Era o noapte furtunoasa,tunetele si fulgerele parca se intreceau in cer.Parca ploaia nu se mai oprea nicicand.Era miezul noptii,totii dormeau in afara de un medic batran care urma anul acesta sa iasa in pensie si o asistenta mai in varsta.Ei erau de garda la maternitate.
Un zgomot puternic se auzii dintr-o data si usa se deschise, in prag era o tanara singura,ploaia si durerile nasterii o impinse cu graba pe necunoscuta in holul spitalului bruscand intr-un fel usa care provocase zgomotul.
-Va rog,ajutati-ma/,ceru necunoscuta care era acum ajutata de asistenta.
-Calmati-va doamna,respirati.Asa,inspiri,expiri,asa e bine.Ajut-o sa se aseze mai bine ca sa o pot consulta (îi spuse medicul asistentei).
-Cum va numiti?
-Anita,Popescu.
-Cati anii aveti?Completeaza repede tu ,îi spuse doctorul asistentei in timp ce asculta cu stestocopul bataile inimii fatului.
-Am 24 de anii.Durerea o facu sa tipe usor.
-Si tatal?o intreba asistenta oarecum mirata deoarece Anita arata foarte bine,era inalta,blonda naturala cu ochii marii, migdalati si verzi si daca nu era insarcinata avea o talie de invidiat.
-E...e mort,ezita sa raspunda.
-Imi pare rau,nu vine nimeni la d-voastra acum?
-Auu,ma doare,dati-mi ceva,dati-mi un calmant,va rog.
-Imediat, o sa vina si calmantul.Mai trebuie sa se dilateze inca 3,5 cm ,îi spuse medicul asistentei ce pregatea sala de nasteri.
Dupa cateva ore de travaliu tanara reusii sa-i de-a viata cu greu unui baiat sanatos de 3,600kg.Un baiat frumos,rozaliu cu ochii cenusii si parul blond ce nu stia ca a venit int-o lume nepregatita,dar totusi calma caci ploaia se oprise acum.
-Copilul meu.Spuse Anita fericita luand in brate finta plapanda ce avea puterea vietii ei in el,pentru cateva minute uita de toate problemele si zambea fericita la copilul ei,un miracol al vietii.Numele tau va fi Alexander si tu vei avea putere de-ati realiza toate visurile si... fetele le vei cuceri doar cu o singura privire...dulcele meu fiu.Simti cum firul vietii ei se rupe si isi desfacu medalionul de la gat si-l puse la pieptul copilului spunandu-i:
- Aceasta e mostenirea ta,el va fi recunoasterea ta ca esti cineva,puiul meu,mereu voi fi cu tine si te voi proteja.
Dupa cuvintele acestea viata disparu din trupul ei si parca si copilul simtii cum viata îi paraseste mama si parca vru sa o urmeze.
Doctorul reusii sa-l salveze pe copilas dar nu si pe mama,aceasta putandu-si veghea odrasla doar din ceruri. Parca pentru o clipa îi trecu doctorului gandul ca aceasta mama isi dadu viata sa in schimbul vietii copilului ei,dar totul disparu in clipa cand furtuna se pornii iar afara si pe usa aparu un alt pacient.