Amiaza insorita de iarna…Trecatori grabiti,intr-o forfota obisnuita centrului orasului de la poalele muntilor…Brasovul imbracat in alb,este,in aceasta perioada locul favorit de vacanta.Un sfarsit de an neuitat in acest oras de la munte.
Hoinaresc strada principala atenta la oameni,la oamenii acestia plini de treburi,necazuri sau oameni care,veniti in vizita cauta suveniruri…Oameni apparent obisnuiti : suparati,grabiti,neincrezatori in ceilalti trec impasibili prin fata magazinelor decorate de Craciun,gatite de mare sarbatoare.Inconstienti traverseaza Piata Sfatului fara sa observe imensul brad impodobit al carui fast te uimeste.Singuri batranii,pe bancile postate acolo de ani admira melancolic,fostul oras al tineretilor lor :stau si,cu lacrimi in ochi,realizeaza ca anii au trecut,au imbatranit si orasul a inflorit,ca timpul nu iarta.Batranii hranesc sufletele inghetate ale sutelor de porumbei care vin in Piata pentru a se hrani.
Turisti care vin si pleaca,tineri care distrug orasul fara nici o remuscare,batrani ingreunati de viata,toti uita aceasta bucurie a anului,Craciunul.
Oboseala,tristetea,problemele de zi cu zi,,neincrederea in slujba,in oameni,toate acestea amplifica aceasta absenta inconstienta.
De ce oare nu realizam odata pentru totdeauna importanta fiecarei zile,al fiecarui ceas,minut si secunda pe care-l petrecem alaturi de cei dragi?De ce oare suntem absorbiti doar de necaz si suparare?!Fiecare minut constituie o bucurie,totul e sa vrei…sa constientizezi bucuria de a trai,de a darui.De ce oare e asa de greu sa realizam ca bucuria este viata,fara bucurie fiecare zi devine o rutina,un program acelasi in fiecaer zi pe care il urmam.E timpul sa devenim oameni veseli,sa uitam,macar pentru cateva minute greutatea vietii,sa ne bucuram de aceste Sarbatori ce ne bat la usa!Sa fim recunoscatori,sa aspiram la mai mult- sau pur si simplu sa ne bucuram de ceea ce avem.Cand vom intelege oare ca banii nu sunt totul?!