agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-25 | [This text should be read in romana] |
Primele două lucruri
Eu È™i nevastă-mea funcÈ›ionam de minune din pricina a două încântătoare detalii: sexul È™i banii. Nimic mai normal, s-ar putea spune. O firmă obscură de confecÈ›ii ne vărsa periodic în cont sume respectabile de verziÈ™ori veritabili È™i asta fără prea multă bătaie de cap. ÃŽn aparență, petreceam straÈ™nic. Nevastă-mea avea un dinte È›eapăn încontra-mi: mă cam lăsasem dus de curent cu câteva vecine trupeÈ™e, iar orgoliul Doamnelor SoÈ›ii o zgândărise rău de tot pe buna mea consoartă. Să spunem doar că fusesem dotat peste măsură È™i că, în ciuda senzaÈ›iei vremelnice dar încântătoare procurată de amănuntul în cauză, dumneai adoptase în această privință tactica dulăului de grădinar: ochiul soÈ›ului doar la buricul nevestei! Musai trebuia făcut ceva, drept pentru care m-am lăsat, asemeni unui escadron de bărbăței focoÈ™i de vârsta mea, pe mâna Magului, un individ pipernicit È™i pus pe È™otii. -AÈ™ vrea ca dânsa să nu pună la inimă zburdălniciile mele, mă înÈ›elegeÈ›i, îi spusesem. Cu jumătate de gură, stânjenit nevoie-mare È™i plin de speranÈ›e secrete precum un cârnat nemÈ›esc de usturoi. -Oh, domnul meu, lumea va fi plină în curând de femei insensibile, credeÈ›i-mă. Nu am intrat în afaceri de florile mărului! A sosit momentul ca È™i noi, bărbaÈ›ii, să beneficiem de cuceririle artei… À propos, beÈ›i un ceai? Doar că arta cere bani, după cum aveam să aflu pe propria-mi piele. Iar Magul se pricepea de minune să-i extragă din pungile noastre prea puÈ›in experimentate. La plecare, individul îmi încredinÈ›ase un pacheÈ›el neverosimil: înfățat în mătăsuri ieftine, un gogoloi vineÈ›iu, pulsatil, de temperatura unui ceainic apucat de năbădăi. -Este inima soÈ›iei, aveÈ›i grijă, fusesem vestit. Vă redau dialogul purtat cu dulcea-mi jumătate în sufragerie, la vreun ceas după aceea. -Mă iubeÈ™ti, pui mic? făceam eu pe neÈ™tiutorul. -Nu È™tiu. -Cum aÈ™a?! -De câtva timp cred că mi-am pierdut inima. Eu, unul, încremenisem: să fi devenit soaÈ›a-mi scumpă o creatură insensibilă? Căci despre Mag căpăsem, pe drumul spre casă, convingeri covârÈ™itoare c-ar fi doar o Vâlvătaie Livrescă 100%, un Foc de Paie psihanalitic. Medicul nostru curant s-a arătat cât se poate de sceptic: -Practic, soÈ›ia ta nu are inimă. -Va mai iubi? mă prefăcusem eu apăsat de probleme metafizice. -Greu de spus. -Dar va fi tristă? -ÃŽmi imaginez că nu. Iată deci că rugile îmi fuseseră ascultate È™i, la urma urmei, poate că Magul nu era un farsor nenorocit. Lucrurile, ce-i drept, se sfârÈ™esc prost în situaÈ›ii dintr-astea, căci superficialitatea noastră caracteristică de masculi È™ovini ne orbeÈ™te È™i surzeÈ™te deopotrivă. Astfel că È™arpele orgoliului femeiesc, jivină subtilă È™i carnivoră, fusese de nerecunoscut pentru mine, sărmanul. Adio, nesățioase vecine! Oare mă veÈ›i crede când vă voi mărturisi preasupus că È™i relele noastre soÈ›ioare cunosc adresa Magului? ÃŽn slipul meu e liniÈ™te deplină. Pe veci.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy