agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-02 | [This text should be read in romana] |
- Dragă, de la o vreme e foarte murdar în bucătărie. O să ne mănânce furnicile…
- Asta-i vreo remarcă? - Păi, cam așa ceva. - Atunci află că luni mi-am planificat curățenie generală. Desigur, după ce ne întoarcem de la Băneasa. - Am uitat! Iartă-mă, tu! Anul ăsta nu putem merge la pădure, pe 23. Mă întorc din deplasare abia duminică seară. - Dar e ziua noastră! Mereu o sărbătorim acolo… - Crede-mă, a intervenit ceva la serviciu și trebuie neapărat schimbat planul. - Îți dai seama ce spui? Cum ai putea schimba ce-a fost? Trecutul nostru… În fiecare zi de 23 august mergem în pădurea Băneasa. E ziua noastră, ziua când ne-am logodit. - N-am uitat, draga mea. Dar anul ăsta... - Bine, am înțeles. Ma întorc în bucătărie, acolo unde mi-e locul. * * * - Þi-a trecut, dragă? - Desigur, mie totdeauna îmi trece. Am spălat aragazul, chiuveta și ferestrele. - Terapia prin curățenie? - Iubitule, faci mișto de mine? Ai uitat, munca înnobilează omul… Când ziceai că pleci în delegație? - Dar de ce întrebi? - Ca să merg și eu la soră-mea. M-a invitat să vizionez un film romantic drept consolare. - Echitabil. * * * - Bună ziua. Un taxi pe strada Arahidei la numărul cinci. Da, aștept… La pădurea Băneasa, vă rog. Da, chiar aici, la intrarea în grădina zoologică, mulțumesc. Mama lui de răpcigos! Să nu mă invite pe 23 august la Băneasa. Tocmai azi! Dar lasă… Lasă! Dacă nu mă duce el, merg eu singură! Ce, m-o crede incapabilă, te pomenești!? Drăcia-dracului! Și uite ce frumos e afară. Ce de păsărele…, și pomii care umbresc aleile… zici că-i noapte. Să iau un bilet pentru zoo: cincizeci de mii?? E și ce! Doar nu merg zilnic! Și apoi am luat cu mine toți banii pentru mâncare…, îmi permit! Și-o să-i povestesc mârlanului tot ce-am făcut, uite așa! Să crape de ciudă! Ia! Ce-o fi cu domnu’ ăla elegant? Merge în urma mea de când am intrat în grădină... Și n-arată rău deloc. Mm! Brunet, bărbierit proaspăt, tuns a la Romică Tociu… Și uite îndrăzneală! Îmi zâmbește. Mai bine mă uit la elefant… Precis o crede că-s una din alea… Da, aici. Din colțul ăsta e bine: pot să-l observ fără să se prindă. Ce buze fine are… și ce contur. Ei, dar ce-i cu mine? Unde mi-s mințile? Sunt femeie serioasă, măritată, cu obligații și gospodărie de întreținut. Măi să fie! Dar ce insistent e! Se uită ca buhaiul la baltă… Uite aici o masă liberă! - Bună ziua. Un meniu, vă rog. - Iertați-mă, doamnă. Îmi faceți onoarea să prânziți cu mine? V-am observat în grădina zoologică și m-am gândit că o conversație cu o doamnă din înalta societate e tocmai potrivită la un sfârșit de săptămână. Dar numai dacă-mi permiteți. - Vă mulțumesc, nu e cazul… Știți, mă grăbesc. Ciugulesc ceva și apoi mă întorc repede acasă, la treabă. Sunt dotată cu un simț practic ceva de speriat. Și totuși de ce n-aș accepta? O masă și-o discuție cu un gentleman nu-i de-aici de colo… Și nici nu înseamnă că-mi înșel soțul..., cu toate că, între noi fie vorba, ar merita așa tratament! Păi nu? Să lase o femeie frumoasă singură în pădurea Băneasa și chiar pe 23 august? - Insist, dragă doamnă. Știți, eu de fapt sunt în delegație în București, de! obligații profesionale. Și tare-i greu la sfârșit de săptămână. Departe de casă, de familie. De loc sunt din Cluj... De aceea vă rugam să-mi faceți onoarea de-a servi masa cu mine, pe banii firmei unde lucrez. - Nu știam că așa se procedează în delegații. - Doamnă, am diurnă de manager public, îmi permit un prânz în doi. Chelner, încă un meniu, te rog. - Dacă-i așa, atunci accept. Ia uite! Te pomenești că așa face și Georgică al meu prin delegații. Ia masa cu necunoscute pe la restaurante pricopsite, iar pe mine mă trimite la cratitță. ‘Dragă, ne mănâncă furnicile…’ - Eu mă gândeam să comand cașcaval la capac și cartofi prăjiți. - Doamna mea, eu pe banii firmei mă respect! Permiteți-mi să comand pentru amândoi. Chelner, pentru început două platouri reci cu ciuperci umplute, pate de gâscă, icre negre, brânză frecată, șuncă de Praga și salam de Sibiu. Apoi două ciorbițe de burtă cu usturoi, smântănă și ardei iute, două mușchi de căprioară cu cartofi prăjiți și salate bulgărești și în sfârșit două porții din tortul casei. Ca băuturi, Martini pentru doamna și un Wiski dublu pentru mine, apoi aduceți două baterii de Pinot Noir cu Borsec. Să ne simțim bine, doamnă…, doar e 23 august! Pe vremuri ce sărbatoare mai era… Cum ziceați că vă chemă? - Mihaela Stănescu. - Bucuros de cunoștință. Gabi Sturion, manager public. Maritată? - Da, azi se împlinesc cinci ani de la logodnă. Chiar pe 23 august. - De fapt, de ce mai întreb. Toate, dar absolut toate femeile frumoase sunt măritate. Au un vino-încoa ceva de speriat! Te fascinează cu ochii lor de căprioară… Apropo, vă place friptura? Căprioara e fragedă pentru că nu se lasă prinsă cu una - cu două, aleargă mult… Vreți să gustați și de la mine? Vă dau în guriță… - Multumesc, am și eu. Sunteți căsătorit? - Desigur. Dar uneori mă relaxez și eu ca tot omul. Știți, în delegație cunosc tot felul de oameni și asta consolidează căsnicia la care țin ca la ochii din cap. - Ce frumos. - Din câte am înțeles, sărbatoriți împlinirea a cinci ani de la logodnă. Și soțul unde este? - În delegație la Cluj. Obligații profesionale, cum spuneați... - În orașul meu? Ce coincidență, doamnă! Poate chiar în clipa asta, servește prânzul cu soția mea. Are diurnă bună? - Georgică? Nu știu cât ia în deplasări. E frumoasă soția dvs? - Frumoasă e puțin spus! Manechin… Și dvs. aveți o prospețime de invidiat, iar părul este extraordinar… Vă place salata bulgărească? Eu mă omor după castraveți… Vă rog, să gustăm din vinul ăsta negru. - Sănătate și tot ce vă doriți. N-aveți o poză cu soția? - Am, dar la hotel. Dacă vreți, după ce servim masa, îmi faceți o vizită și vă arăt tot albumul. - Vă mulțumesc, dar nu-mi permit să penetrez intimitatea dvs. - Cum doriți, doamnă. Am camera la Hilton, în centru. Dvs. unde locuiți? - În cartierul Balta Alba, pe Arahidei. Avem un apartament decomandat cu trei camere… Mă scuzați două minute? Mă duc să-mi pudrez nasul... Toată ziua a bătut vântul. - Cum să nu. Mai doriți un desert, o cafeluță? - Ar mai merge o înghețată de ciocolată. Dar nu vreau să abuzez de diurna dvs, așa că insist să plătesc eu înghețata. - Vai, ce delicată sunteți. Și ce gropițe faceți când zâmbiți, iar alunița asta din bărbie… Știți ce se spune despre oamenii care au gropițe? Că îngerii și-au pus degetele pe ei. Desigur, în cazul dvs. pe vremea când nu erați încă măritată. Vă simt într-un moment de slăbiciune cronică acutizată. Din pricina delegației, probabil. Vă rog, vă implor chiar, nu care cumva să vă îndrăgostiți de mine, că-s om însurat! Cu obligații. Hai, mergeți la toaletă! Până atunci aranjez cu înghețata. Vai, ce drăguț e! Și ce manierat. A vorbit și despre nevastă-sa, o iubește… Numai de n-ar fi mai frumoasă ca mine, să nu-i sucească mințile lui Georgică! Ce bărbat elegant… E, ia uite! Chelnerul a și adus înghețata. - De ce numai o porție, domnule? - Așa a comandat soțul dvs. - A! Și unde este… soțul meu? - Acolo, lângă gard. A primit un telefon și s-a retras că-i mai liniște. A solicitat și nota de plată. Ce gentleman! Ca să nu mă coste pe mine mult a comandat doar o înghețată… - Chelner, insist! mai aduceți o porție și-o plătesc pe loc. Dar ce telefon mai e și ăsta?! Cât vorbește, dom’le! S-a topit și înghețata… Și chelnerul ăsta se învârte numai pe langă mine! - Domnule, nu vă supărați, mai vorbește la telefon? - Cine? - Domnul cu care sunt. - Soțul dvs.? - Mda, soțul. - Nu, doamnă, a plecat demult. A luat taxiul acum jumătate de oră. Mi-a spus ca v-a lăsat cardul și-o să achitați dvs. - N-a lăsat nimic! - În cazul acesta plătiți cash. - Și…, cât costă consumația? - Aveți aici nota de plată. Doamne! Opt milioane jumătate! Opt milioane… Mi-e rău! Stai să văd la rezerve. Doamne, nouă milioane sunt toți banii pe luna asta. Ce-i mai gătesc eu lui Georgică? - Sunteți amabil să vă mai uitați o dată după… soțul meu? - A luat taxiul, doamnă, unde să mă uit? Îl găsiți cu siguranță acasă. - Asta ar mai lipsi! Uitați banii. - Doriți să vă comand un taxi? - Nu, mulțumesc, o să mă plimb puțin pe jos... Așa-i indicat după masă. Știți cumva unde e stația RATB? |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy