamicul. Controlat de calculator, inamicul era inteÂligent È™i puternic È™i, ori de câte ori Ender încerca o manevră nouă, adÂversarul o folosea împotriva lui peste numai câteva minute. Jocul era holografic, iar cei doi luptători erau puncte luminoase de culori diferite, care dansau, se roteau È™i manevrau în interiorul unui cub cu latura de aproape zece metri. Comenzile erau extrem de deliÂcate. SpaÈ›iul de joc putea fi rotit în orice direcÈ›ie, pentru a fi urmărit din diferite unghiuri. Centrul se putea deplasa aÈ™a încât confruntarea să aibă loc mai aproape sau mai departe de jucător. Treptat, pe măsură ce Ender deveni expert în controlul vitezei, diÂrecÈ›iei, orientării È™i armelor, complexitatea jocului spori. Uneori înfrunÂta doi adversari simultan; alteori apăreau meteoriÈ›i sau sfarâmături de asteroizi; trebuia să ia în considerare consumurile de combustibil È™i energie È™i deseori era însărcinat cu executarea anumitor misiuni. Când stăpâni jocul cu o navetă, îi permiseră să treacă la escadrila de patru navete. Comanda piloÈ›ii simulaÈ›i È™i, în loc să execute comenÂzile calculatorului, trebuia el însuÈ™i să determine tactica, hotărând care obiectiv era cel mai important È™i conducând escadrila pentru a-l cuceri. ÃŽn orice moment putea prelua, pentru scurt timp, comanda personală a unei navete; la început procedă aÈ™a în mod frecvent, însă atunci ceÂlelalte trei erau distruse rapid. Treptat, jocurile sporiră în dificultate È™i Ender trebui să rămână tot mai mult timp la comanda escadrilei. Când o făcea, câștiga din ce în ce mai des. După un an petrecut în Școala de Comandă, putea juca pe simuÂlator la oricare dintre cele cincisprezece niveluri, de la pilotarea unei navete independente È™i până la comanda unei flote. ÃŽnÈ›elesese de mult că rolul sălii din Școala de Luptă îl avea aici simulatorul. Și cursurile erau utile, dar adevărata instruire o constituia jocul. Din când în când, veneau câte unii să-l vadă jucând. Nu vorbeau niciodată ― rareori i se adresa cineva, cu excepÈ›ia cazurilor când trebuiau să-l înveÈ›e ceva anume. Spectatorii tăceau, privindu-i cum rezolvă o simulare dificilă, apoi plecau. "Ce faceÈ›i?" ar fi vrut să-i întrebe. "Mă cântăriÈ›i? Hotărâți dacă aveÈ›i curaj să-mi încredinÈ›aÈ›i flota? Nu uitaÈ›i că eu nu v-o cer." Descoperi că multe din lucrurile învățate în Școala de Luptă se puteau transfera pe simulator. ÃŽl programă să-È™i modifice orientarea spaÈ›ială la fiecare câteva minute, ca să nu se lase prins într-o rutină "sus-jos", È™i-È™i revedea permanent poziÈ›ia din punctul de vedere al inamicului. ÃŽncerca o senzaÈ›ie extraordinară să aibă un asemenea control asupra bătăliei, să-i poată vedea fiecare detaliu. ÃŽn acelaÈ™i timp se simÈ›ea frustrat din cauza limitărilor existente; navele conduse de calculator nu depășeau capacitățile acestuia. Nu aveau iniÈ›iative. Nu erau inteligente. ÃŽncepu să tânjească după È™efii săi de plutoane, aÈ™a încât să se poată bizui pe unele escadrile fără să le supravegheze în mod permanent. La sfârÈ™itul primului an, câștiga toate bătăliile de pe simulator È™i juca de parcă maÈ™ina ar fi reprezentat o prelungire naturală a trupului său. ÃŽntr-o zi, mâncând împreună cu Graff, îl întrebă: ― Asta-i tot ce face simulatorul? ― Cum adică? ― AÈ™a cum joacă acum. De o vreme n-a mai crescut deloc în diÂficultate. ― Aha! Colonelul păru nepăsător. ÃŽnsă el nu se exterioriza niciodată. ÃŽn ziua următoare, totul se schimbă. Graff plecă È™i Ender căpătă un caÂmarad. Dimineață, când băiatul se trezi, în mijlocul podelei stătea un băÂtrân, cu picioarele încruciÈ™ate. Ender îl privi curios, aÈ™teptându-l să vorÂbească. Necunoscutul tăcea. Ender se sculă, își făcu duÈ™ È™i se îmbrăcă, fără să intre în vorbă cu el. ÃŽnvățase de mult că atunci când se petrecea ceva neobiÈ™nuit, ceva ce făcea parte din planul altcuiva, avea să capete mai multe informaÈ›ii aÈ™teptând, nu întrebând. Aproape întotdeauna, adulÈ›ii își pierdeau răbÂdarea înaintea lui. Bătrânul nu scosese nici un cuvânt, când Ender se apropie de ușă ca sa iasă din odaie. UÈ™a nu se deschise. Băiatul se întoarse către neÂcunoscutul aÈ™ezat pe duÈ™umea. Părea de vreo È™aizeci de ani, de departe omul cel mai vârstnic pe care-l văzuse în Eros. Obrajii îi erau acoperiÈ›i de firiÈ™oare albe È™i È›epoase, doar cu puÈ›in mai scurte decât părul de aceeaÈ™i culoare. Avea chipul relaxat, iar ochii îi erau înconjuraÈ›i de riÂduri. ÃŽl fixa pe Ender cu o expresie de indiferență. Băiatul reveni la ușă È™i încercă iarăși s-o deschidă. ― Bun, rosti el renunțând. De ce-i încuiată? Bătrânul continua să-l privească inexpresiv. "Deci este un joc", își spuse Ender. "Dacă vor să merg la cursuri, vor deschide uÈ™a. Dacă nu... nu. Nu-mi pasă." Nu-i plăceau jocurile cu reguli È™i scop final cunoscute doar de adÂversar. De aceea, avea să-l ignore pe acesta. De asemenea, nu voia să se enerveze. Rezemat de ușă, parcurse un exerciÈ›iu de autorelaxare È™i în curând redeveni calm. Necunoscutul îl privea impasibil. Trecură aÈ™a ore întregi. Ender refuza să vorbească, iar bătrânul părea mut È™i fără minte. ÃŽn câteva rânduri, Ender se întrebă dacă nu era vreun nebun ce evadase dintr-o clinică, È™i acum își trăia haluciÂnaÈ›iile demente în camera lui. O dată cu scurgerea timpului, cum niÂmeni nu veni la ușă È™i nici nu-l căută, băiatul se convinse că era ceva deliberat, cu scopul de a-l deruta. Nu voia să-i ofere bătrânului satisÂfacÈ›ia victoriei. Pentru a-È™i trece timpul, începu să facă exerciÈ›ii fizice. Unele erau imposibile fără echipamentul de gimnastică, dar altele, mai cu seamă cele de la cursul de autoapărare, puteau fi executate în orice condiÈ›ii. ExecuÈ›iile îl purtau în jurul camerei. Exersă fandările È™i loviturile cu piciorul. La un moment dat, trecu pe lângă bătrân, aÈ™a cum mai treÂcuse È™i înainte, dar acum braÈ›ul acestuia țâșni fulgerător È™i-i prinse piciorul stâng în mijlocul unui salt. ÃŽl dezechilibră È™i băiatul se prăbuÈ™i pe duÈ™umea. Sări imediat în picioare, furios. Necunoscutul stătea calm, cu piÂcioarele încruciÈ™ate, de parcă nici nu s-ar fi clintit. Ender rămase înÂcordat, gata de luptă, totuÈ™i imobilitatea celuilalt îl făcea să nu poată ataca. Ce să facă, să-l lovească? Și apoi să-i explice lui Graff: "Știi, el a început primul È™i n-am vrut să rămân dator". ÃŽÈ™i reluă exerciÈ›iile; bătrânul îl urmărea cu privirea. ÃŽn cele din urmă, obosit È™i furios pe ziua irosită, prizonier în proÂpria lui cameră, reveni la pat, ca să-È™i scoată pupitrul. ÃŽn clipa când se aplecă deasupra noptierei, simÈ›i o mână izbindu-l între coapse È™i o alta prinzându-l de păr. ÃŽntr-o secundă fu răsturnat. FaÈ›a È™i umerii erau apăsaÈ›i în podea de genunchiul bătrânului, în vreme ce spatele îi era dureros arcuit È™i picioarele fuseseră È›intuite de un braÈ› ferm. Nu se puÂtea folosi de mâini È™i nici nu-È™i putea îndoi spatele ca să aibă sprijin pentru picioare. ÃŽn mai puÈ›in de două secunde, străinul îl învinsese complet pe Ender Wiggin. ― Bine, icni Ender. Ai învins. Genunchiul celuilalt apăsă È™i mai dureros. ― De când, È™uieră un glas, trebuie să-i spui duÈ™manului când te-a învins? Ender tăcu. ― Te-am surprins o dată, Ender Wiggin. De ce nu m-ai distrus imediat după aceea? Doar pentru că arătam paÈ™nic? Te-ai întors cu spaÂtele la mine. Stupid! N-ai învățat nimic! N-ai avut niciodată un proÂfesor. Băiatul era furios acum, È™i nu încercă să se prefacă sau să se stăÂpânească. ― Am avut prea mulÈ›i profesori; de unde să fi È™tiut că o să fii... ― Un duÈ™man, Ender Wiggin, È™opti bătrânul. Eu sunt duÈ™manul tău, cel dintâi duÈ™man mai inteligent decât tine. Nu există alt profesor decât duÈ™manul. Nimeni altul decât duÈ™manul nu-È›i va spune ce va face el. Nimeni altul decât duÈ™manul nu te va învăța cum să distrugi È™i să cucereÈ™ti. Doar el îți arată unde eÈ™ti slab. Doar el îți spune unde sunt punctele sale puternice. Și singurele reguli ale jocului sunt atacul È™i apărarea. De-acum încolo sunt duÈ™manul tău. De-acum încolo sunt proÂfesorul tău. Apoi îi eliberă picioarele. Deoarece îl apăsa capul de podea, băiaÂtul nu se putu echilibra în braÈ›e È™i genunchii lui loviră duÈ™umeaua cu o bufnitură puternică È™i o durere pătrunzătoare. După aceea, bătrânul se retrase È™i-l lăsă să se ridice. ÃŽncet, băiatul își adună picioarele sub el, gemând uÈ™or de durere. Pentru o clipă, rămase în patru labe, ca să-È™i revină. Apoi braÈ›ul său drept țâșni, căutându-È™i duÈ™manul. Bătrânul se retrase iute È™i mâna lui Ender apucă doar aerul, iar piciorul profesorului lovi spre bărbia băiaÂtului. Ender nu mai era acolo. Stătea întins pe spate, după ce se rostoÂgolise pe podea È™i, în clipa când necunoscutul era dezechilibrat după lovitură, amândouă tălpile băiatului îi izbiră piciorul de sprijin. BătrâÂnul căzu... totuÈ™i îndeajuns de aproape ca să-l atace pe Ender. Acesta nu găsea un braÈ› sau picior care să rămână locului atât cât să poată fi apucat, iar între timp loviturile îi învineÈ›eau spatele È™i braÈ›ele. Băiatul era mai mic... nu putea depăși membrele în permanentă miÈ™care ale bătrânului. ÃŽn cele din urmă, izbuti să se desprindă È™i se târî spre ușă. Bătrânul È™edea iarăși cu picioarele încruciÈ™ate, dar acum apatia dispăruse. Surâdea. ― Ceva mai bine de data asta. Dar lent. Cu o flotă va trebui să fii mai bun decât eÈ™ti cu trupul tău, altfel nimeni n-o să fie în siguranță cu tine la comandă. Ai învățat lecÈ›ia? Ender încuviință încet din cap. ÃŽl durea tot trupul. ― Bun, continuă străinul. Restul, cu simulatorul. De acum, eu îți voi programa bătăliile, nu calculatorul; eu voi pregăti strategia inamiÂcului, iar tu vei învăța să fii iute È™i să descoperi cu ce vicleÈ™uguri te încearcă duÈ™manul. Să nu uiÈ›i, băiete! De-acum, duÈ™manul e mai inÂteligent decât tine. De-acum, duÈ™manul e mai puternic decât tine. De-acum, să fii gata să pierzi mereu. Chipul lui redeveni grav. ― Vei fi gata să pierzi, Ender, dar vei câștiga. Vei învăța să înfrângi duÈ™manul. El te va învăța cum s-o faci. Se ridică în picioare. ― ÃŽn această È™coală a existat dintotdeauna obiceiul ca un nou venit să fie ales de un elev mai mare. Cei doi devin camarazi, È™i cel mai mare îl învață pe celălalt tot ce È™tie. Ei luptă permanent, se întrec perÂmanent, sunt împreună permanent. Eu te-am ales pe tine. ― EÈ™ti prea bătrân ca să fii un elev, rosti Ender când necunoscutul porni spre ușă. ― Nimeni nu-i prea bătrân ca să înveÈ›e de la duÈ™mani. Eu am înÂvățat de la gândaci. Tu vei învăța de la mine. ÃŽn clipa când necunoscutul puse palma pe plăcuÈ›a identificatoare de deschidere, Ender sări prin aer È™i-l lovi cu ambele călcâie în mijlocul spatelui. Lovi atât de puternic, încât ricoșă în picioare, iar bătrânul scoase un strigăt È™i se prăbuÈ™i. Se sculă apoi încet, È›inându-se de clanță, cu faÈ›a strâmbată de duÂrere. Părea scos din luptă, dar Ender nu se încrezu în el. Cu toate acestea, fu luat prin surprindere de viteza atacului. După câteva secunde, zăcea pe duÈ™umea lângă peretele opus, sângerând din nas È™i din buză, acolo unde se izbise de pat. ReuÈ™i să se întoarcă într-atât încât să-l vadă pe bătrân în pragul uÈ™ii, crispându-se de durere È™i È›inându-se de spate. ÃŽi zâmbea. Ender surâse. ― Ai un nume, profesore? întrebă el. ― Mă numesc Mazer Rackham, răspunse străinul. Apoi dispăru. *** Din clipa aceea, Ender era fie cu Mazer Rackham, fie singur. MaÂzer vorbea rareori, însă era alături de el la masă, la cursuri, la simulator, în camera lui, noaptea. Uneori pleca, dar când nu se afla acolo, uÈ™a era încuiată È™i nimeni nu intra până nu se întorcea. O săptămână înÂtreagă, Ender îl numi Temnicerul Rackham. Mazer răspundea imediat, ca È™i cum ar fi fost chiar numele lui È™i nu părea deloc iritat. ÃŽn scurt timp, băiatul renunță la poreclă. Existau È™i compensaÈ›ii. Mazer îi arătă filmele bătăliilor din Prima Invazie È™i înfrângerile dezastruoase ale FI în a Doua Invazie. Nu mai erau montaje din imagini cenzurate, ci filme întregi. Deoarece bătăliile importante fuseseră înregistrate de mai multe camere, studiară tacticile È™i strategiile gândacilor din diferite unghiuri. Pentru prima dată în viaÈ›a lui Ender, un profesor îi atrăgea atenÈ›ia asupra unor detalii pe care băiaÂtul nu le sesizase singur. Pentru prima dată, găsise o minte pe care puÂtea s-o admire. ― De ce nu eÈ™ti mort? întrebă Ender. Bătălia ta a fost acum È™apÂtezeci de ani, dar tu n-ai nici măcar È™aizeci. ― Miracolele relativității, răspunse Mazer. După bătălie, m-au È›iÂnut aici douăzeci de ani, deÈ™i i-am implorat să mă lase să comand una din navele lansate împotriva coloniilor È™i capitalei gândacilor. Apoi au... reuÈ™it să înÈ›eleagă câte ceva despre cum se comportă soldaÈ›ii în tensiunea luptei. ― Ce anume? ― N-ai învățat suficientă psihologie ca să pricepi... Și-au dat seama că, deÈ™i nu voi mai putea comanda flota ― aveam să mor înainte ca navele să ajungă la destinaÈ›ie, rămâneam singurul capabil să mă descurc cu gândacii. Și-au dat seama că izbutisem să-i înving nu prin noroc, ci folosindu-mă de inteligență. Aveau nevoie de mine aici, ca să... îl învăț pe viitorul comandant al flotei. ― Deci te-au suit într-o navă, au accelerat până la o viteză relatiÂvistă... ― Iar după aceea am revenit acasă. O călătorie extrem de plictiÂsitoare. Cincizeci de ani în spaÈ›iu. Pentru mine nu s-au scurs decât opt ani, dar mi s-au părut cinci sute. Totul pentru ca să-l pot învăța pe viiÂtorul comandant tot ce È™tia. ― Eu voi fi comandantul acela? ― Să zicem că în prezent ai cele mai mari È™anse. ― Mai sunt pregătiÈ›i È™i alÈ›ii? ― Nu. ― Atunci reprezint unica alegere, nu? Mazer ridică din umeri. ― Cu excepÈ›ia ta... EÈ™ti viu, nu? De ce nu comanzi tu flota? Bătrânul clătină din cap. ― De ce? I-ai învins pe gândaci... ― Există destule motive pentru care nu pot fi comandant. ― Arată-mi cum i-ai bătut. FaÈ›a lui Mazer deveni impenetrabilă. ― Mi-ai arătat toate bătăliile de cel puÈ›in È™apte ori. Cred că acum È™tiu cum să le dejoc tacticile de atunci, însă nu mi-ai arătat niciodată cum i-ai bătut de fapt. ― Filmul acela e un secret foarte bine păstrat, Ender. ― Știu. ParÈ›ial l-am refăcut mental. Tu, cu minuscula ta forță de rezervă, È™i flota lor, navele acelea uriaÈ™e lansând roiuri de navete de luptă. Te-ai năpustit spre o navă, ai tras în ea È™i a urmat o explozie. ÃŽn momentul acela se opresc toate cadrele. ÃŽn continuare, doar imagini cu soldaÈ›ii găsind gândaci morÈ›i. Mazer surâse. ― S-a zis È™i cu secretele bine păzite. Haide să-È›i arăt! Erau singuri în sala video È™i Ender încuie uÈ™a pe dinăuntru. ― Bun, să-l vedem. Filmul era exact cum spusese băiatul. Plonjonul sinucigaÈ™ al lui Mazer în inima formaÈ›iunii duÈ™mane, explozia, apoi... Nimic. Naveta lui Mazer înaintase mai departe, ocolise unda de È™oc È™i se strecurase printre celelalte nave inamice. Acestea nu trăseseră asupra lui. Nu-È™i modificaseră traiectoriile. Două se ciocniseră între ele È™i explodaseră ― un accident stupid ce putea fi evitat cu uÈ™urință. Nu schiÈ›aseră nici măcar o încercare de-a evita coliziunea. Mazer derula caseta puÈ›in mai departe. ― Am aÈ™teptat trei ore, spuse el. Nimănui nu-i venea să creadă. Apoi navetele FI se apropiară de navele gândacilor. SoldaÈ›ii înÂcepură operaÈ›iunile de abordare È™i tăiere a blindajelor. Imaginile îi arătau pe agresori morÈ›i la posturile lor. ― După cum vezi, zise Mazer, a fost exact cum ai presupus. ― Ce s-a întâmplat? ― Nimeni nu È™tie. Eu am o ipoteză personală. Sunt însă mulÈ›i saÂvanÈ›i care-mi zic că n-am "calificarea" necesară ca să-mi expun păÂrerile. ― Tu eÈ™ti cel care a câștigat bătălia. ― Și eu crezusem că asta conferă o anume "calificare", dar după cum vezi... Xenobiologii È™i xenopsihologii nu pot accepta ideea că un pilot stelar i-a întrecut prin simplă intuiÈ›ie. Bănuiesc că toÈ›i mă urăsc, deoarece după ce au vizionat filmele astea, au trebuit să rămână defiÂnitiv aici, pe Eros. Din motive de securitate... N-au fost încântaÈ›i. ― Mai spune! ― Gândacii nu vorbesc. Ei comunică mental È™i instantaneu, ca efectul filotic. Cum e ansiblul... ÃŽnsă majoritatea experÈ›ilor consideră că este o comunicare controlată, asemănătoare vorbirii ― eu îți transmit un gând È™i tu-mi răspunzi la el. N-am crezut niciodată în ipoteza asta. TimÂpul lor de reacÈ›ie este prea imediat. Ai văzut filmele. Nu discută între ei ca să hotărască ce variantă de acÈ›iune să adopte. Navele se comportă ca făcând parte din acelaÈ™i organism. Ele răspund tot aÈ™a cum diferitele părÈ›i ale trupului tău răspund instinctiv în timpul unei lupte. Nu este vorba de o conversaÈ›ie mentală între persoane cu procese de gândire diferite. Toate gândurile lor sunt prezente, laolaltă, în acelaÈ™i moment. ― Un singur organism, È™i fiecare gândac aidoma unei celule? ― Da. N-am fost primul care am sugerat-o, însă am fost cel dintâi care am crezut în ipoteza asta. Și încă ceva... Ceva atât de banal; de... copilăresc, încât xenobiologii au râs în hohote când le-am spus-o, după bătălie. Gândacii sunt insecte. Asemănătoare furnicilor È™i albinelor. Cu regină, cu lucrători... Acum o sută de milioane de ani aÈ™a au început, cu genul acesta de organizare. E absolut sigur că nici unul dintre gânÂdacii văzuÈ›i de noi nu avea aparat reproducător. Deci e posibil să-È™i păstreze regina după ce È™i-au dezvoltat capacitatea de a gândi împreuÂnă. Altfel zis, regina să rămână centrul grupului. De ce s-ar schimba structura socială? ― Asta înseamnă structura socială? ― Am È™i dovezi. Dar nu dovezi pe care ei să le poată vedea. Prima Invazie a fost o misiune de explorare. ÃŽnsă a doua era de colonizare. De instalare a unui stup nou, sau ceva similar. ― De aceea au adus o regină. ― PriveÈ™te filmele celei de-a Doua Invazii, în care ne distrug flota din norul de comete. Introduse în aparat caseta respectivă: Arată-mi nava reginei! Nu era deloc uÈ™or. Ender n-o putu identifica multă vreme. Navele gândacilor se miÈ™cau permanent. Nu purtau însemne exterioare, È™i nici nu se vedea un centru de comandă distinct. Dar treptat, cu Mazer ruÂlând filmele iarăși È™i iarăși, băiatul începu să vadă cum toate miÈ™cările se focalizau, radiau dintr-un punct central. Acesta nu menÈ›inea o poÂziÈ›ie fixă, însă după ce privi îndelung, deveni evident că perspectiva din care se luau toate deciziile nu putea fi decât o anumită navă. I-o arăta lui Mazer. ― Tu o vezi. Eu o văd. Până acum suntem numai doi dintre cei mulÈ›i care au vizionat filmele. ÃŽnsă ăsta-i adevărul. ― ÃŽÈ™i deplasau nava ca pe oricare alta. ― Știau că-i punctul lor slab. ― Ai dreptate. Acolo e regina. TotuÈ™i atunci când ai pornit spre ea, ar fi fost normal să încerce toÈ›i să te oprească. Te-ar fi putut face fărâme. ― Știu. Asta-i partea pe care n-o înÈ›eleg. Să nu crezi că n-au înÂcercat să mă oprească ― au tras în mine. Dar până n-a fost prea târziu, parcă nu le venea să creadă cu adevărat că într-adevăr aveam să ucid regina. Poate că în lumea lor reginele nu sunt niciodată ucise, doar capturate, doar făcute È™ah mat. Eu am făcut ceva despre care ei nu creÂdeau că poate fi făcut de un inamic. ― Și o dată cu regina, au murit toÈ›i gândacii. ― Nu, pur È™i simplu au încetat să mai gândească. La bordul priÂmelor nave abordate, ei mai trăiau. Organic. ÃŽnsă nu se miÈ™cau È™i nu răspundeau la nici un stimul; nici chiar atunci când i-am vivisecÈ›ionat pe unii, încercând să aflăm lucruri noi. După o vreme au murit toÈ›i. Când regina piere, în trupurile acelea nu mai rămâne nimic. ― De ce nu te-au crezut? ― Pentru că n-am găsit o regină. ― A fost spulberată în explozie. ― Avatarurile războiului. Biologia ocupă al doilea loc după supraÂvieÈ›uire. Există totuÈ™i amănunte ce vin în sprijinul ipotezei mele. Nu poÈ›i trăi aici fără să-È›i sară în ochi. ― Aici, pe Eros? ― Ender, priveÈ™te în jurul tău! Nu oamenii au sfredelit asteroidul acesta. De plidă, noi preferăm plafoane mai înalte. Aici a fost avanÂpostul gândacilor în Prima Invazie. Au pregătit locul înainte ca noi să È™tim de existenÈ›a lor. Acum trăim într-un stup de gândaci. Dar ne-am plătit deja chiria. Ne-a costat o mie de soldaÈ›i ca să-i curățăm de aici. Gândacii s-au luptat pentru fiecare palmă de coridor. Băiatul pricepu arunci de ce încăperile i se păruseră întotdeauna stranii. ― Știam că ceva nu-i în ordine... ― Aici era tezaurul. Dacă ar fi È™tiut că vom învinge în primul răzÂboi, probabil că nu l-ar fi amenajat niciodată. Am învățat să manipulăm gravitaÈ›ia, pentru că ei au amplificat atracÈ›ia gravitaÈ›ională a asteroiÂdului. Am învățat să utilizăm în mod eficient energia stelară, pentru că gândacii îi micÈ™oraseră albedo-ul. De fapt, aÈ™a i-am descoperit. ÃŽn numai trei zile, Eros a dispărut treptat din telescoape. Am trimis un remorcher să afle motivul. L-a aflat. A transmis permanent imagini, inclusiv ale gândacilor omorând echipajul. Imaginile s-au oprit abia când aceÈ™tia au demontat remorcherul. Cauza era "orbirea" lor ― niÂciodată n-au fost nevoiÈ›i să transmită ceva prin intermediul unor apaÂrate È™i, de aceea, după uciderea echipajului nu s-au gândit că-i putea privi cineva. ― De ce au ucis echipajul? ― De ce nu? Pentru ei, dispariÈ›ia câtorva indivizi e cam totuna cu tăiatul unghiilor la noi. Nimic anormal. S-au gândit probabil că omorându-i, ne întrerupeau comunicaÈ›iile. Nu ucideau fiinÈ›e vii, conÈ™tiente, cu un viitor genetic individual. Pentru ei, moartea nu înseamnă mare lucru. Doar uciderea reginei e cu adevărat o crimă, pentru că doar aÈ™a se sfârÈ™eÈ™te un traseu genetic. ― Deci nu È™tiau ce făceau. ― Nu le lua apărarea! Faptul că nu È™tiau că ucid fiinÈ›e omeneÈ™ti nu înseamnă că nu au ucis fiinÈ›e omeneÈ™ti. Noi avem dreptul să ne apărăm cât de bine putem È™i singurul mod viabil pe care l-am găsit a fost de a-i omorî pe gândaci înainte să ne omoare ei. GândeÈ™te-te altfel: în toate războaiele de până acum, ei au ucis mii È™i mii de fiinÈ›e vii, gânditoare. Noi am ucis una singură. ― Dacă n-ai fi distrus regina, crezi că am fi pierdut războiul? ― AÈ™ zice că È™ansele erau cam trei la doi împotriva noastră. ContiÂnui să cred că le-aÈ™ fi putut provoca pierderi masive înainte de a ne distruge. Răspundeau extrem de rapid È™i aveau o putere de foc uriașă, dar È™i noi aveam câteva atuuri. Fiecare navetă de-a noastră conÈ›inea un om inteligent care gândea individual. Fiecare dintre noi era capabil să găsească o soluÈ›ie excepÈ›ională la o problemă dată. Gândacii pot găsi doar o singură soluÈ›ie excepÈ›ională, la un moment anume. Ei gândesc rapid, dar luaÈ›i individual nu sunt foarte inteligenÈ›i. Chiar atunci când niÈ™te comandanÈ›i incapabili au pierdut principalele bălătii din a Doua Invazie, unii din subordonaÈ›ii lor au reuÈ™it să producă destule distrugeri în flota inamică. ― Și când vom ajunge acolo? O să atacăm din nou regina? ― Gândacii n-au descoperit întâmplător zborul interstelar. StrateÂgia aceea poate reuÈ™i doar o singură dată. Bănuiesc că nu vom mai găsi o regină decât dacă ajungem la planeta-capitală. La urma urmei, regina nu trebuie să fie cu ei ca să conducă o bătălie. Ea procreează alÈ›i gânÂdaci. A Doua Invazie era o colonie; regina sosea ca să populeze PăÂmântul, însă acum... nu, n-o să mai meargă. Va trebui să-i învingem, flotă după flotă. Și pentru că au la îndemână resursele unei duzini de sisteme planetare, bănuiesc că ne vor întrece numericeÈ™te în fiecare luptă. Ender își aminti bătălia în care înfruntase două armate reunite. "Și eu crezusem că triÈ™au... Când va începe adevăratul război, aÈ™a va fi tot mereu. Iar acolo n-o să existe o poartă prin care să pot scăpa." ― Noi avem numai două atuuri, Ender. Nu trebuie să ochim cu prea multă atenÈ›ie. Armamentul are o rază mare de acÈ›iune. ― Deci nu mai folosim proiectilele nucleare din Prima È™i a Doua Invazie? ― DoctoraÈ™ul e mult mai puternic. La urma urmei, armele nucleare erau cândva atât de slabe, încât puteau fi utilizate pe Pământ. DoctoÂraÈ™ul nu poate fi folosit pe o planetă. ÃŽmi pare rău că n-am avut în a Doua Invazie. ― Cum funcÈ›ionează? ― Nu È™tiu, cel puÈ›in nu atât de bine încât să pot construi unul. ÃŽn punctul de intersecÈ›ie a două raze, creează un câmp în care moleculele nu mai pot rămâne legate laolaltă. Electronii nu mai sunt comuni. Cam câtă fizică cunoÈ™ti la nivelul ăsta? ― N-am fost la majoritatea cursurilor de astrofizica, totuÈ™i È™tiu înÂdeajuns ca să înÈ›eleg. ― Câmpul se propagă sub formă de sferă; intensitatea scade cu diÂstanÈ›a. ÃŽnsă atunci când găseÈ™te o aglomerare moleculară, se autoîntreÈ›ine. Cu cât aglomerarea respectivă e mai mare, cu atât noul câmp este mai puternic. ― Deci de fiecare dată când câmpul loveÈ™te o navă, produce o sferă nouă... ― Și dacă navele lor sunt prea apropiate, iniÈ›iază o reacÈ›ie în lanÈ› care le distruge pe toate. Când câmpul dispare, moleculele revin laoÂlaltă È™i în locul unei nave ai un maldăr de elemente cu multe molecule de fier. Fără radioactivitate, fără sfărâmături. Doar un bolovan. ÃŽn priÂma bătălie s-ar putea să-i prindem apropiaÈ›i, însă învață rapid. Se vor distanÈ›a. ― Deci DoctoraÈ™ul nu-i un proiectil... nu pot trage din adăpost. ― Exact. ÃŽn momentul de față, proiectilele nu mai sunt bune de nimic. Am învățat multe de la gândaci în Prima Invazie, dar au învățat È™i ei de la noi... de pildă, să construiască Scutul. ― DoctoraÈ™ul trece prin Scut? ― Ca È™i când n-ar exista. Nu poÈ›i vedea prin Scut, ca să È›inteÈ™ti È™i să intersectezi razele, dar deoarece generatorul Scutului este întotÂdeauna exact în centrul lui, nu-i greu de manevrat. ― Eu de ce n-am fost învățat să lupt cu aÈ™a ceva? ― Ai fost. Tot timpul. Numai că am lăsat calculatorul s-o facă în locul tău. Misiunea ta este să ajungi într-o poziÈ›ie superioară tactic È™i să alegi o È›intă. Calculatoarele de bord sunt mult mai pricepute decât tine în ochirea cu DoctoraÈ™ul. ― De ce i se spune aÈ™a? ― Când a fost inventat, l-au numit Dispozitiv de Disipare MoleÂculară. Dispozitivul D.M. Ender tot nu pricepea. ― D.M. IniÈ›ialele mai înseamnă È™i Doctor în Medicină. DispoziÂtivul D.M., deci "DoctoraÈ™ul". E o glumă. Băiatul nu înÈ›elese ce era amuzant. *** Simulatorul fusese schimbat. Ender putea controla în continuare perspectiva È™i detaliile, însă nu mai existau comenzi individuale. FuÂseseră înlocuite cu un nou panou de control È™i două căști audio cu laringofon. Tehnicianul care îl aÈ™tepta arătă băiatului modul de fixare a cășÂtilor. ― Cum dirijez navele? întrebă Ender. Mazer îi explică. Se terminase cu navele. ― Ai ajuns la următoarea etapă de instruire. DeÈ›ii experiență la toate nivelurile strategice, dar acum e momentul să te concentrezi asupra comenzii unei flote întregi. AÈ™a cum ai lucrat cu È™efii de pluton în Școala de Luptă, acum vei lucra cu È™efii de escadrilă. Vei avea trei duzini de asemenea È™efi pe care să-i antrenezi. Trebuie să-i înveÈ›i tacÂtici inteligente; trebuie să le afli punctele tari È™i pe cele slabe; trebuie să-i trasformi într-un tot. ― Când vor sosi? ― Sunt deja în faÈ›a propriilor simulatoare. PoÈ›i vorbi cu ei prin inÂtermediul căștilor È™i al microfonului. Tastele de pe panoul de control îți permit să vezi din perspectiva oricăruia dintre ei. ÃŽn felul acesta se reproduc mai exact condiÈ›iile unei bătălii adevărate unde vei È™ti doar ceea ce văd navele din subordine. ― Cum pot lucra cu niÈ™te È™efi de escadrile pe care nu-i văd nicioÂdată? ― De ce trebuie să-i vezi? ― Ca să È™tiu cine sunt, cum gândesc... ― Vei afla cine sunt È™i cum gândesc din felul cum lucrează cu siÂmulatorul. Chiar aÈ™a însă, cred că n-o să ai probleme. Ei te ascultă chiar acum. Pune-È›i căștile ca să-i poÈ›i auzi. Ender își puse căștile. ― Salaam, se auzi o È™oaptă. ― Alai, rosti Ender. ― Și eu, piticul. ― Bean! Și Petra È™i Dink; Tom Nebunu', Shen, Supă Fierbinte, Molo MusÂca, cei mai buni elevi cu care sau împotriva cărora luptase, toÈ›i cei în care avusese încredere în Școala de Luptă. ― Nu È™tiam că eraÈ›i aici, zise el. Nu È™tiam că veniÈ›i. ― De trei luni ne omoară cu simulatorul, spuse Dink. ― O să vezi că sunt de departe cel mai bun tactician, chicoti Petra. Dink încearcă, dar are minte de copil. Astfel începură să lucreze împreună, fiecare È™ef de escadrilă coÂmandând piloÈ›ii individuali, iar Ender comandându-i pe È™efii de escaÂdrilă. ÃŽnvățară multe pe măsură ce simulatorul îi obliga să încerce siÂtuaÈ›ii diferite. Uneori, le punea la dispoziÈ›ie o flotă alcătuită din trei-patru escadrile. Alteori, simulatorul le dădea o singură navă stelară cu cele douăsprezece navete de luptă ale ei È™i băiatul numea trei È™efi de escadrilă, cu câte patru navete fiecare. Era plăcut; o joacă. Inamicul dirijat de calculator nu era prea groÂzav È™i învingeau întotdeauna, în ciuda greÈ™elilor lor, È™i în ciuda unor dificultăți de comunicare. ÃŽnsă în cele trei săptămâni de antrenament împreună, Ender ajunse să-i cunoască foarte bine. Dink îndeplinea cu precizie instrucÈ›iunile, dar nu strălucea prin originalitate; Bean, prea puÈ›in eficient în a comanda o escadrilă, acÈ›iona ca un bisturiu cu numai două-trei navete, contracarând prompt orice încercare a calculatoruÂlui; Alai era un strateg aproape la fel de bun ca Ender È™i avea încredere să-i dea pe mână jumătate din flotă, însoÈ›ită doar de un plan general. Cu cât îi cunoÈ™tea mai bine, cu atât Ender îi putea desfășura mai rapid È™i-i putea folosi optim. Simulatorul afiÈ™a situaÈ›ia pe ecran È™i atunci Ender afla pentru prima dată componenÈ›a flotei lui È™i dispunerea inamicului. ÃŽn numai câteva minute, îi chema pe È™efii de escadrilă de care avea nevoie, le repartiza nave sau grupuri de nave È™i le comunica misiunile. Apoi, în decursul bătăliei, trecea pe rând prin unghiurile lor de vedere, făcea sugestii È™i, ocazional, dădea comenzi atunci când era nevoie. Deoarece ceilalÈ›i nu vedeau decât propriul sector de acÈ›iune, uneori ordinele lui păreau lipsite de sens; însă È™i ei învățară să se înÂcreadă în Ender. Dacă le spunea să se retragă, se retrăgeau, È™tiind fie că erau într-o poziÈ›ie expusă, fie că manevra lor putea atrage inamicul într-o poziÈ›ie vulnerabilă. Mai È™tiau de asemenea că Ender îi lăsa să procedeze aÈ™a cum credeau de cuviință atunci când nu le dădea ordine. Dacă stilul lor de luptă n-ar fi fost potrivit situaÈ›iei în care se aflau, nu ar fi fost aleÈ™i pentru misiunea respectivă. ÃŽncrederea era completă È™i reciprocă, acÈ›iunile flotei rapide È™i exacte. După trei săptămâni, Mazer îi arătă o reluare a celei mai recente bătălii a lor, făcută din punctul de vedere al inamicului. ― Asta a văzut adversarul când l-ai atacat. Ce anume îți sugerează? De pildă, rapiditatea răspunsului? ― Seamănă cu flota gândacilor. ― EÈ™ti de forÈ›a lor, Ender. EÈ™ti tot atât de iute cât ei. Și aici... fii atent! Ender privi cum toate escadrilele sale se miÈ™cau... simultan, rezolvându-È™i fiecare propria situaÈ›ie, toate dirijate de ordinele lui geneÂrale, însă îndrăzneÈ›e, improvizând, fentând, atacând cu o independență nicicând dovedită de flota gândacilor. ― Mintea lor colectivă e foarte bună, dar nu se poate concentra decât asupra câtorva probleme în acelaÈ™i timp. Escadrilele tale aborÂdează fiecare luptă cu inteligenÈ›a proprie, iar misiunile lor sunt superÂvizate de inteligenÈ›a ta. Vezi, deci, că ai unele atuuri. Armament suÂperior, deÈ™i nu perfect; viteză comparabilă È™i disponibilități nebănuite de inteligență. Astea sunt atuurile tale. Dezavantajul e că întotdeauna, absolut întotdeauna, vei fi depășit numericeÈ™te È™i, după fiecare bătălie, duÈ™manul va afla mai multe despre tine, despre cum să lupte împotriva ta, È™i-È™i va modifica strategia instantaneu. Băiatul aÈ™teptă concluziile. ― De acum, vom începe lucrul propriu-zis. Am programat calcuÂlatorul să simuleze genul de situaÈ›ii care ne-ar putea aÈ™tepta în întâlÂnirile cu gândacii. Folosim miÈ™cările pe care le-ai văzut în a Doua InÂvazie. Dar simularea inamicului va fi comandată de mine, ca să nu se repete aceleaÈ™i scheme. La început vei avea bătălii simple, pe care mă aÈ™tept să le câștigi fără probleme. ÃŽnvață din ele, deoarece eu o să fiu mereu acolo, cu un pas înaintea ta, programând scheme tot mai dificile, aÈ™a încât următoarea bătălie va fi mai grea È™i vei fi împins până la liÂmita capacităților tale. ― Și după aceea? ― Timpul rămas e scurt. Trebuie să înveÈ›i cât poÈ›i de repede. Am acceptat să plec în călătorie relativistă, numai pentru ca să fiu viu atunci când vei apărea tu; când m-am înapoiat, soÈ›ia È™i copiii muriseră, iar nepoÈ›ii aveau vârsta mea. Nu aveam nimic să le spun. Fusesem despărÈ›it de toÈ›i cei pe care îi iubisem, de tot ceea ce cunoÈ™Âteam; trăiam în catacomba asta construită de extratereÈ™tri È™i eram obliÂgat să instruiesc elev după elev, fiecare dătător de speranÈ›e, dar în cele din urmă dezamăgitor. Predau, predau, însă nimeni nu învață. Și tu eÈ™ti extrem de promițător, ca mulÈ›i alÈ›ii înainte, totuÈ™i seminÈ›ele eÈ™ecului pot exista È™i în tine. Datoria mea este să le găsesc; să te distrug pe tine, dacă poÈ›i fi distrus È™i crede-mă, eu o pot face. ― Deci nu sunt primul. ― BineînÈ›eles că nu. EÈ™ti însă ultimul. Dacă nu înveÈ›i, nu mai avem timp să găsim pe altcineva. Cred în tine numai pentru că eÈ™ti singurul în care se mai poate crede. ― Și ceilalÈ›i? Șefii mei de escadrile? ― Care dintre ei È›i-ar putea lua locul? ― Alai. ― Fii cinstit. Băiatul tăcu. ― Nu sunt un om fericit, Ender. Omenirea nu aÈ™teptă de la noi să fim fericiÈ›i. Ne cere doar să fim excepÈ›ionali, în numele ei. Mai întâi supravieÈ›uirea, apoi fericirea, aÈ™a cum o putem găsi. De aceea, sper că n-o să mă sâcâi în timpul antrenamentelor, plângându-te că te plictiÂseÈ™ti. Bucură-te cât poÈ›i în orele libere, dar pe primul loc vine munca, adică învățătura, È™i ea aduce victoria care reprezintă totul, deoarece fără ea nu există nimic. Când o să mi-o poÈ›i aduce înapoi pe soÈ›ia mea, Ender, atunci să te plângi de câte sacrificii presupune munca. ― Nu încercam să mă eschivez. ― Dar o vei face. Pentru că dacă pot, o să te fac praf. O să mă străduiesc din răsputeri să te surprind È™i voi fi nemilos, pentru că atunci când te vei lupta cu gândacii, vor veni cu lucruri pe care eu nu mi le pot închipui, iar pentru ei mila față de oameni este imposibilă. ― Nu mă poÈ›i face praf, Mazer. ― De ce? ― Pentru că sunt mai puternic decât tine. Bătrânul surâse. ― Asta o să mai vedem. *** ÃŽl trezi cu noaptea-n cap; ceasul arăta 3:40 È™i băiatul se simÈ›ea ameÈ›it urmându-l prin tuneluri. ― La culcare devreme, la sculare la fel, intona Mazer, mintea toÂropeÈ™te È™i-ochii-mpăienjeneÈ™te. Băiatul visase că gândacii îl vivisecÈ›ionau. Atât doar că în loc să-i deschidă trupul, îi sfârtecau amintirile È™i le etalau ca pe niÈ™te fotografii, încercând să le găsească un înÈ›eles. Era un vis ciudat È™i Ender nu-l puÂtea izgoni în vreme ce se îndrepta către sala simulatorului. Gândacii îl chinuiau în timpul somnului, iar Mazer nu-l lăsa în pace când era treaz. Nu mai avea timp să se odihnească. Se sili să-È™i alunge somnul. Se părea că Mazer nu glumise, spunând că era decis să-l desfiinÈ›eze; a-l obliga să joace când era obosit È™i somnoros era exact genul de È™iÂretlic murdar la care ar fi trebuit sa se aÈ™tepte. Când ajunse la simulator, constată că È™efii de escadrile erau deja la posturi, aÈ™teptându-i comenzile. Inamicul nu apăruse pe ecran, de aceea începu o bătălie de antrenament, împărÈ›indu-È™i efectivele în două armate, ca să poată verifica starea băieÈ›ilor. ÃŽncepură mai lent, dar în scurt timp ajunseră iuÈ›i È™i preciÈ™i. Apoi ecranul se întunecă, navele dispărură È™i totul se schimbă. La marginea simulatorului, văzu trei nave terestre. Fiecare avea douăsprezece navete de luptă. Inamicul, evident conÈ™tient de prezenÈ›a lor, forÂmase o sferă cu o singură navă în centru. Ender nu se lăsă păcălit ― nu putea fi o navă-regină. Gândacii erau de două ori mai numeroÈ™i, dar stăteau mult prea grupaÈ›i. DoctoraÈ™ul avea să-i lovească mai rău decât s-ar fi aÈ™teptat. Alese o navă, o făcu să clipească pe ecran È™i rosti: ― Alai, e a ta; îi ai pe Petra È™i Vlad la comanda navetelor. Distribui È™i celelalte două nave, oprind din fiecare câte o navetă; pe acestea le trecu sub comanda lui Bean. ― Strecoară-te pe lângă perete È™i cazi înapoia lor, Bean. Dacă eÈ™ti urmărit, te-ntorci imediat. Dacă nu, rămâi acolo unde te pot mobiliza repede. Alai, grupează-È›i forÈ›ele într-un atac asupra sferei. Nu deschiÂdeÈ›i focul, până nu vă ordon. Toate astea sunt numai manevre. ― Mi se pare o bătălie uÈ™oară, zise Alai. ― Tocmai pentru că-i uÈ™oară, vreau să fiÈ›i atenÈ›i. Nu vreau să pierd nici măcar o navetă. Rămase cu cele două nave de rezervă, la o distanță sigură înapoia lui Alai; Bean dispăruse deja de pe ecranul simulatorului, însă la răsÂtimpuri, Ender trecea în punctul lui de vedere ca să È™tie unde ajunsese. Alai însă era cel care urma să controleze jocul delicat cu duÈ™maÂnul. Alcătuise o formaÈ›iune în formă de glonte È™i cerceta sfera inamică. Ori de câte ori se apropia, gândacii se retrăgeau, atrăgându-i către nava din centru. Când se îndepărta, sfera se refăcea, iar la orice apropiere se deschidea spre interior. Fentă, retragere, ocol spre alt punct, iarăși retragere, iarăși simuÂlare de atac; apoi Ender spuse: ― Intră, Alai! Glontele porni iar băiatul îi vorbi lui Ender: ― O să mă lase înăuntru, o să mă-nconjoare È™i-o să mă desfiinÈ›eze. ― Ignoră nava din centru. ― Cum zici, È™efule! BineînÈ›eles, sfera începu să se strângă. Ender avansă cu rezervele, navele inamice se concentrară în partea respectivă a sferei. ― Atacă unde-s mai multe, zise Ender. ― Asta sfidează patru mii de ani de istorie militară, comentă Alai, deplasându-È™i navetele într-acolo. ÃŽn mod normal, ar trebui să atacăm unde avem superioritate numerică. ― ÃŽn simularea asta, e clar că ei nu È™tiu ce pot face armele noastre. Manevra n-o să mai È›ină È™i altă dată, dar acum s-o facem cât mai specÂtaculoasă. Deschizi focul când crezi de cuviință. Alai deschise focul. Simulatorul reproduse efectele foarte verosiÂmil; mai întâi una sau două, apoi o duzină, după aceea majoritatea naÂvelor duÈ™mane explodă cu o lumină orbitoare, pe măsură ce câmpul trecea de la una la cealaltă. ― FeriÈ›i-vă! ordonă Ender. Navele aflate de partea opusă a sferei n-au fost afectate de reacÈ›ia în lanÈ›, dar urmărirea È™i distrugerea lor a fost o joacă de copii. Bean se ocupă de cele care încercau să fugă în direcÈ›ia lui. Bătălia luase sfârÂÈ™it. Fusese mai simplă decât multe din antrenamentele anterioare. Când Ender i-o spuse, Mazer ridică din umeri: ― Am căutat să mă aproprii cât mai mult de realitate. Mai mult ca sigur că în prima bătălie, ei n-or să È™tie ce putem face. De-acum începe greul. ÃŽncearcă să nu te culci pe laurii victoriei ăsteia. ÃŽn curând o să-È›i programez simulări mult mai diferite. Ender se antrena zece ore pe zi cu È™efii de escadrile, dar nu neînÂtrerupt; după-amiaza aveau o pauză de câteva ore. Bătăliile simulate sub supravegherea lui Mazer aveau loc la două-trei zile, È™i, aÈ™a cum îi promisese bătrânul, nu mai erau la fel de uÈ™oare. Niciodată gândacii nu-È™i mai grupară forÈ›ele atât de aproape încât să permită o reacÈ›ie în lanÈ›. De fiecare dată exista ceva nou, ceva mai dificil. Uneori, Ender avea o singură navă È™i opt navete de luptă; o dată, inamicul se ascunse într-o centură de asteroizi; alteori lăsa capcane staÈ›ionare, niÈ™te instaÂlaÈ›ii de proporÈ›ii care explodau dacă o escadrilă se apropia prea mult de ele, distrugând sau avariind unele nave. ― Nu-È›i poÈ›i permite pierderi! răcnise Mazer la el după o bătălie. Când o să intri în luptă adevărată, n-o să mai ai luxul unei rezerve infinite de nave create de calculator. O să ai ceea ce ai adus cu tine È™i nimic mai mult! ObiÈ™nuieÈ™te-te să lupÈ›i fără pierderi inutile. ― N-au fost inutile, replica Ender. Nu pot câștiga bătălii, dacă sunt atât de obsedat de pierderea unei nave încât să nu risc niciodată. ― Excelent, zâmbise Mazer. Ai început să-nveÈ›i. TotuÈ™i, într-o băÂtălie adevărată, o să ai pe cap ofiÈ›eri superiori, ba È™i mai rău, civili care o să zbiere tot ce È›i-am spus eu. Acum, dacă programul inamic ar fi fost cu adevărat inteligent, te-ar fi prins aici È™i ar fi distrus escadrila lui Tom. Examinau laolaltă fiecare bătălie; la următorul antrenament, EnÂder le demonstra băieÈ›ilor ce-i arătase Mazer È™i È™tiau cum să reacÈ›ioÂneze înaintea unei situaÈ›ii similare. Până atunci crezuseră că erau pregătiÈ›i, că acÈ›ionau perfect în echipă. Acum însă, luptând în condiÈ›ii cu adevărat dificile începură să aibă tot mai multă încredere unul în celălalt È™i bătăliile deveniră o plăÂcere. ÃŽl rugară pe Ender să-i cheme pe cei care nu jucau să le facă gaÂlerie. Băiatul își imagină ce ar fi însemnat să-È™i aibă prietenii aici cu el, ovaÈ›ionând sau râzând sau È›inându-È™i răsuflarea de emoÈ›ie; uneori i se părea că i-ar fi distras atenÈ›ia, dar alteori ar fi dorit-o din toată inima. Nici chiar atunci când petrecuse zile întregi bronzându-se pe o plută în mijlocul unui lac, nu fusese atât de singur. Mazer Rackham era tovarășul lui, era profesorul lui, dar nu È™i prietenul lui. Cu toate acestea, nu spuse nimic. Mazer îl avertizase că nu avea să existe compătimire, iar nefericirea lui personală nu însemna nimic, pentru nimeni. ÃŽn cea mai mare parte nu însemna nimic nici chiar penÂtru Ender. Se concentra asupra jocului, încercând să înveÈ›e din bătălii. Nu doar învățămintele unei anumite înfruntări, ci È™i ce ar fi putut face gândacii dacă ar fi fost mai inteligenÈ›i, sau cum ar fi reacÈ›ionat el în situaÈ›ia respectivă. Trăia atât în vechile cât È™i în viitoarele bătălii, treaz È™i adormit, È™i-È™i cravaÈ™a È™efii de escadrile cu o furie care, uneori, trezea nemulÈ›umire. ― Ne tratezi cu prea multă blândeÈ›e, spuse Alai într-o zi. De ce nu te enervezi pe noi pentru că nu suntem sclipitori în fiecare secundă a fiecărui antrenament? Dacă tot ne răsfeÈ›i aÈ™a, o să credem că-È›i place de noi. Unii chicotiră. Desigur, Ender înÈ›elese ironia È™i răspunse printr-o tăcere prelungă. Când în cele din urmă vorbi, ignoră observaÈ›ia lui Alai. ― Din nou, rosti el, È™i de data asta fără reÈ›ineri. Repetară È™i izbutiră perfect. ÃŽnsă pe măsură ce încrederea lor în comandantul Ender crescu, prietenia din zilele Școlii de Luptă dispăru. BăieÈ›ii deveniseră apropiaÈ›i între ei; își făceau confidenÈ›e. Ender era profesorul È™i comandantul lor, tot atât de îndepărtat de grupul lor pe cât era Mazer de el È™i la fel de exigent. Dar în felul acesta luptară mai bine. Iar Ender nu era distras de la munca lui. Cel puÈ›in nu cât timp era treaz. ÃŽn fiecare seară, când se cufunda în somn, gândurile despre simulator îi alergau prin minte. Dar în timpul nopÈ›ii îl obsedau alte lucruri. Adesea își amintea LeÈ™ul UriaÈ™ului, descompunându-se treptat. ÃŽnsă nu È™i-l amintea imobilizat în capcana imaginii de pe pupitru. Acum era real, înconjurat de duhoarea morÈ›ii. ÃŽn visele sale, lucrurile se schimbaseră. Sătucul ridicat între coastele UriaÈ™ului era populat de gândaci, care-l salutau gravi, precum gladiatorii înainte de-a muri pentru desfătarea cezarului. ÃŽn visul său nu-i ura; È™i, deÈ™i È™tia că ascunseseră regina, nu încerca s-o caute. ÃŽntotdeauna pleca repede de lângă corpul UriaÈ™ului, iar când ajungea la terenul de joacă, copiii erau mereu acolo, sălbatici È™i batjocoritori; purtau chipuri care-i erau cunoscute. Uneori Peter, alteori Bonzo, uneori Stilson È™i Bernard; însă tot atât de frecvent, creaturile acelea erau Alai È™i Shen, Dink È™i Petra; alteori apărea faÈ›a Valentinei È™i, în visul lui, Ender o scufunda sub apă È™i aÈ™tepta să se înece. Ea i se zbătea în mâini, zvârcolindu-se să iasă la suprafață, dar în cele din urmă rămânea nemiÈ™cată. O scotea din lac È™i o târa pe plută, unde zăcea cu chipul schimonosit în chinurile morÈ›ii. Ender È›ipa È™i plângea deasupra ei, strigând, iarăși È™i iarăși, că era un joc, doar un joc, că el se jucase...! Apoi Mazer Rackham îl trezea, scuturându-i umărul. ― Strigai prin somn, spunea el. ― Iartă-mă, răspundea băiatul. ― Nu contează. Te-aÈ™teaptâ o bătălie. Treptat, frecvenÈ›a acestora crescu. Acum avea câte două bătălii zilnic È™i Ender reduse antrenamentele la minimum. Când ceilalÈ›i se odihneau, el revedea ultimele lupte, încercând să-È™i descopere propriile puncte slabe, încercând să ghicească ce avea să se întâmple în contiÂnuare. Uneori era pregătit în faÈ›a surprizelor inamicului, alteori nu. ― Cred că triÈ™ezi, îi spuse într-o zi lui Mazer. ― De ce? ― ÃŽmi urmăreÈ™ti È™edinÈ›ele de antrenament. PoÈ›i vedea ce plănuiesc. EÈ™ti pregătit în permanență pentru orice aÈ™ face. ― Ceea ce vezi tu, răspunse bătrânul, sunt simulări pe calculator. Calculatorul e programat să răspundă la inovaÈ›iile tale, numai după ce le utilizezi tu. ― Atunci calculatorul triÈ™ează. ― Ar trebui să te odihneÈ™ti mai mult... Dar băiatul nu putea dormi. ÃŽn fiecare noapte, rămânea tot mai mult timp fără să închidă ochii, iar somnul nu era deloc odihnitor. Se deÈ™tepta des în cursul nopÈ›ii. Nu era sigur dacă se trezea ca să se gândească la joc, sau ca să scape din vise. Avea senzaÈ›ia că în timpul somnului cineva îl silea să-È™i parcurgă cele mai urâte amintiri, să le retrăiască la fel ca prima dată. NopÈ›ile erau atât de reale, încât zilele începură să i se pară vise. ÃŽncepu să se teamă că n-avea să mai poată gândi destul de limpede, că avea să fie prea obosit în timpul jocului. ÃŽntotdeauna când jocul începea, intensitatea lui îl trezea, dar, se întrebase el, ar fi sesizat o scădere a capacităților sale mentale? Și într-adevăr se părea că-i scădeau. Nu existase bătălie în care să nu piardă măcar două-trei navete. ÃŽn câteva rânduri, inamicul reuÈ™i să-l facă să-È™i dezvăluie mai multe slăbiciuni decât era admisibil; în alte ocazii, izbutise să-l atragă în bătălii de uzură, din care ieÈ™ise vicÂtorios cu destul noroc. După joc, Mazer îl analiza dispreÈ›uitor. "Ia uită-te aici!" îi spuÂnea. "Nu trebuia să faci aÈ™a!" Iar Ender revenea la antrenamentele cu È™efii de escadrile, străduindu-se să le ridice moralul dar câteodată lăÂsând să se simtă dezamăgirea pentru slăbiciunile lor, pentru faptul că dăduseră greÈ™. ― Mai È™i greÈ™im uneori, îi È™opti Petra odată. Fusese un È›ipăt de ajutor. ― Și alteori nu, replicase Ender. De la el n-avea să capete ajutor. El era dascălul; prietenii trebuia să È™i-i caute în altă parte. Apoi urmă o bătălie care fu cât pe aici să se încheie printr-un deÂzastru. Petra își conduse escadrila prea departe; era expusă È™i o desÂcoperi într-un moment când Ender urmărea alt sector. ÃŽn numai câteva clipe, rămase doar cu două navete. Atunci o găsi Ender È™i-i ordonă să se deplaseze într-o anumită direcÈ›ie; fata nu răspunse. Nu făcu nici o miÈ™care. ÃŽncă o clipă È™i celelalte navete urmau să fie pierdute. Ender pricepu numaidecât că o solicitase prea mult; datorită caÂlităților ei excepÈ›ionale, apelase la ea deseori în situaÈ›ii dificile. DeoÂcamdată însă n-avea timp să se simtă vinovat, sau s-o compătimească pe fată. ÃŽi ceru lui Tom Nebunu' să preia comanda celor două navete, apoi continuă, încercând să salveze bătălia; Petra ocupase o poziÈ›ie-cheie È™i acum toată strategia lui se năruia. Dacă inamicul n-ar fi fost prea grăbit în a-È™i exploata avantajul, Ender ar fi pierdut. Dar Shen reuÈ™i să prindă un grup de nave duÈ™mane într-o forÂmaÈ›iune prea strânsă È™i le distruse cu o singură reacÈ›ie în lanÈ›. Tom Nebunu' își conduse navetele prin breÈ™a ivită È™i provocă panică printre adversari. Cu toate că navetele lui È™i cele ale lui Shen au fost distruse, Molo Musca izbuti să aducă victoria. La sfârÈ™itul bătăliei, Ender o putut auzi pe Petra strigând È™i înÂcercând s-ajungă la un microfon: ― SpuneÈ›i-i că-mi pare rău... eram atât de obosită... nu m-am putut concentra... de-asta... spuneÈ›i-i lui Ender să mă ierte! Lipsi la următoarele antrenamente, iar când reveni nu mai era la fel de rapidă ca înainte, È™i nici la fel de cutezătoare. Pierduse multe din calitățile ce făceau din ea un lider capabil. Ender n-o mai putea folosi decât în misiuni de rutină, sub supraveghere. Fata nu era lipsită de inteligență. Știa ce se întâmplase. ÃŽn acelaÈ™i timp, È™tia că Ender n-avea de ales È™i i-o spuse. Realitatea era că ea cedase, deÈ™i nu avea psihicul mai labil decât alt È™ef de escadrilă. Fusese un avertisment: nu-i putea solicita dincolo de anumite limite. Acum, în loc să-i folosească ori de câte ori avea nevoie de aptitudinile lor, trebuia să-È™i amintească la câte lupte partiÂcipaseră. Era nevoit să-i cruÈ›e, ceea ce însemna că uneori intra în băÂtălie cu comandanÈ›i pe care se bizuia ceva mai puÈ›in. Slăbind presiunea asupra lor, o sporea asupra lui. ÃŽn toiul unei nopÈ›i, se trezi fulgerat de o durere intensă. Perna îi era umedă, iar în gură simÈ›ea gustul sângelui. Degetele îi pulsau. Văzu că în timpul somnului își muÈ™case adânc mâna. Sângele continua să curgă. ― Mazer! strigă el. Rackham se trezi È™i chemă imediat un medic. Pe când acesta îl pansa, Mazer spuse: ― Să È™tii că automutilarea n-o să te scape de aici. ― Dormeam, răspunse Ender. N-am făcut-o ca să părăsesc Școala de Comandă. ― Bun. ― CeilalÈ›i... Cei care n-au reuÈ™it... ― Ce vrei să spui? ― ÃŽnaintea mea... CeilalÈ›i elevi ai tăi, care n-au mai terminat... Ce s-a întâmplat cu ei? ― N-au reuÈ™it. Asta-i tot! Nu-i pedepsim pe cei care nu izbutesc. Pur È™i simplu... nu mai continuă. ― Ca Bonzo. ― Cine-i Bonzo? ― A plecat acasă. ― Nu, nu ca Bonzo. ― Atunci, cum? Ce s-a întâmplat cu ei? Când am dat greÈ™? ― De ce e important? Băiatul nu răspunse. ― Nici unul dintre ei n-a dat greÈ™ în acest moment al instruirii, Ender. Tu ai făcut o eroare cu Petra. O să-È™i revină. ÃŽnsă Petra e Petra, iar tu eÈ™ti tu. ― O parte din mine este ea. E ceea ce mi-a dat ea. ― Tu n-o să dai greÈ™. Nu aÈ™a devreme. Ai avut câteva bătălii grele, dar ai câștigat întotdeauna. Nu-È›i cunoÈ™ti încă limitele, dar dacă È›i le-ai atins deja eÈ™ti mult mai slab decât am crezut. ― Ei mor? ― Cine? ― Cei care nu reuÈ™esc. ― Nu, nu mor. Dumnezeule, băiete, sunt doar jocuri! ― Cred că Bonzo a murit. L-am visat noaptea trecută. Mi-am amintit cum arăta după ce l-am lovit cu capul. Probabil că i-am spart nasul È™i un os i-a perforat creierul. Din ochi îi curgea sânge. Cred ca-n clipa aceea era mort. ― A fost doar un vis. ― Mazer, nu vreau să tot visez asemenea lucuri. Mi-e frică să mai dorm. Mă gândesc întruna la întâmplările pe care nu vreau să mi le reamintesc. Prin faÈ›a ochilor mi se derulează toată viaÈ›a, de parcă aÈ™ fi un aparat de înregistrare È™i cineva doreÈ™te să vizioneze episoadele cele mai teribile. ― Nu-È›i putem da tranchilizante, dacă asta speri. ÃŽmi pare rău că ai coÈ™maruri. Vrei să lăsăm lumina aprinsă noaptea? ― Nu râde de mine! Mi-e teamă că înnebunesc. Doctorul terminase bandajul È™i Mazer îi făcu semn să plece. ― Ãsta-i motivul adevărat al fricii tale? întrebă el. Băiatul se gândi, însă nu era sigur. ― ÃŽn visele mele, îi răspunse, niciodată nu sunt sigur dacă eu sunt cu adevărat eu. ― Visele stranii reprezintă un fel de supapă de siguranță, Ender. Pentru prima dată în viață, ai fost supus unor presiuni. Corpul tău caută modalități de compensare, asta-i tot. EÈ™ti băiat mare acum. E timpul să nu-È›i mai fie teamă că vine noaptea. ― Bine, încuviință Ender. Hotărî că n-avea să-i mai spună nicioÂdată lui Mazer despre visele sale. Zilele trecură cu bătălii permanente È™i Ender intră pe făgaÈ™ul autoÂdistrugerii. ÃŽncepuse să-l doară stomacul. ÃŽl trecură pe o dietă de cruÈ›are, dar în curând nu mai avea deloc poftă de mâncare. ― Mănâncă! îi spunea Mazer È™i, mecanic, Ender îl asculta. Dar dacă nimeni nu-i spunea să se hrănească, nu mânca nimic. ÃŽncă doi È™efi de escadrile cedară aidoma Petrei; presiunea spori asupra celorlalÈ›i. Acum inamicii erau de trei-patru ori mai numeroÈ™i în fiecare bătălie; de asemenea, se retrăgeau imediat ce situaÈ›ia se comÂplica, regrupându-se pentru a prelungi cât mai mult bătălia. Uneori dura ore întregi până ce distrugeau È™i ultima navă duÈ™mană. Ender înÂcepu să-i schimbe pe È™efii de escadrile în decursul aceleiaÈ™i bătălii, aducând alÈ›ii odihniÈ›i în locul celor care reacÈ›ionau cu întârziere. ― Știi, spuse Bean o dată, când preluă de la Supă Fierbinte coÂmanda ultimelor patru navete, jocul ăsta nu mai e aÈ™a distractiv ca la început. Apoi într-o zi, la antrenamente, pe când Ender își instruia băieÈ›ii, odaia se întunecă È™i el se trezi pe podea cu chipul însângerat. Se lovise cu capul de panoul de comenzi. ÃŽl puseră atunci în pat È™i trei zile fu foarte bolnav. ÃŽÈ™i amintea că în visele sale văzuse chipuri, dar nu erau reale È™i È™tiu asta chiar în clipa când le zări. Uneori i se părea că o vede pe Valentine, iar alteori pe Peter; uneori pe prietenii lui din Școala de Luptă È™i alteori pe gândaci, vivisecÈ›ionându-l. Cel mai real i se păru când colonelul Graff se aplecă deasupra lui È™i-i vorbi blând, ca un tată grijuliu. Dar apoi se deÈ™teptă È™i-l văzu doar pe duÈ™manul său, Mazer Rackham. ― M-am trezit, spuse băiatul. ― Văd, răspunse Mazer. Þi-a luat destul de mult. Azi ai prograÂmată o bătălie. AÈ™a încât Ender se sculă, luptă È™i câștigă bătălia. TotuÈ™i în ziua aceea nu avu alt joc, È™i-l lăsară să se culce mai devreme. Când se dezÂbrăcă, mâinile îi tremurau. ÃŽn timpul nopÈ›ii i se păru că simte niÈ™te degete atingându-l lin. Degete grijulii È™i blânde. Visă că auzea glasuri. ― Nu l-ai cruÈ›at. ― Nu asta mi-e misiunea. ― Cât mai poate continua? Se autodistruge. ― Suficient. Nu mai e mult. ― AÈ™a repede? ― Câteva zile È™i-a scăpat. ― Cum o să se descurce, când e-n halul ăsta? ― Perfect. Chiar azi, a luptat mai bine decât oricând. ÃŽn visul lui, vocile erau ale lui Graff È™i Mazer. Dar aÈ™a erau visele, se puteau întâmpla lucrurile cele mai increÂdibile, aÈ™a cum, de pildă, auzi una dintre voci spunând: ― Mi se face rău când văd cum îl nenoroceÈ™te. Iar cealaltă răspunse: ― Știu. Și eu îl iubesc. Apoi cei doi se transformară în Valentine È™i Alai, È™i în visul său îl înmormântau, dar atunci când o făcură, deasupra lui se ridică o coÂlină, iar el deveni un sălaÈ™ al gândacilor, aÈ™a cum era UriaÈ™ul. Toate, numai vise. Dacă pentru el exista iubire sau milă, nu putea fi decât în vise. Se trezi, primi o altă bătălie È™i câștigă. Apoi se duse în pat, adormi È™i visă. Se trezi din nou È™i câștigă din nou È™i dormi din nou. De-abia își mai dădea seama când se trezea È™i când dormea. De altfel, nici nu-i păsa. Următoarea zi avea să fie ultima lui zi în Școala de Comandă, deÈ™i el nu È™tia acest lucru. Când se deÈ™teptă, Mazer Rackham nu era în odaÂie. ÃŽÈ™i făcu duÈ™, se îmbrăcă È™i-l aÈ™teptă să vină È™i să descuie uÈ™a. BăÂtrânul nu veni È™i Ender apăsă pe clanță. UÈ™a se deschise. Era oare o întâmplare faptul că Mazer îl lăsase liber în dimineaÈ›a aceea? Nu-l însoÈ›ea nimeni care să-i spună că trebuie să mănânce, că trebuie să se ducă la antrenamente, că trebuie să doarmă. Era liber. NeÂcazul era că nu È™tia ce să facă. Pentru o clipă se gândi să încerce să-i caute pe È™efii săi de escadrile, ca să vorbească cu ei, însă nu È™tia unde se află. Se puteau găsi È™i la douăzeci de kilometri de el. AÈ™a încât, după ce hoinări o vreme prin tuneluri, se duse la sala de mese. Mâncă micul dejun lângă câțiva soldaÈ›i care spuneau bancuri porcoase, pe care el nici măcar nu-È™i propunea să le înÈ›eleagă. Apoi merse în camera siÂmulatorului, ca să se antreneze. DeÈ™i era liber, nu se putea gândi ce altceva să facă. Mazer îl aÈ™tepta. Ender pătrunse încet în odaie. ÃŽÈ™i târșâia picioaÂrele È™i se simÈ›ea obosit È™i fără chef. ― EÈ™ti adormit? se încruntă bătrânul. ÃŽn încăpere se găseau È™i alÈ›i oameni. Ender se întrebă ce căutau acolo, dar nu se obosi să afle. Nu merita să pună întrebări; oricum nu i-ar fi răspuns nimeni. Se îndreptă către comenzile simulatorului È™i se aÈ™eză, gata să înceapă. ― Ender Wiggin, rosti Mazer. Te rog să fii atent. Jocul de azi neÂcesită niÈ™te explicaÈ›ii. Băiatul se întoarse spre el. Privi bărbaÈ›ii strânÈ™i în capătul opus al camerei. Pe cei mai mulÈ›i nu-i mai văzuse niciodată. Unii erau îmÂbrăcaÈ›i în haine civile. ÃŽl zări pe Anderson È™i se întrebă ce făcea aici, cine conducea Școala de Luptă în timpul absenÈ›ei lui. ÃŽl văzu pe Graff È™i își aminti lacul din pădurile de lângă Greensboro È™i dori să plece acasă. "Du-mă acasă", îi spuse în gând lui Graff. "ÃŽn visul meu ai spus că mă iubeÈ™ti. Du-mă acasă!" ÃŽnsă Graff doar aplecă puÈ›in capul; un salut, nu o promisiune. Iar Anderson se comportă de parcă nici nu-l cunoÈ™tea. ― Te rog să fii atent, Ender. Azi este examenul tău final în Școala de Comandă. Observatorii aceÈ™tia vor evalua ce ai învățat. Dacă preferi să nu stea aici, pot trece la un simulator din altă cameră. ― Pot să rămână. Examenul final. După aceea, poate că se va odihni... ― Pentru ca să fie cu adevărat un examen total al capacităților tale, să nu repeÈ›i doar ceea ce ai făcut È™i ai exersat de multe ori, ci să înfrunÈ›i È™i situaÈ›ii inedite, bătălia de astăzi introduce un element nou. Ea se deÂsfășoară lângă o planetă. Acest amănunt va afecta strategia inamicului È™i te va obliga să improvizezi. Te rog să te concentrezi asupra jocului de azi. Ender îi făcu semn să se apropie È™i-l întrebă în È™oaptă: ― Eu sunt primul elev care a ajuns aÈ™a departe? ― Dacă învingi astăzi, da, vei fi primul care a reuÈ™it. Mai multe nu pot să-È›i spun. ― Dar să È™tii că eu pot s-aud. ― Mâine poÈ›i să fii cât de rebel doreÈ™ti. Azi însă, aÈ™ aprecia dacă te-ai concentra asupra examenului. Să nu ne batem joc de ceea ce-ai făcut deja. Deci, cum ai de gând să procedezi cu planeta? ― Va trebui să am pe cineva È™i în spatele ei; altfel, acolo va fi un con de umbră. ― Corect! ― Iar gravitaÈ›ia va afecta consumul de combustibil ― e mai avanÂtajos să cobori spre planetă, decât să te ridici dinspre ea. ― Da. ― DoctoraÈ™ul are efect împotriva unei planete? Chipul lui Mazer împietri. ― Ender, gândacii n-au atacat populaÈ›ia civilă în nici una din inÂvazii. Trebuie să decizi dacă e înÈ›elept să adopÈ›i o strategie care poate atrage represalii. ― Planeta e singurul element nou? ― Când È›i-am programat o bătălie cu un singur element nou? Te asigur că azi nu voi fi tolerant față de tine. Față de flotă, am responÂsabilitatea de-a nu permite absolvirea unui elev de mâna a doua. Voi face tot ce pot împotriva ta È™i nu intenÈ›ionez să te menajez. AminteÈ™Âte-È›i tot ce È™tii despre tine È™i tot ce È™tii despre gândaci È™i poate că vei avea o È™ansă. Mazer părăsi încăperea. ― SunteÈ›i aici? rosti Ender în microfon. ― ToÈ›i, răspunse Bean. Ai cam întârziat la antrenamentele de diÂmineață, nu? Deci nu-i anunÈ›aseră È™i pe È™efii de escadrile că era ultimul examen. Ender se întrebă dacă să le spună cât de important era pentru el acest joc, dar hotărî că o grijă suplimentară nu avea să-i ajute cu nimic. ― Scuze, vorbi el. Am dormit prea mult. Ei chicotiră. Nu-l crezuseră. Executară o serie de manevre, încălzindu-se pentru bătălie. Ender avu nevoie de mai mult timp ca de obicei ca să-È™i limpezească mintea È™i să se concentreze asupra comenzilor, dar după o vreme își reveni; răspunzând iute È™i gândind bine. "Sau cel puÈ›in", își spuse, "crezând că gândesc bine". Ecranul simulatorului se întunecă. Băiatul aÈ™teptă să apară jocul. "Ce o să se întâmple dacă azi trec examenul? Mai există È™i altă È™coală? ÃŽncă un an sau doi de antrenamente dure, alt an de izolare, alt an de indivizi împingându-mă într-o direcÈ›ie sau alta, alt an fără să-mi pot orienta propria viață?" ÃŽncercă să-È™i amintească ce vârstă avea. UnÂsprezece ani. Cu câți ani în urmă împlinise unsprezece ani? Cu câte zile în urmă? Trebuie să se fi întâmplat aici, la Școala de Comandă, dar nu-È™i putea aminti ziua. Poate că nici măcar n-o remarcase atunci când fusese. Nimeni n-o remarcase, cu excepÈ›ia Valentinei. AÈ™teptând apariÈ›ia jocului, își dori să poată pur È™i simplu să-l piarÂdă, să fie înfrânt rău de tot È™i complet, aÈ™a încât să-i întrerupă instrucÈ›ia, ca lui Bonzo, È™i să-l trimită acasă. Bonzo plecase către Cartagena. Voia să vadă ordinul de drum în direcÈ›ia Greensboro. Succesul însemna că trebuia să continue. EÈ™ecul însemna întoarcerea acasă. "Nu", își spuse, "nu-i adevărat! Au nevoie de mine È™i dacă dau greÈ™, s-ar putea să nu am unde mă întoarce." N-o credea însă. Mintea sa conÈ™tientă È™tia că era adevărat, dar în alte locuri, mai tainice, se îndoia că aveau nevoie de el. InsistenÈ›a lui Mazer nu era decât un alt vicleÈ™ug. "Tot o metodă de-a mă împinge să fac ceea ce doresc ei". O metodă de a-l împiedica să se odihnească. De a nu face nimic timp îndelungat. Apoi apărură inamicii È™i oboseala lui Ender se transformă în disÂperare. Adversarii erau de o mie de ori mai numeroÈ™i decât forÈ›ele sale; simulatorul era practic acoperit de luminiÈ›ele verzi care-i reprezentau. Erau grupaÈ›i într-o duzină de formaÈ›iuni diferite, schimbându-È™i poÂziÈ›iile, modificându-È™i structura, deplasându-se în traiectorii aparent aleatoare prin câmpul simulatorului. Nu putea găsi un drum printre ele; un spaÈ›iu ce păruse deschis se închidea brusc È™i apărea un altul, iar o formaÈ›iune aparent penetrabilă se transforma brusc, devenind amenințătoare. Planeta se afla tocmai la celălalt capăt al câmpului. Ender bănui că È™i dincolo de ea, în afara limitelor simulatorului, existau la fel de multe nave duÈ™mane. ÃŽn privinÈ›a propriei sale flote, erau numai douăzeci de nave interÂstelare, fiecare cu câte patru navete. CunoÈ™tea tipul acela de nave ― erau vechi È™i greoaie, iar puterea DoctoraÈ™ului nu atingea decât jumătate din cea a navelor noi. Optzeci de navete împotriva a cel puÈ›in cinci mii, poate chiar zece mii de adversari. ÃŽi auzi pe È™efii de escadrile trăgându-È™i răsuflarea; de asemenea auzi o înjurătură scăpată printre dinÈ›i de observatorii din spatele lui. Era plăcut să È™tie că unul dintre adulÈ›i remarcase că examenul nu era cinstit. Desigur, faptul avea puÈ›ină importanță. Cinstea nu făcea parte din joc, asta era clar. Nu încercau să-i lase nici cea mai măruntă poÂsibilitate de succes. "Prin câte am trecut È™i de fapt nu intenÈ›ionau deloc să-mi permită să absolv." ÃŽl văzu cu ochii minÈ›ii pe Bonzo È™i gaÈ™ca lui, înfruntându-l È™i amenințându-l; izbutise să-l determine pe Bonzo să se lupte singur, dar acum n-o mai putea face. Și nici nu putea surprinde inamicul cu apÂtitudinile personale aÈ™a cum făcuse cu băieÈ›ii cei mari în sala de luptă. Mazer îl cunoÈ™tea ca pe propriul său buzunar. BărbaÈ›ii dinapoia lui începură să tuÈ™ească È™i să se foiască nervoÈ™i. ÃŽÈ™i dădeau seama că Ender nu È™tia ce să facă. "Nici nu-mi pasă", se gândi băiatul. "Vă puteÈ›i păstra jocul. Dacă nu-mi daÈ›i nici măcar o È™ansă, de ce să mai joc?" Precum ultimul său joc din Școala de Luptă, când îi opuseseră două armate. Și tocmai când își aduse aminte de jocul acela, probabil că Bean È™i-l aminti È™i el, deoarece glasul îi răsună în căști: ― Nu uita, poarta inamică e jos! Molo, Supă, Vlad, Basculă È™i Tom Nebunu' izbucniră în râs. Și ei își aduseseră aminte. Ender râse È™i el. Era într-adevăr amuzant. Oamenii mari priveau totul cu gravitate iar copiii jucau, jucau întruna, crezându-i È™i ei, până când, deodată, adulÈ›ii întindeau prea mult coarda, împingeau lucrurile prea departe È™i copiii puteau vedea dincolo de joc. "Las-o baltă, Mazer! Nu-mi pasă dacă-È›i trec examenul. Nu-mi pasă dacă-È›i respect regulile. Dacă tu poÈ›i triÈ™a, pot È™i eu. N-o să te las să mă baÈ›i în mod necinstit ― te voi bate eu în mod necinstit!" ÃŽn ultima bătălie din Școala de Luptă, câștigase deoareca ignorase adversarul È™i-È™i ignorase propriile pierderi; atacase direct poarta inaÂmică. Iar poarta inamică era jos. "Dacă încalc È™i regula asta, n-o să mă mai lase niciodată să ajung comandant. Ar fi prea periculos. Nu va mai trebui niciodată să joc un joc. Si asta înseamnă victorie!" ÃŽncepu să È™optească iute în laringofon. Șefii de escadrile își luară părÈ›ile lor din flotă È™i formară un cilindru gros, ca un proiectil aÈ›intit spre cea mai apropiată formaÈ›iune inamică. Aceasta nu-l respinse ci, dimpotrivă, se deschise în faÈ›a lui, aÈ™a încât să poată fi perfect încercuit înainte de a-l distruge. "Cel puÈ›in, Mazer ia în consideraÈ›ie faptul că, de-acum, au ajuns să mă respecte", gândi Ender. "Iar asta îmi oferă timp." Se deplasă în jos, spre nord, spre est È™i iarăși în jos, aparent fără nici un plan, dar apropiindu-se pe nesimÈ›ite de planeta inamică. După o vreme, navele duÈ™mane începură să se strângă tot mai mult în jurul său. Atunci brusc, formaÈ›iunea lui Ender explodă. Flota lui se destrămă într-un haos. Cele optzeci de navete păreau lipsite de un plan anume, trăgând la întâmplare în adversar, strecurându-se pe traiectorii indiviÂduale lipsite de speranță printre navele gândacilor. ÃŽnsă după câteva minute de bătălie, Ender È™opti din nou în larinÂgofon È™i o duzină din navetele rămase întregi se regrupară într-o forÂmaÈ›ie. Traversaseră unul din barajele cele mai formidabile ale inamiÂcilor; îl străbătuseră cu pierderi teribile, dar parcurseseră mai mult de jumătate din distanÈ›a până la planetă. "Acum o să-È™i dea seama", se gândi Ender. "ÃŽn mod clar, Mazer își dă seama ce vreau să fac." "Sau poate că nu-i vine să creadă c-o s-o fac. Cu-atât mai bine pentru mine!" MicuÈ›a flotă a lui Ender țâșnea într-o parte È™i-n alta, trimițând două-trei navete parcă gata de atac, apoi retrăgându-le. Gândacii se apropiau, adunând nave È™i formaÈ›ii risipite până atunci, strângându-le pentru atacul final. ÃŽn cea mai mare parte erau concentraÈ›i înapoia lui Ender, astfel încât să nu poată fugi înapoi în spaÈ›iu, tăindu-i orice reÂtragere. "Excelent", gândi băiatul. "Mai aproape! VeniÈ›i mai aproape!" Apoi È™opti o comandă È™i flota căzu ca o piatră către suprafaÈ›a plaÂnetei. Erau nave interstelare È™i navete, neechipate pentru a rezista freÂcării cu atmosfera. Dar Ender nu intenÈ›iona ca ele să ajungă aÈ™a departe. Chiar în clipa când începură picajul, își concentrară DoctoraÈ™ii asupra unui singur lucru. Asupra planetei. Una, două, patru, È™apte navete fură distruse. Acum totul se bizuia pe È™ansa ca una dintre ele să supravieÈ›uiască până să poată declanÈ™a DoctoraÈ™ul. O dată ce se putea focaliza pe suprafaÈ›a planetei, n-avea să mai dureze mult. "O clipă cu DoctoraÈ™ul, asta-i tot ce doresc". După aceea Ender se gândi că poate calculatorul nu era nici măcar programat să arate ce s-ar întâmpla cu o planetă atacată de DoctoraÈ™. "Ce-o să fac atunci, o să strig: Pac! eÈ™ti mort?" ÃŽÈ™i luă mâinile de pe comenzi È™i se lăsă pe spate, privind. PerÂspectiva era mult apropiată de planeta inamică, cu naveta năpustindu-se în puÈ›ul gravitaÈ›ional. "ÃŽn mod sigur a intrat în raza de acÈ›iune", își spuse băiatul. "E acolo, È™i calculatorul nu-i programat să arate ce se poate întâmpla." Dar apoi, suprafaÈ›a planetei care acum acoperea jumătate din ecranul simulatorului începu să fiarbă; urmă o erupÈ›ie, azvârlind bucăți de materie spre navete. Ender încercă să-È™i imagineze ce se petrecea în interiorul planetei. Câmpul crescând È™i dilatându-se mereu; moleÂculele care se rupeau, È™i atomii care nu mai aveau unde se duce. ÃŽn trei secunde, întreaga planetă explodă, deveni o sferă de pulÂbere strălucitoare, azvârlită spre exterior. Navetele lui Ender pieriră printre primele, perspectiva lor dispăru brusc, iar acum simulatorul arăta numai stelele ce aÈ™teptau dincolo de marginile bătăliei. Era atât de aproape pe cât dorise Ender să fie. Sfera planetei explodate se dilată mai repede decât puteau fugi navele duÈ™mane. Și purta acum cu ea DoctoraÈ™ul, care crescuse, câmpul spulberând totul în cale, transforÂmând navele în puncte luminoase È™i gonind mai departe. Intensitatea câmpului distructiv se reduse abia când ajunse la marÂginea simulatorului. Două sau trei nave inamice pluteau inerte. Navele interstelare ale lui Ender erau nevătămate. Dar acolo unde existase uriaÈ™a flotă duÈ™mană È™i planeta pe care o apăra, nu mai rămăsese nimic. Un bulgăre de materie se forma din sfărâmăturile adunate de gravitaÈ›ie. Strălucea fierbinte È™i se rotea; era mult mai mic decât corpul ceresc dinainte. O mare parte a masei sale forma un nor ce continua să se extindă. Ender își scoase căștile, în care vuiau È›ipetele È™i fluierăturile È™eÂfilor de escadrile È™i abia atunci constată că în cameră se auzea acelaÈ™i vacarm. BărbaÈ›ii în uniformă se îmbrățiÈ™au râzând È™i răcnind; alÈ›ii plânÂgeau; unii îngenuncheaseră ori stăteau încremeniÈ›i È™i băiatul își dădu seama că se rugau. Nu înÈ›elegea. Ceva era în neregulă. Ar fi trebuit să fie furioÈ™i... Colonelul Graff se desprinse dintre necunoscuÈ›i È™i veni spre el. Lacrimile îi brăzdau chipul, dar zâmbea. Se aplecă, întinse braÈ›ele È™i, spre uimirea băiatului, îl îmbrățișă, îl strânse puternic È™i-i È™opti: ― MulÈ›umesc, mulÈ›umesc, Ender. Doamne, mulÈ›umescu-Þi pentru Ender! Apoi veniră È™i ceilalÈ›i, scuturându-i mâna, felicitându-l. ÃŽncercă să priceapă. Absolvise totuÈ™i examenul? Fusese victoria lui, nu a lor, È™i în plus una găunoasă, prin încălcarea regulilor; de ce se purtau de parcă învinsese cu onoare? MulÈ›imea se dădu în lături È™i apăru Mazer Rackham. Bătrânul se îndreptă către Ender È™i-i întinse mâna. ― Ai avut de făcut o alegere grea, băiete. Totul sau nimic. SfârÈ™itul lor, sau sfârÈ™itul nostru. Dumnezeu însă È™tie că altfel nu se putea. FeÂlicitări! I-ai bătut È™i s-a terminat! "S-a terminat." "I-ai bătut." Ender nu înÈ›elegea. ― Te-am bătut pe tine. Mazer hohoti sonor. ― Ender, niciodată nu te-ai luptat cu mine. De când am devenit inamicul tău, n-ai jucat nici un singur joc! Băiatul nu pricepu gluma. Jucase foarte multe jocuri, care-l cosÂtaseră extrem de mult. ÃŽncepu să se înfurie. Mazer îi puse mâna pe umăr. Ender È™i-l scutură. Atunci bătrânul deveni serios È™i zise: ― Ender, în ultimele luni tu ai fost comandantul militar al flotei noastre. Aceasta a fost a Treia Invazie. N-au fost jocuri, ci bătălii reale È™i singurii inamici au fost gândacii. I-ai învins în toate luptele, iar azi ai luptat lângă planeta-capitală, unde erau toate reginele din coloniile lor; toate erau acolo, iar tu le-ai distrus complet. Nu ne vor mai ataca niciodată. Tu ai făcut-o! Tu! "Reale." "N-au fost jocuri." Mintea lui Ender era prea înceÈ›oÈ™ată ca să poată înÈ›elege totul. Nu fuseseră simple puncte luminoase, ci nave adevărate cu care el se luptase, nave adevărate pe care le învinsese. Și o planetă adevărată, pe care o făcuse praf, È™tergând-o din univers. Trecu prin mulÈ›ime, fără să audă felicitările, ignorându-le mâinile, cuÂvintele, bucuria. Când ajunse în camera lui, È™e dezbrăcă, sui în pat È™i dormi. Se deÈ™teptă când îl scuturară. Avu nevoie de câteva secunde ca să-i recunoască. Graff È™i Rackham. Le întoarse spatele. "LăsaÈ›i-mă să dorm." ― Ender, trebuie să discutăm, rosti Graff. Băiatul reveni cu faÈ›a le ei. ― Pe Pământ se transmit încontinuu, zi È™i noapte, filmele bătăliei de ieri. ― De ieri?! Dormise o zi întreagă. ― EÈ™ti un erou. Toată lumea a văzut ce aÈ›i făcut, tu È™i ceilalÈ›i. Nu cred că există vreun guvern care să nu-È›i fi acordat medalia lui cea mai importantă. ― I-am ucis pe toÈ›i, aÈ™a-i? întrebă Ender. ― Pe cine? făcu Graff. Pe gândaci? Asta È™i trebuia să faci. ― De asta era război, interveni Mazer. ― Și pe regine... Și copiii... ― Ei au declanÈ™at totul când ne-au atacat. N-a fost vina ta. Ãsta-i rezultatul acÈ›iunilor lor. Ender prinse pieptul uniformei lui Mazer È™i-l trase în jos, astfel încât chipurile lor aproape se atinseră. ― Eu n-am vrut să-i ucid! N-am vrut să ucid pe nimeni! Nu sunt un criminal! Voi nu mă voiaÈ›i pe mine, ticăloÈ™ilor, îl voiaÈ›i pe Peter, dar m-aÈ›i împins s-o fac, m-aÈ›i păcălit! Plângea. ÃŽÈ™i pierduse stăpânirea de sine. ― BineînÈ›eles că te-am păcălit, spuse Graff. Altfel n-ai fi facut-o. SituaÈ›ia era clară. Ne trebuia un comandant cu atât de multă empatie încât să poată să judece ca gândacii, să-i înÈ›eleagă È™i să le anticipeze acÈ›iunile. Cu atât de multă compasiune încât să câștige dragostea subÂordonaÈ›ilor lui È™i să lucreze împreună cu ei ca o maÈ™inărie perfectă. TotuÈ™i, cineva dotat cu prea multă înÈ›elegere n-ar fi putut să fie disÂtrugătorul de care aveam nevoie. N-ar fi putut intra într-o bătălie aniÂmat de voinÈ›a de-a învinge indiferent de preÈ›. Dacă È™tiai adevărul, n-o puteai face. Iar dacă ai fi fost genul de individ care s-o facă chiar dacă È™tie adevărul, atunci probabil că nu-i înÈ›elegeai prea bine pe gândaci. ― Trebuia neapărat să fie un copil, vorbi Mazer. Erai mai rapid decât mine. Mai bun decât mine. Eu sunt bătrân È™i precaut. Orice om normal care È™tie ce înseamnă un război nu poate intra în luptă cu toată inima. ÃŽnsă tu nu È™tiai. Ne-am asigurat că nu È™tiai. Erai nepăsător, scliÂpitor È™i tânăr. Născut pentru asta. ― ÃŽn navele noastre erau piloÈ›i. ― Da. ― Le-am ordonat să meargă la moarte, fără să È™tiu. ― Ei È™tiau, Ender, È™i te-au ascultat. Știau pentru ce o făceau. ― Nu m-aÈ›i întrebat niciodată! Niciodată nu mi-aÈ›i spus adevărul! Despre nimic! ― Trebuia să fii o armă, Ender. Ca un pistol, ca DoctoraÈ™ul, funcÂÈ›ionând perfect, dar fără să È™tie împotriva cui e aÈ›intit. Noi te-am înÂdreptat către È›intă. Noi suntem responsabili. Dacă ceva a fost rău, noi suntem vinovaÈ›i. ― Discutăm mai târziu, zise Ender È™i închise ochii. Mazer îl scutură. ― Nu te culca! Mai e ceva; la fel de important. ― Cu mine v-aÈ›i terminat treaba, zise băiatul. Acum lăsaÈ›i-mă în pace. ― De-asta suntem aici, replică Mazer. ÃŽncercăm să-È›i spunem. N-am terminat cu tine; n-am terminat deloc. Jos, pe Pământ, e nebunie. Va izbucni un război. Americanii pretind că Tratatul VarÈ™ovia îi va ataca, iar Tratatul spune acelaÈ™i lucru despre Hegemon. N-au trecut nici douăzeci È™i patru de ore de la încheierea războiului cu gândacii È™i cei de pe planetă sunt gata să se lupte iarăși între ei, mai rău ca niciodată. ToÈ›i sunt îngrijoraÈ›i în privinÈ›a ta È™i toÈ›i te vor. Cel mai mare conduÂcător militar din istorie; te vor să le conduci armatele. Americanii... Hegemonul... ToÈ›i, cu excepÈ›ia Tratatului, care te vrea mort. ― E-n regulă din partea mea, spuse Ender. ― Trebuie să te scoatem de aici. Eros e plin de soldaÈ›i ruÈ™i, iar Amiralul e rus. ÃŽn orice clipă poate începe vărsarea de sânge. Băiatul le întoarse iarăși spatele. De data aceasta, îl lăsară în pace. El însă nu adormi. ÃŽi ascultă. ― Mi-a fost teamă de asta, Rackham. L-ai forÈ›at prea tare. Unele avanposturi minore puteau aÈ™tepta È™i pentru mai târziu. L-ai fi putut lăsa să se odihnească câteva zile. ― Și tu-mi dai lecÈ›ii cum s-o fi făcut mai bine? Habar n-ai ce se putea întâmpla dacă nu l-aÈ™ fi forÈ›at! Nimeni n-o È™tie. Am facut-o aÈ™a cum am facut-o; È™i a reuÈ™it. Ãsta-i principalul, a reuÈ™it! Þine minte jusÂtificarea asta, Graff. S-ar putea să ai È™i tu nevoie de ea. ― Scuză-mă. ― Văd È™i eu cum l-a afectat. Colonelul Liki afirmă că există poÂsibilitatea unor post-efecte permanente, dar eu n-o cred. E prea puterÂnic. Victoriile însemnau mult pentru el È™i a câștigat. ― Nu-mi mai povesti despre putere. PuÈ™tiul are unsprezece ani. Lasă-l să se odihnească! SituaÈ›ia n-a explodat încă. ÃŽi putem pune o gardă la ușă. ― Sau s-o punem la altă ușă, ca È™i cum acolo ar fi camera lui. ― De acord. Plecară È™i băiatul adormi. *** Timpul trecu, atingându-l pe Ender doar din întâmplare. O dată se deÈ™teptă pentru câteva minute, simÈ›ind în braÈ› o durere surdă, inÂsistentă. ÃŽntinse cealaltă mână È™i pipăi locul; era un ac ce-i pătrundea în venă. ÃŽncercă să-l scoată, dar era fixat de piele cu bandă adezivă, iar el era prea slăbit. Altă dată se trezise în beznă È™i auzise glasuri, murmurând È™i blestemând. Urechile îi È›iuiau din cauza zgomotului puÂternic care-l trezise; totuÈ™i nu-È™i amintea ce fusese. ― AprindeÈ›i luminile! strigase o voce. Iar altă dată i se păruse că aude pe cineva plângând încetiÈ™or în apropierea lui. Poate că totul se petrecuse într-o singură zi; sau poate într-o săpÂtămână; după visele lui ar fi putut trece câteva luni. ÃŽn vise i se părea că trăieÈ™te vieÈ›i întregi. Din nou prin Pocalul UriaÈ™ului, pe lângă copiii-lupi, retrăind morÈ›ile teribile, permanente. Auzi o voce È™optind în pădure: "Ca să ajungi la Capătul Lumii, trebuie să-i ucizi pe copii." Și el încercă să răspundă: "Niciodată n-am vrut să ucid pe nimeni. NiÂmeni nu m-a întrebat dacă vreau să ucid pe cineva." ÃŽnsă pădurea râse de el. Iar când sărea de pe promontoriul de la Capătul Lumii, uneori nu-l prindeau norii, ci o navetă de luptă care-l purta undeva deasupra planetei gândacilor, ca să urmărească întruna erupÈ›ia morÈ›ii declanÈ™ate de DoctoraÈ™; după aceea tot mai aproape, încât îi putea vedea chiar pe gândaci explodând, transformându-se în lumină È™i un pumn de eleÂmente chimice. Apoi zărea regina, înconjurată de copii; numai că reÂgina era Mama, iar copiii erau Valentine È™i toÈ›i cei pe care-i cunoscuse în Școala de Luptă. Unul dintre ei purta chipul lui Bonzo, care zăcea, sângerând prin ochi È™i prin nas, spunând: "N-ai onoare!" Și întotdeauÂna visul se încheia cu o oglindă, sau suprafaÈ›a unei ape, sau metalul unui blindaj de navă, ceva care-i reflecta faÈ›a. La început fusese mereu faÈ›a lui Peter, cu sânge È™i coada unui È™arpe ieÈ™indu-i printre buze. După o vreme însă, începu să fie propriul său chip, îmbătrânit È™i trist, cu ochi ce plângeau pentru un miliard de miliard de crime... dar erau ochii lui È™i pentru asta era mulÈ›umit. Aceasta era lumea în care Ender trăi multe vieÈ›i în decursul celor cinci zile ale Războiului Ligii. Când se trezi iarăși, era întuneric. ÃŽn depărtare putea distinge buÂbuituri È™i explozii. Ascultă o vreme. După aceea auzi niÈ™te paÈ™i uÈ™ori. Se răsuci È™i întinse un braÈ›, ca să-l prindă pe cel care se furiÈ™a spre el. Apucă poala unei haine È™i o smuci, gata să ucidă la nevoie. ― Ender, eu sunt, eu sunt! CunoÈ™tea vocea. Și-o aminti de la o distanță de un milion de ani. ― Salaam, puÈ™tiule. Ce făceai, vroiai să m-omori? ― Da. Am crezut că tu încerci să mă omori. ― ÃŽncercam să nu te trezesc. Cel puÈ›in văd că È›i-au mai rămas niÈ™te instincte. După cum relata Mazer, deveneai un fel de legumă. ― Mă străduiam. Ce-s bubuiturile alea? ― E război. Sectorul nostru e decuplat, ca să ne camufleze. Ender își coborî picioarele peste marginea patului, încercând să se ridice în capul oaselor. Nu reuÈ™i. Capul îl durea prea tare. Se strâmbă de durere. ― Nu te scula. E-n regulă, se pare c-am putea învinge. Nu toÈ›i cei din Tratat l-au urmat pe Amiral. MulÈ›i au trecut de partea noastră, când Strategul le-a spus că eÈ™ti loial FI. ― Eu dormeam. ― Bun, deci a minÈ›it. Cred că nu urzeai gânduri de trădare în vise, nu? O parte din ruÈ™ii care au venit ne-au spus că atunci când Amiralul le-a ordonat să te găsească È™i să te ucidă, au fost gata să-l ucidă pe el. Habar n-am ce cred ei despre alÈ›ii, Ender, dar pe tine te iubesc. ÃŽntreaga lume ne-a urmărit bătăliile. Filme, zi È™i noapte. Am văzut È™i eu câteva. Complete, cu vocea ta comandând. Totu-i acolo, nimic cenzurat. ExÂcelente! O să faci carieră în filme. ― Nu cred. ― Glumeam. Hei, îți vine să crezi? Noi am câștigat războiul! Eram atât de nerăbdători să creÈ™tem odată, ca să putem lupta, iar noi luptam deja. Adică, noi suntem totuÈ™i niÈ™te puÈ™ti, Ender. Dar am învins. Alai râse. De fapt, tu ai învins. Ai fost bun, pe cinstea mea! Habar n-aveam cum o să ne scoÈ›i din ultima chestie. Dar ai făcut-o. Ai fost tare. Ender observă că vorbea numai la trecut. "Am fost tare". ― Și acum cum sunt, Alai? ― Tot bun. ― La ce? ― La... orice. Un milion de soldaÈ›i te-ar urma până la capătul universului. ― Nu vreau să merg la capătul universului. ― Atunci unde vrei să mergi? Te-ar urma oriunde. "Eu vreau acasă", se gândi Ender, "dar nu È™tiu unde e". Bubuiturile încetară. ― Fii atent, spuse Alai. Ascultară tăcuÈ›i. UÈ™a se deschise. ÃŽn prag apăru cineva. O siluetă micuță. ― S-a terminat, vorbi necunoscutul. Era Bean. Parcă confirmându-i, luminile se aprinseră. ― Salut, Bean, spuse Ender. ― Salut, Ender. ÃŽl urmară Petra È™i Dink, È›inându-se de mână. Se apropiară de pat. ― Hei, s-a trezit eroul, făcu Dink. ― Cine-a învins? întrebă Ender. ― Noi, răspunse Bean. Ai fost È™i tu acolo. ― Nu-i chiar atât de țăcănit, Bean. Vrea să È™tie cine-a învins acum. Petra luă mâna lui Ender. ― E armistiÈ›iu pe Pământ. Se negocia de mai multe zile. Acum au căzut de acord să accepte Planul Locke. ― El nu È™tie de Planul Locke... ― E foarte complicat... Una din prevederi este că FI va continua să existe, dar fără Tratat în componenÈ›a ei. Deci soldaÈ›ii din Tratat pleacă acasă. Eu bănuiesc că ruÈ™ii au fost de acord pentru că au pe cap răscoalele sclavilor. Fiecare cu necazurile lui... Vreo cinci sute au murit aici, dar pe Pământ a fost mult mai rău. ― Hegemonul È™i-a prezentat demisia, spuse Dink. E o nebunie acolo jos. Cui îi pasă? ― EÈ™ti sănătos? îl întrebă Petra atingându-i fruntea. Ne-ai speriat. Ziceau c-ai înnebunit, È™i noi am zis că ei sunt nebuni. ― Am înnebunit, încuviință Ender. TotuÈ™i cred că-s sănătos. ― Când ai decis asta? întrebă Alai. ― Când am crezut că vrei să mă omori È™i am hotărât să È›i-o iau înainte. Bănuiesc că-s pur È™i simplu ucigaÈ™ până-n măduva oaselor. Dar mai bine să fiu viu decât mort. ToÈ›i râseră È™i încuviinÈ›ară. Apoi Ender începu să plângă È™i-i îmÂbrățișă pe Bean È™i pe Petra, care se aflau cel mai aproape de el. ― V-am dus dorul, le spuse. Voiam atât de mult să vă văd... ― Ne-ai văzut destul de rău, răspunse Petra È™i-l sărută pe obraz. ― V-am văzut minunaÈ›i, spuse Ender. Pe cei de care aveam cea mai multă nevoie, i-am epuizat primii. N-am gândit atent lucrurile. ― Toată lumea e bine acum, vorbi Dink. Nici unul dintre noi n-a fost atât de rău atins încât să nu-l vindece cinci zile de tremurat în caÂmere neluminate, în mijlocul unui război. ― Nu mai trebuie să fiu comandantul vostru, nu-i aÈ™a? întrebă Ender. Nu mai vreau să comand pe nimeni, niciodată. ― Nu mai trebuie să comanzi pe nimeni, răspunse Dink, dar tu răÂmâi mereu comandantul nostru. Apoi tăcură cu toÈ›ii o vreme. ― Și-acum ce-o să facem? întrebă Alai. Războiul cu gândacii s-a terminat, s-a terminat È™i războiul de jos, de pe Pământ, ba chiar È™i cel de aici. Acum ce facem? ― Suntem copii, spuse Petra. Probabil c-o să ne oblige să mergem la È™coală. E o lege. Trebuie să faci È™coală până la È™aptesprezece ani. Cu toÈ›ii începură să râdă, când auziră asta. Râseră până ce lacriÂmile le È™iroiră pe obraji. Capitolul l5 VORBITOR ÃŽN NUMELE MORÞILOR Lacul era nemiÈ™cat; briza nu adia. Cei doi bărbaÈ›i stăteau în scauÂnele instalate pe pontonul plutitor. De unul dintre piloni era acostată o plută mică din lemn; Graff agățase parâma plutei cu piciorul, È™i o trăgea înainte È™i înapoi pe apă. ― Ai mai slăbit... ― Un anume stres mă îngrașă, altul mă slăbeÈ™te. Sunt o ființă suÂpusă proceselor chimice. ― Trebuie să fi fost greu. ― Nu tocmai, strânse din umeri Graff. Știam că voi fi achitat. ― Unii dintre noi n-au fost chiar aÈ™a siguri. O vreme, parcă înneÂbuniseră cu toÈ›ii. Tratament necorespunzător al copiilor, omoruri din imprudență... imaginile acelea cu morÈ›ile lui Bonzo È™i Stilson erau groaznice. Să vezi cum un copil omoară pe altul... ― Din punctul ăsta de vedere, cred că tocmai înregistrările video m-au salvat. Acuzarea le-a ciuntit, însă noi le-am prezentat integral. A fost clar că nu Ender era provocatorul. După aceea, a fost floare la ureche. Am declarat că am făcut ceea ce-am considerat necesar pentru protejarea rasei umane ― È™i-a È›inut; judecătorii au admis că acuzarea trebuie să dovedească că Ender putea câștiga războiul fără instrucÈ›ia primită de la noi. Mai departe, am jucat pe aceeaÈ™i carte. ExigenÈ›ele războiului! ― Oricum, a însemnat o mare uÈ™urare pentru noi. Știu că am avut destule discuÈ›ii È™i mai È™tiu că acuzarea s-a folosit de înregistrările conversaÈ›iilor noastre. ÃŽnsă îmi dădusem deja seama că aveai dreptate È™i m-am oferit să depun mărturie în sprijinul tău. ― Știu, Anderson. Mi-au spus-o avocaÈ›ii. ― Și-acum ce-o să faci? ― Nu È™tiu. ÃŽncă mă odihnesc. Mi s-au strâns câțiva ani de concedii È™i permisii. Suficient ca să ajung la pensie, È™i am destule salarii care zac în bănci. AÈ™ putea trăi numai din dobânzi. Poate că n-o să fac niÂmic. ― Sună interesant. Eu însă n-aÈ™ putea rezista. Mi s-a oferit conduÂcerea a trei universități diferite, plecând de la ipoteza că sunt pedagog. Nu mă cred când le spun că singurul lucru care mă interesa în Școala de Luptă era jocul. Cred c-o să accept cealaltă ofertă. ― Antrenor? ― Acum că războaiele s-au terminat, e timpul să mă-ntorc la joÂcurile clasice. Va fi aproape ca un concediu. ÃŽn divizie sunt numai douăzeci È™i opt de echipe. DeÈ™i după atâția ani de urmărit copiii ăia zburdând, fotbalul mi se pare o întrecere a melcilor. Râseră amândoi. Graff oftă È™i miÈ™că parâma cu piciorul. ― Ce plută... Cred că nici nu te poÈ›i È›ine pe ea. Colonelul clătină din cap. ― Ender a construit-o. ― AÈ™a-i! Aici l-ai adus... ― I s-a dăruit tot locul ăsta. Am avut grijă să fie răsplătit împăÂrăteÈ™te. O să aibă oricâți bani doreÈ™te. ― Dacă-i vor mai lăsa să se-ntoarcă È™i să-i folosească. ― N-or să-l lase. ― Chiar dacă Demostene face propagandă pentru revenirea lui acasă? ― Demostene nu mai apare în reÈ›ele. ― Cum adică? se încruntă Anderson. ― Demostene s-a retras. Definitiv. ― Ia ascultă, moÈ™ bășinos! Tu È™tii cine-i Demostene. ― Cine a fost. ― Zi-mi È™i mie! ― Nu. ― Nu eÈ™ti deloc prietenos. ― Nici n-am fost vreodată. ― Măcar spune-mi care-i motivul. MulÈ›i dintre noi credeau că Demostene va ajunge Hegemon într-o bună zi. ― N-avea nici cea mai mică È™ansă. Nu; nici măcar cretinii politici care-l susÈ›in pe Demostene nu l-ar putea convinge pe Hegemon să-l readucă pe Ender pe Pământ. Ender e mult prea periculos. ― N-are decât unsprezece ani. Ba a împlinit doisprezece. ― Cu atât mai periculos, pentru că poate fi uÈ™or manipulat. ÃŽn toată lumea, numele lui este cel mai cunoscut Copilul-zeu, generalul-minune, È›inând în mâinile lui viaÈ›a È™i moartea. Orice viitor dictator È™i-ar dori să-l aibă, să-l pună în fruntea unei armate È™i să privească restul lumii fie trecând de partea lui, fie tremurând de spaimă. Dacă Ender ar coborî pe Pământ, ar dori să vină aici, să se odihnească, să mai salÂveze ce se poate din copilăria lui. ÃŽnsă ei nu-l vor lăsa niciodată s-o facă. ― Am înÈ›eles. I-a explicat cineva asta lui Demostene? Graff surâse: ― Dimpotrivă, Demostene a explicat-o cuiva. Cuiva care s-ar fi puÂtut folosi de Ender aÈ™a cum nimeni n-ar mai fi putut, pentru a conduce È™i manipula întreaga lume. ― Cui? ― Lui Locke. ― Nu cumva Locke a susÈ›inut rămânerea lui pe Eros? ― Nu totul este aÈ™a cum pare a fi. ― E prea subtil pentru mine. Mie dă-mi jocul. Elegant, cu reguli clare. Cu arbitri. Cu început È™i sfârÈ™it. Unii câștigă, alÈ›ii pierd È™i toată lumea pleacă acasă la neveste. ― Mai trimite-mi È™i mie scrisori din când în când, de acord? ― De fapt n-ai de gând să rămâi aici È™i să aÈ™tepÈ›i pensia, nu? ― Nu. ― Intri în Hegemonie, aÈ™a-i? ― Sunt noul Ministru al Colonizării. ― Deci, au de gând s-o facă!? ― Imediat ce primim rapoartele asupra