De dragul Jocului

Alma privea cerul senin si zâmbea fericită la gândul că în câteva ore va ajunge acasă.Acasă însemna Ardeal, Sibiu, nu București unde locuia ea acum.I se părea că trenul înainta cu viteza melcului, dar nu o interesa, căci privea pe fereastră atentă la fiecare detaliu al naturii care parcă se transforma si devenea feerică dinspre câmpia incoloră înspre munții îmbracați în păduri bogate.
Trenul oprește în Sibiu la orele 18.45, cu întârzierea de rigoare ce depașea sfertul academic si Alma sări din el cu bagajul greoi care devenise brusc un fulg, alergând către primul taxi care îi răsări în cale. În apartamentul ei de la Sibiu locuia acum prietena ei cea mai bună, Antonia, împreună cu logodnicul ei, Dorin. Tremură de fericire la gândul că ei o așteaptă si nu va gasi apartamentul gol, cum i s-a întâmplat de atâtea ori. Taxiul opri în fața blocului, fata plăti fără a-și aștepta restul, căci simțea că nu mai are nici o secundă de pierdut, si alergă pe scări si sună la sonerie. Ușa se deschise, Antonia i se aruncă în brațe și Alma scoase un chiot de fericire văzând că toți prietenii ei erau acolo și o așteptau pe ea. Nu își aducea aminte de când nu mai fusese atât de fericită. Era copleșită de emoții. Pe masa din sufragerie erau sticle de băutură căci sosirea ei avea să fie sărbatorită.Se simțea atât de iubită, deși nu înțelegea de ce, căci își cunoștea foarte bine defectele. Era rea, egoistă, dificilă și capricioasă, dar ei o iubeau așa cum era. Acesta era motivul pentru care ea, Alma, nu se simțea singură nicicând, chiar dacă nu avea un iubit de mult timp. Îi avea pe ei.
Toată seara petrecuseră împreună, povestind prin ce au trecut în timpul care fuseseră despărțiți și au râs cu poftă de aventurile băieților, de glume și de faptul că erau toți încă niște copii deși media de vârstă era 25. Alma și Antonia erau singurele fete din grup și doar Antonia și Dorin formau un cuplu, iar restul erau aventurieri în căutarea fericirii și distracțiilor. Petrecerea continuă până în zori, căci motto-ul grupului în privința sositului acasă era “decât seara târziu, mai bine dimineața devreme”. După ce musafirii plecaseră, Alma se retrăsese în dormitorul ei și adormi în câteva secunde, ca un bebeluș.
Dimineața o trezi un miros puternic de cafea și se simți ca într-o reclamă t.v. unde afară e frig și zăpadă și în casă e totul călduros și mirosul de cafea vrăjește pe cineva. Se ridică din pat și merse în bucătărie. Antonia tocmai pregătise cafeaua și se bucură că Alma s-a trezit căci credea că e foarte obosită și nu îi venea să o trezească pentru că aceasta nu putea fi trezita prea ușor. Alma intră la duș, apoi îmbrăcă ceva ușor și păși în sufragerie unde Antonia o aștepta la cafea.
− Cum de suntem doar noi două? Dorin muncește și sâmbăta?
− A, nu. S-a întâlnit cu băieții să facă ei cumpărăturile pentru cabană. Așa mai putem povesti și noi ca fetele că mereu suntem tot cu ei, cel puțin eu, de când ai plecat am impresia că mă transform într-un băiat. Am rămas eu să le țin piept.
−Știi Antonia că Dorin mereu te susține!
−Da, nu pot nega. Uite, să îți spun ceva, să nu uit mai târziu. Mi-a spus Dorin că s-a întâlnit cu Darius și era cu prietena lui. Alma au vreo 10 luni împreună. E serios.
− Nici măcar nu mă mai interesează. Chiar mă lasă rece Darius.
− Păi până acum vreo lună îl voiai înapoi, nu?
− Da. Așa credeam, că îl vreau înapoi, dar, m-am gândit mai mult și m-am săturat să lupt pentru el, ca și când aș fi vreun cavaler, iar el, vreo prințesă. Spune-mi tu, nu am dreptate?
