Am aÈ™teptat aproape 6 ani să-i văd È™i să-i ascult live. Și din aceÈ™ti 6 ani n-a mai rămas decât puÈ›in. Ȋn 3 ore vor urca pe scena din PiaÈ›a Centrală. Mai mult decât atât, sunt, împreună cu alÈ›i 4 fani, norocoasa câștigătoare a unui meet and greet. Cu alte cuvinte, înaintea concertului voi avea ocazia să stau de vorbă cu ei în backstage, un privilegiu la care nici nu visam acum câteva luni. Ora 19 :00 se apropie È™i 5 minute de întârziere ar însemna anularea biletului, aÈ™a că arunc repede pe mine È›inuta pregătită special pentru seara asta È™i plec. Fără a uita însă de cele câteva pagini cu versuri în engleză care cred eu că ar suna dumnezeieÈ™te rostite de vocea lui V. Faptul că el îmi va citi creaÈ›iile va fi mai palpitant decât a fost recenta lansare a volumului meu de poezie. O lansare modestă, ce-i drept, într-o cafenea micuță, cu 500 de bucăți distribuite gratuit. Dar o lansare.

După atât suflet pus în acele rânduri și după crearea unei legături aproape intime între mine și muzica lor, sentimentul pe care l-am încercat când am aflat că mă voi întâlni cu V. și colegii săi a fost unul nou, antagonic. Eram absolut extaziată, dar în același timp m-am panicat teribil la gândul că habar nu am cum ar trebui să mă port. Nu vreau să las impresia unei fane isterice (deși recunosc că sunt), și nici nu vreau să le spun cât de mult îmi place muzica lor, pentru că ar fi cel mai banal lucru pe care l-aș putea rosti.

Ajung la intrare cu puÈ›in timp înainte de verificarea biletelor. N-am mai fost niciodată la un meet and greet, aÈ™a că mă tot uit pierdută în jur, neÈ™tiind exact încotro ar trebui să merg È™i ce ar trebui să fac. Până la urmă întreb pe cineva È™i sunt condusă la locul cu pricina. AglomeraÈ›ie. Toată lumea mută ceva, toată lumea verifică ceva. Intimidant pentru o fetiță. Pentru că deÈ™i am 24 de ani, în astfel de momente vârsta îmi scade brusc la 16. Ajung în faÈ›a lor. Ne zâmbesc toÈ›i jovial, mie È™i celorlalÈ›i patru. De teamă să nu ratez momentul apogeului vieÈ›ii mele, mă întorc cu tupeu către V È™i îl întreb dacă ar vrea să citească rapid câteva versuri din cele pe care le-am scris. Sunt absolut surescitată de emoÈ›ie, iar mâinile È™i picioarele îmi tremură cum nu mi-au tremurat niciodată. Dar reuÈ™esc să-mi păstrez cumpătul È™i să mă port absolut firesc. Primesc din partea lui V. exact reacÈ›ia la care mă aÈ™teptam. Două sprâncene frumos arcuite, ridicate. Dau să mă scuz, dar mă întrerupe cu un zâmbet larg È™i un ‘Yeah, sure.’ Ȋi întind paginile. Brusc, versurile acelea mi se par cele mai proaste din câte a scris cineva vreodată. Nu-mi dau seama cum de m-am gândit că acest om, care face pur È™i simplu dragoste cu cuvintele, ar putea găsi interesante niÈ™te mâzgăleli adolescentine. AÈ™ putea să îi smulg foile din mână È™i să fug. TotuÈ™i mă abÈ›in. Iar sprâncene ridicate. Mă gândesc că va urma probabil un răspuns de o complezență sfâșietoare, aÈ™a că hotărăsc să adaug :

‘I would like you to be honest. If you think it sucks, tell me that it sucks. And if you think it’s just plain boring, tell me that. I can face it.’ (AÈ™ vrea să fii sincer. Dacă È›i se pare că sunt oribile, spune-mi că sunt oribile. Iar dacă È›i se pare că sunt complet neinteresante, spune-mi asta. Fac față.)
‘Ok….’ îmi răspunde, cu privirea în foaie. ‘No, actually, this is….this is good. This is very good. M., read this. Can I show this to M.?' (Nu, de fapt sunt…sunt bune. Sunt foarte bune. M., citeÈ™te asta. Pot să i le arăt lui M. ?)
‘Of course.’ (BinenÈ›eles)
‘Hmm…’ Atât de la M, bassistul trupei. Asta È™i o privire întrebătoare către V.