coloniilor gândacilor. Ce naiba, sunt planete fertile, au industrii, locuinÈ›e È™i toÈ›i gândacii morÈ›i. Extrem de convenabil. Vom abroga legile de limitare a populaÈ›iei... ― Pe care toÈ›i le detestă... ― Iar terÈ›ii, cvarÈ›ii È™i cvinÈ›ii vor sui în nave È™i vor pleca spre lumi cunoscute È™i necunoscute. ― Chiar crezi că aÈ™a va fi? ― Oamenii pleacă întotdeauna. ÃŽntotdeauna! Continuă să creadă că pot duce o viață mai bună decât în locurile vechi. ― La naiba, poate că aÈ™a-i! *** La început, Ender crezu că aveau să-l readucă pe Pământ imediat ce urmau să se potolească lucrurile. Dar lucrurile se liniÈ™tiseră de un an È™i acum îi era limpede că nu avea să mai revină pe planetă; era mult mai util ca nume È™i legendă decât putea fi ca persoană în came È™i oase. Mai exista È™i problema tribunalului militar care ancheta delictele colonelului Graff. Comandorul Chamrajnagar încercase să-l oprească pe băiat să urmărească procesul, însă nu reuÈ™ise; Ender căpătase rangul de amiral È™i aceasta fusese una dintre puÈ›inele ocazii când recursese la privilegiile gradului său. AÈ™a încât văzu înregistrările bătăilor cu Stilson È™i Bonzo, văzu fotografiile cadavrelor È™i-i ascultă pe psihologi È™i avocaÈ›i contrazicându-se dacă fuseseră crime, sau exista circumÂstanÈ›a autoapărării. Ender avea o părere proprie, însă nu i-o ceru niÂmeni. De fapt, el era principalul acuzat al procesului. Procurorul era prea inteligent pentru a-l învinui în mod direct, dar se strădui să-l facă să apară dement, pervers È™i criminal. ― Nu contează, spusese Mazer. Politicienii se tem de tine, dar încă nu-È›i pot distruge reputaÈ›ia. Abia peste vreo treizeci de ani te vor putea ataca istoricii. Băiatului nu-i păsa de reputaÈ›ia lui. Privise filmele impasibil, dar de fapt se amuzase. "ÃŽn război am omorât zece miliarde de gândaci, vii È™i inteligenÈ›i ca oamenii, care nici măcar nu lansaseră un al treilea atac împotriva noastră È™i nimeni nu se gândeÈ™te să mă acuze de genoÂcid". Toate crimele lui îl apăsau; moartea lui Stilson È™i Bonzo nu erau nici mai grele È™i nici mai uÈ™oare decât restul. AÈ™a împovărat, aÈ™teptă luni de zile până ce lumea pe care o salÂvase avea să decidă că el se putea întoarce acasă. Unul câte unul, È™i fără tragere de inimă, prietenii îl părăsiră, cheÂmaÈ›i de familiile lor, pentru a fi primiÈ›i cu onorurile cuvenite unor eroi. Ender văzu transmisiile ceremoniilor respective È™i se simÈ›i miÈ™cat când în discursurile lor îl lăudară pe Ender Wiggin, care-i învățase totul È™i-i condusese spre victorie. ÃŽnsă dacă cereau revenirea lui pe Pământ, cuÂvintele erau cenzurate È™i nimeni nu-i putea auzi. Pentru un timp, cei de pe Eros au fost ocupaÈ›i doar cu reparaÈ›ii după sângerosul Război al Ligii È™i cu recepÈ›ionarea de rapoarte din parÂtea navelor stelare ce explorau fostele colonii ale gândacilor. Acum însă activitatea era mai intensă ca oricând È™i asteroidul deÂvenise mai aglomerat decât în timpul războiului, datorită coloniÈ™tilor aduÈ™i să se pregătească pentru călătoria interplanetară. Ender participa È™i el, în măsura în care era lăsat, totuÈ™i nimeni nu se gândise că acest băiat de doisprezece ani putea fi la fel de capabil în vreme de pace, ca È™i în război. El era însă răbdător È™i învățase să propună È™i să sugereze planuri prin cei câțiva adulÈ›i care îi ascultau ideile, lăsându-i să le preÂzinte, ca È™i când ar fi fost ale lor. Nu-l preocupa recunoaÈ™terea meritelor personale, ci rezolvarea problemelor. Singurul lucru pe care nu-l putea suporta era adoraÈ›ia coloniÈ™tilor. ObiÈ™nuia să ocolească tunelurile unde locuiau aceÈ™tia, pentru că-l reÂcunoÈ™teau întotdeauna È™i începeau să ovaÈ›ioneze È™i să aplaude, să-l îmÂbrățiÈ™eze È™i să-l felicite, să-i arate copiii botezaÈ›i cu numele lui È™i să-i spună că era atât de tânăr, încât le frângea inimile È™i că ei nu-l învinuiau pentru nici un omor, pentru că nu fusese vina lui, fusese doar un copil... ÃŽi evita cât putea. Exista însă un colonist de care nu se putu ascunde. ÃŽn ziua aceea nu stătuse în Eros. Plecase cu naveta la noul LIS, unde lucra pe puntea navelor stelare; Chamrajnagar îi atrăsese atenÈ›ia că pentru un ofiÈ›er era nedemn să execute munci necalificate, însă EnÂder replicase că, deoarece meseria în care se pregătise nu mai avea mare căutare, era timpul să înveÈ›e ceva nou. Prin receptorul căștii îl anunÈ›ară că era aÈ™teptat. Băiatul nu cunoÈ™tea pe nimeni cu care să dorească să discute, aÈ™a încât nu se grăbi. După ce montă protecÈ›ia unui ansiblu, intră în ecluză. ÃŽl aÈ™tepta lângă vestiar. Pentru o clipă, Ender se înfurie că lăsaseră un colonist să vină acolo È™i să-l sâcâie, apoi privi încă o dată È™i-È™i dădu seama că dacă tânăra femeie ar fi fost o fetiță, ar fi cunoscut-o. ― Valentine. ― Bună, Ender. ― Ce cauÈ›i aici? ― Demostene s-a retras. Plec cu primii coloniÈ™ti. ― Durează cincizeci de ani până ajungi acolo... ― Numai doi ani după timpul navei. ― Dacă o să te mai întorci vreodată, toÈ›i cunoscuÈ›ii tăi de pe PăÂmânt vor fi murit... ― Aste îmi È™i doresc. Speram totuÈ™i că m-ar putea însoÈ›i un cuÂnoscut de-al meu de pe Eros. ― Nu doresc să merg pe o planetă furată de la gândaci. Vreau doar să ajung acasă. ― Ender, n-o să te mai întorci niciodată pe Pământ. Am avut eu grijă înainte de plecare. O privi tăcut. ― Þi-am spus-o pentru că dacă vrei să mă urăști, să poÈ›i începe de acum. Intrară în micuÈ›a lui cabină din LIS È™i fata îi explică. Peter dorea ca Ender să revină pe Pământ, sub protecÈ›ia Consiliului Hegemonului. ― După cum se prezintă situaÈ›ia acum, ai ajunge efectiv sub controlul lui Peter, deoarece jumătate din consiliu face numai ce vrea el. Iar pe restul membrilor îi are la mână în alte feluri. ― Ei È™tiu cine este în realitate? ― Da. Nu s-a dat nimic publicității, însă cei din vârf îl cunosc. Acum nu mai contează. Are prea multă putere ca să-È™i facă griji legate de vârsta lui. A realizat niÈ™te lucruri incredibile. ― Am văzut că tratatul purta numele lui Locke. ― El a reprezentat atuul decisiv. L-a propus prin intermediul prieÂtenilor săi din reÈ›elele publice, apoi a primit È™i sprijinul lui Demostene. Acela a fost momentul pe care-l aÈ™tepta: să folosească influenÈ›a lui DeÂmostene în rândul populaÈ›iei È™i pe cea a lui Locke printre intelectuali pentru a reuÈ™i ceva demn de luat în seamă. A pus capăt unui război cu adevărat teribil, care ar fi putut dura decenii. ― A decis să fie om de stat? ― AÈ™a cred. ÃŽnsă în momentele lui de cinism, care sunt destule, mi-a atras atenÈ›ia că dacă ar fi permis destrămarea Ligii, ar fi fost neÂvoit să cucerească Pământul palmă cu palmă. Atâta timp cât există HeÂgemonia, o poate face dintr-o înghiÈ›itură. ― Ãsta-i Peter pe care-l cunosc, încuviință Ender. ― Amuzant, nu? Tocmai el să salveze milioane de vieÈ›i... ― Iar eu să ucid miliarde... ― N-aveam de gând să spun asta. ― Deci voia să se folosească de mine? ― ÃŽÈ™i făcuse un plan amănunÈ›it. Când ar fi fost să soseÈ™ti, el urma să se deconspire È™i să te întâmpine în faÈ›a camerelor TV. Fratele mai mare al lui Ender Wiggin, este, absolut întâmplător, marele Locke, arÂhitectul păcii. Alături de tine, ar fi apărut destul de matur. Iar asemănarea fizică dintre voi este mai pronunÈ›ată ca oricând. Atunci ar fi fost destul de uÈ™or să preia totul. ― De ce l-ai oprit? ― N-ai fi fost fericit să-È›i petreci restul vieÈ›ii ca marioneta lui PeÂter. ― De ce nu? Toată viaÈ›a am fost marioneta cuiva. ― Și eu. I-am arătat lui Peter dovezile pe care le-am adunat, suÂficiente ca să demonstrez că este un criminal psihopat. Inclusiv imagini ale veveriÈ›elor torturate È™i filmele monitor ale felului cum te-a terorizat. Nu mi-a fost uÈ™or să le strâng, dar când le-a văzut a fost de acord să-mi dea ceea ce doream. Adică libertatea noastră. ― Ideea mea asupra libertății nu este să trăiesc în casa celor pe care i-am ucis. ― Trecutul e deja istorie. Acum planetele gândacilor sunt pustii, iar Pământul este suprapopulat. Și putem lua cu noi ceea ce lumile lor n-au cunoscut niciodată: oraÈ™e pline de oameni, care duc vieÈ›i indiviÂduale, care se iubesc È™i se urăsc pentru motive personale. Pe toate plaÂnetele gândacilor, n-a existat niciodată mai mult de o singură istorie ce putea fi povestită; când vom ajunge acolo, vor fi nenumărate poÂveÈ™ti, cu alte È™i alte finaluri, în fiecare zi. Ender, Pământul aparÈ›ine lui Peter. Și dacă nu pleci cu mine acum, te va aduce acolo È™i te va maÂnipula până o să-È›i doreÈ™ti să nu te fi născut niciodată. Acum este unica ta È™ansă de evadare. Băiatul tăcu. ― Știu ce gândeÈ™ti. Crezi că încerc să te conduc, la fel ca Peter, sau Graff, sau oricare altul. ― Mi-a trecut prin minte... ― Bun sosit în rândul oamenilor! Nimeni nu-È™i conduce propria viață, Ender. Lucrul cel mai bun pe care-l poÈ›i face este să alegi să fii condus de oameni buni, de oameni care te iubesc. Eu n-am venit aici pentru că vreau să devin colonistă. Am venit pentru că mi-am petrecut întreaga viață cu fratele pe care l-am urât. Acum îmi doresc să-l cunosc pe fratele pe care l-am iubit, cât nu este prea târziu, cât încă mai suntem copii. ― Pentru asta e deja prea târziu. ― GreÈ™eÈ™ti! Te crezi matur È™i blazat, trecut prin toate, dar în adânÂcul inimii eÈ™ti la fel de copil ca mine. Putem păstra secretul ăsta. Când tu vei administra colonia, iar eu voi scrie filosofie politică, nimeni nu va ghici că la adăpostul nopÈ›ii, ne furișăm unul în camera celuilalt, ca să ne jucăm È™i să ne batem cu pernele. Ender râse, însă reÈ›inuse câteva lucruri pe care Valentine le poÂmenise cam prea nepăsătoare. ― Administrator? ― Ender, eu sunt Demostene. Am părăsit Pământul cu tam-tam, declarând public că am atâta încredere în miÈ™carea de colonizare, încât voi pleca în prima navă. ÃŽn acelaÈ™i timp, Ministrul Colonizării, un fost colonel pe nume Graff, a anunÈ›at că pilotul navei va fi faimosul Mazer Rackham, iar guvernatorul coloniei... Ender Wiggin! ― Puteau să mă fi întrebat È™i pe mine... ― Am dorit să te întreb chiar eu. ― Ziceai că s-a anunÈ›at deja. ― Nu. Vor anunÈ›a mâine... dacă eÈ™ti de acord. Mazer a acceptat acum câteva ore. ― Le-ai spus că tu eÈ™ti Demostene? O fată de paisprezece ani? ― Se È™tie doar că Demostene va însoÈ›i coloniÈ™tii. Lasă-i să-È™i peÂtreacă următorii cincizeci de ani studiind lista pasagerilor È™i încercând să ghicească cine dintre ei este marele demagog al Erei Locke. Ender râse È™i clătină din cap. ― Dar È™tiu că te distrezi, Val! ― Nu văd de ce n-aÈ™ face-o. ― Bine, încuviință băiatul, o să merg. Poate chiar ca guvernator, dacă tu È™i Mazer sunteÈ›i acolo, să mă ajutaÈ›i. Deocamdată, talentele mele sunt cam nefolosite. Fata È›ipă È™i-l îmbrățiÈ™a, aÈ™a cum ar fi făcut orice adolescentă care tocmai a primit cadoul dorit de la fratele drag. ― Val, spuse el, vreau să lămurim un lucru. Nu merg pentru tine. Nu merg nici pentru că voi fi guvernator, sau pentru că mă plictisesc aici. Merg pentru că-i cunosc pe gândaci mai bine decât oricare alt om în viață. Poate dacă ajung acolo îi voi înÈ›elege È™i mai bine. Le-am răpit viitorul; pot începe plata datoriei, încercând să învăț din trecutul lor. *** Călătoria a fost lungă. Spre sfârÈ™itul ei, Val terminase primul voÂlum al istoriei războaielor gândacilor È™i-l expediase prin ansiblu, sub numele lui Demostene, pe Pământ, în vreme ce Ender câștigase ceva mai important decât adulaÈ›ia pasagerilor; acum îl iubeau È™i-l respectau. Munci din răsputeri pe noua planetă, conducând mai mult prin puÂtere de convingere decât decretând È™i dedicându-se acÈ›iunilor necesare pentru instaurarea unei economii autonome. ÃŽnsă munca lui cea mai importantă, recunoscută de toÈ›i, era de a explora ceea ce rămăsese de la gândaci; se străduia să găsească prin clădiri È™i ogoare de mult părăginite orice putea fi folosit de oameni È™i din care putea învăța. Nu existau cărÈ›i ― gândacii nu avuseseră nevoie de aÈ™a ceva. Având absolut totul în memorie, orice gând fiind transmis instantaneu, moartea lor însemnase È™i dispariÈ›ia cunoÈ™tinÈ›elor deÈ›inute. Și totuÈ™i... Din robusteÈ›ea acoperiÈ™urilor ce acopereau adăposturile pentru animale È™i silozurile, Ender înÈ›elese că iarna avea să fie grea, cu căderi masive de zăpadă. Gardurile cu È›epuÈ™e îndreptate către exÂterior îi spuseră că existau animale sălbatice ce reprezentau un pericol pentru recolte sau cirezi. La moară își dădu seama că fructele prelungi È™i amărui din livezile neîngrijite puteau fi uscate È™i măcinate. Iar chinÂgile, utilizate probabil ca să-i transporte pe copii, îi dădură să înÈ›eleagă că, deÈ™i gândacii nu aveau o existență individuală conturată, își iubeau odraslele. Anii trecură. ColoniÈ™tii trăiau în case din lemn È™i foloseau tunelele gândacilor drept depozite È™i fabrici. Acum erau conduÈ™i de un consiliu, iar administratorii erau aleÈ™i prin vot, aÈ™a încât Ender, deÈ™i continuau să-i spună "guvernator", era de fapt doar judecător. Alături de blândeÈ›e È™i cooperare existau de asemenea crime È™i conflicte, indivizi care se iubeau È™i alÈ›ii care se urau; era o planetă a oamenilor. Nu mai aÈ™teptau cu nerăbdare orice transmisiune a ansiblului; numele faimoase de pe Pământ însemnau acum prea puÈ›in pentru ei. Singurul nume pe care-l cunoÈ™teau era al lui Peter Wiggin, Hegemonul Pământului; singurele veÈ™ti primite vorbeau despre pace È™i prosperitate, despre nave uriaÈ™e ce părăseau graniÈ›ele Sistemului Solar, depășind norul de comete È™i populând lumile gândacilor. ÃŽn curând aveau să apară È™i alte colonii pe această planetă, Lumea lui Ender; în curând urmau să aibă vecini, care acum se aflau la jumătatea drumului spre ei, însă nimeni nu era prea interesat. Aveau să-i ajute pe noii-veniÈ›i, să le arate tot ce învățaÂseră, dar în viaÈ›a lor acum era, important cine se căsătorea, cine era bolnav, când era vremea însămânțărilor È™i "de ce să-i plătesc, când viÈ›elul a murit la trei săptămâni după ce l-am luat?" ― Au devenit ataÈ™aÈ›i de pământ, spuse Valentine. Nici unuia nu-i mai pasă că Demostene își expediază azi al È™aptelea volum al istoriei lui. Nu-l va citi nimeni dintre cei de aici. Ender apăsă o tastă È™i pupitrul îi arătă următoarea pagină. ― Foarte profund, Valentine. Câte volume mai ai până la sfârÈ™it? ― Unul singur. Povestea lui Ender Wiggin. ― Și ce-o să faci, aÈ™tepÈ›i să mor È™i după aceea o scrii? ― Nu. Pur È™i simplu mă apuc de scris È™i când ajung la prezent, mă opresc. ― Am o idee mai bună. Scrie-o până la ultima victorie. OpreÈ™te-te acolo. Nimic din ce-am făcut de atunci nu merită să rămână scris. ― Poate că nu, zise