− Nu știu cine are dreptate, dar la urma urmei tu l-ai părăsit și ai plecat la București. Așa că, tot tu ar trebui să îl cucerești din nou. Și dacă stăm să analizăm situația, de un an jumate ești tot singură, nu îți convine nimic la nici unul și le găsești la toți defecte. Mi se pare evident că tot pe Darius îl mai iubești.
− Dacă așa au decurs lucrurile Antonia, înseamnă că așa a fost scris, și nu Darius mi-e sortit, ci altul.
Antonia începuse a râde, căci Alma se complăcea mereu în vreo situație, de dragul destinului. Lua atitudine doar când se plictisea și avea nevoie de acțiune, cum spunea ea, “de dragul jocului”. Prietena ei dragă continuă:
− Voi trece peste capitolul “Darius” și voi găsi pe altcineva de care să mă îndrăgostesc și pe care să iubesc.
− Și cum o să faci asta?
− Păi, toată lumea îmi spune că prin comportamentul meu resping pe oricine ar fi interesat de mine, așa că, mi-am revizuit atitudinea și am început să ies la întâlniri. Așa fac și prietenii noștrii, nu? Din zece persoane se găsește până la urmă una bună.
− Alma, ei sunt baieți..
− Asta nu are importanță.
− Ba da, are mare importanță. Ei fac asta de dragul aventurii, vor să facă sex. Asta înseamnă cucerirea pentru ei. La tine, în schimb, cucerirea e dragostea și nu o întâlnești la tot pasul.
− Știu asta. Am încercat să le spun că adevărata provocare e să faci pe cineva să te iubească, nu să facă sex cu tine. Îți imaginezi reacția lor, nu? “Da de ce să te iubească, dacă îi convine să facă doar sex?” Oricum, mi-am propus să am o aventură, să testez și eu teoria lor, să văd cum este să faci sex, căci până acum am facut doar dragoste. Așa o să fiu și în temă și o să mi se dea voie să îmi spun părerile, nemaifiind acuzată că vorbesc în necunoștință de cauză.
Antonia izbucni în râs, imaginându-și-o pe Alma făcând sex ținând un carnețel în mână pentru a-și nota argumente pro și contra în privința sexului.
Hotărâră amândouă că era timpul să facă pregătirile pentru cabană, căci într-o oră aveau să plece.
Seara, pe la orele 18, tot grupul era instalat la cabana de la Bâlea. Se pregăteau să facă un grătar și după câteva ore și câteva sticle de wisky petrecerea era în toi, muzica răsuna, veselia plutea în aer. Se adunaseră mulți. Era Alma, Antonia cu Dorin, câțiva dintre băieți și-au adus “însoțitoare”, cum le numea Alma pe prietenele lor ocazionale și mai era Sorin. Acesta era mai nou în gașcă, prieten bun cu Dorin. Alma îl mai văzuse doar o data. Prima ei impresie fusese că el era cam necioplit pentru gusturile ei. Acum, cunoscându-l mai bine, realiză că se înșelase și chiar îl plăcea mult. Nici lui Sorin nu îi era indiferentă, și îi făcea avansuri. I se părea frumoasă. Se gândea de asemenea că putea fi o cucerire “faină”. Alma se hotărî să profite de ocazie și i se aruncă în brațe și îl sărută. A hotărât să facă asta că mereu băieții o plăceau la început, fiindcă era energică, veselă și plină de viață. Apoi însă, pe măsură ce o cunoșteau, cu toate capriciile și caracterul ei puternic, erau puțin speriați. Ei, în general, își doreau prietene mai liniștite, pe care să le controleze. Orice bărbat visează să fie cocoș la el în casă. Ei bine, Sorin nu o cunoștea prea bine încă, așa că ea, Alma, îl va avea, pentru că și-l dorea. Imediat se gândi la experimentul pe care îl discutase cu Antonia și se gândi că ar putea face sex cu Sorin. Ce idee bună! Ar fi fost perfect. Ziua următoare ea avea să plece la București, nu va urma nici o situație tensionată fiindcă probabil nu se vor mai vedea câteva luni bune. Atât de fericită putea fi când experimenta ceva și avea un plan care decurgea exact cum l-a gândit. Dacă ar fi fost vorba despre planuri de afaceri, ar fi fost de mult timp multimilionară. Ei bine, cabana era structurată astfel: la parter era o încăpere imensă formată dintr-un living mare și o bucătarie care comunicau printr-un bar, iar la etaj era o încăpere la fel de mare, un fel de hiperdormitor cu 12 paturi, 6 pe o parte și 6 pe cealaltă. Mai erau și două săli de baie. Astfel, planul Almei nu avea să funcționeze și trebui să se mulțumească cu mângâierile și sărutările lui Sorin, pe care îl dorea acum, dar nu era locul potrivit, deși momentul era desăvârșit. A adormit în brațele lui și se simțea atât de bine încât se gândi să-și noteze în agendă că are nevoie de un prieten bun, care să doarmă cu ea din când în când, și atât. Era nemaipomenit să dormi la cineva în brațe. Uitase.
A doua zi, Alma, în loc să se bucure de seara frumoasă de care a avut parte, parcă o regreta. Nu avea chef acum să fie Sorin tot dupa ea, cum erau “însoțitoarele” după noii lor prieteni. Se gândea că oricum ea va pleca la București, dar el o va suna mereu și va strica tot. Dorea să rămână tot așa cum a fost, și gata! Ei bine, Sorin parcă i-a citit gândurile, sau se asemăna prea tare cu ea și i-a acordat exact atâta atenție cât trebuia, nu a exagerat cu nimic și a sărutat-o doar la despărțire. Ea îl plăcea și mai mult acum. Nu era îndrăgostită de el, dar îl aprecia. Se gândi că e bine că e și el în gașcă, pentru că e inteligent și de distracție. Totuși, nu era sigură în privința telefoanelor. Sigur nu se va putea abține să o sune.
Ajunsă acasă, Alma își petrecu restul zilei împreună cu Antonia și Dorin, iar noaptea aceștia au condus-o la gară, la trenul ce pleca înspre capitală. Îi era foarte greu să plece. Asta simțea de fiecare dată, dar știa că trebuie și că dorul de casă îi va trece în câteva zile.


Au trecut două luni și Sorin nu a dat nici un semn de viață. Alma nu s-a prea gândit la el fiindcă era foarte ocupată, și era mulțumită de felul în care au decurs lucrurile. Ce o enerva era faptul că prietenii lor, cu care vorbea des la telefon, îi povesteau mereu întâmplări cu și despre Sorin. Toți erau atât de încântați de el, era extraordinar. Astfel, ea se simțea ca și când a avut ceva prețios, și din neatenție, i-a scăpat printre degete. Acum era oricum prea târziu căci el avea prietenă de o lună de zile, era ceva serios; ea era frumoasă, fată la locul ei, cuminte, tăcută și amabilă. Se gândi că dacă ar fi locuit încă în Sibiu, acum ar fi fost poate cu Sorin, iar în viața lui nu ar fi intrat această Ana Maria. Pe de altă parte, dacă nu ar fi plecat, ea și Darius ar fi fost probabil căsătoriți, oricât de înspăimântată era ea de ideea aceasta. Adevărul este că l-a iubit mereu pe Darius și nu se știe dacă n-or să ajungă tot împreună. Cine știe? Oricum, până avea el să realizeze că nu va mai întâlni pe nimeni ca ea, Alma va cunoaște la rândul ei multă lume nouă, și se va juca. Acest joc, jocul de-a sentimentele, era destul de periculos, dar asta îl făcea și mai atractiv. Ea era campioană, se hrănea cu el, simțea că trăiește, că este importantă, că există. Îl avea acum în prim-plan pe Sorin. Antonia o atenționase în legătură cu consecințele eventualelor ei acțiuni. Sorin era unul dintre ei, și probabil doar un capriciu pentru ea. Nu merita să îl despartă de Ana Maria, ca să realizeze apoi că poate foarte bine să se lipsească de el. Alma fusese crescută fără să-i lipsească nimic, și orice își dorea, primea mereu. Obișnuită astfel, capriciile au crescut în timp, iar acum, orice îi era interzis dorea să obțină. Faptul că în cazul lui Sorin nu putea să folosească armele pe care le folosea în mod normal, avea să facă jocul și mai interesant. Cu cât mai mult i se spunea că el o iubea pe Ana Maria, iar ea, Alma, nu avea ce face în privința asta, cu atât mai mult și-l dorea. Nu o speria nimic pentru că va face orice de dragul jocului.
Își luă concediu de la serviciu pentru o săptămână, cu pretextul că avea nevoie de odihnă, după atâtea zile muncite și nopți nedormite. De fapt, dacă exista cineva care nu avea nevoie a se odihni, probabil că ea era aceea. Porni înspre Sibiu.


Era deja octombrie și tot grupul se adunase acasă, la Sibiu, pentru a pune la cale Crăciunul, Revelionul și toată iarna, căci rezervările trebuiau a fi făcute din timp. Afară era un frig ce anunța că iarna era aproape și toți o așteptau cu nerăbdare. Băieții și-au găsit toți prietene, să le țină de cald în anotimpul rece. Antonia nu se gândea la altceva decât la Craciun. De ar veni o dată! Era perioada ei favorită din întregul an și în preajma acestei sărbători ea înflorea asemenea florilor roșii cu care decora ea atunci casa. Germanii le numesc “Weinachtsternen”. Dorin îi făcea toate plăcerile. Toți erau fericiți cu excepția Almei. Nu se simțea singură și nu avea nevoie de un iubit, dar o enerva la culme faptul că doar ea era singură. Sorin plănuia să se mute împreună cu Ana Maria. Toți o acceptau pe aceasta și râdeau de insinuările Almei că ar fi fost vreo viperă perfidă, mai inteligentă decât ei toți, ce avea să pună mâna pe Sorin, pe care nu îl merita. Doar nu inteligența fusese criteriul după care el o alesese.
Alma se gândea ce ar mai putea face ca să mai lucreze la imaginea ei, să fie mai prețuită. Făcuse toate demersurile necesare la seviciu pentru a avea cât mai mult timp liber iarna aceasta. Doar nu muncise atâtea ore peste program degeaba. Hotărâse să își cumpere o placă pentru snowboarding pentru a zbura pe pârtie. Antonia și Dorin voiau să își schimbe schiurile, așa ca, hotărâseră să meargă într-un oraș de lângă Sibiu pentru a face cumpărăturile necesare. Acolo era un magazin mare, doar cu articole sportive. Mediaș se numea orașul respectiv și Sorin crescuse acolo. Astfel fusese și el invitat.
Alma se trezi de dimineață, făcu baie și se aranjă astfel încât arăta extraordinar. De fapt nu hainele și machiajul o făceau să arate așa, ci încântarea și emoția că va petrece o zi întreagă cu Sorin. În scurt timp toți patru erau în mașină și după o oră își alegeau echipament, schiuri și placă pentru snowboarding. Au fost pe la Sorin pe acasă la o cafea, s-au plimbat apoi prin magazine și s-au oprit la un han unde au gustat din specialități. Toți erau fericiți, râdeau mereu. Alma fusese cât de fermecătoare putea fi când dorea, spirituală și plină de viață. Făcuse tot felul de glume și apropos-uri adresate lui Sorin pentru ca el să realizeze că ea îl plăcea cu adevărat. Nu era nici ea prea sigură de asta, dar asta voia oricum să înțeleagă el. Sorin în schimb, parcă bătea în retragere, fiind puțin speriat, căci nu își dădea seama ce dorea ea de fapt. Cu restul fetelor era mai ușor. Oricum, fusese o zi extraordinară și seara erau deja acasă. Trebuia să meargă la o petrecere la care fuseseră invitați. Doi dintre băieți s-au mutat împreună și voiau să inaugureze apartamentul. Alma era cam enervată că în ciuda faptului că ziua fusese frumoasă și s-au simțit cu toții bine, ea nu a ajuns la nici un rezultat.
− Antonia, știi ce o să fac?
