Am citit un articol cu acest titlu. La ce vă duce gândul ? Ca și pe mine, la președinte? De fapt este vorba despre un sport nou si extrem de periculos, pe care nu l-a inventat președintele nostru mult prea drag și iubit, deși îi poartă numele(diminutivul) și l-a practicat până în prezent cu mult succes. Se numește „Base jumping“- joaca cu moartea.
„ Săritura „BASE“ implică săritura dintr-un punct fix (element care îl diferențiază de parașutism, unde sportivii sar din avion), folosind o singură parașută, de la înălțimi mai mici de 600 de metri. „BASE“ este prescurtarea denumirilor obiectelor de pe care un sportiv poate efectua săritura: „building“ (clădire), antenna (turn înalt, nelocuit), „span“ (un pod sau un monument) și „earth“ (de pe formațiuni naturale, cum ar fi stâncile)”.
Deci să nu ne facem iluzii, sau să avem temeri (de la caz, la caz) cum c-ar putea-o sfârși tragic(președintele nostru). Poate fi vorba cel mult de o moarte politică, ceea ce la noi e mai degrabă o comedie, cel mult o tragicomedie. Așa că stați liniștiți - totul e bine, când se termină cu bine - chiar dacă nu e întru totul sub control. Și binele în speță poate fi cel puțin relativ, ca să nu zic, discutabil. Cine știe ce-ar putea fi mai bine pentru noi, spectatorii neputincioși ai acestui (circ) spectacol sportiv extrem?
Mi-a plăcut circul în copilărie, mai ales cel cu animale. Nu politice. Așa că nu mă mai uit la ei. Asta cu atât mai mult, cu cât m-am hotărât: n-o să merg la votul de la referendum. E și aceasta o alegere. Mai mult împotrivă, decât pentru președinte. Radicalizarea electoratului și împărțirea acestuia în buni(pentru Băsescu) și răi (pentru suspendare), forțele retrograde, comunistoide etc, mi se pare o găselniță electorală care, chiar dacă se va dovedi câștigătoare pentru moment, pe termen lung poate avea consecințe malefice, greu de anticipat pentru țară. E drept ca principiul „divide et impera”, foarte drag președintelui nostru, a mai folosit și altora, dar nu pentru foarte mult timp, și mai ales, nu poporului. Dar pe cine mai interesează astăzi cu adevărat, (dintre cei care ne conduc), țara, poporul, neamul ?! E o întrebare pur retorică deoarece cunoaștem răspunsul: pe nimeni ! Din păcate. Fiindcă am ajuns la concluzia unui alt dicton păgubos al oportuniștilor latini: „ubi bene, ibi patria”. Și tot din cauza iubiților noștri conducători, am ajuns, vorba zicerilor noastre: să ne luam lumea în cap și să fugim care încotro, cât vedem cu ochii! Ultimul să stingă lumina! Luminița de la capătul tunelului. Dacă o fi ars vreodată cu adevărat și pentru noi…