Mă frațâlor, vă spui una, da’ aci să rămâie, aci, că dacă află Veta, jar mănânc, auz’! Ce îmi veni mie aÈ™a, pe toamnă, când măi terminarăm cu muncile È™i să făcusă È™i zăibărelu’, o întrebai mai mult în glumă, È™tii, s-o prinde, nu s-o prinde: Ce zâci, Veto, fata tatii, mergi È™i tu cu mine pi la Calafat? Merg, zâce, di ce să nu merg? sări ea di colo. Abia mai scot capu-n lume! Tot cu nasu-n cenușă, mi-o ajunga! Da’ să nu te-aud pe ormă c-aÈ™a È™i pe dincolo, cherduÈ™’ zâua! Nu, zâce, abia îmi mai clătesc ochii! Hotărâtă, ce mai...
Pusăi freo 200 de lei în portofel ca la un caz de ceva să fie: transportu’, un mic, o bere È™i ce s-o mai ivi. De, pleci la drum’, poÈ›i să È™tii!?
Luarăm otobuzu’, că È™i zâsă Veta, cârcotașă cum o È™tiÈ›i: Ce erea dacă ne ducea Sucă cu maÈ™ina, ce erea!? Ce-ai, fă? zâc. Nu cari chetre de moară! Cu mâinile goale È™i să trezâm copilu’ cu noaptea-n cap!? Și îi închisăi gura, i-o închisăi!
Cum-necum, ajunsărăm la târg. Și tare să minună Veta mea când văzu puhoiu’ de lume. De unde vine-atâta lume, Mărine ? zâce. Di la Mozna, zâc. Ca tine, ca mine, din satele- mprejurate...
Se uita la marfa de pe tarăbi când în stânga, când în dreapta, È™i boscorodea: Ne-ar trebui asta, ba È™i asta, È™i ailaltă! Mă zăpăci de cap, auz’!
Tăcui io, tăcui, până îmi ieÈ™i din pepeni, îmi ieÈ™i: Ia’ ascultă, măi fimeie, noi venirăm la plimbare sau la cumpărturi? Da’ mi-o tăie scurt: Dacă-È›’ erea de plimbare, di ce m-adusăși aci? Di ce nu mersărăm ca oaminii în Grădina Publică? Și dacă-È›’ erea de plimbat, nu puteam să ne plimbăm È™i la noi fără să mai cheltuim banii de drum!? Nu crez’!? Și îi detei dreptate, îi detei! Are o minte brici. Mă lăsă ea la barieră!? Mă lăsă...
Nu mă duci pe mine-n târg de florile mărului, zâce, că eu n-am timp de cherdut, auz’!? Și capacu’ ăsta ne prinde bine! Ne prinde, zâce... Pusăsă ochii pe un capac bleu de plastic, frumos, e drept, cu doi peÈ™ti deasupra, da’ în el stam noi acuma!? Veceu’ în fundu’ curțî, capacu’ îi mai lipsa!? Chelului, tichia de mărgăritar... Și cum îl duci? o-ntrebai. Cum îl duci? Ete-aÈ™a, zâsă, È™i îl luă sub braÈ›. Ai răbdare, să venim cu Sucă, zâc. Faci listă de-acas’ È™i... Nu, zâce, că să pune vremea È™i pe ormă nu È™tiu dacă mai găsăști aÈ™a chilipir! Aci e mai ieftin decât în tot târgu’! Ochi de È™uiță, ce mai... ÃŽÈ™i făcu ea damblaua !? Și-o făcu ! Te pui cu dreacu’ de-amiaz’ !? Nu te pui ! Cumpărai o pungă mare de plastic È™i îl dosâi bine, că dupe mintea Vetii, ar fi mers cu ditai capacu’ subsuoară pin tot oraÈ™u’... Pin tot oraÈ™u’, auz’ !
Mi-o făcu Veta mea!? Mi-o făcu ! Da’ aÈ™a nu zâci, o mai călca ea pin Caraula, o mai călca!? Poate când mi-oi vedea ceafa ! Da’ ce zâc eu !? Nici atunci. Aia e...
Să fiți iubiți ! Și la bună vedere !