− Uimește-mă!
− O să îl las în pace pe Sorin.
− Mă bucur să aud asta. Văd că ți-ai dat seama că o iubește pe Ana Maria.
− Nu o iubește și punct. Nu o poate iubi, căci e anostă și insipidă, iar el e cu totul diferit de ea!
− Păi și dacă tot crezi asta, cum de te-ai gândit să îl lași în pace?
− În nici un caz din cauza ei. Ea e cu totul neesențială în problema asta.
− Dar Alma, tu nu o cunoști deloc. Are un suflet bun și mai are și probleme pe deasupra. Are nevoie de spijin, de Sorin lângă ea.Tu nu știi cum e, că te-ai descurcat mereu singură.
− Ei bine, ar face bine să învețe și ea să se descurce singură că nu îl va mai avea pe Sorin mult timp.
− Nu spuneai că nu îl mai vrei?
− Nu îl mai vreau, dar ei oricum se vor despărți. Și tu, Antonia, ești prea bună! Te lași influențată de toate poveștile patetice spuse doar cu scopul de a impresiona. Ar trebui să faci ca și mine. Pe mine nu mă interesează decât de mine și prietenii mei. Restul nu contează, și față de ei trebuie să adopți o atitudine rece, ca să nu vină la tine cu povești personale. Rufele se spală în familie, nu în societate! Probabil că dacă eram și eu apropiată de Ana Maria îmi era milă de ea și nu îl mai doream pe Sorin pentru mine. Așa, nu sunt și nu voi fi prietenă cu ea, că nu e genul meu de persoană preferată și puțin îmi pasă de ea. Din partea mea, să plângă toată ziua, căci asta fac cele ca ea. Parcă o și văd cum îl șantajează pe Sorin cu tertipuri ieftine cum sunt lacrimile.
Antonia începu din nou să râdă. Așa făcea mereu când Alma începea să își expună teoriile, care funcționau uneori, dar ea era bună la suflet, nu rea cum voia să pară.
Sorin urma să treacă să îl ia pe Dorin ca să meargă să cumpere ce mai era nevoie pentru petrecere. Fetele aveau să meargă mai târziu. Alma petrecu din nou o oră pentru a se aranja, iar când Sorin sună la ușă, alergă să îi deschidă. Acesta îl chemă pe Dorin și nu îi acordă fetei prea multă atenție. După plecarea lor ea se bosumflă că degeaba s-a mai aranjat atât. Îi spuse și Antoniei ce simțea și aceasta se enervă și ea văzându-și prietena cum se contrazice din oră în oră. Își expuse argumentele din nou și Alma decise că Antonia avea dreptate. Timpul nu era pierdut căci s-ar fi aranjat oricum pentru petrecere. Realiza că nu își dădea nici ea seama ce voia de la Sorin. Ar fi vrut să îl lase în pace, dar în alt context. Lui să îi placă mult de ea și ea să renunțe la el, căci oricum nu ar fi mers. Era distanța, aveau amândoi personalitați puternice, nu era prea evident dacă era vorba de sentimente sau doar de ambiția de a cuceri. Ea ar fi mers mai departe pentru ca el să își construiască o relație cu Ana Maria, pentru ca el să fie fericit. Ei bine, în cazul în care lui nu îi prea păsa de Alma, nu putea fi lăsat în pace, căci nu se găseau în situația pe care ea o preconizase. Își schimbă bluza cu una mai sumară, își desfăcu părul care i se revărsa peste umerii goi, își schimbă machiajul și plecă la petrecere.
Sorin observă că Alma a sosit și o sorbea din priviri. Cum atitudinea lui s-a schimbat, așa și dispoziția fetei. “Să înceapă jocul!” gândi ea. Îl privea mereu, îi zâmbea, îl asculta cu atenție. Încerca să pară vrăjită de el pentru a-l determina să facă el următorul pas. Parcă totul era de partea ei căci Ana Maria nu era acolo. Alma se gândi că probabil se certase cu ea intenționat, ca să vină singur. Telefonul lui sună și Ana Maria își anunța sosirea. Alma se făcu albastră de nervi dar la fel de repede se și calmă, căci era normal la ea să își schimbe stările de la un minut la altul. După ce veni și Ana Maria se înveseli și mai tare căci nu vorbea nimeni cu ea în afară de Sorin. El era obligat să stea alături de ea, să nu se simtă singură. Astfel, nu participa nici el la distracția de care avea parte restul.
În scurt timp Alma se plictisi și nu se gândea decât la ce frumos ar fi să plece Ana Maria acasă. Nu prea avea ce face în sensul acesta căci era prietena lui Sorin și era obligată să o accepte. Poate o și respecta într-un fel, căci de față cu ea, Alma nu îi prea acorda lui Sorin atenție. Începu să râdă la gândul că ea o respectă pe Ana Maria. Se cunoștea prea bine ca să realizeze că se purta așa de dragul imaginii sale. Nu putea face nimic de prost gust care să o compromită. La urma urmei, jocul pe care îl juca era unul elegant și nicidecum ieftin. Adevărul era că ar fi deranjat-o ca Ana Maria să nu o placă. Pe ea, Alma, trebuia să o placă toată lumea. Dacă nu, ar fi suferit. Apoi, ea va decide pe cine place ea și restul putea să nu o sufere deloc pentru că motivul ar fi că ea nu îi plăcea pe ei. Cu alte cuvinte, ea își alegea noii prieteni și nu se lăsa aleasă.
Cum i se întâmpla mai mereu, și de data aceasta norocul era de partea ei. Telefonul Ana Mariei sună și aceasta fu nevoită să plece pentru scurt timp. Din nou Alma se gândi la destin și la felul în care lucrurile se petrec așa cum sunt scrise. Toată lumea aproape era în bucătărie și mânca. În sufragerie mai era Sorin, Alma și Antonia. Aceasta din urmă plecă și ea în bucătărie chiar dacă nu îi era foame, pentru a-i lăsa pe cei doi singuri. Sorin îi povestea ceva ce nu o interesa și de fapt ce nici nu auzea. Îl privea atentă și i se părea că era atât de frumos, cum nu îl mai văzuse înainte. De abia acum observă că ochii lui erau verzi. Conform zicalei n-ar trebui să îi creadă. Se gândi că îl plăcea cu adevărat și trebuia să facă ceva în privința aceasta. N-o să mai aibă în curând ocazia de a fi doar ea cu el. Dacă i-ar spune ce simte? Parcă el vorbea încontinuu fără pauze între fraze, temându-se că ea ar putea spune ceva. Alma tremura de încântare că i-a venit ideea să îi spună în față și murea de curiozitate să vadă cum va reacționa bărbatul din Sorin. Doar era atât de mândru de caracterul lui puternic. Astfel, nu așteptă vreun moment de tăcere, căci ar fi fost zadarnic. Se hotărî să vorbească peste el:
− Mie îmi place de tine.
Sorin tăcuse brusc. Rămase înmărmurit. Vocea Almei avea un timbru răgușit, muzica se auzea destul de tare și se sperie la gândul că el nu a auzit-o. Îl privi întrebător, iar el nu putu decât să spună:
− De ce?
Ea se gândi enervată ce fel de întrebare era asta. Doar când eram copii întrebam mereu “de ce?”. De fapt, el a aruncat mingea înapoi în terenul ei, dar norocul era mereu de partea ei, căci Dorin și Antonia au intrat în cameră. S-a întors apoi și Ana Maria și cam asta avea să fie tot . Alma nu va mai avea o altă ocazie să fie doar cu el, exact cum presupuse de la început. Era foarte încântată de ce tocmai făcuse, dar fiecare sărut pe care el i-l dădea Ana Mariei o ardea pe creier. Începuse parcă să aibă migrene. Când observă că cei doi se pregăteau să plece, se enervă și după ce au și plecat, realiză că o durea capul îngrozitor. Le spuse prietenilor că merge la farmacie să își ia un calmant și apoi se va întoarce. Pe drum, se răzgândi și îi telefonă Antoniei anunțând-o că ea nu se mai întoarce, că va merge acasă să doarmă. Oricum nu mai avea chef de nimic. Aceasta insistă să se întoarcă, dar încercarea nu fu încununată de succes, cum nu au fost nici planurile Almei. Acum se gândea că nu îl mai dorea pe Sorin sub nici o formă. A făcut-o să se simtă atât de prost. Parcă ea nu merita nici măcar o propoziție. Ar fi putut să îi spună că o iubește pe Ana Maria, că nu e momentul pentru așa ceva, că ea, Alma, era deplasată, dar…nimic. Tăcerea lui o durea mai mult decât ar fi durut-o orice vorbă. Își aduse aminte ca Ana Maria nici măcar nu o salutase la plecare. Odată a încercat să spună tuturor că Alma avea ceva cu ea, că nu o suportă, iar ea, sărăcuța, nu îi făcuse nimic. Ei bine, atunci Alma chiar nu avea nimic cu ea, dar acum în schimb, nu o mai putea vedea. Oricum, nu avea ce face. Orice atitudine aspră la adresa ei ar fi crescut-o în ochii celorlalți, iar ea, Alma, va părea într-adevăr josnică. Așa că nu îi va face această favoare și se va purta frumos cu ea pe viitor. Adormi cu o mie de gânduri și visă urât întreaga noapte.
A doua zi dimineața află că Sorin urma să treacă pe la ei. Își uitase telefonul la pertecere și i-l luase Dorin. Se gândi că măcar prietenia lor va fi salvată, căci sigur el dorea să discute cu ea despre seara trecută. La urma urmei era normal să discute, căci erau în primul rând prieteni, se vedeau destul de des și nu puteau a se preface că nu s-a întâmplat nimic. Alma îi va spune că nu s-a gândit prea mult la ceea ce a spus, el o știa aiurită, ea se simțea singură și el era acolo, și asta era tot, nimic mai mult. Situația va fi astfel salvată.
Sună cineva la ușă, Alma era pregătită pentru ce va urma, deschise ușa și… surpriză! Era Sorin cu Ana Maria. Nu mai înțelegea nimic. Ce voia? Să îi observe reacțiile? Oricum nu avea ce observa. Ea era mai inteligentă de atât, sau cu siguranță mai elegantă. I se părea deplasat faptul că a venit cu ea când era ceva de vorbit și se simțea rănită. Normal că nimeni nu va observa asta. Zâmbi ca de obicei, le pregăti o cafea, vorbii cu Ana Maria despre decorațiuni interioare și alte lucruri de care nu era de loc interesată. Ana Maria se simțea bine, căci i se acorda atenție, Sorin era derutat, nu știa ce să creadă. I se adresa prietenei sale cu “iubire”. Alma nu îl mai auzise spunându-i așa înainte. Zâmbea, imaginându-și cum i-ar tăia limba, ca să nu mai poată folosi cuvinte despre care habar nu are. Noroc că vizita a fost scurtă și fericitul cuplu a plecat, căci nu mai putea să îi vadă. Îi va evita zilele următoare căci la sfârșitul săptămânii va pleca oricum. Era prea sigură pe ea să accepte că totul se sfârșea aici, și nu putea crede că ea era paranoică și totul se petrecea doar în mintea ei. Putea jura că el o place, că nu îi este indiferentă. “Se va întoarce roata!”, gândi ea.



Era o duminică friguroasă la începutul lui decembrie. Afară totul era acoperit de zăpadă, iar acest decor hibernal ar fi binedispus pe oricine. Nu și pe Sorin. Se trezise devreme și se plimba nervos prin casă. Nu avea unde să meargă. Toți prietenii lui dormeau până târziu după noaptea de sâmbătă în care petreceau ca nebunii. Ana Maria nu avuse chef de ieșit, el ar fi vrut să meargă, dar văzând că ea făcea din nou o criză de isterie, iar apoi că plânge, rămăsese acasă. Nu avea chef de ceartă. Se simțea ca și cum ar fi fost însurat și o avea pe ea legată de el, căci nu putea face nimic singură. Erau mereu amândoi. De abia aștepta să plece ziua următoare la București. Trebuia să meargă acolo într-o delegație și avea să stea două zile. Se va distra nevoie mare fiindcă o va suna pe Alma. Ea, o petrecăreață ce era va știi unde să îl ducă și cum să se simtă bine.
Spera că i-au trecut Almei sentimentele pentru el, că ar fi fost păcat să nu se mai înțeleagă. Îi plăcea la nebunie firea ei jucăușă și nebunatică, dar nu se vedea împreună cu ea. I se părea foarte greu să faci fericită o persoană ca ea. Ar fi trebuit să fie mereu atent la ce face ea, ce vrea, unde merge, iar el nu avea timp de asta. Avea acum altă prioritate: cariera. Ana Maria îl adora și nu trebuia să facă vreun efort să o păstreze, fiindcă era dependentă de el din toate punctele de vedere.
Luni seara termină tot ce avea de făcut și o sună pe Alma, să se întâlnească undeva. Ea i-a răspuns veselă că de abia aștepta să îl vadă. Îi dăduse adresa unui restaurant unde să se întâlnească după câteva ore. Sorin își făcu duș, se bărbieri, se îmbrăcă, iar mai târziu găsi cu ușurință adresa ce îi fusese indicată. A ajuns puțin mai repede și se așeză la o masă, comandând ceva de băut. Observă o tânără încântătoare și se gândi că la București fetele sunt mult mai aranjate. Aceasta purta un corset negru și o fustă roșie până la genunchi. Era blondă ca și Alma, dar avea părul perfect întins, nu cu bucle. Da. Era mult mai aranjată. Alma era o rebelă. Purta jeanși largi, și multe accesorii. Văzând că fata se apropia de masa lui, o privi mai atent. Era chiar Alma. Nu putea crede. Era altă Alma la București sau nu a privit-o niciodată atât de atent? Ei bine, era Alma, dar cine era filfizonul de brațul căruia se lăsa ea condusă? Începu să râdă.”Alma…condusă”. Se pare că vrea, nu vrea, va afla și cine era el. Era Alex, noul ei prieten. Arăta bine, resursele materiale se părea că nu îi lipseau, dar avea ceva ce lui Sorin nu îi plăcea. Probabil că o avea pe Alma. Acum îi părea parcă rău că nu era a lui. Îl enerva faptul că realiza cât îl deranjează să o vadă cu altcineva. Nu o mai văzuse cu nimeni înainte. Au trecut vreo două ore, timp în care au luat masa, au purtat conversații plictisitoare, iar apoi Sorin se scuză, cu pretextul că era cam obosit și avea treabă în dimineața următoare. Alma insistă ca el să mai rămână, ceea ce îl deranjă .Era evident că nu era cazul. Se întorsese la hotel. Nici măcar nu dorea să se gândească la ce simțea sau de ce se simțea astfel. De abia aștepta să se întoarcă la Sibiu.
Alma se prefăcu și ea obosită și merse la ea acasă. Nu avea chef de Alex. Nu putea să și-l scoată din minte pe Sorin. Era atât de frumos…parcă uitase. Și Alex era frumos, dar prea se străduia mereu să fie cum trebuie, să spună ce trebuie; Sorin era natural.Cât și-ar fi dorit acum să fie în brațele lui…Aproape regreta că l-a luat pe Alex cu ea la restaurant. Și totuși, asta trebuia făcut. Ce credea Sorin, că ea e una dintre fetele acelea cu care îți petreci o noapte, apoi te întorci la prietena ta? Uite așa, ea, Alma, nu avea să fie la dispoziția lui, așa cum nici el nu fusese vreodată la dispoziția ei. Observase că îl deranjase prezența lui Alex și că o privea pe ascuns, crezând că ea nu îl vedea. Era evident că o plăcea. Oare de abia acum o place cu adevărat? Din cauză că nu o mai poate avea? Doar și ei i se întâmplase același lucru. Într-adevăr roata s-a întors. Și totuși, el o plăcea, ea îl adora, de ce nu ar fi împreună? Nu! Nu putea să strice acum tot, acum când în sfârșit a câștigat. Păcat că nu se simțea victorioasă. Oricum, nu va face nimic… de dragul jocului.