Îmi aduc aminte când mama obișnuia să-mi spună: nu privi soarele în ochi, vei orbi! Și ca un copil ascultător coboram privirea, îi apucam mâna ca apoi sa îmi continuu drumul, luminat ca prin mister…
Dar astăzi simt că va fi altfel, nu am nici o mănă alături care să ceară a fi strânsă! Acum voi merge noaptea, deoarece da, mamă, am privit soarele în ochi și am orbit! Insă nu-ți face griji străzile le știu deja pe de rost…