Au fost colegi la Școala de Mistere, el studia iubirea, ea eternitatea. Se vedeau în pauze, când el își desfăcea, savant, pateul de ornitorinc și trăgea cu ochiul la cosițele ei de culoarea stelelor căzătoare iar ea, trăgând tot cu ochiul, nu înceta să-l soarbă din toate fanteziile și să rămână fără aer când li se intersectau privirile căprui. Prin anul doi s-au atins prima oară, la coadă la chioșcul de feromoni de lângă cancelarie. Întâmplător, dar s-au atins. Scânteia dintre ei a ars toate televizoarele pe o rază de trei kilometri și chiar vreo treizeci de frigidere aflate în garanție, slavă Domnului. Primul sărut i-a surprins la un curs de apropouri și insinuări. Amândoi întorseseră capul în același timp, unul spre celălalt, cu balcoanele buzelor orfane de termopanele indiferenței. Și le-a fost bine, atât de bine că li s-au făcut poze sărutându-se, instantanee introduse pe vecie în toate edițiile enciclopediilor erotismului galactic la capitolul despre schimbul de fluide și coincidența ca binecuvântare cosmică, materie de bază pe Venus și obiect de studiu secular pe Uranus. Au luat o pauză de la sărutat când ea a mers pe o stea să nască. Cum sarcina i-a fost catalogată drept cuantică, i s-a pus la dispoziție o cometă, să se bucure de tot zbuciumul facerii. A născut într-a opta zi a unei săptămâni oarecare, într-a treisprezecea lună a primului an bisect de după Apocalipsă. E un copil reușit, vine pe lume la infinit în casele îndrăgostiților sinceri, într-o lume mai bună, cadou din partea Universului.