agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-12 | [This text should be read in romana] |
buricul meu nu e ca buricul altor bărbați. femeilor care mi-au cunoscut goliciunea mama le spunea o poveste. cînd m-am născut eram agitat iar medicii mi-au tăiat strîmb ombilicul. uneori o văd cum își duce mîna la pîntec. e gol. ca apartamentele pe care le-am vîndut azi.
îmi place să fiu bărbat. îmi place să fiu bărbat mai ales cînd plouă atunci deschid ochii mă forțez să fie cît mai larg deschiși apa intră în ochi mă ustură sunt bucuros e ca și cum aș plînge lucrurile pe care nu am putut să le plîng. îmi mai place să fiu bărbat cînd montez plăci de rigips pe tavan. atunci plăcile se sprijină în moalele capului sudoarea se scurge pe șira spinării adorm mulțumit am luat parte la ceva cu adevărat important. * pe-aici e totul la fel. dimineața nu prea sunt hotărît cum să mă îmbrac și asta are consecințe bizare. sunt zile în care mîinile îmi amorțesc de la frig mă uit la ele sunt albastre ca niște struguri îmi pipăi degetele boabe le sug din ele curge o zeamă pe care unii o numesc tremurat. alteori soarele mă bate în cap încît țeasta mi se fărîmițează. în gangul spre piață mă împiedic tot timpul de sarion orbul. cîntă la orgă mulți ani trăiască e singura melodie pe care o știe. îmi spun că pe lumea asta sunt două feluri de oameni. oameni înalți care să pășească pe alți oameni și oameni scunzi care să treacă prin subteranele oamenilor înalți. seara vine ca nevasta lu sarion trage după ea un cărucior cu fier vechi și un cîine. noaptea rămîne nevasta trage după ea un cărucior cu fier vechi un cîine și un orb sarion. * de ce nu? să am părul lung împletit rasta să te bălăcești în cadă în timp ce eu fac omletă apoi să te furișezi umedă să te lipești de spatele meu ca de o blană iar eu să mă mișc ca o țestoasă din galapagos greu dar sigur că voi trăi o sută de ani cu tine drept carapace știu mă lepăd de orice metaforă dacă mă storci în mine nu mai e demult poezie în mine e totul simplu ca atunci cînd faci patul și te aștepți ca momentul ăla să dureze până dimineață să nu dormi de frică să nu pierzi ceva să nu te mai poți trezi dimineața să nu ratezi nimic iar dimineața să vină ca o senzație de mentă să te speli cu degetul pe dinți și să simți că ești atât de iubită încât să nu mai vrei să ai gură * fiecare om își are omul său pus deoparte. tăcerile mele cresc odată cu părul. același tic îl am și acum. răsucesc părul pe degete pînă albește. colegii îmi spun că am o problemă că nu mă pot controla. răsucesc tăcerile pe degete pînă albesc. tăcerile mele devin tot mai lungi. uneori le compar cu străzile pe care merg aiurea. șefa îmi spune să fiu mai înfipt în meseria asta trăiești din a vorbi. poate nu am chef să trăiesc azi.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy