agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-03 | [This text should be read in romana] |
- Când finalul dintre mine și Monica s-a așternut lejer în gândurile mele, am ajuns la concluzia că toate acele fărâme de renunțări la libertăți minore zideau în jurul meu un spațiu strâmt, generator de multe iluzii, unele dintre ele chiar periculoase.
Cu toate astea, când am zărit-o pe Raluca în mulțimea de la Vama Veche, ideile mele, sedimentate metodic, în straturi, s-au pulverizat spontan. Mi-a întâlnit privirile și pentru câteva secunde m-a cercetat zâmbind, după care s-a agățat de gâtul meu de parcă între noi n-ar fi trecut patru ani de liceu și patru de facultate. Acei ani de școală generală, cu prietenii colorate și năzbâtii la granița dintre copilărie și adolescență, au năvălit în inima mea cu toate trăirile lor incandescente. Zâmbetul ștrengăresc mi-a amintit de fetița „deșirată”, cu „cireșe” prinse în cozi, căreia îi trimiteam bilețele zburătoare în timpul orelor de franceză. A trecut aproape o lună de când ne-am întâlnit întâmplător pe plajă, ne vedem în fiecare zi de atunci, dar de fiecare dată când apare am aceeași senzație de fluturi în stomac, pe care nu pot să mi-o explic. - ..... - Ai simțit vreodată, că îți stă inima în loc pentru o femeie? - Da ... chiar de curând. Doru îi caută privirea, surprins de răspuns. Întrebarea lui era doar un pretext pentru o altă avalanșă de mărturisiri entuziaste. Ușor încruntat, Relu pare că își adună gândurile. - Zilele trecute coboram scările și am găsit-o pe tanti Mia, întinsă pe palierul de la 2, respira greu și avea ochii ieșiți din orbite. Mi-a stat inima în loc, abia am nimerit să sun la salvare ... - .... - Pe mine sensibilitățile de genul ăsta nu mă ating. Am îmbrăcat prea multe rânduri de piele ca să scap de arsura curiozităților caustice: „Cum s-a întâmplat?”, „De ce?” Am fost crescut de sora lu mama, care pentru orice fel de răzvrătire mă acuza de pumnii roșii ai tatălui meu. „Ești exact ca tactu!” Vorbele astea îmi întorceau stomacul pe dos și îmi iritau teribil toate țesuturile. Când am reușit să mă privesc în oglindă și să nu mă mai simt vinovat pentru că în loc să îi semăn mamei, port chipul ucigașului ei, mi-am jurat să mă agăț doar de realitatea concretă, netedă și rece, cum e doza asta de bere dintre degetele mele. Þin minte că singurul gest pe care l-am făcut în urma unor impulsuri erotico-sentimentale a fost să o arunc pe creața aia de la 2, din scară cu Rizea, în tomberon. Aveam vreo 13 ani. - Pe Irina?!! - Da. Căutam toate pretextele din lume ca să trec prin fața blocului ei, mă băgam în seamă cu oricine era la bancă și o priveam mereu pe furiș. Ea mă lua cu fiecare ocazie peste picior și râdea de vocea mea în schimbare, imitându-mă cât mai caraghios cu putință. Într-o zi a întrecut măsura, se ducea cu gunoiul și a făcut o asociere între tomberonul plin de mizerie și comportamentul meu. Am luat-o pe sus și am zvârlit-o în gunoi, chiar de față cu fracsu, care nu a scos nici măcar un sunet. - Săracu Dănuț! Acum înțeleg de ce nu te înghite nici cu un kg de lămâie. Nu pricepeam de ce mă pisează că umblu cu tot felul de irosiți. - Dracu să-l ia! Momentul ăla de lașitate o fi însemnat mult pentru el. Să nu mă înțelegi greșit. Nu a fost singura dată când m-am îndrăgostit, dar a fost singura dată când am reacționat impulsiv. Am umblat și eu după fete, ca un câine cu limba scoasă, dar numai până mi-am dat seama ce îmi doresc cu adevărat. - Și ce îți dorești cu adevărat? - Acum? Să termini berea aia mai repede până nu vine un isteț să ne întrebe de buletine. De ce am venit noi aici să bem bere pe furiși, ca puștii de liceu? - Pentru că ultima baie în mare trebuia sărbătorită cumva. - Nu cred că e ultima pe anul ăsta. - Și ce? E ultima pe luna asta.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy