Slabiciune și spleen post-modern




E un exponent parazitar cu valențe filosofice. Angoasa care il macină permanent e camuflată sub aserțiuni mizantropice. Prietenii aceia , sub a căror tutelă iși ingroapa febril banuiala că totuși nu e un specimen capabil sa se asocieze, il privesc adesea străin, și el simte asta, chiar mai pregnant decat e cazul. Stângacia i-o citesti in gesturi, greu a fi îmblanzit tremurul perfid al mâinilor, privirea e absolut terifiată, ca și cum brusc ar fi fost surprinsă într-un flash inainte ca trupul sa-i fie strivit sub morman intreg de priviri acuzatoare, dezumanizante, priviri penetrante, ucigătoare. Expresia fetei trădeaza efortul perpetuu de a se comprima in sine, pana cand, indiferent față de mișcarile exterioare, iși poate lasa carnea infructuoasă spre biciuire, în timp ce, în interior, personalitatea-i redusa la dimensiuni meschine, e ascunsa în extremitațile unei spatiu aproximativ inconsistent.
De fiecare dată cand iși face intrarea în sala de curs, mereu întârziind si disprețuindu-se pentru asta, de dincolo de acest torment intern zvâcneste încercarea de a se încadra in firesc, de a parea calm, bravează, firește, ca intotdeauna. Urmează apoi doua ore de tacere, doua ore de aparentă vegetație, caci oscileaza între mina profund-meditativă și cea de placiditate atat de specifică indiferentei juvenile de azi, care nu îl prinde deloc, nefiindu-i specifică.
Am zărit in el, cu o cruda claritate, bărbatul de treizeci si cinci de ani de mai tarziu. La fel de placid, poate ceva mai îndobitocit de un mariaj sa-i zic ...burghez, animat de aceleași ieftine satisfactii : sexul, fotbalul si berea, ca toți ceilalti masculi de vârstă mijlocie. Se agată cu setea unui paria de cele cateva elemente care îi oferă caracterului sau ceva universalitate cumva oficială, la nivel empiric, desigur. E ceva muzică, e o carte bună, e filosofia crestină care trezește idealuri violent mistuite, e berea și asocierile acelea ce par sa redea efectul invers unei incercari de apropiere umană, e mersul cu bicicleta, proiectarea unor excursii, țigara de azi si ceaiul de dimineață ...
Am sa il numesc X, pentru simplul motiv ca prezinta aptitudinile unei victime a eroticului modern, sec si artificial.




Poate e o lume plina de X-i mai mult sau mai putin definitivați in paranoia aceasta a lor existențiala.