Valentine. Sau poate că da. *** Ansiblul navei cu coloniÈ™ti îi anunță că se aflau la un an depărtare. ÃŽi cereau lui Ender să le găsească un loc unde să se stabilească, destul de aproape de prima colonie pentru iniÈ›ierea de relaÈ›ii comerciale, toÂtuÈ™i suficient de departe ca să poată fi guvernată separat. Ender luă elicopterul È™i începu să exploreze. Luă cu el un copil, un băieÈ›el de unÂsprezece ani pe nume Abra; avusese numai trei ani când ajunseseră aici È™i nu-È™i amintea altă lume. Zburară cu elicopterul o zi întreagă, poÂposiră să se odihnească peste noapte È™i în dimineaÈ›a următoare plecară pe jos. ÃŽn cea de-a treia zi, Ender încercă brusc senzaÈ›ia că mai fusese în locurile acelea. Privi înjur; era un È›inut nou, pe care nu-l mai văzuse în viaÈ›a lui. ÃŽl strigă pe Abra. ― Hei, Ender! răspunse copilul. Vino-aici! Se afla în vârful unei coline abrupte. Ender începu să urce, lăsând urme adânci în solul moale. Abra arătă în jos È™i-l întrebă: ― ÃŽÈ›i vine să crezi? Colina era scobită. Avea în mijloc o depresiune adâncă, parÈ›ial umplută cu apă, înconjurată de pante concave ce se curbau deasupra eleÈ™teului. ÃŽntr-o direcÈ›ie, colina se despărÈ›ea în două creste lungi, adăpostind o vale în formă de V; în cealaltă direcÈ›ie se înălÈ›a, terminându-se printr-o stâncă albă, ca un craniu rânjind cu un copac ce-i creÈ™tea din gură. ― Parc-ar fi murit un uriaÈ™, spuse Abra, È™i pământul i-a acoperit trupul. Atunci Ender pricepu de ce i se păruse familiar. LeÈ™ul UriaÈ™ului! Copil fiind, se jucase aici de prea multe ori ca să nu recunoască locul. Dar era imposibil! Calculatorul din Școala de Luptă n-avea de unde să cunoască locul acesta. Ridică binoclul într-o direcÈ›ie bine cunoscută È™i privi, temându-se È™i sperând că avea să vadă ceea ce existase acolo, în joc. Leagăne È™i tobogane. Bare de gimnastică. Acum acoperite de sol È™i vegetaÈ›ie, totuÈ™i inconfundabile. ― Cineva trebuie să fi construit toate astea, zise Abra. Uite, craniul ăsta nu-i piatră, fii atent! E beton. ― Știu, spuse Ender. L-au construit pentru mine. ― Ce? ― Cunosc locul ăsta, Abra. Gândacii l-au construit pentru mine. ― Gândacii au murit cu cincizeci de ani înainte să ajungem noi aici. ― Ai dreptate, e imposibil, dar eu È™tiu mai multe. N-ar trebui să te iau cu mine. Poate fi periculos. Dacă ei m-au cunoscut într-atât de bine încât să construiască locul ăsta, poate c-au plănuit să... ― Să se răzbune. ― Pentru că i-am ucis. ― Atunci, nu te duce, Ender. Nu face ceea ce vor ei să faci. ― Abra, nu mi-ar păsa dacă doresc să se răzbune. Dar poate că vor altceva. Poate că în felul acesta au încercat să comunice. Să-mi lase un bilet. ― Nu È™tiau să citească È™i să scrie. ― Poate că învățau... când au murit. ― Ei bine, eu nu te las să te duci singur. Vin cu tine. ― Nu. EÈ™ti prea tânăr ca să riÈ™ti. ― Haide! Tu eÈ™ti Ender Wiggin. Nu-mi spune ce poate să facă un puÈ™ti de unsprezece ani! ÃŽmpreună, zburară cu elicopterul peste terenul de joacă, peste păÂduri, peste fântâna din poiană. Apoi mai departe către locul unde, înÂtr-adevăr, exista o stâncă în care se deschidea o peÈ™teră È™i un promonÂtoriu ― acolo unde trebuia să fie Capătul Lumii. Iar în depărtare, exact ca în jocul calculatorului, se zărea turnul castelului. ÃŽl lăsă pe Abra lângă elicopter. ― Dacă nu mă-ntorc peste o oră, pleci imediat acasă. ― Rahat, Ender! Vin cu tine. ― Gura, că de nu, È›i-o umplu cu noroi. ÃŽn ciuda tonului său glumeÈ›, băieÈ›elul simÈ›i că spusese adevărul È™i nu mai insistă. PereÈ›ii turnului erau găuriÈ›i pe alocuri, oferind reazeme pentru mâini È™i picioare. Fusese construit ca să permită o escaladare uÈ™oară. Odaia era aÈ™a cum fusese întotdeauna. Ender È™i-o amintea sufiÂcient de bine ca să caute un È™arpe pe podea, însă exista doar un covor, cu un cap de È™arpe brodat într-un colÈ›. O imitaÈ›ie, nu o reproducere; pentru un popor ce nu avusese nici un fel de artă, se descurcaseră bine. Probabil că extrăseseră imaginile chiar din mintea lui Ender, aflându-i cele mai întunecate vise de la distanÈ›e de mulÈ›i ani-lumină. Dar de ce o făcuseră? Pentru a-l aduce în această cameră, desigur. Ca să-i lase un mesaj. ÃŽnsă unde era mesajul È™i cum avea să-l înÈ›eleagă? Oglinda îl aÈ™tepta pe perete. Era o placă din metal pe care fusese zgâriată forma aproximativă a unei feÈ›e omeneÈ™ti. "Au încercat să deÂseneze imaginea pe care ar trebui s-o văd." Privind oglinda, își amintea cum o spărsese, cum o smulsese de la locul ei È™i cum È™erpii se revărsaseră din tainiță, atacându-l, muÈ™cându-l cu colÈ›ii lor veninoÈ™i. "Cât de bine mă cunosc?" se întrebă Ender. "ÃŽndeajuns de bine ca să È™tie cât de des m-am gândit la moarte, ca să È™tie că nu mă tem de ea. ÃŽndeajuns de bine ca să È™tie că, chiar dacă m-aÈ™ teme de ea, asta nu m-ar opri să caut în ascunzătoare?" Se apropie de oglindă È™i o trase către el. Nimic nu-l atacă din golul ascuns de placa metalică. Acolo se afla o sferă albă, făcută parcă din mătase, cu câteva fire scămoÈ™ate, ici È™i colo. Un ou? Nu. Pupa unei regine a gândacilor, deja fecundată de masculi, pregătită să zămislească o sută de mii de gândaci, cu masculi È™i regine. Putea vedea masculii, aidoma unor limacÈ™i, agățaÈ›i de pereÈ›ii unui tunel întunecat, È™i adulÈ›ii voluminoÈ™i purtând regina-copilă spre sala de împerechere; pe rând, fiecare mascul penetra regina-larvă, se înfiora de extaz È™i murea, căÂzând pe podeaua tunelului È™i chircindu-se. Apoi regina nouă fu adusă înaintea celei bătrâne, o creatură minunată, învăluită în aripi moi, scânÂteietoare, care pierduse de mult puterea zborului, dar își păstra încă măÂreÈ›ia. Regina bătrână o sărută, adormind-o, cu otrava blândă de pe buze, apoi o înfășură în firele secretate de pântecul ei È™i-i porunci să devină ea însăși, să devină un nou oraÈ™, o nouă lume, să dea naÈ™tere la multe regine È™i la multe lumi... "De unde È™tiu toate astea?" se întrebă Ender. "Cum pot vedea lucrurile acestea, ca niÈ™te amintiri în mintea mea?" Și parcă drept răspuns, văzu prima lui bătălie cu flota gândacilor. O mai văzuse È™i înainte, pe simulator; acum o privea din punctul de vedere al reginei, prin mulÈ›i ochi diferiÈ›i. Gândacii formară sfera lor de nave, apoi navetele se iviră din beznă È™i DoctoraÈ™ul distruse totul într-o explozie de lumină. SimÈ›i atunci tot ceea ce simÈ›ise regina stuÂpului, privind prin ochii supuÈ™ilor ei cum moartea îi lovise, prea fulÂgerător ca să poată fi anticipată. Nu exista totuÈ™i nici o amintire de duÂrere sau teamă. Regina simÈ›ise doar tristeÈ›e È™i o anume resemnare. Nu gândise aceste cuvinte când îi văzuse pe oameni apropiindu-se să ucidă, dar Ender o înÈ›elese sub formă de cuvinte: "Nu ne-au iertat", gânÂdise ea. "Vom muri cu siguranță." ― Cum poÈ›i trăi iarăși? o întrebă. Regina aflată în gogoaÈ™a ei de mătase nu putea să-i răspundă prin vorbe; dar când închise ochii È™i încercă să-È™i amintească, în locul amintirilor apărură imagini noi. GogoaÈ™a trebuia È›inută într-un loc înÂtunecos È™i rece, dar umed, ca să nu se usuce; iar vaporii de apă trebuiau să fie uÈ™or călduÈ›i È™i saturaÈ›i cu seva unui anumit arbore, pentru ca în gogoașă să se poată desfășura reacÈ›ii chimice. Apoi aÈ™teptă zile È™i săpÂtămâni, până ce pupa dinăuntru se transformă. După aceea, când goÂgoaÈ™a căpătase o culoare cafenie, Ender se văzu pe sine spărgând-o È™i extrăgând micuÈ›a È™i fragila regină. Se văzu pe sine apucând-o de memÂbrul anterior È™i ajutând-o să umble până într-un cuib moale, făcut din frunze uscate aÈ™ezate pe nisip. "Atunci voi fi vie", sosi gândul în minÂtea lui. "Atunci voi fi trează. Atunci îmi voi naÈ™te cei zece mii de coÂpii." ― Nu, rosti Ender. Nu pot. Durere. ― Copiii tăi sunt monÈ™trii coÈ™marurilor noastre de-acum. Dacă te trezesc, te vom ucide iarăși. Prin mintea lui fulgerară o duzină de imagini de oameni uciÈ™i de gândaci, însă însoÈ›ite de o milă atât de profundă, încât nu se mai putu stăpâni È™i plânse pentru ei. ― Dacă îi poÈ›i face să simtă aÈ™a cum m-ai făcut pe mine, atunci poate că te-ar ierta. "Sunt singurul", își dădu seama. "M-au găsit prin ansiblu; l-au urmărit È™i s-au cuibărit în mintea mea. ÃŽn agonia coÈ™marurilor mele, au ajuns să mă cunoască, deÈ™i ziua îi distrugeam; au găsit teama mea față de ei È™i au mai aflat că nu È™tiam că-i ucideam. ÃŽn puÈ›inele săptăÂmâni care le rămăseseră, au construit locul acesta special pentru mine, leÈ™ul UriaÈ™ului, terenul de joacă È™i platforma de la Capătul Lumii, ca să-l pot găsi văzându-l cu ochii mei. Eu sunt singurul pe care-l cunosc ei È™i de aceea pot vorbi numai cu mine È™i prin mine." "Suntem aidoma vouă", răsună gândul în mintea lui. "N-am vrut să ucidem, iar când am înÈ›eles, n-am mai venit. Până să vă întâlnim pe voi, crezusem că suntem singurele fiinÈ›e gânditoare din univers, însă nu ne închipuisem că gândurile pot apărea la creaturi individuale care nu pot visa visele altuia. De unde să fi È™tiut? Am fi putut trăi în pace cu voi. Crede-ne, crede-ne!" Ender întinse mâna È™i luă gogoaÈ™a dinăuntru. Era incredibil de uÈ™oară, deÈ™i păstra în ea toate speranÈ›ele È™i viitorul unei rase măreÈ›e. ― O să te iau cu mine, zise el. O să merg de la o planetă la alta, până voi găsi un timp È™i un loc unde te poÈ›i deÈ™tepta în siguranță. Si voi spune oamenilor povestea ta, astfel încât, poate, o dată cu trecerea timpului, să vă ierte È™i ei. AÈ™a cum voi m-aÈ›i iertat pe mine. ÃŽnveli gogoaÈ™a reginei în haina lui È™i părăsi turnul. ― Ce era înăuntru? întrebă Abra. ― Răspunsul. ― La ce anume? ― La întrebarea mea. Asta a fost tot ce-a spus despre cele întâmplate; explorară încă cinci zile È™i aleseră un loc pentru viitoarea colonie, mult în sud-estul turnului. După câteva săptămâni, Ender veni la Valentine È™i o rugă să ciÂtească ceea ce scrisese; ea deschise fiÈ™ierul indicat È™i citi. Era scris în numele reginei stupului, povestind tot ce intenÈ›ionaÂseră ei să facă È™i tot ce făcuseră. "Acestea sunt greÈ™elile noastre È™i a-cestea sunt reuÈ™itele noastre; n-am dorit să vă facem rău È™i vă iertăm pentru că ne-aÈ›i ucis." De la primele scânteieri ale conÈ™tiinÈ›ei lor È™i până la lungile războaie ce le bântuiseră planeta natală, Ender povestea concis, ca pe o legendă sau ca pe o amintire străveche. Când ajunse la istoria marii mame, regina absolută, cea dintâi care decise s-o educe pe noua regină, în loc s-o ucidă sau s-o alunge, acolo întârzie, descriind de câte ori fusese nevoită să-È™i omoare propria copilă, până ce născuse una care să-i înÈ›eleagă visul de a găsi armonie. Era ceva nou în lumea lor; două regine care nu se luptau între ele, ci se iubeau È™i se ajutau È™i, laolaltă, erau mai puternice decât oricare alt stup. Prosperaseră; avură mai multe fiice care li se alăturară în pace; era începutul înÈ›elepÂciunii. "Dacă am fi izbutit să vă vorbim...", spunea regina stupului prin cuvintele lui Ender. "Dar pentru că n-am reuÈ™it, vă rugăm doar atât: să ne È›ineÈ›i minte nu ca pe duÈ™mani, ci ca pe fraÈ›i tragici, pe care Soarta, sau Dumnezeu, sau EvoluÈ›ia i-a modelat în forme neplăcute vouă. Dacă v-am fi sărutat, ar fi fost miracolul care să ne facă umani, unii în ochii celorlalÈ›i. Dar ne-am ucis între noi. Cu toate acestea, vă salutăm acum ca pe niÈ™te prieteni veniÈ›i în ospeÈ›ie. VeniÈ›i în casa noastră, fii ai PăÂmântului; locuiÈ›i în tunelurile noastre, culegeÈ›i recoltele de pe ogoarele noastre; acum voi sunteÈ›i mâinile noastre. ÃŽnfloriÈ›i, copaci; pârguiÈ›i-vă, recolte; fiÈ›i calzi pentru ei, sori; fiÈ›i fertile pentru ei, plante; ei sunt fiii noÈ™tri adoptivi care s-au întors acasă." Cartea scrisă de Ender nu era lungă, însă conÈ›inea tot binele È™i tot răul cunoscut de regina stupului. O semnă, dar nu cu numele său, ci cu un pseudonim: VORBITOR ÃŽN NUMELE MORÞILOR Pe Pământ, cartea fu publicată fără multă vâlvă È™i, discret, trecu dintr-o mână în alta, până ce nu mai rămase nici un pământean care să n-o fi citit. Majoritatea o găsi interesantă; unii refuzară s-o uite. Pe cât puteau mai bine, încercară să trăiască după învățăturile ei; la înÂmormântări, cineva era Vorbitor în Numele MorÈ›ilor È™i povestea despre defunct, în modul cel mai onest, fără să ascundă relele È™i fără să afirme virtuÈ›i. ParticipanÈ›ii la asemenea ceremonii le găseau tulburătoare, chiar dureroase; existau totuÈ™i destui care apreciau că viaÈ›a lor, în ciuda unor scăderi, fusese destul de merituoasă pentru ca un Vorbitor să roÂstească adevărul în numele lor. Pe Pământ era doar un cult printre altele multe. ÃŽnsă pentru cei care traversau hăurile spaÈ›iului È™i trăiau în tunelurile stupului È™i culeÂgeau ogoarele gândacilor, reprezenta singura religie. Nu exista nici o colonie care să nu aibă un Vorbitor în Numele MorÈ›ilor. Nimeni nu È™tia È™i nimeni nu dorea să afle cine fusese primul VorÂbitor. Ender nu intenÈ›iona să o spună. Când împlini douăzeci È™i cinci de ani, Valentine termină ultimul volum al istoriei asupra războaielor cu gândacii. La sfârÈ™itul acestuia anexă textul integral al cărÈ›uliei lui Ender, dar nu deconspiră autorul. Bătrânul Hegemon, Peter Wiggin, acum în vârstă de È™aptezeci È™i È™apte de ani È™i bolnav de inimă, îi expedie un mesaj: "Eu È™tiu cine-a scris-o. Dacă poate vorbi în numele gândacilor, atunci cu siguranță poate vorbi È™i pentru mine." Ender È™i Peter discutară mult prin intermediul ansiblului, È™i Peter își povesti zilele È™i anii vieÈ›ii, relele lui È™i faptele bune. Iar când muri, Ender scrise un alt volum, semnat tot de Vorbitor în Numele MorÈ›ilor. Laolaltă, cele două cărÈ›i au fost denumite Regina-Stupului È™i HegemoÂnul, È™i au fost considerate cărÈ›i sfinte. ― Haide, spuse Ender către Valentine într-o bună zi. Hai să plecăm cu o navă È™i să trăim veÈ™nic. ― Nu putem, zise ea. Există miracole pe care nici chiar relativiÂtatea nu le poate înfăptui. ― Trebuie să plecăm. Aici sunt aproape fericit. ― Atunci să rămânem. ― Am trăit prea mult timp în prezenÈ›a suferinÈ›ei. Fără ea, nu voi È™ti cine sunt. AÈ™a încât se îmbarcară pe o navă interstelară È™i rătăciră de la o planetă la alta. Oriunde s-ar fi oprit, el era întotdeauna Andrew Wiggin, pelerin Vorbitor în Numele MorÈ›ilor, iar ea era întotdeauna Valentine, istoric călător, înregistrând poveÈ™tile celor vii, în vreme ce Ender rostea poveÈ™tile celor morÈ›i. Și ca întotdeauna, Ender purta cu el o gogoașă albă, uscată, căutând planeta unde regina stupului se putea deÈ™tepta È™i trăi în pace. Căută mult timp. ― ----------------------------------------------------- |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy