Secolul acesta moare si geme.De-o bucata de vreme cu DUMNEZEU nu prea am mai stat la taifas.
Vine cateodata furis tocmai atunci cand ma duc cu galetile la gura torentilor sa potolesc setea inspiratiilor.Sta hoteste si arunca in mine c-un MINUS MARE,ca sa ma sperie si sa ma improaste cu stropii Nimicului.Cand ajung unde trebuie,galetile sunt demult uscate.
De ce faci chestia asta si de ce nu imi dai pace?...il intreb.
-Stai drept(imi zice).Nu te speria.E vijelia neantului,fara efecte nocive atunci cand nu te misti.Poti sa si vorbesti,fara insa sa dai din buze,dar sa te feresti de femeia goala care provoaca seisme-n artere.
-Iar incepi cu adamisme ca la GENEZA ,ii zic.
-Sa stii ca-i indicat si de doctorii vostri contra sclerozei,dar contraindicat atunci cand vrei sa cuceresti perispatiul(asa cun faci tu acuma)in postura de STOIC.
-Poate HIPERSPATIUL vrei sa zici?!...Dar eu ca muritor nu am DURATA!
-Uite,ia si tu o SECUNDA,n-ai ce face cu mai mult!
-De unde stii?...Dar daca voi starni VIJELIA NEANTULUI citind TRISTELE lui OVIDIU deasupra ceaunului vrajitoarei punandu-mi peruci de ametist,tocmai acum cand barometrul erotic este-n penultimul rond?...Mi-ai dat o secunda si aceasta dupa ce a pierdut TIMPUL.Stiindu-se fara rost s-a spanzurat de un pendulca sa reinvie in Spatiul Inefabil,dar la CEREMONIE cineva a percutat VIDUL si nu s-a mai intamplat nimic.
-Cum,chiar nimic?...
Numai FACHIRII au iesit sa mature norii,provocand seceta,care de atunci persista in fiecare secunda,chinuindu-ne LEII prin celelalte CONSTELATII si buzunarele altora.
-Ce ai tu cu LEII,cand n-ai stiut niciodata sa-i imblanzesti?...Ce vrei?...
-Eu nu vreau nimic-de ce ma intrerupi? Acum e randul TAU care ai ascultat AVENTURA SECUNDEI,sa vorbesti poate se intampla CEVA...i-am spus.
-Cum indraznesti?!...imi zice.Secunda ce ti-am dat este un dar si asa prea mare pentru tine.Ai o singura dimensiune in universul tau TURTIT...Dupa ce trece SECUNDA vom mai vedea noi...NU spuneai tu ca..."Din clipe am facut vecii.Din vesnicii am facut clipe"?...
-Nu,Doamne,eu am zis ca"Mai trece-o clipa cat o Era...trece!"
-De ce?...
-Fiind-ca-mi parea rau ca sunt muritor!...
-Asa?...
-Da si iti multumesc ,totusi,Doamne,pentru secunda ce mi-ai dat-o sau pentru intentie.Cu EA imi respira SPERANTA in Spatiul acesta Turtit,ca un Alfabet ce viseaza la prima lui CARTE DE CITIRE (de fapt acesta sunt eu) sau poate ca Spatiul acesta de care iti vorbesc e mort demult,cu mine cu tot de cand exista TIMPUL.