Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care nu îi placi din varii motive, dar de care nu poți scăpa.

Oamenii care se atașează de tine și te caută mereu. Cine știe de ce. Poate pentru că obișnuiești să porți negru, plete în vânt, teniși lungi până la genunchii osoși, și vorbești mult la telefon, pari detașată și în același timp disponibilă, nu faci rabat la timp. Poate pentru că li se pare că dacă ar avea ceva de spus, i-ai asculta, dacă ar avea nevoie de ceva, te-ai oferi.

Oameni fără viață interioară, care se plictisesc și îți bat mereu la ușă, te sună sau se opresc pe stradă cu tine, dacă se întâmplă să te întâlnească, îți trimit mesaje de felicitare pe email cu diverse ocazii, te contactează pe messenger pentru mass și bancuri chiar dacă ai scris foarte clar la status BUSY.

O fostă colegă de generală, reîntâlnită după ani lungi și suficient de interesanți să o uiți complet. Pe ea și pe restul găștii. Cu o excepție. Ai contactat-o pentru a putea revedea pe altcineva. Nu ai restabilit legătura cu persoana dorită. Ea în schimb te caută mereu la telefon, ca să îți destăinuiască teribilisme și iubiri fanteziste pentru diverși indivizi pe care nu îi cunoști și cu atributele cărora nu ai nevoie să îți încarci memoria.

O cunoștință relativ recentă și întâmplătoare, care revine sistematic pentru a te invita la cafea și pe care o refuzi la fel de sistematic, cu panica lipsei de inspirație în materie de pretexte. Are un copil de cinci ani care odată ți-a înșirat pe jos toate merele din fructieră, construind cu ele țarcuri pentru nucile în care vedea oi. A fost un bun motiv să instalezi o ușă cu vizor și o sonerie, și să fii veșnic "plecată" de acasă.

Un prieten de-al fratelui, mare amator de bere și de anecdote mondene, pe care dacă îl lași să vorbească, îți întinde înaintea ochilor un scenariu întreg, cu personaje foarte reale, fiecare cu ticurile și gafele specifice; amuzant la început, se repetă curând și o face cu un entuziasm grețos, printre râgâieli și expresii angloide. Imposibil de ocolit; cel puțin o dată pe lună nu ai unde să pleci când vine în vizită. Și vine des. Se plimbă printre pânzele proaspăt creionate ale fratelui, scoțându-și burta de bețiv înainte, exclamă, dă ochii peste cap și cere o Stella.

O studentă la drept, pentru care ai scris odată un eseu. Nu pierde nicio ocazie să își amintească ce bine i-a prins și să îți mulțumească. Vrea să te vadă. Vrea să îți spună... nu contează ce, oricum ceva teribil de anost.

Și Tanti, veche absolventă de tehnologia construcțiilor de mașini, cu accent local, păr roșu și nevoie de afecțiune, oprindu-te de fiecare dată când ieși spre a-ți admira ținuta, grația și promptitudinea cu care plătești chiria. Sunând la ușă ba pentru niște zahăr, ba pentru niște ulei, ba pentru o bârfă de cartier care o roade, ba pentru o durere de măsele cu saga completă a cariilor și predicția oftată a unei proteze.

Și foștii prieteni, despre care mai bine nu îți amintesc. B., mai ales. Care ți-a stricat complet cheful aseară la concert, nimerind ca din întâmplare lângă tine și fotografiindu-te din toate părțile.

Și poate chiar eu, pe undeva, cotitură incomodă.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.