ÃŽnainte de a-mi primi foile înapoi îl rog pe V să scrie pe ultima pagină ‘V. has read this’ ('V. a citit asta') È™i să semneze. Mă îndrept apoi către ceilalÈ›i membri. După câteva cuvinte schimbate cu aceÈ™tia suntem anunÈ›aÈ›i că trebuie să părăsim zona de backstage. Suntem conduÈ™i către scările de acces, dar sunt oprită de unul din oamenii de la personal.

‘V. would like to have a word with you, if you’re ok with that.’ (V. ar dori să schimbe câteva cuvinte cu tine, dacă eÈ™ti în regulă cu asta.)
‘Uhm…ok, sure.’ (Uhm…da, sigur) (whaaaaat ?!?!)
‘I like those lyrics of yours. You’re quite talented.’ (Ȋmi plac acele versuri. EÈ™ti destul de talentată)
‘Thanks’ (MulÈ›umesc) (zâmbet tâmp)
‘I was thinking..would you mind if we would try put them into music ? Give them some notes, make them sound in a way…play a little. We don’t usually do this, all our song lyrics were written by me, but…it could turn out an interesting experience if we would make an exception.’ (Mă gândeam…te-ar deranja dacă am incerca să le transformăm în muzică? Să le punem pe note, să le facem să sune cumva…să ne jucăm puÈ›in cu ele ? De obicei nu facem asta, toate versurile melodiilor noastre au fost scrie de mine, dar…ar fi o experiență interesantă dacă am face o excepÈ›ie.)
‘……..Uhm…no, no, I wouldn’t mind. Wow, this is…this is unexpected. But how do we do this ?’ (…Uhm…nu, nu, nu m-aÈ™ supăra. Wow…nu mă aÈ™teptam la asta. Dar cum procedăm ?)
‘Well, you see A. over there ? He’s our manager. You can ask him to give you his e-mail address and just send them there.’(Ȋl vezi pe A., cel de acolo ? El este managerul nostru. Ȋi poÈ›i cere adresa lui de e-mail È™i le poÈ›i trimite acolo.)
‘Ok. Thanks. I didn’t expect you to really like my scribbles.’ (Ok. Mersi. Nu mă aÈ™teptam să-È›i placă aÈ™a mult mâzgăliturile mele.)
‘No, I loved them. Thank you, darling, and enjoy the show.’ (Nu, mi-au plăcut mult. MulÈ›umesc, draga mea, È™i distracÈ›ie plăcută la concert.)

Mă strecor undeva, în public, dar mi-e gândul doar la imaginea lui V. cu paginile mele în mână. This is very good, Thank you, darling…Cuvintele acestea îmi vor răsuna în minte multă vreme. Concertul stă să înceapă. Ȋn jurul meu, toată lumea se agită să ajungă cât mai în față. Atmosfera îmi răpeÈ™te atât de intens atenÈ›ia, încât primele acorduri de chitară mă iau prin surprindere. Cine nu e pasionat de concerte nu va înÈ›elege niciodată senzaÈ›ia unică pe care o oferă acestea. Absolut orgasmic. O piesă după alta, toate-mi sunt cunoscute È™i pe toate le-am ascultat obsesiv ani de-a rândul. La un moment dat vine rândul unei piese al cărei videoclip prezintă o fată È™i un băiat care se caută prin mulÈ›imea unui concert. Ȋmi aduc aminte de unghiile negre care mi-au deschis uÈ™a compartimentului È™i mă uit în jur. Prea multă lume pentru a avea vreo È™ansă să-l zăresc. Mă întreb dacă È™i ochii verzui mă caută pe mine.